Sunteți pe pagina 1din 8

I.

Caracteristicile psihicului uman


Are natura informationala, este functie a sistemului nervos, se constituie in procesul comunicarii
organismului cu mediul extern, are functie de semnalizare-designare cu rol de reglare in
dinamica organismului cu mediul.
Prima caracteristica esentiala a psihicului uman- dinamismul evolutiv:
Constituirea organizarii de tip uman are un caracter evolutiv-istoric, multistadial.
In epoca actuala schimbarile au devenit foarte rapide altfel incat una si aceeasi generatie este
obligata sa-si restructureze de mai multe ori in viata sistemele de cunostinte, de atitudini si
mentalitati elaborate in cursul anilor de scoala
Prima caracteristica definitorie a psihicului uman o constituie deci, pregnantul sau dinamism
evolutiv.
A doua caracteristica este complexitatea psihicului uman:complexitatea se realizeaza in plan
structural-arhitectonic si in plan functional
Din punct de vedere structural: SPU poseda cea mai mare eterogenitate modala. Psihicul
uman are in alcatuirea lui elemente primare prezente si la animale dar si componente proprii
numai lui, de genul proceselor secundare superioare, care evidentiaza superioritatea omului
(gandirea;imaginatia creatoare;emotii si sentimente structuri aptitudinale de executie si
creatie;memoria istorica;vointa;trasaturi caracteriale;limbajul articulat;motivatie
socioculturala;functia decizionala)
Nivelul inconstient:
Leibnitz vorbea de existenta perceptiilor mici care se produc sub pragul constientei si pot
influenta perceptia si gandirea constienta, facand astfel primele referiri la existenta unor
fenomene psihice inconstiente. Maine de Biran le transforma in perceptii obscure. G.
Fechner -senzatii subliminale care influenteaza prin potentare si diminuare pe cele constiente.
Din punct de vedere psihanalitic apar doua forme ale inconstientului:inconstientul colectiv
(Jung) si inconstientul individual (Freud).
Inconstientul colectiv: e alcatuit din elemente de ordin afectiv, motivational, cognitiv si
executivinstrumental.
La nivelul fiecarui om se pune in evidenta o memorie a speciei, inascuta si o memorie
individuala formata in ontogeneza. Dupa Jung arhetipurile (alcatuite pe principiul interactiunii
antagonice intre fortele constructive si cele distructive si asociate cu destinul) sunt elemente ale
vietii
psihice ancestrale articulate in tipare care vor ghida din interior, in sens imperativ formarea
personalitatii de suprafata a individului
Inconstientul individual:
inconstientul primar: exprima natura biologica a omului;
- tendintele pulsionale primare legate de asigurarea supravietuirii si echilibrul fiziologic al
organismului;
- este structurat dupa principiul placerii si are ca element central instinctul erotico- sexual;
- principala sa cale de exprimare a continuturilor interne sunt modalitatile simbolice,
deghizate:visele, lapsusurile, actele ratate. in sistemul de personalitate, inconstientul primar
corespunde sinelui.
Inconstientul secundar: este constiinta morala a societatii codificata in urma unui mecanism de
autocenzura si corespunde supraeului in sistemul personalitatii.
-dupa Freud inconstientul primar si cel dobandit sunt cele mai stabile structuri ale personalitatii.
Subconstientul: reprezinta continutul memoriei de lunga durata care nu se afla in constienta dar
care
poate fi constientizat in situatii adecvate. Cuprinde informatii, amintiri, automatisme, deprinderi,
ticuri.
Este mai intins decat inconstientul si decat constientul;
- In comportament apar ca parti ale subconstientului deprinderile, automatismele, obisnuintele.
Are o
organizare dinamica in cadrul careia se produc reasezari, rearticulari si reevaluari ale elementelor
componente
-autonomie functionala si dispune de mecanisme propii de autointretinere si autoconservare,
Subconstientul asigura continuitatea in timp a eului , da sens adataptiv invatarii permitand
stocarea
informatiei si experientei pentru uzul ulterior;asigura consistenta interna a contiintei,
durabilitatea ei
in timp.
Constientul:
Caracteristicile esentiale ale constiintei sunt: discriminarea, disocierea, decentrarea,
evaluareautoevaluare,
atribuirea si creearea de semnificatii.
Definitie structurala: constiinta este un nivel specific, calitativ superior al organizarii psihice,
caracterizat printr-o emergenta integrativa ireductubila si atingand coeficientul de complexitate
cel mai
inalt la om.
- Dpdv genetic structura constientei are un caracter dobandit ce evolueaza istoric se elaboreaza
individual in ontogeneza. Constiinta este subsistemul cel mai deschis la schimbare si evolutie al
psihicului uman.
Desi legile psihologice care guverneaza procesul de elaborare a structurii interne a constiintei
individuale sunt comune pentru toti indivizii, continuturile asupra carora actioneaza si efectele
lor
difera in limite de la un cadru sociocultural la altul si de la un individ la altul.Ca nivel al
organizarii
psihice constientul poseda atat eterogenitate cat si diversitate structurala interna, cu o gama de
comportamente modale diferite si ireductibile unele la altele
In interpretarea derminatiei functionale a constiintei sunt doua orientari: - orientarea
statica in
care constiinta apare ca un camp sau o scena iluminata cu zone de claritate diferita (Wundt);
- orientare dinamica care accentueaza procesualitateta si temporalitatea constiintei (H. Wallon).
Punctul de vedere dinamic-constructivist. Dpdv structural constiinta se desfasoara printr-un
factor
mediator denumit semn, si se concretizeaz in construcia unor sisteme de semnificatii
Concluzie: Latura structurala si cea functionala ale cunostintei sunt indisociabile si
interdependente:
#Indicatori comportamentali pentru evaluarea existentei si functionalitatii constientului la
om:
1. Starea de veghe (vigilenta):se exteriorizeaza in 2 forme: pasiva (stare de repaus static, privire
absenta) si activa (exploreaza campul vizual, in miscare). Forma pasiva are 2 semnificatii:
absenta unui
flux concret al constiintei si stare de meditatie, fara exteriorizari motorii.
2. Prezenta de sine: identitatea eului;orientarea in propia persoana
3. Orientarea relationala interpersonala- este un indiciu esential al prezentei si functionarii
normale
a constientului.
4. Orizontul informational- defineste statutul de model cognitiv intern al lumii externe.
5. Capacitatea rezolutiva.
PrincipaleleModalitati de evidentiere a capacitatii rezolutive: a fi constient inseamna a reflecta
obiectele si fenomenele externe prin prisma principiului si legii determinismului, a cauzalitatii;
- a fi capabil sa realizezi generalizari si sa operezi cu concepte; rezolvarea problemelor;
realizarea de
conexiuni corecte intre notiuni si judecati; intelegerea decodificarea informatiilor noi;
6. Orizontul motivational- raportul dintre forta motivelor primare si a acelor secundare. In plan
comportamental determina tipul de personalitate:egoist-mercantil sau altruist-spiritual. Cuprinde
proiectarea personalitatii in viitor prin intermediul dorintelor, aspiratiilor, idealurilor.
7. Autoguvernarea-autoorganizare exprima functia de comanda- control a constiintei.
Autoreglarea:de tip inconstient-feedback-ul negativ;de tip constien;
Forme de.autoreglare a constiintei: autoreglare dinamica; autoreglare de transferare; autoreglarea
de
optimizare; autoreglarea de dezvoltare; autoreglarea de anticipare.
8. Planificarea actiunii si stabilirea scopului: inregistrarea motivului si stabilirea gradului de
urgenta; formularea scopului, ce trebuie sa faca pentru a dobandii obiectul; adoptarea mijloacelor
bune
pentru dobandirea obiectului; prevenirea si evaluarea consecintelor posibile ale actiunii; analiza
critica
a rezultatelor.
Modul de interactiune si coordonare a constiintei de sine si a constiintei lumii obiective.
- indicator al organizarii si integrarii generale a constientului individual.
Constiinta de sine: include cunostintele pe careSle dobandeste despre sine si autoestimarea care
este
realista, hiper (supraestimare)si hipo(subestimare).
etapele structurarii constiintei de sine sunt: cenestezia ansamblul informatiilor despre mediul
intern
al organismului.
-etape de interactiune si presupun comunicarea individului cu lumea externa:
Concluzie: constiinta de sine este o complexa formatiune psihologica prin intermediul careia ne
delimitam de cei din jur si ne manifestam ca euri individuale si personalizate ireductibile.
Relatii intre constient si inconstient:
relatiile circulare: continuturile constientului trec in inconstient, apoi revin nu integral in
constient.
relatii de subordonare:dominanta funtionala a unui nivel asupra celuilalt
relatii de coordonare sau echilibru: cele2niveluri de coreleaza si se balanseaza reciproc

2. Personalitatea- sistem integral supraordonat
Divergente metodologice in definirea personalitatii:
1. Prima divergenta idiografica-nomotetica a fost generata de modul de intelegere si rezolvare
a
problemei raportului particular (individual, concret)
Solutia Golu pe care trebuie sa o adopte psihologia personalitatii este aceea a impletirii
demersului
individual-concret cu cel general. Aceasta directie s-a conturat sub denumirea de ideografica.
2. A doua divergenta biologista/sociologist-culturologica a fost generata de modul de abordare
si
rezolvare a raportului de determinare, conditionare in cadrul sistemului personalitatii dintre
factorii
biologici si cei sociali si istorici.
Ambele orientari pacatuiesc prin absolutizare si exclusivism, de aceea se impune o noua
paradigma
oferita de metodologia interactionist sistemica.
Personalitatea ramane o unitate bio-psiho-sociala.
3. A treia divergenta este cea dintre orientarea atomar-descriptivista si cea sintetic
structuralista.
4. A patra divergenta deriva din modul de a concepe si prezenta organizarea interna a
personalitatii.
S-au constituit astfel doua tendinte: tendinta plana si tendinta ierarhica.
procesul integrarii sistemice a personalitatii se realizeaza atat pe orizontala, cat si pe verticala
(unitate
in diversitate).
5. A cincea divergenta este legata de dimensiunea temporala a personalitatii, care a delimitat si
opus
orientarea statica si orientarea dinamica.
Orientarea statica are preocuparea de a dezvalui constantele organizarii interne a personalitatii
Orientarea dinamica se intemeiaza pe admiterea caracterului devenit si evolutiv al organizarii
interne
a personalitatii
In abordarea personalitatii trebuie sa luam in considerare ambele determinatii, explicatia
constand in
relationarea adecvata a dinamicii si staticii functionale a sistemului.
Acceptiuni ale termenului de personalitate
Personalitatea este asociata cu mecanismul si logica generala de organizare si integrare in
sistem
generic supraordonat a componentelor bioconstitutionale, psihice si socio-culturale
Definitiile prin efect extern
* deprinderi sau actiuni care influenteaza cu succes alti oameni,* raspunsuri date de altii la un
individ
considerat ca stimul,* ce cred altii despre tine.
Definitiile prin structura interna
R. Linton: personalitatea este ansamblul organizat al proceselor si starilor psihofiziologice
apartinand
individului.
G. Allport: Personalitatea este organizarea dinamica in cadrul individului a acelor sisteme
psihofizice
care determina gandirea si comportamentul sau caracteristic.
Definitiile reductionist-unidimensionale reduc personalitatea la una din componente, la
temperament
sau la caracter.
Definitiile multidimensional-globale prezinta personalitatea ca entitate complexa, eterogena,
dupa
natura substantial-calitativa, a elementelor care o compun.
Dimensiunile personalitatii: temperament, aptitudini si caracter.
Temperamentul
Definitie si caracterizare generala
Structura temperamentala si, respectiv, tipul temperamental este inascut si reprezinta elementul
ereditar in organizarea interna a personalitatii.
N. Sillamy defineste temperamentul ca: un ansamblu de elemente biologice, care impreuna cu
factorii
psihologici, constituie personalitatea
In plan psihologic temperamentul se traduce prin manifestari ale indvidului sub aspect
dinamicoenergetic
in diferite situatii externe:rapiditatea perceptiei, a raspunsurilor verbale, a reactilor motorii;
intensitatea trairiilor emotionale si durata lor; disponibilitatea la comunicare interpersonala;
ascendenta
sau obedienta relationala; capacitatea generala de lucru si rezistenta
*Temperamentul, desi are o conditionare biologica directa si ereditara, dobandeste valente si
sens real
numai in plan psihocomportamental. El reprezinta pecetea si dimensiunea dinamico-energetica a
oricare unitati psihocomportamentale.*Temperamentul se manifesta in orice situatie, fiind prima
determinatie a personalitatii care se impune nemijlocit observatiei.*Temperamenul tine de latura
formala, de suprafata a personalitatii
Concluzie: temperamentul nu este o variabila neutra din punct de vedere adaptativ.
Clasificarea temperamentelor
trei categorii: criterii morfologice sau bioconstitutionale; criterii fiziologicesti, criterii
psihologice.
Tipologiile morfologice sau bioconstitutionale(Hipocrate).
Tipologia lui E. Kretschmer. Kretschmer a sesizat o corespondenta frecventa intre
simptomatologia
psihocomportamentala si aspectul bioconstitutional extern.
Tipul Picnic-ciclotim-constitutie orizontala, abdomen voluminos, obezitate, piele intinsa, fata
moale,
Tipul leptosom (astenic)-schizotim-constitutie verticala, trunchi cilindric, cutie toracica
plata,cap mic
si rotund, muschi si ose subtiri, nas lung si ascutit
Tipul astenic-vascos-constitutie fizica proportionata, dezvoltare robusta a sistemului osos si
muscular,
umeri lati
Biotipologia americana (W. Sheldon)Endomorful, Mezomorful, Ectomorful.
Sheldon - un biotip se determina prin gradul ridicat de dezvoltare a trasaturilor sale specifice, dar
si
prin nivelul scazut de exprimare al celorlalte trasaturi, propii celorlalte biotipuri.
Tipologiile fiziologice si psihofiziologice.
Pavlov a reusit sa desprinda si sa evaluaze3propietati naturale care impreuna alcatuiesc un tip
general
de sistem nervos: forta (tipul puternic si tipul slab); mobilitatea (tipul mobil si nervos); echilibrul
(echilibrat si neechilibrat);
Cele 3 insusiri interactioneaza si se combina intre ele, formand 4 tipuri generale de activitate
nervoasa:
Tipul puternic-echilibrat-mobil- temepramentul sangvinic,
Tipul puternic-echilibrat-inert temperamentul flegmatic,
Tipul puternic-neechilibrat-excitabil temperamentul coleric,
Tipul slab temperamentul melancolic.
Pavlov a demonstrat ca cele 4 tipuri considerate pure se combina intre ele, dand 16 tipuri
mixte,
singurele care se intalnesc in realitate, tipul pur fiind o entitate mai mult teoretica.
Clasificarea potrivit grupelor sanguine.(Bernard Montain)
gr.A -temperamentul armonic, gr. B temperament ritmic; gr 0 -temperamentul melodic; gr AB
temperamentul complex.
Tipologiile psihologice-Tipologia olandeza-Heymans si Wiersma
- si-au propus sa descrie personalitatea, sub raport temperamental, pe baza a 3 dimensiuni
Cele trei dimensiuni sunt:, activitatea,
Tipologiile psihanalitice. Freud - tipologie pornind de la stadiile evolutiei sexualitatii:
Tipul oral, tipul anal, tipul uretral, tipul falic, tipul genital
Karen Horney deduce trei tipuri de temperamente: complezent, agresiv, detasat.
Tipologia lui Jung :
Extravertitul acorda valoare lumii externe, el cauta aprobarea sociala, tinde sa fie conformist,
este
sociabil, iubeste activitatea exterioara.
Introvertitul se caracterizeaza prin trasaturi opuse, interesul sau esential situandu-se in sfera
ideilor.
Tipologiile clinice.
Tipul hipertimic sau hippomaniac, tipul depresiv, tipul nelinistit, Tipul fanatic (paranoic),
Tipul
isteroid, histrionic sau mitomaniac; Tipul instabil, Tipul exploziv, Tipul apatic, Tipul
abulic,
Tipul astenic.
Caracterul
-Definitie si caracterizare generala:
Caracterul reprezinta o dimensiune esentiala care defineste orice personalitate individuala in
contextul
relatiilor sociale, iar pe de alta parte diferentiaza personalitatile individuale intre ele.
In acceptiunea extinsa caracterul exprima schema logica de organizare a profilului psiho-social
al
personalitatii, considerat din perspectiva unor norme si criterii valorice
in sens restrans caracterul desemneaza un ansamblu inchegat de atitudini, care determina un
mod
relativ stabil de orientare si raportare a omului la ceilalti semeni, la societate in ansamblu si la
sine
insusi.
Dpdv psihologic, orice individ isi structureaza un anumit mod de raportare si reactie la situatiile
sociale, Caracterul poate pune individul in urmatoarele 3 ipostaze:
-de concordanta deplina cu societatea,
-de respingere reciproca totala,
-concordanta partiala-discordanta partiala.
Caracterul se structureaza prin integrarea in plan cognitiv, afectiv, motivational si volitiv a ceea
ce este
semnificativ pentru individ in situatiile, evenimentele si experientele sociale.
Modalitatea cea mai eficienta de cunosterea si evaluare a caracterului o reparezinta analiza
actelor de
conduita in situatii sociale inalt semnificative pentru individ.
Structura psihologica a caracterului.
In structura caracterului se regasesc elemente de ordin afectiv, motivatioal, cognitiv si volitiv,
care tin
de Stabilitatea structurii caracteriale nu este de acelasi ordin ca cea a structurii temperamentale,
ea
trebuie sa posede si un anumit coeficient de flexibilitate care sa-I permita perfectionarea,
corectia,
reorganizarea. Caracterul este modelabil pe toata durata vietii individului.
In plan social, se apreciaza atat stabilitatea/constanta caracterului, cat si flexibilitatea,
maleabilitatea lui in functie de criteriile si etaloanele valorice care se aplica unei situatii sau
alteia, unui
context relational Caracterul reflecta si ne trimite intotdeauna la latura de continut, de esenta a
personalitatii ca subiect social si ne impune valorizarea etica a comportamentului.
Dpdv functional: blocul de comanda sau directional; blocul de executie
Trasaturile caracteriale.
Descrierea si evaluarea structurii caracterului se bazeaza preponderent pe procedeul trasaturilor.
Trasatura caracteriala confera constanta modului de comportare a unui individ in situatii sociale
semnificative pentru el.
Trasaturile caracteriale au o dinamica polara, ele formand de obicei perechi antagonice.
Aptitudinile
Definitie si descriere generala: Aptitudinea ne da masura gradului de organizare a sistemului
personalitatii sub aspect adaptativ-instrumental concret.
-se leaga intodeauna de performanta si inteligenta, in dublul sai inteles: cantitativ si calitativ. Cu
cat
cele2laturi ale performantei iau valori mai ridicate, cu atat aptitudinea este mai bine structurata si
invers. -orice aptitudine pune in evidenta un aspect absolut si unul relativ.
Aspectul absolut ne indica ceea ce un subiect luat separat reuseste sa faca intr-o sarcina sau
situatie
data.
Aspectul relativ ne indica faptul cat de mult si cat de bine realizeaza un subiect intr-o activitate
Aptitudinea este o componenta inalienabila a oricarei structuri normale de personalitate. Pentru
evaluarea veridica a aptitudinilor metoda cea mai eficienta este analiza produselor activitatii.
Ea reprezita o matirce interna care se muleaza pe o forma de activitate, si care, la randul ei,
genereaza
o activitate.
Schema structurala a unei aptitudini cuprinde urmatoarele verigi: Veriga informationala, veriga
procesual-operatorie, veriga executive; veriga dinamogena si de autointarire; veriga de
reglare(are2secvente-constiinta&vointa).
Structura aptitudinii are un caracter dynamic.
Aptitudinea se constituie in ontgeneza pe baza interactiunii complexe, contradictorii dintre
fondul
ereditar si mediu.
Clasificarea aptitudinilor:
Aptitudinea generala: aptitudine care este solicitata si intervine in orice fel de activitate a
omului sau
in rezolvarea unor clase diferite de sarcini.
Aptitudinile senzorio-motorii -situatiile concrete care reclama discriminarea si identificarea
obiectelor aptitudini generale intelectuale: memoria, imaginatia si inteligenta propiu-zisa.
E.L. Thorndike: inteligenta conceptuala sau abstaracta, inteligenta practica, inteligenta sociala.
Aptitudini speciale sunt structuri instrumentale ale personalitatii care asigura obtinerea unor
performante deasupra mediei in anumite sfere particulare de activitate profesionala. Ele sunt
sustinute
in interior de predispozitii ereditare pregmnant diferentiate si de mare intensitate, care dicteaza
directia
de evilutie a persoanalitatii. Nivelul cel mai inalt la care se poate raliza dezvolta si integrarea
aptitudinilor speciale si a celor generale este cel al talentului si geniului.
Eul in raport cu personalitatea si constiinta. Natura psihica a eului.
Eul desemneaza chintesenta intregului proces de devenire si interare a personalitatii. Eul este
ceea ce diferentiaza, individualizeaza, da consistenta ontologica si delimitare, prin
autodeterminare si autoinchidere, personalitatii in raport cu mediul.
Prima manifestare a eului va consta in trecerea copilului din ipostaza de obiect in cea activa de
subiect.
Eul si natura sa psihica.
Definitii:Constantin Radulescu Motru- eul ramane vesnic simtire subiectiva
Charlotte Buhler- eul este un sistem central al personalitatii care se dezvolta in patru directii: a
ceea
ce noi dorim pentru noi insine, a ceea ce noi credem ca datoram altora si lumii in general, a
expresiei
noastre personale si a capacitatii de a ne autorealiza, a autoevaluarii.
Paul Popescu Neveanu- eul este constinta de sine, nucleul sistemului personalitatii, care
cuprinde
cunostintele si iamginea de sine, atitudinile constiente sau inconstiente fata de valori.
Gandirea, reflexivitatea, intentionalitatea, procese prin intermediul carora omul se cunoste pe
sine,
apar ca elemente primordiale ale eului.
Eul este considerat ca organizator al cunoasterii si ca reglator al conduitei dispunand de o
puternica
baza afectiv-motivationala.
Eul si constiinta.
Eul si constiinta sunt distincte, totusi complementare, existand concomitent de-a lungul intregii
vieti
constiente a individului.
Caracterul transformator al eului in raport cu constiinta:
eul este lipicios, adica se identifica usor cu cu diverse stari de constiinta; totodata el este si
organizator
deoarece in momentul in care s-a lipit de o satre de constiinta, o si organizeaza, adica introduce
in ea
ordinea subietiva. Allport definea eul ca nucleu al personalitatii.
Eul ne apare ca fiind nu doar un simplu nucleu al personalitatii ci ca un adevarat sistem de valori.
Constiinta este infrastructura eului, in timp ce eul este suprastructura constiintei; constiinta
conduce la
aparitia eului, reprezentand una dintre premisele sale fundamentale, eul este creator de o noua
constiinta, in sensul ca o data aparut ridica consiinta la un nivel superioara de vivacitate si
adaptabilitate. Eul isi trage seva din constiinta, gesteaza in cadrul ei, isi sudeaza teptat propiile-i
componente, dar o si controleaza, introduce ordinea, ii integreaza starile, experientele, ii da un
sens, o
directioneaza, iar in cele din urma o depaseste.
Eul si persoana/ personalitatea.
Si aici avem doua pozitii contrare: in care personalitatea se confunda cu eul sau in care cele2sunt
separate
Relatia dintre eu si personalitate este asemanatoare celei dintre eu si constiinta. Fara a fi
identice, eul
si persoane/personalitatea nu sunt nici despartite, ci intr-o continua interactiune si
interdependenta.
Totusi ele nu coincid. Eul este doar nucleul personalitatii , doar un fapt de constiinta individuala
pe
cand personalitatea se extinde in mediu.
Una dintre diferentele dintre eu si personalitate este unitatea si interdependenta dintre ele.
Asadar, se formeaza si evolueaza concomitent. Nu ne nastem nici cu eu, nici cu personalitate, ci
dobandim eul, devenim personalitati. Omul devine personalitate atunci cand ajunge la constiinta
de
sine, deci cand se formuleaza ca eu. Degradarea eului duce inevitabil si invariabil la degaradarea
persoanlitatii. Eul contine si exprima persoana/personalitatea: o contine in sensul ca ii poseda
corpul,
numele, obiectele, activiattile, o exprima in sensul ca o face cunoscuta in afara, altora, in lume. O
defineste din interior, simtind-o, gandind-o; si o reprezinta in exterior, implicand-o actional si
social.
Concluzie: daca eul este nucleul personalitatii, sistemul ei central, aparand si devenind odata cu
ea,
daca el contine si exprima personalitatea, atunci se poate spune ca nu exista decat un eu cu mai
multe
fatete distincte.