Costinkara

Colegiul “Spiru Haret”

Tema proiect: Verificarea greutatilor de lucru

Specializare: Tehnician metrolog

Profesor: Tenescu Liliana

Elev: Dinu Ion Iulian

2005 - 2006

1
Costinkara
CUPRINS

Capitolul I: Clasificarea greutatilor de lucru……………………3

Capitolul II: Conditii constructive………………………………4

Capitolul III: Verificarea metrologica a aparatului………………15

Capitolul IV: Factori ce pot influenta buna functionare a greutatilor de

lucru………………………………………………………………26

Capitolul V: Masurari efectuate cu greutatile.

Concluzia verificarii………………………………..30

Capitolul VI: Norme de protectie a muncii………………………31

Bibliografie……………………………………………………….34

VERIFICAREA GREUTATILOR DE
LUCRU

2
Costinkara

INTRODUCERE.
Greutatile de lucru sunt greutatile (masele) utilizate in mode curent la
aparatele de cantarit din laboratoare, industrie, comert, gospodarii etc.
Nota:obiectul prezentelor detalii il formeaza "masele de lucru".Deoarece in
limbajul curent in loce de "mase" se foloseste termenul de "greutati", in prezentele
detalii se va utiliza numai acest termen.

Capitolul I: CLASIFICAREA GREUTATILOR de

LUCRU
Greutatile de lucru se clasifica, dupa utilizare si constructie, in cinci clasa , si
anume:
-greutati clasa 1 care sunt utilizate in laboratoare pentru analize microchimice si
chimice de inalta precizie;
-greutati clasa 2, care sunt utilizate in laboratoare la cantariri de inalta precizie si
la analize chimice de pracizie curenta;
-greutati clasa 3, care sunt utilizate in laboratoare la efectuarea analizelor tehnice
si la cantarirea metalelor pretioase;
-greutati clasa 4, care sunt utilizate la executarea cantaririlor pe balante clasa 4 in
laboratoare si farmacii;
-greutati clasa 5, care sunt utilizate la efectuarea cantaririlor curente in comert si
industrie.
Observatie:seriile de greutati clasa 2, de 200 grame si mai mici sunt denumite ,
in mod current, greutati analitice.

Capitolul II: CONDITII CONSTRUCTIVE

Greutatile de lucru trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii constructive:
1.Forma si dimensiuni
Greutatile de lucru sunt prezentate in tabelul 1 si figurile de la 1 la 11.
Tabelul 1
3
Costinkara
Verificarea Clasa Materialul Forma
nominala a
greutatilor

4
Costinkara
1 2 3 4
500; 200; 100; 50; 1 Otel inoxidabil paramagnetic sau alama Fig. 1
20; 10; 5; 2; 1 g STAS 291-71
500; 200; 100; 50; Otel inoxidabil paramagnetic alpaca Fig. 2
20; 10 mg STAS 1178-71 sau aliaj de nichel
paramagnetic
5; 2; 1 mg Aliaj de aluminiu
20; 10; 5; 2; 1 kg 2 Otel inoxidabil paramagnetic sau alama Fig. 3
STAS 291-71
500; 200; 100; 50; Fig. 3 sau fig.
20; 10; 5; 2; 1 g 4
500; 200; 100; 50; Otel inoxidabil paramagnetic alpaca Fig. 5
20; 10 mg STAS 1178-71 sau aliaj de nichel
paramagnetic
5; 2; 1 mg Aliaj de aluminiu
10; 5; 1 mg (calareti) 1 Aliaj aluminiu Fig. 6
2
3
20; 10; 5; 2; 1 kg 3 Alama STAS 291-71 sau otel inoxidabil Fig . 7
paramagnetic
500; 200; 100; 50;
20; 10; 5; 2; 1 g
500; 200; 100; 50; Alpaca STAS 1178-71, aluminiu Fig. 5
20; 10 mg anodizat sau aliaj de nichel
paramagnetic
5; 2; 1 mg Aliaj de aluminiu
20; 10; 5; 2; 1 kg 4 Otel conform STAS 4248-77 sau alama Fig. 8
STAS 291-71
500; 200; 100; 50;
20; 10; 5; 2; 1 g
500; 200; 100; 50; Aliaj de aluminiusau alpaca STAS Fig. 5
20; 10 mg 1178-71
5; 2; 1 mg Aliaj de aluminiu

20; 10; 5; 2; 1 kg 5 Otel conform STAS 4242-77 Fig. 8

500; 200; 100; 50;
20; 10; 5; 2; 1 g
20; 10; 5 kg Fonta conform STAS 3307-77 Fig. 9

2; 1 kg Fonta conform STAS 3307-77 Fig. 10

500; 200; 100; 50 g
5; 2; 1 kg Fonta conform 4612-68 Fig. 8
500; 200; 100 g
20; 10 kg Fonta conform 4612-68 Fig. 11

5
Costinkara

Observatii:
-greutatile de lucru care fac constructive parte integranta dintr-o balanta pot
avea forme si mase diferite de cele indicate in tabelul 1 si figurile de la 1 la 11;
-greutatile de lucru aflate in uz pot avea forma si materialul diferite de cele
indicate in tabelul 1.
Dimensiunile greutatilor clasa 3, 4 si 5 sunt indicate in standarde, dupa cum
urmeaza:
-pentru clasa 3 (fig. 7), in STAS 5648-69* “Greutati clasa 3” ;
-pentru clasa 5 (fig. 8), in STAS 3307-77 “Greutati cilindrice din otel clasa 4 si 5”;

6
Costinkara

7
Costinkara

8
Costinkara

-pentru clasa 5 (fig. 8), in STAS 4248-77 “Greutati cilindrice din otel
clasa 4 si 5” ; (fig. 9 si 10), in STAS 3307-77 “Greutati hexagonale din fonta clasa
5” ; (fig. 8 si 11), in STAS 4612-68* “Greutati cilindrice din fonta clasa 5”.
Baza inferioara a greutatilor in kilograme si grame este concava (fig. 1…4)
si plana (fig. 7 si 8), iar muchiile sunt usor rotunjite.
Greutatile in forma de trunchi de piramida din fonta de 5, 10 si 20 kg (fig.
9), vor avea un maner (4) executat din otel si prins intr-o scoaba (5) din otel, fixata
in corpul greutatii prin turnare.Manerul trebuie sa se miste usor in scoaba de
prindere si sa se aseze fara dificultati in locasul (6).

2.Material
9
Costinkara
Materialul greutatilor de lucru este indicat in tabelul 1.
Pentru materialul greutatilor de lucru indicat in tabelul 1 se foloseste
densitatea conventionala 8.103 kg/m3 , masele fiind ajustate pentru acesta densitate.
Observatie.densitatea conventionala este diferita de cea reala a
materialului greutatii si pentru a nu se introduce erori in lucrarile care se
efectueaza cu aceste greutati ajustate si verificate pentru densitatea
8.103kg/m3, la calcularea corectie de vid trebuie sa se foloseasca densitatea
conventionala si nu cea reala a materialului greutatilor respective.
3.Cavitatea de ajustare
Greutati clasa 1
Greutatile in grame (fig. 1) sunt confectionate dintr-o singura piesa, fara cavitate de
ajustare (massive).
Observatie.Greutatile clasa 1, aflate in uz, pot fi prevazute cu cavitate de
ajustare.
Greutati clasa 2
Greutatile in grame si kilograme (fig. 3 si fig. 4) vor fi prevazute cu cavitate de
ajustare care se executa in centrul bazei superioare a corpului cilindric.
Cavitatea va fi inchisa prin butonul cavitatii care este filetat si care se
insurubeaza in corpul greutatii.Intre buton si corpul greutatii nu trebuie sa existe
spatiu liber.
La ajustarea acestor greutati se va intrebuinta acelasi material ca al
greutatilor sau material inoxidabil.Seinterzice ajustarea cu plumb sau aliaje de
plumb.
Greutati clasa 3
Greutatile de la 20 kg la 20 g sunt prevazute cu cavitate de ajustare
(fig. 7) care se executa in centrul bazei inferioare a corpului cilindric.
Observatie.Greutatile de la 10 g la 1 g pot fi prevazute cu cavitate de ajustare.
Cavitatea de ajustare se inchide cu un cep de aluminiu.

Greutati clasa 4
Greutatile de la 20 kg la 20 g sunt prevazute cu cavitate de ajustare
(fig. 8) care se executa la partea superioara a butonului.
Observatie.Greutatile de la 10 g la 1 g pot fi prevazute cu cavitate de ajusare,
care poate fi plasata la baza greutatilor.
Cavitatea de ajustare sa inchide cu un cep de aluminiu.
Greutati clasa 5
Greutati cilindrice din otel de la 20 kg la 20 g sunt prevazute cu
cavitate de ajustare (fig. 8) care se executa la partea superioara a butonului.
Observatie.Greutatile de la 10 g la 1 g pot fi prevazute cu cavitate de ajustare
care poate fi plasata la baza greutatilor.
La greutatile cilindrice din fonta, cavitate de ajustare se plaseaza:
-la cele cu maner de 20 kg si 10 kg (fig. 11), la partea laterala a corpului cilindric;
-la cele cu buton de la 5 kg la 100 g (fig. 8) la partea superioara a butonului.

10
Costinkara
La greutatile din fonta in forma de trunchi de piramida cavitate de
ajustare se plaseaza:
-la cele de 20 kg, 10 kg si 5 kg, la baza superioara a greutatii (fig. 9), in asa fel ca
cepul ce astupa aceasta cavitate sa se gaseasca pe axa de simetrie a locasului
manerului;
-la cele de la 2 kg la 50 g, la mijlocul unei fete laterale, in directia paralela cu
bazele (fig. 10).
Cavitatea de ajustare se inchide cu un cep de plumb.
4.Volumul cavitatii de ajustare
Pentru greutati clasa 3, 4 si 5 volumul cavitatii de ajustare trebuie sa
fie cel putin 3% din volumul viesei, exprimat in cm3 pentru greutatile din otel.
Observatie.Volumul piesei se calculeaza ca fiind raportul dintre valoarea
nominala a masei si valoarea densitatii conventionale.
La greutatile din fonta, volumul cavitatii de ajustare trebuie sa poate
cuprinde alice de plumb sau plumb masiv cu masa egala cu minimum 3% din
valoarea nominala a greuatii. La greutatile noi construite , materialul de ajustare
trebuie sa ocupe cel mult 1/3 din volumul caviatatii de ajustare.
Cepul cavitatii de ajustare
GREUTATI CLASA 3
La aceste greuatati cavitatea de ajustare (1-fig. 7) va fi inchisa cu un cep (2) din
aluminiu , asezat pe un surub cu slit (3), confectionat din acelasi material cu
greutatea.Cavitatea este prevazuta cu un prag (4) care limiteaza deplasarea
surubului.Pentru imobilizarea cepului, caviatetea de ajustare
este prevazuta cu o degajare (5).Cepul de aluminiu v afi in acelasi plan cu
suprafata greutatii.

GREUTATI CLASA 4
La aceste greutati cavitatea de ajustare (1-fig. 8) va fi inchisa cu cun cep(2) de
aluminiu, asezat pe un disc de otel (3) care este preavazut cu un orificiu central
pentru manevrare.Acest disc se sprijina pe un prag (4) din cavitatea de
ajustare.Pentru imobilizarea cepului, cavitatea de ajustare este prevazuta cu o
degajare (5).Suprafata cepului trebuie sa fie la nmivelul suprafetei butonului
greutatii.

GREUTATI CLASA 5
Cavitatea de ajustare (1-fig. 8 si fig. 11) a greutatilor cilindrtice va fi inchisa cu un
cep de plumb care trebuie sa indeplineasca conditiile prescrise la greutatile calasa
4.Pentru greutatile de la 5 kg la 100 g si STAS 4612-68 pentru greutatile de 20 si
10 kg.
11
Costinkara
Cavitate de ajustare (1-fig. 9 si fig. 10) a greutatilor in forma de
trunchi de piramida va fi inchisa cu un cep de plumb(2), asezat pe un cep de otel
(3)care se sprijina pe un prag amenajat in cavitate.Pentru imobilizarea cepului,
suprafata locasului cepului va avea unul sau mai multe santuri sau filet.
Suprafata cepului sa admite a fi sub suprafata greutatii cu maximum
1 mm.
Suprafata greutatilor
GREUTATI CLASA 1, 2 si 3
Suprafat acestor greutati trebuie sa fie fin polizata si sa nu prezinte
defecte ca:sufluri, proeminente, pori, zgarieturi sau pete vizibile cu ochiul liber
GREUTATI CLASA 4
Suprafata greutatilor in kg si g va fi polizate; nu se admit asperitati
GREUTATI CLASA 5
Greutatile din otel vor trebui sa aiba suprafata lipsita de zgarieturi,
pete de rugina sau pete de alta provenienta si sa fie de culoare caracteristica neagra
uniforma.Suprafata greutatilor din fonta va trebui sa fie curata, fara bavuri sau
gauri mai mari de 2 mm diametru si 1mm adancime.Muchiile vor fi fara stirbituri
sau goluri provenite din turnare.
La freutatile din fonta nu se admite nici un fel de prelucrare a fetelor
si muchiilor, cu exceptia bavurilor rezultate de la culeea de turnare a bavurii de la
baza inferioara rezultata din imperecherea formelor.

Protectia suprafetelor
GREUTATI CLASA 1,2 si 3
Greutatile clasa 1 si 2 in g si kg, din alama , se protejeaza contra
actiunii agentilor externi prin aurire, cromare sau nichelare.
Greutatile clasa 3 se protejeaza prin cromare si nichelare.
Stratul de protectie depus trebuie sa fie uniform pe intreaga suprafata, fara
zgarieturi, sufluri, pori, proeminente, pete de diferite proveniente.Stratul trebuie sa
fie aderent la piesa, astfel incat sa respecte conditiile din STAS 7293-65 “Acoperiri
metalice.Metode pentru determinarea aderentei”.
Nu se admite nici un fel de prelucrare ulterioara a suprafetei, care sa
intrerupa stratul de material anticorosiv.

GREUTATI CLASA 4
Suprafata greutatilor clasa 4 va fi protejata contra coroziunii printr-un
strat de nichel.Cand nichelarea se face pe cale electrica, stratul de nichel se va
depune pe un strat de cupru sau de alama bine lustruit.

12
Costinkara
Dupa nichelare, nu se mai admite nici un fel de prelucrare prin
aschiere.
GREUTATI CLASA 5
Suprafata greutatilor din otel va fi protejata prin fosfatare sau
brunare.

INSCRIPTII

GREUTATI CLASA 1 si 2
Inscriptia valorii nominale la greutatile in kg si g se executa in
adancime pe suprafata superioara a greutatii.La greutatile in mg aceasta inscriptie
poate fi executata si in relief.Adugarea simbolului kg, g sau mg precum si
inscriptionarea valorii nominale a greutatilor clasa 1 in mg in forma de segmenti nu
este obligatorie.Pe greutatile de aceeasi masa, din aceeasi serie se aplica un
punctm, respective doua puncte, pentru a le distinge intre ele.
GREUTATI CLASA 3
Inscriptia valorii nominale la greutatile in kilograme si greame se
executa in adancime pe suprafata plana a butonului. Adaugarea simbolului kg , g
sau mg, precum si inscriptionarea valorii nominale a greutatilor in mg nu este
obligatorie.Pe greutatile de aceeasi masa, din aceeasi serie, se aplica un punct,
respective doua puncte , pentru a le distinge intre ele.
GREUTATI CLASA 4
Greutatile clasa 4 trebuie sa aiba imprimata inscriptia valorii
nominale respective in kg, greame. Adaugarea simbolului nu este obligatorie
pentru greutatile de la 5 la 1 g precum si pentru greutatile in mg.

Inscriptiile se vor executa in adancime, astefel:

-pe suprafata plana a butonului se va imprima valoarea nominala si maraca fabricii
producatoare;
-pe baza inferioara a greutatii se va imprima numarul standardului in
vigoare.Imprimarea marcii fabricii si a standardului nu este obligatorie pentru
greutatile de la 20 la 1 g.
Imprimarea se va face sufficient de adanc, ca sa fie bine vizibila.

GREUTATI CLASA 5
Greutatile trebuie sa aiba imprimata in relief sau adancime inscriptia
valorii nominale a greutatii respective, in kg sau g. Adaugarea simbolului nu este
obligatoriu pentru greutatile de la 5 la 1 g.
Imprimarea greutatilor sa va face astfel:
a)Pentru greutatile cilindrice din otel in adancime:

13
Costinkara
-pe suprafata plana a butonului se va imprima valoarea nominala si marca fbricii
producatoare;
-pe baza inferioara a greutatilor se va imprima numarul standardului in vigoare.
Imprimarea marcii fabricii si a standardului nu este obligatorie pentru greutatile de
la 20 la1 g.Imprimarea se va face sufficient de adanc , ca sa fie bine vizibila.
b)Pentru greutatile cilindrice din fonta :
-pe parte laterala a corpului cilidric la greutatile de la 20 la 1kg se va imprima in
relief , prin turnare, valoarea nominala a masei, marca fabricii si numarul
standardului in vigoare.Greutatile de la 500 la 100 g vor avea imptimata numai
valoare nominala.Aceasta inscriptie se executa intr-un poligon adancit in suprafata
laterala a corpului greutatii , in asa fel incat inscriptia ce apare in relief sa nu
depaseasca nivelul suprafetei greutatii. Poligonul pentru greutatile de la 500 la 100
g va fi diferentiat in functie de intreprinderea constructoare.
c)Pentru greutatile in forma de trunchi de piramida, din fonta:
-pe baza superioara a greutatii se va imprima prin turnare, in relief, valoarea
nominala;
-pe baza inferioara a greutatii se va imprima marca fabricii producatoare si numarul
standardului in vigoare. La greutatile de 100 si 50 g inscriptia marcii fabricii si a
standardului se poate face prin poansonare.

CUTII
Seriile de greutati clasa 1, 2 si 3 trebuie sa fie asezate in cutii,
impreuna cu penseta si manerele sau furcile necesare manipularii acestor
greutati. Cutiile se confectioneaza din lemn de buna calitate, uscat si lustruit,
sau din material plastic.
In interiorul cutiilor trebuie ssa se gaseasca locasuri pentru fiecare
greutate in parte.Cutia greutatilor in mg sau locasurile acestor greutati vor fi
acoperite cu o placuta de sticla.
Interiorul cutiei , capacul si locasurile greutatilor in g si kg sa fie
capitonate ingrijit.Cutiile vor fi prevazute cu un sistem de inchidere care sa le
asigure etansarea.
Pensetele greutatilor clasa 1,2 si 3 au la varf garnituri din os care sa
asigure o buna prindere a greutatilor in g si mg.Furcile sau manerele care
servesc la manipularea greutatilor in kg vor fi capitonate cu piele de caprioara.
Greutatile clasa 4 care se construiesc in serie se vor aseza in cutii
din lemn. Aceste cutii nu este necesar sa fie prevazute cu capac. Daca limita
inferioara a seriei in mg este 100 m, atunci greutatile in mg pot avea un singur
locas.
Pe cutiile greutatilor de lucru trebuie sa fie aplicata o placuta pe
care sa se gaseasca urmatoarele inscriptii:
-marca fabricii sau denumirea intreprinderii constructoare;
14
Costinkara
-clasa greutatilor;
-numarul si anul de fabricatie;
-standardul in vigoare pentru greutatile respective (daca exista);
-densitatea materialului greutatilor (se va trece valoarea densitatii in functie de
care a fost stabilita masa greutatilor).
OBSERVATII:
-la cutiile cu greutati in uz se va aplica o placuta (daca nu exista) care va
purta in mod obligatoriu clasa greutatilor de lucru si densitatea;
-la cutiile din material plastic, inscriptiile mentionate mai sus pot fi aplicate
direct pe cutie prin presare.

Capitolul III:VERIFICAREA METROLOGICA A

APARATULUI
Verificarea greutatilor de lucru consta din:
-verificarea aspectului exterior si a constructiei;
-verificarea masei.
Verificarea aspectului exterior si a constructiei

15
Costinkara
Verificarea aspectului exterior si a constructiei se face constatand
daca greutatile de lucru corespund conditiilor conditiilor constructive prescrise la
capitolul II.
Verificarea aderentei stretului de protectie se executa conform
prescriptiilor din STAS 7293-65 la 1% din lotul prezentat la verificare.
Verificarea dimensiunilor se face numai la verificarea initiala a
greutatilor si numai pentru dimensiunile exterioare prevazute la standardele
respective.
Verificarea volumului cavitatii de ajustare se executa numai la
verificarea initiala. Verificarea se face prin umplerea cavitatii cu apa cu ajutorul
unei pipette cu golire partiala la greutatile clasa 3,4 si 5 din otel.La greutatile din
fonta verificarea se va face prin umplerea cavitatii cu alice de plumb cu diametrul
de maxim 1 mm care apoi se vor cantari.
Verificare masei

Verificarea masei se face prin comparatie cu masa etalon la balanta

etalon. Categoriile maselor si ale balantelor etalon folosite la verificarea greutatilor
de lucru sunt cele indicate in tabelul 2.
Tabelul 2
Categoria greutatilor supuse verificarii Categoria maselor etalon si balantelor etalon
cu care se efectueaza verificarea
Clasa 1 Mase si balante etalon secundare de ordinul II

Clasa 2 Mase si balante etalon secundare de ordinul

III
Clasa 3
Mase si balante etalon secundare de ordinul
Clasa 4 III

Clasa 5 Mase si balante etalon secundare de ordinul

IV

Mase si balante etalon de lucru

La verificarea masei greutatilor de lucru clasa 1 la 5, determinarea

masei se va face in functie de densitatea conventionala a materialului de 8.103
kg/m3 si a densitatii aerului de 1,2 kg/m3.

GREUTATI CLASA 1
Greutatile clasa 1 se compara cu mase etalon secundare de ordinulo II
prin metoda de comparare in serie inchisa, care consta in principal din urmatoarele
operatii:
-compararea sumei greutatilor serie cu un etalon a carui valoare nominala
este egala cu masa acestei sume;
16
Costinkara
-compararea greutatilor din serie intre ele si anume se compara succesiv
fiecare greutate cu greutatile mai mici, combinate astefel incat masa acestor
combinatii sa fie egala cu valoarea nominala a greutatii comparate; alcatuirea
acestor combinatii se face in functie de componenta seriei.
Dupa efectuarea acestor comparatii, pe baza rezultatelor obtinute se
calculeaza valoarea fiecarei greutati in parte, cu ajutorul unor relatii obtinute din
rezolvarea sistemului de ecuatii realizat din comparatiile executate.
In anexa 1 sunt imndicate o serie de scheme de verificare care
cuprind comparatiile necesare a fi effectuate pentru determinarea masei greutatilor
unei serii in grame. Aceste scheme sunt intocmite pentru seriile de 500, 200, 50, 20
si 10 g, fiecare in trei variante, dupa tipul seriei A, B si C. In aceasta anexa sunt
indicate de asemenea relatiile de calcul pentru calcularea masei greutatilor pentru
fiecare schema in parte.
Observatii:
-notatiile de la a1 la a13 din schemele din anexa reprezinta diferentele
obtinute pe balanta la efectuarea operatiilor; notatiile M1 kg…M2 reprezinta
masa efectiva a greutatii in functie de care se calculeaza valoarea greutatii de
verificat;
-in schemele comparatiilor seriilor de tip A si B a fost necesar sa se
foloseasca o greutate suplimentara de 1 g care nu face parte din seria
respective si care a fost notata cu 1 g;
-in cazul seriilor de 50 mg la 5 g, constituite de calaretii balantelor
microanalitice, este necesar ca pentru completarea seriei sa se foloseasca
greutati suplimentare de 2mg si 1mg.
Pentru determinarea masei greutatilor de la 500 mg la 1 mg si de la
50 mg la 1 mg se vor efectua aceleasi comparatii si se vor folosii aceleasi relatii ca
si pentru greutatile de la 500 g la 1g si de la 50 la 1g, cu deosebirea ca suma
greutatilor se va compara cu masa etalon de 1 g in loc de masa etalon de 1 kg,
respective cu masa etalon de 100 mg in loc de 100 g.

Seriile de greutati clasa 1, in kg, se vor compara cu o masa etalon

secundara de ordinul II de 1 kg, dupa schemele din anexa 1.Relatiile de calcul
pentru determinarea valorii maselor supuse verificarii sunt de asemenea indicate in
anexa 1.
Densitatea greutatii de verificat fiind stabilita a fi 8.103 kg/m3, este in
consecinta diferita de densitatea masei etalon secundare de ordinul II si ca urmare
este necesar sa se aplice corectia de vid la compararea etalonului cu suma seriei de
greutati.
Pentru a se obtine valoarea masei unei greutati in vid (Gvid), valoarea
masei obtinute in aer (valoarea aparenta a masei Ga) se inmulteste cu factorul de
mai jos
  1 1  
1 +  −  ρ a 
  ρ v ρ e  
17
Costinkara
in care:
ρ e-densitatea masei etalon;880
ρ ν-densitatea greutatii de verificat 8.103 kg/m3=densitatea conventionala;
ρ a-densitatea aerului = 1,2 kg/m3 ;
deci:
  1 1  
Gvid=Ga 1 +  −  ρ a 
  ρν ρ e  

OBSERVATIE:Densitatea conventionala se aplica la greutatile clasa 1, numai

pentru cele confectionate din otel inoxidabil sau aliaje de cupru.Pentru
greutatile confectionate din alte materiale, in relatia de mai sus, ρν reprazinta
densitatea reala.
Pentru prima comparatie, care consta in compararea sumelor
greutatilor sau a greutatii celei mai mari din serie cu etalonul, se vor efectua cinci
determinari, iar rezultatul final, care reprezinta valoarea diferentei a1, se obtine din
media aritmetica a celor 5 determinari.Pentru restul comparatiilor se vor efectua
cate 2 determinari, rezultatul final (a2…an) reprezentand media aritmetica a celor 2
determinari. Fiecare metoda in parte se executa folosind metoda de dubla cantarire
Borda (metoda tarei).
Metoda tarei sau metoda Borda consta in compararea greutatii de
verificat Gν cu o masa etalon Me de aceeasi valoare nominala, echilibrarea facandu-
se cu aceeasi tara T.
Pentru verificarea exactitatii calculelor effectuate pentru seriile in
grame si miligrame, se aduna valorile tuturor greutatilor obtinute din calcul; prin
adaugarea la aceasta suma a valorii diferentei a1 si a valorii corectiei de vid, trebuie
sa se obtina valoarea efectiva a masei etalon secundare de ordinul II cu care s-a
facut verificarea.

14
Pentru verificarea exactitatii determinarilor se face urmatoarea verificare
de control:
-pentru seriile in grame se vor compara greutatile de 100 g, 10 gsi 1 g din
seria de verificat cu masele etalon corespunzatoare;
-pentru seriile in miligrame se vor compara greutatile de 500 mg, 200 mg si
10 mg in seria de verificat cu masele etalon respective.
Diferenta dintre valorile maselor acestor greutati obtinute la
verificarea de control si la verificarea in serie inchisa nu trebuie sa depaseasca
jumatate din eroarea tolerata a greutatii respective din tabelul 3.
Tabel 3
Valoarea Erorile tolerate, in mg
nominala
Clasa 1 Clasa 2 Clasa 3 Clasa 4 Clasa 5

18
Costinkara
20 kg ± 30 ± 100 ± 300 ± 1000 +3200
10 ± 15 ± 50 ± 150 ± 500 +1600
5 ± 7,5 ± 25 ± 75 ± 250 +800
2 ±3 ± 10 ± 30 ± 100 +400
1 ± 1,5 ±5 ± 15 ± 50 +200
500 g ± 0,75 ± 2,5 ± 7,5 ± 25 +100
200 ± 0,3 ±1 ±3 ± 10 +50
100 ± 0,15 ± 0,5 ± 1,5 ±5 +30
50 ± 0,1 ± 0,3 ±1 ±3 +30
20 ± 0,08 ± 0,25 ± 0,8 ± 2,5 +20
10 ± 0,06 ± 0,2 ± 0,6 ±2 +20
5 ± 0,05 ± 0,15 ± 0,5 ± 1,5 +10
2 ± 0,04 ± 0,12 ± 0,4 ± 1,2 +5
1 ± 0,03 ± 0,1 ± 0,3 ±1 +5

Valoarea Erorile tolerate, in mg

nominala
Clasa 1 Clasa 2 Clasa 3 Clasa 4 Clasa 5

500 mg 0,025 0,08 0,25 0,8 -

200 0,02 0,06 0,2 0,6 -
100 0,015 0,05 0,15 0,5 -
50 0,012 0,04 0,12 0,4 -
20 0,01 0,03 0,1 0,3 -
10 0,008 0,025 0,08 0,25 -
5 0,006 0,02 0,06 0,2 -
2 0,006 0,02 0,06 0,2 -
1 0,006 0,02 0,06 0,2 -

Pentru efectuarea controlului exactitatii calculului la seriile in kg se

procedeaya astfel: se aduna erorile maselor 1kg la 10 kg iar suma acestora (suma
erorilor) se scade din eroarea masei de 20 kg, obtinundu-se “diferenta calculata”.
Comparandu-se “diferenta calculata” cu “diferenta observata”
(“diferenta observata” a fost obtinuta prin compararea pe balanta a sumei maselor
etalon de 1 kg la 10 kg cu masa etalon de 20 kg), aceasta trebuie sa fie practice
egala. Dupa determinarea masei greutatilor se stabilesc erorile si se compara si se
compara acestea cu erorile tolerate din tabelul 3. Greutatile a caror eroare se
incadreaza in limitele erorii tolerate se admit la verificare, iar cele a caror eroare
depaseste eroarea tolerata se resping.

Exemplu:
Se verifica o serie de greutati de clasa 1 de 500 mg la 1 mg de tip C din otel
inoxidabil, in uz.

19
 Costinkara
Se efectueaya toate comparatiile indicate in anexa 1 pentru seria de greutati tip C
500 g la 1 g.
Rezultatele determinarilor (comparatiilor) se inscriu in tabelul 4.
In acest table masa etalon de 1 g din otel inoxidabil e insemnata cu Me iar
greutatile de verificat cu Gv si tara cu T.
Tabelul se continua cu toate determinarile efectuate pana la ultima comparatie.

Νr. Sarcina pe taler Pozitii de echilibru Diferent Valoarea Diferent Diferenta

determinar a intre diviziunii a intre medie
i greutati Vd greutati
D div. mg/div D
(D.Vd)m
g
stang drept P1 P2 P3 Pmed

1 Me= 1g Τ 15,9 15,9 16,0 15,93

2 Gv= Σ1g Τ 8,9 8,9 9,0 8,93 +7,00 +0,0735
3 Me=1g Τ 16,0 16,0 16,0 16,00
4 Gυ= Σ1g Τ 10,0 10,0 10,0 10,00 +6,00 +0.0630
Τ 16,0 16,0 16,0 16,00
5 Me=1g Τ 9,9 10,0 10,1 10,00 +6,00 +0,0630
6 Gυ= Σ1g Τ 16,0 16,0 16,0 16,00
7 Me=1g Τ 9,2 9,2 9,2 9,20 +6,80 +0,0714
8 Gυ= Σ1g Τ 16,0 16,0 16,0 16,00
9 Me=1g Τ 9,2 9,4 9,3 9,30 +6,70 +0,0703
10 Gυ= Σ1g Τ 28,3 28,3 28,3 28,30 19,00 0,0105 A1=+0,0682
11 Gυ= Σ1g+0,2
mg
12 Gυ=500mg Τ 22,0 21,8 21,8 21,87
13 Gυ= Σ500mg Τ 14,9 15,0 15,0 14,97 +6,90 +0,0724
14 Gυ=500mg Τ 22,9 22,9 22,7 22,83
15 Τ 15,8 15,9 16,0 15,90 +6,93 +0,0728
20
 Costinkara
16 Gυ= Σ500mg Τ 34,8 34,9 35,0 34,90 19,00 0,0105 A2=+0,0726
Gυ+S= Σ500m
g
+0,2mg

Apoi diferentele medii a se introduc in schema de verificare pentru seria tip 500
g… 1 g, obtinandu-se urmatorul sistem de ecuatii:
1 g etalon - Σ1 g= a1 = +0,0682
500 – Σ500 = a2 = +0,0726
200 – 100 – 100 = a3 = +0,0301
100 - Σ100 = a4 = -0,0164
100 - Σ100 = a5 = 0
50 - Σ50 = a6 = -0,0452
20 – 10 – 10 = a7 = +0,0087
10 – Σ10 = a8 = -0,0174
10 – Σ10 = a9 = -0,0190
5 – Σ5 = a10 = -0,0253
2–1–1 = a11 = -0,0103
2–1–1 = a12 = -0,0121
2–1–1 = a13 = -0,0002
Se extrage din certificatul maselor etalon secundare de ordinul 2 valoarea
piesei de 1 g. Se gaseste 1 g = 999,921 mg.
In continuare se aplica relatiile de calcul date in anexa 1 pentru schema
folosita.

M 1 g − a1 + a 2 999 ,921 − ( + 0,0682 ) + 0,0726 999 ,9254

500 mg = = = = 499 ,9627 mg
2 2 2

In felul acesta s-a obtinut pentru 500 mg valoarea aparenta Ga.

g
Valoarea in vid pentru densitatea conventionala (8 ) va fi:
cm 3

Gv=Ga
  1 1    1 1  
1 +  −  ρ a  = 499 ,9627 1 +  − 0,0012  = 499 ,9627 ⋅ 0,99999476 = 499 ,9601 = 499 ,96
  ρν ρ e     8 7,73  
mg
17

In continuare in relatia care determina valoarea masei de 200 mg se introduce

valoarea masei de 500mg obtinuta pentru densitatea 8g/cm3 si deci pentru aceasta
piesa ca si pentru celelalte greutati din serie se va obtine valoarea masei pentru
densitatea conventionala.
21
Costinkara
2 M 500 − 2a 2 + 3a3 + a 4 + a5 999,9202 − 2( + 0,0726 ) + 0,0301 + ( − 0,0164 )
200mg= = = 199,97 mg
5 5

M 200 − a3 + a 4 − a5 199 ,9698 − 0,0301 − 0,0164 199 ,9233

100 mg= = = = 99,9616 = 99,96 mg
2 2 2

M 100 − a 4 + a 6 99,9616 + 0,0164 − 0,0452 99,9328

50 mg= = = = 49,9964 = 49,97 mg
2 2 2

2 M 50 − 2a 6 + 3a 7 + a8 + a 9 99,9328 − 2(−0,0452 ) 3(+0,0087 ) − 0,0174 − 0,0190

20 mg= = + =
5 5 5
100 ,0128
= = 20 ,0026 = 20 mg
5

M 20 − a 7 + a8 − a9 20,0028 − 0,0087 − 0,0174 + 0,019 19,9955

10 mg= = = = 9,9978 = 10 mg
2 2 2

M 10 − a8 + a10 9,9978 + 0,0174 − 0,0253

5 mg= = = 4,995 = 5 mg
2 2

2 M 5 − 2a10 + a11 + a12 + a13 9,9899 − 2( − 0,0253 ) − 0,0103 − 0,0121 − 0,0092

2 mg= = =
5 5
10 ,0087
= = 2,0018 = 2 mg
5

M 2 − a11 + a12 − a13 2,0018 + 0,0103 − 0,0121 + 0,0092 2,0092

1 mg= = = = 1,0046 = 1 mg
2 2 2
Dupa calcularea valorilor greutatilor, se face controlul exactitatii
calculelor.
Se aduna valorile nerotunjite ale greutatilor obtinute din calcul:
499,9601+199,9698+99,9616+99,978+49,9664+20,0026+9,9978+9,9962+4,995+2
,0018+1,0075+1,0046+1,0064=999,8478 mg.
La aceasta suma se adauga corectia de vid (Cvid) pentru un gram cu
semn schimbat si valoarea a1: 999,6478+Cvid
+a1=999,8478+0,0056+0,0682=999,9216 ,care este practice egal cu 999,921 mg.
S-a obtinut valoarea etalonului cu care s-a efectuat verificarea si deci
calculul efectuat este exact.

Valoarea Cvid s-a obtinut astfel:

Diferenta dintre valoarea aparenta si cea in vid a piesei de 500 mg este
de – 0,0028 mg; aceasta diferenta reprezinta corectia de vid pentru 500 mg.Rezulta
ce pentru 1 gram Cvid = -0,0056 mg.
Se procedeaza apoi la controlul exactitatii determinarilor.
La verificarea greutatilor de 500 mg, 200 mg si 10 mg cu masele etalon
secundare de ordinul II corespunzatoare, s-au obtinut urmatoarele valori:
500 mg = 499,97 mg
22
Costinkara
200 mg = 199,97 mg
10 mg = 9,99 mg
Diferenta dintre aceste valori si cele obtinute prin verificarea in serie
inchisa este maximum 0,01 mg, iar erorile tolerate in uz sunt:
0,05 mg pentru 500 mg
0,04 mg pentru 200 mg
0,016 mg pentru 10 mg deci, diferentele nu depasesc jumatate din
aceste erori.
Erorile greutatilor verificate sunt urmatoarele:
500 mg – 0,04 mg
200 mg – 0,03 mg
100 mg – 0,04 mg
100 mg – 0,02 mg
50 mg – 0,03 mg
20 mg 0
10 mg 0
10 mg 0
5 mg 0
2 mg 0
1 mg + 0
1 mg 0
1 mg + 0,01 mg
Comparand aceste erori cu erorile tolerate din tabelul 3 pentru
greutatile clasa 1, in uz, se constata ca erorile greutatilor se incadreaza in erorile
admise, in afara de piesele de 100 mg si 50 mg.
GREUTATI CLASA 2 SI 3
Greutatile clasa 2 si 3 se compara cu masele etalon secundare ord. III
prin utilizarea metodei dublei cintariri Borda,denumita si metoda tarei.
Metoda tarei sau metoda Borda consta in compararea greutati de
ν
verificat G cu o masa etalon Me de aceeasi valoare noninala,echilibrarea facandu-
se cu aceeasi tara T .
Stabilirea pozitiilor de echilibru se face prin citirea a trei elongatii
consecutive, care se noteaza cu e1, e2 si e3; primele 3-4 oscilatii complete, dupa
deschiderea balantei, nu se iau in considerare.

Pozitia de echilibru a balantei se calculeaza dupa relatia:

e1 + 2e 4 + e3
P=
4
Pe unul din talerele balantei se aseaza masa etalon M ∂ cu care se
compara greutateade verificat G ν egala in valoare nominala cu aceasta.
Pe celalalt taler al balantei se aseaza tara T(formata din greutati), pana
la echilibrarea balantei, adica pana cand elongatiile consecutive sunt aproximativ
egale de o parte si de alta a reperului din mijloc al scarii gradate.
23
Costinkara
Se determina pozitia de echilibru P1 , corespunzatoare masei etalon Me,
prin citirea a 3 elongatii consecutive dupa relatia de mai sus.
Se inlocuieste masa etalon Me cu greutatea de verificat Gυ fara a se
modifica tara.
Se determina noua pozitie de echilibru P2, corespunzatoare greutatii de
υ
verificat G , prin citirea altor 3 elongatii consecutive.
Se determima valoarea in in unitati de masa corespunzatoare une
diviziuni la sarcina la care se lucreaza.Pentru aceasta:
-se aduga pe talerul pe care se afla greutatea de verificat G υ o
suprasarcina s, capabila sa modifice pozitia de echilibru P2 cu 4 pana la 5 diviziuni
obtinandu-se pozitia de echilibru P3, corespunzatoare greutatii de verificat plus
suprasarcina, prin citirea altor 3 elongatii consecutive.
Se determina valoarea diviziunii Vd.

s s
Vd= P − P2
sau Vd= P − p3
3 2

aplicandu-se relatia care determina o valoare pozitiva a fractiei.

Daca s este in miligrame, Vd rezulta in mg/div. Daca s este in grame, Vd
rezulta in g/div.
Observatii:
-daca se verifica in serie mai multe greutati de aceeasi valoare nominala
se recomanda sa se determine valoarea diviziunii la inceputul operatiei de
verificare;
-daca masa etalon Me este asezata pe talerul din stanga se considera
reper 0, ultimul reper di stanga al scarii gradate; daca masa etalon Me este
asezata pe talerul din dreapta , reperul 0 se considera in dreapta.
Se calculeaza valoarea efectiva a greutatii de verificat Gν dupa relatia:
Gν = M e + ( P2 − P1 )Vd
Exemplu: 1.Se verifica o greutate clasa 2 de 100 g la o balanta etalon cu indicatie
directa, reperul 0 fiind in extrema dreapta a scarii gradate. Se lucreaza pe talerul
drept.

2.Se verifica o greutate clasa 2 de 50 g , la o balanta etalon cu indicatia

prin proiectie si cu dispozitivul pentru asezarea mecanica a greutatilor in dreapta,
in acest caz se va lucra numai pe talerul liber (opusul greutatilor), tara facandu-se
cu greutatile proprii balantei, iar citirea facandu-se cu respectarea semnelor
imprimate pe scara de proiectie. La aceste balante pozitia de echilibru se va stabili
prin medie aritmetica la 3 citiri P’, P” si P”’.
Erorile stabilite in urma verificarii se compara cu erorile tolerate
indicate in tabelul 3 pentru greutatile clasa 2 respectiv clasa 3.
GREUTATI CLASA 4 SI 5
Verificarea greutatilor clasa 4 si 5 se face prin metoda tarei (metoda
Borda) sau metoda sensibilitatii constante (metoda Mendeleev)

24
Costinkara
Metoda tarei: se aseaza masa etalon pe unul din talerele balantei care
se echilibreaza prin greutati (tara) puse pe talerul celalalt.Se inlocuieste apoi masa
etalon cu greutatea de verificat, care poate fi mai usoara sau mai grea decat masa
etalon. Daca greutatea de verificat este mai grea se adauga pe talerul balantei pe
care se afla tara, masa etalon in valoarea egala cu valoarea erorii tolerate admise
(tabelul 3). Daca greutatea de verificat este mai usoara, masele etalon se adauga pe
acelasi taler cu greutatea de verificat.
Daca dupa adaugarea acestor mase acul indicator ajunge la pozitia
initiala de echilibru8 sau o depaseste, atunci greutatea se incadreaza in eroarea
tolerata si se admite la verificare. Daca acul indicator nu ajunge pana la pozitia
initiala de echilibru, greutatea are o eroare mai mare dect eroarea tolerata admisa si
se respinge la verificare.
Metoda sensibilitatii constante: consta in compararea greutatii de
verificat Gν cu masa etalon Me de aceeasi valoare nominala, lucrandu-se la limita
maxima a balantei, iar echilibrarea facandu-se cu aceeasi tara T.
Pentru verificarea greutatilor clasa 4 si 5 prin aceasta metoda se
procedeaza astfel:
-se aseaza pe unul di talerele balanteimase etalon a caror valoare totala este
egala cu limita maxima a balantei; echilibrarea balantei se obtine prin greutati tara
asezate pe celalalt taler;
-se scoate din totalu maselor etalon masa etalon Me, de aceeasi valoare
nominala cu greutatea de verificat Gν , fara as e modifica tara.
In locul masei Me se aseaza greutatea de verificat Gν .
In continuare se aplica acelasi procedeu de lucru descries anterior la
metoda tarei.

25
Costinkara

Capitolul IV:FCATORI CE POT INFLUENTA BUNA

FUNCTIONARE A GREUTATILOR DE LUCRU-
Acestia sunt:
-construirea greutatilor dintr-un alt material decat cel indicat in tabelul 1;
-confectionarea manerului pentru greutatile de 5, 10 si 15 kg dintr-un alt
material decat otelul, precum si miscarea dificila si asezarea cu dificultati a
acestuia;
-nerespectarea densitatii conventionale de 8 ⋅10 3 kg/m3.
Greutati clasa 1
-confectionarea greutatilor in grame din mai multe piese, cu cavitate de
ajustare;
Greutati clasa 2
-confectionarea greutatilor in grame si kg (fig. 3, 4) fara a fi prevazute cu
cavitate de ajustare care se executa in centrul bazei superioare a corpului cilindric.
-existenta unui spatiu intre butonul greutatii (care este filetat si care se
insurubeaza in corpul greutatii) si corpul greutatii;
-ajustarea cu plumb sau aliaje de plumb.
Greutati clasa 3
-greutatile de la 20 kg la 20 g (fig. 7) nu sunt prevazute cu cavitate de
ajustare care se executa in centrul bazei inferioare a corpului cilindric;
-neinchiderea cavitatii de ajustare cu un cep de aluminiu.
Greutati clasa 4
-nerespectarea executarii cavitatii de ajustare (fig. 8 ) pentru greutatile de la
20 kg la 20 g care se face la partea superioara a butonului;
-neinchiderea cavitatii de ajustare cu un cep de aluminiu.
Greutati clasa 5
-neexecutarea greutatilor cilindrice din otel de la 20 kg la 20 g a cavitatii de
ajustare, care se face la partea superioara a butonului,
-neplasarea la greutatile din fonta a cavitatii de ajustare:
a) la cele cu maner de 20 kg si 10 kg, la partea laterala a corpului cilindric;
2. la cele cu buton de la 5 kg la 10 g, la partea superioara a butonului.
26
Costinkara
-neplasarea cavitatii de ajustare la greutatile din fonta in forma de trunchi de
piramida:
1.la cele de la 20 kg la 5 kg la baza superioara a greutatii, in asa fel ca cepul ce
astupa aceasta cavitate sa se gaseasca pe axa de simetrie a locasului manerului;
2.la cele de la 2 kg la 50 g la mijlocul unei fete laterale, in directia paralela cu
bazele.

Protectia suprafetelor:
-neprotejarea contra agentilor externi a greutatilor clasa 1 si 2 in g si kg, din
alama, prin aurire, cromare sau nichelare;
-neprotejarea greutatilor clasa 3 prin cromare si nichelare;
-neprotejarea greutatilor clasa 4 prin cromare
-neprotejarea greutatilor clasa 5 prin fosfatare sau brunare

Suprafata greutatilor
-nepolizarea greutatilor clasa 1, 2 si 3;
-prezenta ca defecta a: sulfuri, proeminente, pori, zgarieturi, sau pete vizibile
cu ochiul liber;
-nepolizarea suprafetelor greutatilor clasa 4, precum si prezenta asperitatilor;
-la greutatile clasa 5 prezenta zgarieturilor, petele de rugina sau de alta
natura precum si lipsa culorii negre caracteristice.
Factori externi ce pot influenta buna functionare a greutatilor de lucru:
-temperatura;
-umiditatea;
-uzura-n timp;
-campul magnetic
-praful.

Inainte de fiecare masurare greutatile de lucru vor fi verificate.datorita

factorilor enumerati mai sus greutatile de lucru pot introduce erori de masurare cum
ar fi:

1.Erori de cantarire. Cunoscand cauzele care genereaza erori se pot

elimina sau diminua acestea. Erorile de justete pot fi aproape-n intregime
eliminate:
a)prin aplicarea unor corectii rezultatelor brute de cantarire;
b)prin utilizarea unor metode speciale de cantarire
2.Erori de fidelitate. Acestea pot fi doar diminuate prin marirea
numarului de cantariri si prin medierea rezultatelor individuale. Cu cat e mai mare
numarul de determinari cu atat va fi mai mica eroarea de fidelitate.
3.Erori datorate bratelor inegale ale balantei. La metoda simpla a
cantaririi erorile apar din cauza imposibilitatii practice de a realiza parghiile
balantelor cu brate riguros egale
27
Costinkara
Demonstratie: se considera balanta avand brate de lungimi “l” si “l1”
astfel incat: l>l1. Asezand pe talere greutatile P si Q conditia de echilibru este:
P*l=Q*l1

l
Q =P
l1
l = l 1+ τ
Pτ
Q = P+ l1
Concluzie: pentru corectarea rezultatului trebuie determinate valoarea
Pτ
care trebuie adaugata pe talerul respectiv si care reprezinta corectia
l1
corespunzatoare fiecarei sarcini cantarite.
Observatie: 1.acest tip de corectie este practic imposibila, deoarece
nu se cunoaste masa corpului ce se cantareste, aceasta constituind scopul
masuratorii.
4.Erori datorate lipsei de justete a greutatilor de lucru. Acestea apar
deoarece valoarea efectiva a acestora nu corespunde riguroscu valoarea nominala.
Cauze:
-ajustarea incorecta a greutatilor;
-schimbarea valorii masi in timp (datorata uzurii a agentilor chimici
externi, al umiditatii, al prafului)
Concluzie: la efectuarea cantaririlor de precizie trebuie sa se tina
seama de existenta acestor erori. Corectia fiind egala cu eroarea sistematica la
efectuarea operatiilor de cantarire trebuie sa se puna semnul algebric adecvat (+;-)

Mod de eliminare a unor erori de cantarire

Eliminarea erorilor datorate cantaririi in aer. Se utilizeaza corpul de

cantarit de greutate Q si greutatile de lucru P, operatia de cantarire efectuandu-se in
aer rezulta greutatile corpurilor ce actioneaza pe talerul balantei vor fi mai mici
decat atunci cand operatia s-ar efectua in vid.
Justificare: conform legii lui Arhimede , greutatea unui corp se
micsoreaza ci greutatea aerului dizlocuit.
Concluzie: pentru a elimina erorile datorate cantariri-n aer, atatgreutatea
corpului de cantarit cat si a greutatilor de lucru se vor reduce la vid rezulta ca se va
introduce corectia pentru pierderea de greutate-n aer.
Relatia de echilibru: Q −VQ ⋅ζ a = P −V P ⋅ ζ a
Q – Greutatea masurandului
VQ – valoarea corpului de cantarit
ζa - densitatea aerului

28
Costinkara
P – suma greutatilor de lucru dispuse pe taler
VP – volumul greutatilor de lucru dispuse pe taler

 ζ 
 = P1 − ζ a
 
Relatia se mai poate scrie: Q1 − a  ζ 
 ζ 
 Q   P 
ζQ - densitatea corpului
ζP - densitatea greutatilor de lucru

 ζa 
1 − 
ζP
Relatia se mai poate scrie: Q=P 
ζ
1− a
ζ
a) Presupunem ca masurandul si greutatile folosite sunt executate din
acelasi material: ζ Q = ζ P , volumele sunt egale, in aceste conditii fractia din ultima
relatie devine: Q=P
Concluzie: corectia pentru pierderea de greutate-n aer nu se mai aplica
b)Greutatile si masurandul sunt confectionate din materiale diferite,
volumele vor fi diferite, inseamna ca se vor aplica corectii pentru pierderea de
greutate-n aer.
Inpractica se foloseste urmatoare relatie aproximativa:
  1 1  
Q= P 1 +  ζ − ζa 
ζ P  
  Q

Obs:Prin cantarirea-n aer se determina valoarea masei aparente a

corpului.Aplicand corectia de pierdere se va obtine valoarea masei reale a
corpului.

  1 1  
mQ = m P 1 +  − ζ
  a
  ζ Q ζ P  

In certificatele care insotesc trusele de greutati de precizie se indica

valorile maselor greutatilor la care s-a efectuat corectia pentru pierderea de
greutate-n aer.
Metoda hidrostatica se foloseste la verificarea greutatilor de mare
precizie si mai ale a celor etalon(a caror ζ nu este cunoscuta).
La acestea trebuie determinat volumul, astfel nu se poate determina
pierderea de greutate-n aer.
Volumul se determina prin metoda hidrostatica determinand greutatea-n
aer si apoi in apa(se determina greutatea apei dizlocuite).

29
Costinkara
Capitolul V:Masurari efectuate cu aparatul
Concluzia verificarii metrologice

Verificarea metrologica a greutatilor de lucru se realizeaza pentru 2

criterii:
-verificarea aspectului exterior si a constructiei;
-verificarea masei
Aceste date se vor trece intr-o fisa de laborator, la fiecare verificare
consemnandu-se ADMIS sau RESPINS.
La sfarsitul verificarii se concluzioneaza: ADMIS/RESPINS
Daca aparatul este declara respins la oricare din cele 2 puncte, atunci
concluzia verificarii va fi RESPINS, iar aparatul se va respinge.
Pentru determinarea erorilor, se folosesc relatiile de calcul specifice
acestora, iar rezultatele obtinute se compara cu cele din tabele.

Verificarea aspectului exterior si a constructiei ADMIS

Verificarea masei ADMIS

Bibliografie

Memorator de metrologie
Editura Tehnica – Bucuresti 1965
Autori: N. Ilioiu, Gh. Ivanovici

Aparate si metode de masura si control in constructia

de masini
Editura Didactica si Pedagogica – 1962
30
Costinkara
Autori: A. Ghilezan, R. Septilici

Metode si mijloace de masura moderne in mecanica fina si

constructia de masini
Editura Tehnica – 1978
Autor: P. Dodoc

Metrologie generala
Editura Didactica si Pedagogica
Autor: P. Dodoc

Indrumator de laborator metrologie: Masurari

Metrologice
Editura Printech – Bucuresti 2000
Autori: M. Dobre, L. Marin
Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate

31