Ministerul Învăţămîntului Educaţiei, Tineretului şi Sportului din Republica Moldova

Academia de Studii Economice

Facultatea Contabilitate
Catedra Filozofie şi Politologie

Tema:
Apariţia şi dezvoltarea
Societăţii Informaţionale

Studenta: Miteva Ala CON 251

Lect.univ: P. Rumleanschi
Cuprins:
1. Întroducere...................................................................pag
2

2. Apariţia şi dezvoltarea noilor tehnologii informaţionale şi

comunicative: de la revoluţia industrială la revoluţia
informaţională ..................................................................pag 2

3. Noile tehnologii informaţionale şi comunicative, rolul lor în

dezvoltarea societăţii postmoderne......................................pag 6

4. Republica Moldova: de la revoluţia computerială la revoluţia

informaţională, constituirea şi dezvoltarea în ţară a societăţii
postmoderne ......................................................................pag 17

5. Globalizarea procesului de costituire a Societăţii

Informaţionale ...................................................................pag 22

6. Pericolele Societăţii Informaţionale ..............................pag 23

7. Concluzie ....................................................................pag 23

Bibliografie:
1. Оленьев В. В., Федотов А. П. – Глобалистика на пароге ХХI
века // Вопросы философии 2003, N-4
2. www.google.ro
3. Белл Д. – Возобновление истории в новом столетии // Вопросы
философии 2002, N-5
4. Petru Rumleanschi - Societatea postmodernă: probleme filosofice
şi metodologice actuale. Editura ASEM.

2
 Întroducere
Analiza societăţii postmoderne, ca perioadă de trecere la societatea
informaţională, presupune atît studierea apariţiei şi dezvoltării noilor tehnologii
informaţionale şi comunicative, cît şi examinarea unor probleme filosofice şi
metodologice specifice, apărute în legătură cu utilizarea lor şi, în special,
filosofia Internetului, ca filosofie a sistemelor principal deschise:
Filosofia lumilor virtuale, crearea lumilor virtuale cu ajutorul noilor tehnologii
informaţionale şi comunicative, cît şi filosofia postmodernismului, ca filosofie
a societăţii postmoderne.

Analizînd apariţia şi dezvoltarea noilor tehnologii informaţionale şi

comunicative, e necesar de a examina rolul lor în apariţia societăţii
postmoderne, studiind dezvoltarea revoluţiei computeriale în revoluţia
informaţională, cît şi rolul revoluţiei informaţionale în dezvoltarea societăţii
postmoderne, constituirea şi dezvoltarea societăţii postmoderne în Republica
Moldova.

Apariţia şi dezvoltarea noilor tehnologii informaţionale şi

comunicative: de la revoluţia industrială la revoluţia
informaţională.
Examinînd constituirea societăţii postmoderne, menţionăm că, în
dezvoltarea civilizaţiei umane, deosebim trei perioade calitativ diferite:
tradiţională, industrială sau modernă şi postmodernă sau de trecere la societatea
informaţională.
Pentru perioada tradiţională e caracteristică asemenea tehnologie ca abacul,
care a fost prima maşină de calcul, elaborată în jurul anilor 3000 î.e.n., ce
prezenta un dispozitiv, confecţionat dintr-o placă acoperită cu praf de nisip şi
prevăzută cu nişte canale paralele, în care se puneau petricele, ce indicau
unităţile,zecile etc. În anul 1600, scoţianul John Napier descoperă modul de
înmulţire şi împărţire, recurgînd la adunarea şi scăderea altor numere, numite
logaritmi.
Trecerea de la perioda tradiţională la cea modernă a dezvoltării societăţii a
fost marcată de realizarea unei revoluţii industriale, inclusiv în domeniul
tehnicii de calcul. În această perioadă (în anul 1642), Blaise Pascal construieşte
primul calculator numeric simplu, capabil să facă adunări şi scăderi, iar în anul
1650 e construită rigla de calcul a lui Robert Bissaker. După aceasta, a urmat

3
construirea, în anul 1673, de către G.V. Leibniz, A unei maşini de calcul,ce
putea nu numai să adune şi să scadă, dar şi să înmulţească, să împartă şi să
extragă rădăcina pătrată. În anul 1800, francezul Joseph Marie Jacquerd
inventează maşina automată cu cartele perforate: datele pot fi înscrise pe
cartele,care pot fi utilizate pentru a crea serii de instrucţiuni, ce pot fi, în
continuare, programate. În anul 1835, Ch. Babbage a proiectat o maşină de
calcul prevăzută cu dispozitive de intrate şi ieşire. El folosea, în scopul păsrtării
rezultatelor, cartele perforate. Era prevăzută o memorie (o magazie) şi un
procesor (sau o moară). Babbage este considerat părintele calculatorului
modern.
În anul 1850, matematicianul englez George Boole elaborează teoria
sistemului binar, care a fost pusă la baza circuitelor calculatoarelor. Herman
Hollerith, în anul 1880, construieşte prima maşină electromecanică cu cartele
perforate. Leonardo Torres, în anul 1915, a combinat tehnicile de calcul
electromagnetice cu principiile programării, a descris prima maşină ce poate lua
decizii, demonstrînd calităţile ei, folosind-o la rezolvarea un probleme simple
de şah.
Primele maşini electronice de calcul au apărut în anii ’30 ai secolului al
XX-lea, iar în anii ’60 ai secolului al XX-lea, sunt construite maşinile
electronice de calcul de generaţia a doua. În anul 1931, V.Busch a inventat un
calculator numit analizator diferenţiat, ce era în stare să rezolve ecuaţii simple,
iar D. Hartrec, în anul 1993, împreună cu A. Porter, au construit un calculator
analogic, pe care D. Hartrec l-a folosit la rezolvarea problemelor fizicii
atomice.
În anul 1936, K.Zuse a elaborat cîteva idei de bază ale calculatorului
automat, iar în anul 1941, el a realizat calculatoare pe bază de reţele şi a
dezvoltat un limbaj algoritmic.
În anul 1937, C.Shanon şi G.Stibitz, lucrînd separat au proiectat circuite
de comutare electronice. În anul 1937-1940, G.Stibitz şi S.Williams
construiesc un dispozitiv pentru transmiterea calculelor la distanţe mari, iar în
1939, John Atanasoff şi Cliford Berry creează primul calculator digital.
În anul 1942, H.Eiken, C.Lave, F.Hamilton şi B.Durtec au construit
primul calculator mecanic universal, iar în anul 1944, H.Eiken creează
calculatorul programabil pentru scopuri generale „Marc 1”.
În anul 1945, J.Neumann a dezvoltat conceptul de program memorat, prin
care instrucţiunile pentru calculator puteau fi reţinute intern în formă numerică.
Aceasta permitea ca în maşină să fie realizate alegeri logice şi ca , în timpul
procesului, instrucţiunile să fie modificate de calculator. În anul 1946, a fost
construit, de către J.Manchly şi P.Eckert, primul calculator complet electronic,

4
numit ENIAC (Electronic Numerical Integrator and Calculator). Odată cu
construirea calculatoarelor electronice a urmat o adevărată revoluţie în
industria informaţională. Concomitent cu crearea primului calculator electronic
ENIAC, au fost construite şi alte calculatoare , precum „Poppa”, construit în
anul 1948, ce dispunea de un transfer condiţionat al controlului, şi EDSAC
(Electronic Delay Storge Automatic Calculator), construit în anul 1949, ce
realiza o memorie cu viteză mare, folosind numere binare ş.a. În anul 1948,
J.Bardeen şi W.Shockely au elaborat tranzistorul, un computer electronic
compact, care a folosit tubul electronic, care prin dimensiunile mici, fiabilitate
şi nevoie redusă de energie, a pregătit drumul spre circuitele integrate şi apariţia
erei microelectronicii.
În anul 1949, M.V.Wilkes realizează primul calculator electronic cu
capacităţi de stocare. În acelaşi an, An.Wang elaborează memoriile cu miez
magnetic, iar în anul 1950, A.Turning creează primul calculator digital
programabil.
Prin aceasta se trece de la revoluţia industrială la revoluţia tehnico-
ştiinţifică, iar în domeniul tehnicii de calcul începe revoluţia computerială,
legată de noi realizări în domeniul microelectronicii. În consecinţă, se trece de
la maşinile energetice, mecanice şi electromecanice ale revoluţiei industriale, la
calculatoare, care, împreună cu programele informatice lărgesc capacităţile lor
intelectuale. Se realizează o revoluţie tehnologică, ce schimbă caracterul
forţelor de producţie din societate.
Revoluţia computerială, începută în a doua jumătate a secolului al XX-lea,
e impulsionată de realizări noi în domeniul microelectronicii. În anul 1951, s-a
realizat primul amplificator cu semiconductori. Tot în acest an, Mauchly şi
Eckert inventează primul calculator, folosit pentru comerţ.
În anul 1958, a fost realizat un tranzistor planic, iar în anul 1959, s-au
realizat pachete de circuite, conţinînd două sau mai multe dispozitive
tranzistoriale. Apare circuitul integral, realizat de J.Kitby. Se dezvoltă
limbajele de programare: Basic, Pascal ş.a.
În anul 1963, apare primul minicomputer. În anul 1964, D.Engelbert
inventează mouse-ul. Prin aceasta, microelectronica a avut o influenţă evidentă
asupra ritmului de creştere a tehnicilor de producţie automatizată.
În anul 1967, a fost adoptat primul program pentru construirea şi folosirea
calculatoarelor electronice în economia naţională a Uniunii Sovietice, iar în
februarie 1980, la fabrica „Baker Perkins” din Marea Britanie, aproape jumătate
din cele 10000 de modele, pe care le producea fabrica, reprezenta producţie
asistată de calculator. Se realiza controlul automatizat al procesului de poducţie.

5
 În anul 1971, s-a realizat primul microprocesor, iar în anul 1975, s-a
asamblat un întreg calculator pe un singur panou. În anul 1976, a fost fabricat
un calculator format din 20000 de tranzistori. S-a construit şi primul calculator
domestic ALTAIR-8800 (prezentat în ianuarie 1975), ce depăşea performanţele
ENIAC-ului, deoarece avea o memorie mai mare decît a lui de 20 de ori mai
rapid.
În 1978, Philips Sony creează copmact-discul cardo, iar în anul 1993, are
loc lansarea primului procesor Pentium, fiind urmat de lansarea, în continuare,
a lui Pentium II, Pentium III ş.a.m.d.
La începutul deceniului 7, al secolului al XX-lea, a fost construit primul
robot, prima maşină programabilă,capabilă să realizeze servicii diferite.
Robotul avea braţe, mîini mecanice, ce puteau fi coordonate cu ajutorul
instrucţiunilor date de microprocesoare sau calculatoare. Fiind înzestraţi cu
dispozitive senzitive şi cu un mecanism de control, roboţii puteau modifica
instrucţiunile iniţiale şi crea noi instrucţiuni. Prin întroducerea robotului în
industria automobilelor, productivitatea producerii lor a crescut de cîteva ori. Ei
pot realiza activităţi periculoase pentru oameni. În URSS, s-au creat şi roboţi
mobili, ce se pot orienta într-un mediu dezordonat. Roboţii, ca dispozitive
dotate cu programe informative, au devenit unelte revoluţionare ale omenirii.
Schimbări mari s-au realizat, de asemenea, şi în domeniul
telecomunicaţiilor. Tragerea, în anul 1858, a primului cablu telefonic
transatlantic euro-american a dus la crearea, în anul 1866, a primei linii
telefonice intercontinentale, a primului sistem de comunicare de proporţii din
istoria omenirii. Cu aceasta s-a realizat integrarea vocii cu datele într-un singur
sistem.
A urmat şi combinarea dezvoltării tehnologiilor şi a comunicaţiilor,
formarea reţelelor computeriale informaţionale, înţelegîndu-se prin reţele
informatice ansamblul reţelelor de calculatoare şi aplicaţiile realizate de ele.
După ce, în anul 1954, în Marea Britanie, a fost construit primul complex de
calcul SEAC+DISEAC, ce conţineau două calculatoare diferite, interconectate
astfel că fiecare dintre ele servea pentru celălalt ca unitate de intrare-ieşire a
datelor, asigurîndu-se schimbul de informaţii dintre ele, putînd opera în comun
pentru rezolvarea uneia şi aceleaşi probleme.
A urmat şi construirea de noi reţele. În anul 1955, au fost construite
complexuri de calculatoare echivalente, ce aveau menirea realizării aceleaşi
funcţii şi scopul îmbunătăţirii prelucrării informaţiei.
Mai tîrziu, s-au realizat şi diferite complexuri multicomputeriale,
multiprocesoriale, supercalculatoare, creîndu-se şi sisteme de teleprelucrare a
datelor.În anul 1957, în Uniunea Sovietică a fost lansat primul satelit al

6
Pămîntului şi tot în acest an preşedintele SUA, D.Eisenhauer a semnat primul
document despre crearea agenţiei ARPA (Advansed Research project Agency).
Cu proiectul ştiinţific ARPANET, a apărut şi Internetul.
În anii ’70, ai secolului al XX-lea , odată cu apariţia Internetului, pe măsură
ce computerul s-a transformat, din mijloc de automatizare, în mijloc de
prelucrare a informţiei, are loc trecerea la revoluţia informaţională. Între
revoluţia computerială şi cea informaţională există asemănări şi deosebiri. De
exemplu, în ambele revoluţii e vorba despre creşterea intensităţii prelucrării
informaţiei cu ajutorul mijloacelor tehnice informaţionale. Dar computerul, din
mijloc de automatizare din perioada revoluţiei computeriale, devine mijloc de
telecomunicaţii în perioada revoluţiei informaţionale. Reţeaua
telecomunicaţională computerială este mai rapidă şi mai puternică, şi cu
posibilităţi mai largi, decît ale telefonului şi telegrafului. Şi dacă, la revoluţia
computerială, au participat sute de specialişti, numărul participanţilor la
revoluţia informaţională este, deja,de milioane de oameni, care în, majoritatea
lor, pînă acum nu s-au aşezat la computer, afară de folosirea lui în scopuri
înguste, personale. Pentru lucru în Internet e necesar doar numai un set minimal
de informaţii tehnice. Pe măsura informatizării şi Internetizării societăţii,
oamenii, pe de o parte, tot mai mult, participă la procesul de producere, iar pe
de alta, activitatea lor la locul de muncă, în măsură tot mai mare, devine
consum de informaţie şi cunoştinţe, create de alţi oameni. Oamenii se folosesc
de tehnologii informaţionale şi de comunicaţii tot mai performante. Se
intensifică schimbul de informaţii între diverse ramuri ale economiei naţionale,
între diferite ţări. Dezvoltarea societăţii, tot mai mult, depinde de dezvoltarea
resurselor informaţionale, de cultura informaţională a membrilor societăţii, de
nivelul pregătirii cadrelor corespunzătoare activităţii informaţionale în
societate.
Odată cu apariţia noilor tehnologii informaţionale şi comunicative, a
Internetului, apare şi societatea postmodernă.

Noile tehnologii informaţionale şi comunicative, rolul lor în

dezvoltarea societăţii postmoderne.
Dezvoltarea societăţii postmoderne, în mare măsură, e condiţionată de
dezvoltarea noilor tehnologii informaţionale şi comunicative, a Internetului.
Menţionăm că la reţeaua ARPANET au apărut şi alte reţele. Astfel, în anul
1996, cu susţinerea agenţiei ARPA a Departamentului Apărării al SUA, s-au
transmis informaţii printr-un canal de comunicare a două calculatoare, unul în
statul Massachusetts şi altul în statul California, iar 7 ani mai tîrziu, la reţeaua
7
industrială ARPA, s-au conectat universităţile Marii Britanii şi ale Norvegiei,
fapt care această reţea a devenit inernaţională. Pe la mijlocul anilor ’60, ai
secolului al XX-lea , a fost construită reţeaua de comutare cu mesaje, numită
AUTODIN 1. În anul 1968, a fost pusă în funcţiune experimentală reţeaua
NPL (National Phizic Laboratory), care a însemnat prima reţea de comunicare
de pachete, rămînînd o reţea de laborator. În anul 1969, au apărut primele tranşe
ale reţelelor ARPANET (firma Bolt, Beranec and Newman, SUA), SITA
(Societe Intenrationale de Telecomnication Aeronautique, SUA) TYMNET
(firma TYMSHARE, SUA) şi CIBERNET (firma CDC, SUA).
Mai tîrziu, au fost construite şi alte reţele, precum: RETD (1971, CTNE,
Spania), CICLAES/CIGALE (INRIA, Franţa, 1973), TELENET (Telenet
communication, 1973, SUA), care a evoluat în SPRINT (EPSS Marea Britanie,
1974), EIN (European Information Network, 1975), EDS (Germania, 1975),
DATAPAC (Canada, 1977), TRANSPAC (Franţa, 1978), EURONET (1982,
Europa), NSF (National Science Fondation, 1986, SUA) ş.a.
Ministerul Energeticii al SUA, la început, a creat reţeaua MFE NET, în
scopul cercetărilor sintezei termonucleare cu reţinere magnetică. În continuare,
specialiştii din domeniul fizicii cu energii înalte au obţinut reţeaua NEPNET,
iar astrofizicienii de la NASA au obţinut, la rîndul lor, reţeaua SPAN. A fost
elaborată şi reţeaua CS NET, care reunea specialiştii în domeniul inforamticii
din cercurile academice şi industriale. Au apărut şi reţelele USF NET şi BIT
NET. În sectorul comercial, a fost creată reţeaua DEC NET. Programele IA
NET (Marea Britanie, 1984) şi NSF NET (SUA, 1985) aveau intenţia de a
deservi tot ce se referea la sistemul învăţămîntului superior. În anul 1986,
conducerea NSF NET a trasat sarcina formării unei infrastructuri globale de
reţea pentru deservirea cercurilor largi academice şi de investigaţie. S-a hotărît
ca NSP să fie alipită la infrastructura ierarhică organizaţională a Internetului,
ce exista sub egida DARPA. Magistralele NSF NET au existat 8 ani, perioadă
în care magistrala a crescut de la 6 pînă la 21 de noduri. Numărul reţelelor din
Internet a depăşit 50 mln, dintre care aproape 29 mln erau situate pe teritoriul
SUA, iar celelalte în toate părţile lumii, şi chiar în spaţiul cosmic.În anul 1987,
Internetul a apărut şi în Uniunea Sovietică. În ultimii 15 ani, puterea
calculatoarelor a crescut de aproape 10.000 de ori, iar preţul fiecărui computer a
scăzut de 100.000 de ori. Viteza de calcul se măreşte cu un ordin (de 10 ori) în
fiecare 5 ani:de la 1000 instrucţiuni pe secundă în anul 1975 – la 10 10
instrucţiuni pe secundă în ultimii ani. Avîntul reţelelor NSF NET şi mărimea
finanţării acestui program a dus la faptul că, în anul 1990, ARPANET a fost
descompletată definitiv.

8
 E necesar de menţionat că Internetul a început cu proiectul ştiinţific militar
ARPANET, dar s-a dezvoltat în comunităţile de cercetări universitare cu tradiţii
academice, cu publicarea deschisă a ideilor şi rezultatelor. Dar ciclul academic
obişnuit s-a dovedit a fi insuficient de rapid pentru sistemul dinamic de idei
necesare pentru crearea reţelelor. A apărut necesitatea ca aceste idei să fie
discutate şi de alţi specialişti de reţea. Caracterul deschis al documentelor RTC
a contribuit la creşterea Internetului şi apariţia poştei electronice. Astăzi, în
ierarhia IETF, există 75 de grupe tematice, ce abordează diferite aspecte a
Internetului. Proiectele de pachet ale reţelelor radio şi de satelit şi alte programe
de cercetare ale DARPA în domeniul informaticii s-au dezvoltat în condiţiile
colaborării multor cercetători.
Grupa de lucru de reţea a ARPA NET a fost, în continuare, transformată în
grupă de lucru în cadrul Internetului. S-a coordonat lucru cu o serie de ţări
europene, care participă la proiectul „Pachet Satelit”. În anul 1992, numărul
sistemelor în Internet a depăşit cifra de 1 mln. În 1993, la reţea a fost conectată
Casa Albă din Washington.
Folosirea tot mai largă a tehnologiilor informaţionale e stimulată şi de
formarea proprietăţii asupra informaţiei şi a cunoştinţelor, nemijlocit legate de
acei ce le produc. Se stabileşte un nou tip de libertate asupra informaţiei şi
cunoştinţelor, care-s inseparabile de om. Reţeaua Internet a crescut rapid: de la
15 mii staţii (calculatoare, terminale), cît avea ea în 1986 – la 2.1 mln staţii, la
care a ajuns în anul 1993, şi la peste 30 mln staţii construite în 1997, rata
creşterii fiind de 1 mln în fiecare lună. La Internet sunt incluse aproape 100
mii reţele ale diferitelor instituţii şi întreprinderi de peste 180 de ţări. Piaţa
americană a tehnologiilor informaţionale avansate, în anul 2000, a constituit
700 mlrd $, în Japonia – 300 mlrd $. Internetizarea, în continuare, a societăţii a
dus la faptul că, în ultimul timp, numărul utilizatorilor Internet de casă a
întrecut o jumătate de miliard de oameni. La Internet, sunt uniţi 8 % din
locuitorii planetei. În prezent, una din cele mai internetizate ţări este
considerată Marea Britanie, de unde vin cel mai des informaţii despre aplicarea
tehnologiilor înaintate de reţea şi despre investirea a noi Internet-dispozitive.
Numărul utilizatorilor din Europa, Orientul Apropiat, Africa, în ultimii ani, a
crescut cu 4,7% şi a devenit de 134,7 mln oameni. În reţeaua asiatico-pacifică
ele au crescut cu 5,5%, întrecînd cifra de 110 mln oameni.
În industria tehnologiilor informaţionale şi de telecomunicaţii, în frunte, se
află SUA cu 34%, urmată de Europa – cu 30 la sută, Japonia – 15% şi celelalte
ţări – 21%. Nivelul răspîndirii calculatoarelor personale în casele europenilor
variază de la 11% la 65%, iar difuzarea Internetului variază de la 3% la 51%.
Pentru cei cu venituri sub 500 euro, răspîndirea este de 10 % - pentru

9
calculatoarele personale şi de 3% - pentru Internet. Pentru cei cu venituri de
peste 4000 euro, propagarea este de 76% - pentru calculatoare personale şi de
47% - pentru Internet. Zonele rurale au un nivel semnificativ mai redus de
răspîndire a calculatoarelor personale şi a Internetului, decît cele urbane sau
metropolitane. Şi cu cît preţul de acces la calculatoare este mai mare, cu atît
este mai redusă utilzarea acestora . De aceea reducerea preţurilor prin creşterea
capacităţii constituie o prioritate pentru toate ţările, inclusiv pentru Republica
Moldova.
Conform ultimilor analize, fiecare al cincilea american consideră că
Internetul este cel mai bun mijloc de comunicare de masă. Internetului îi face
concurenţă numai televiziunea, pentru care, în fond, a votat populaţia în vîrstă –
46%. Tinerii între 12 şi 34 ani s-au pronunţat, de fapt, pentru Internet, în timp
ce în favoarea televiziunii au votat numai 26%. Dar, în ultimul timp, tempoul
de creştere a utilizatorilor Internetului în ţările dezvoltate scade şi creşterea de
bază o asigură ţările în curs de dezvoltare. Creşte sectorul Internetului casnic în
ţările Americii Latine. În cel de-al doilea an, al mileniului trei, numărul
utilizatorilor din America Latină a constituit 10 mln utilizatori, iar conform
prognozelor, la terminarea celui de-al cincilea an al mileniului trei, numărul
includerilor casnice în Internet erau preconizate să crească în aceste ţări, pînă la
30 mln, astfel, în această regiune, accesul la reţea este, deja, la fiecare a patra
familie.
Actualmente, accesul la Internet îl deţin, deja, 7% dintre americani, iar
timpul, în medie, petrecut de utilizatori în reţea, se apropie de o oră pe zi.
Aceasta creează condiţii pentru lucru la distanţă. Experţii din Institutul
European al serviciilor de angajare au calculat că, în anul 2010, în Europa,
2,7mln oameni vor lucra la distanţă, mulţi fiind cei care, deja, efectuează un
anumit lucru la computerul de la domiciliu, precum acei care lucrează simultan
în cîteva firme. În anul 2000, numărul lor a fost, deja, de 3,7 mln, iar către anul
2010, vor fi 14 mln de astfel de lucrători. De asemenea, lucrătorilor la distanţă
li se vor alătura mulţi specialişti, ce acordă serviciile lor prin telecomunicaţii.
Numărul lor va creşte pînă la 6,58 mln oameni. Dacă, de exemplu, preşedintele
SUA, Bill Clinton, a anunţat, nu demult, despre internetizarea, în fond, a SUA,
apoi scopul informatizării ţării, în continuare, a devenit întroducerea
Internetului cu viteze înalte, care trebuia să revigoreze economia naţională a
ţării. În SUA şi Canada, sunt 39% utilizatori ai Internetului din totalitatea
utilizatorilor Internetului din lume, din ei 191,7 mln oameni fiind utilizatori
casnici. În Japonia, deja, are loc testarea tehnologiilor, care vor permite
conectarea rapidă la Internet prin satelit, ce se află pe orbita în jurul Pămîntului.

10
 În prezent, există chiar şi Internet- zburător. La bordul avionului Boeing,
se acordă, în timpul zborului, acces accelerat la Internet. Dezvoltarea societăţii
postmoderne necesită, astăzi, în lume, dezvoltarea prioritară a ramurilor
scientofage ale economiei naţionale, a ştiinţilor fundamentale şi aplicative, a
întregului complex al informaticii, incluzînd producţia, infrastructura şi piaţa
informaţională. Astfel, după cum menţionează I. Bolun, astăzi, funcţionează
sute de mii de reţele, legate reciproc, ce formează un ciberspaţiu comun. Au
fost construite noi reţele, precum reţelele X.25 (una din aceste reţele, reţeaua
Transpac din Franţa, s-a dovedit a fi destul de numeroasă), cît şi reţelele ISDN,
una din ele fiind Reţeaua Numerică cu Servicii Integrate (Integrated Services
Data Network). Prima reţea comercială de acest tip a fost construită în Franţa în
anul 1987. Au fost construite şi reţelele Relee de Sadvi (Frame Relay), care-i
mai simplă şi mai puţin costisitoare decît X.25. Standardele pentru aceste
reţele, începute în anul 1986 şi publicate în anul 1991, s-au implementat în
SUA şi Europa în anul 1994. Au fost construite şi reţelele Modului de Transfer
Asincron-ATM (Akynhcronous Transfer Mode), standardele pentru ele,
începute în anul 1988 şi finalizate în anul 1993, cît şi reţeaua Serviciului de
Date de Multimegabiţi cu Comutare (Switched Multemegabit Date Service), ce
reprezintă o treaptă de trecere la reţelele ATM. În perioada 1998-2002, au fost
create şi reţele locale, de exemplu, reţeaua locală de tip 10 Gigabit Ethernet (10
Gb E) şi reţelele locale fără fir WPAN (Wreless Personal Area Network).Se
folosesc reţele de arie de stocare- SAN (Storage Aria Network), astfel că, peste
cîţiva ani, 30% din populaţia planetei noastre va avea acces la Internet. În
ultimii 33 ani de la punerea în funcţiune a primei reţele industriale ARPA
(1969), a avut loc o dezvoltare rapidă a reţelei informatice. Au crescut:
productivitatea unui calculator de 5 * 10 6 ori (anual, de 1,6 ori); rata de
transfer date a unui canal – de 0,2 * 10 6 ori (anual, de 4,5 ori); numărul de
staţii în reţea- de 50 *10 6 ori (anual, de 1,71 ori); numărul de utilizatori ai
reţelei – de
6 *10 6 ori (anual, de 1,6 ori), ajungînd ca, în anul 2002, în reţea, să
funcţioneze aproape 200 mln staţii, iar de serviciile Internetului, către
1.02.2003 să se folosească 630 mln oameni, crescînd de milioane de ori, iar
posibilităţile de creştere a lor, în viitorul rămînînd destul de mari.
La începutul anilor ’90 ai sec. al XX-lea, a început folosirea industrială
activă a Internetului, trecerea la construirea reţelelor întreprinderilor pa baza
transportului Internet la apariţia comerţului electronic. În anul 1995, Internetul
a devenit întreprindere comercială. A crescut şi industria distracţiilor, difuzarea
videofilmelor, jocurilor computeriale interactive. Toate acestea au dus la
mărirea bruscă a numărului nodurilor în reţele. Dezvoltarea rapidă şi

11
comercializarea reţelelor mondiale au dus la schimbări esenţiale în business.
Odată cu apariţia Internet- companiilor, firmele tradiţionale, de asemeni, au
intrat în Reţeaua Păianjenului Mondial.
Concomitent cu dezvoltarea reţelelor informatice, a avut loc şi dezvoltarea
tehnologiilor informaţionale şi comunicative. E cunoscut faptul că Reţeaua
Internet e considerată succesoarea a reţelei ARPA, a cărei primă tranşă a fost
pusă în funcţiune în anul 1969, dar a fost formată şi din multe alte reţele. Ea a
fost influenţată şi de tehnologiile apărute în alte reţele. În anul 1974, în agenţia
ARPA, redenumită DARPA (Defence ARPA), a fost înaintat planul Proiect de
Cooperare Reţele ( Internetig Project). În acest an, au fost elaborate protocoale
TCP/IP ( Transmision Central Protocol/Internet Protocol), care, în anul 1985,
au fost folosite în reţeauă NSF NET, au coexistat cu protocolul iniţial al
ARPA, numit NCP (Network Control Program), lansat pentru interconectare şi
folosire de către mediul universitar şi de cercetare. Protocolul TCP/IP a fost
aplicat în reţeaua ARPA, SNA, SAA, DNA, reprezentînd baza logică a
Internetului. Acest model e evoluat în Internet. În anul 1978, în sistemul de
operare UNIX, a fost implementată prima aplicaţie de reţea UUCP (Unix-to-
Unix Co Py), iar în 1979, reţeaua virtuală-serviciu de ştiri USE NET. În mediu
universitar, se dezvoltă reţelele de comutare de pachete CS NET (Computer &
Sciense NETwork), BIT NET (Because It’s Time Network) etc. În 1983, din
reţeaua ARPA este separată reţeaua de orientare militară MILNET, finalizîndu-
se şi trecerea reţelelor interconectate cu ARPA la familia de protocol –TCP/IP.
Trecînd la tehnologii cifrice, mijloacele tradiţionale, treptat, se unesc cu
mijloacele de transmitere a datelor, iar ultimele se grupează tot mai strîns în
jurul Internetului. Internetul pentru utilizatorii care se ocupă cu tehnologiile de
telecomunicaţii a devenit cea mai largă uniune de computere şi reţele care
interacţionează între ele. Protocolul IP a fost destinat transmiterii informaţiei
între computerele incluse în reţea. Protocolul TCP stabileşte anumite îmbinări
între diferite laturi de reţea, constituite în procesul transmiterii datelor există şi
modelul de interconectare pentru sisteme deschise – OSI (Open Sistem
Interconnectial). Un serviciu important în reţeaua Internet este şi Poşta
electronică (Electronic E –mail), implementat în anul 1997, ce uneşte şi diferite
tipuri de conectarea de pachete, cum este, de exemplu, reţeaua NPL,
reprezentînd prima reţea de comunicare de pachete, construită în anul 1968 în
Marea Britanie, rămînînd însă o reţea de laborator. În decembrie 1969, a fost
pusă în funţiune încă trei reţele de comunicare – SATA, CYBERNET şi TYM
NET. Prima tranşă a reţelei NSF, bazată pe tehnologia TCP/IP a fost pusă în
funcţiune în anul 1986. Cu suportul fundaţiei NSF şi al guvernului SUA, în
anul 1992, a fost creată reţeaua VBNS ( Verry Hight Speed Backbone Network

12
Service). Astfel, după cum menţionează I. Bolun, printre protocoalele TCP/IP,
putem deosebi: 4 protocoale la nivel Interreţea; 2 protocoale TCP/IP de nivel
Transport; 10 protocoale oficiale şi 6 neoficiale de nivel Aplicaţie. Au fost
construite şi reţele locale de diferite generaţii. Prima reţea locală de tip
Ethernet, ce prezintă o tehnologie magistrală, bazată pe tehnica de acces la
mediu GSM/CD, a fost construită, în anul 1973, în SUA, fiind lansată pe piaţa
în anul 1978. Reţelele locale din generaţia a doua au fost de tip FDDI (Fiber
Distributed Data Interface), Fast Ethernet, CDDI (Cooper Distributed Data
Interface), TCNS (Thomas Conrad Network Systems), 100 VG Any LAN. Iar
reţelele locale de generaţia a treia, construite în anul 1992, sunt reprezentate de
reţelele de tip local: ATN, FF OL ( FDDI Folloco On Lan) şi FCS (Fibre
Channel Standard); Gigabit Ethernet şi Gigabit Taven Ring ş.a. Au fost create
reţelele locale de tip 10 Gigabit Ethernet (10 Gb E), reţelele locale fără fir –
WLAN (Wireless Local Area Network) şi reţelele locale fără fir, personale –
WPAN ( Wireless Personal Area Network). Versiunea IPV6 a fost obţinută în
iulie 1994, în urma unirii IP şi PIP în SIPP, setul de bază al ei fiind realizat în
septembrie anul 1995. Folosirea, cît mai pe larg, a Internetului, ca reţea de
emisie ce înlocuieşte radioul şi televiziunea a dus la schimbarea caracterului
informaţiei transmise. În condiţiile colaborării multor cercetători, s-au
dezvoltat proiectele de pachet ale reţelelor radio şi de satelit şi altor programe.
Simultan cu tehnologiile prin cablu de includere în Internet, s-au folosit şi
anumite tehnologii fără fir. A fost folosită şi tehnologia DSI ( Digital Silscriber
Line), bazată pe folosirea distribuitorilor liniilor de telefoane, folosite pentru
legătura telefonică obişnuită; vocea şi datele se transmiteau prin cablu, dar în
diferite diapazoane de frecvenţă şi nu se deranjează reciproc.
În aprilie 2000, La Sankt-Petersburg, s-a terminat prima etapă a
construcţiei noilor reţele cu privire la accesul la Internet, cu aplicarea
tehnologiei ADSL, una din cele mai noi tehnologii de acces la Internet,
elaborată la început anilor ’90, special pentru utilizatorii de la domiciliu, pentru
a transmite simultan vocea şi datele pe linia telefonică obişnuită. Telegraful
din Sankt-Petersburg, în anul 2000, şi-a anunţat intenţia de lărgire a canalului
său de ieşire în Internet de 4 ori. Au fost elaborate şi tehnologiile XDSL, care
au permis transmiterea vocii şi datelor cifrate pe reţelele telefonice existente
prin cablu. În Rusia, au fost create tehnologii cu denumirea HPNA, care au
permis crearea, în limitele clădirii, a unei reţele locale pentru transmiterea
datelor şi asigurarea accesului la Internet pe baza liniilor telefonice obişnuite. În
anul 1996, s-a început lucrul asupra unei tehnologii contextual-orientate, a
tehnologiei XML, care a reprezentat un mijloc de descriere şi documentare mai
puternică decît HTLM, iar în anul 1998, a apărut primul standard XML

13
(tehnologia XML contemporană pretinde statutul de limbă „canonică” a
sistemelor informaţionale). Folosirea în comun a tehnologiilor XML şi Java
poate duce la crearea unor anexe independente de maşini, ce pot duce la
folosirea formatului universal de date la schimbul de informaţii.
În continuare, în Franţa, a fost inaugurată reţeaua Transpac, care este una
din primele reţele X.25. Tot în Franţa, în anul 1987, a fost construită o reţea
numerică de Servicii Integrate- ISDN (Integret Services Data Network)
comercială, numită NUMERIS, avînd ca scop integrarea serviciilor de
transmitere a informaţiilor ( vocea, date, imagini etc.). De asemenea, în anul
1987, a fost propusă tehnologia de reţea- Relee de Sadvi (FrameRelay), mai
simplu şi mai puţin costisitoare decît X.25, orientată la conexiune,care obţine
serviciul de circuite virtuale permanente- PVC (Permenet Virtual Circuit) şi
srviciul de circuite virtuale comutate- SVC ( Switchet Virtual Circuit),
implementate în anul 1986, respectiv- 1994. După reţelele Frame Relay, au fost
implementate şi reţelele de Date de Multimegabite cu Comutare- SMDS
(Swichet Multimegabit Date Service). Creşterea traficului în Internet a generat
apariţia tehnologiei, numită modul de transfer Asincron- ATM (Asignchcronas
Transfer Mode), finalizat în anul 1993 şi HFC ( Hybrid Fibec Coaxia) ş.a. Au
fost elaborate şi instrumentări speciale de căutare a informaţiilor: Gapher
(1991), Archie, WAIS, WWW (1995) ş.a.
Tehnologiile fără fir pot fi împărţite în 2 grupe mari-sisteme de acces:
1)staţionare şi 2)mobile. Sistemele dispun de tehnologii, ce folosesc canalele de
transmitere a datelor prin satelit. La 1.12.2000, a început exploatarea
comercială a tehnologiilor NTV-Internet, orientate la utilizatori casnici şi la cei
corporativi, pentru care Internetul prin satelit este o alternativă a canalului ales.
La Sankt-Petersburg, a fost instalată şi acţionează reţeaua prin satelit pe baza
standardului VSAT (Very Smail Aperture Terminal), în care traficul se
transmite direct între terminale. La Internetul prin satelit iese, de asemenea
Japonia, sistemul căreia a elaborat pe baza satelitului geostaţionar ICSAT-UA,
lansat în februarie anul 1999. Se folosesc şi tehnologii fără fir, precum Radio
ET, cît şi tehnologii care folosesc pentru telecomunicaţii canalul infraroşu,
tehnologii ale modulării directe DSSS ( Direct Sequence Spread Spectrum), ce
au o viteză de transmitere înaltă.
Prin descompletarea ARPA NET-ului, în locul TSP/IP au venit alte
protocoale ale reţelelor computeriale globale, IP devenind serviciul dominant
de transmitere a datelor în infrastructura informaţională globală. Lucrul activ
de modernizarea a protocolului, de elaborare a noi protocoale, asociate cu ele, a
început în anul 1992. S-a trecut la noi versiuni ale protocoalelor IP-Ipv4 şi
Ipv6. Prin aceasta, Internet- tehnologiile puteau fi folosite şi la rezolvarea

14
problemelor comunicative în sfera politică şi cea a businessului. A fost
elaborată şi versiunea Ipv7, cît şi asemenea variante de protocol IP, ca TUBA,
ENCA, PS, SIP şi PIP. Tehnologiile de prima generaţie, de tipul ARC NET,
lansate pe piaţa în anul 1977, au fost dezvoltate, apărînd noi versiuni, precum
FDDI (Fiber Destribuited Data Iterfaced), Fast Enthernet, TCNS (Thomson
Conrad Networking System), cît şi DQDB (Distribuited Quene Duol Bus).
Dezvoltarea ulterioară ne oferă noi anexe ale Internet-telefoniei, iar ceva
mai tîrziu ne va furniza şi Internet-televiziune. Tehnologiile IP-telefonii, deja,
la ora actuală desfiinţează hotarul dintre două sisteme de telecomunicaţii
răspîndite – telefonul şi Internetul, permiţînd transmiterea vocii şi a datelor. În
anul 2000, au benificiat de telefoane mobile 1/3 din locuitorii UE şi din
locuitortii SUA. În SUA, la mijlocul anilor ’90, ai sec. XX-lea, se executau
prin telefon 24% din afacerile bancare. Fiind create, contînd pe exploatare în
sfera comercială, aceste tehnologii, în cazul conexărilor „telefon-computer” şi
„computer-telefon”, se folosesc, deocamdată, în calitate de experiment.
Pe măsură ce se dezvoltă reţelele, cresc şi economiile în reţea, iar existenţa
„Noii economii” duce tot mai mult la creşterea beneficiilor potenţiale,
constituirea unei societăţi postmoderne mai dezvoltate, la crearea unei pieţe
mai largi cu venituri mai mari şi cu un potenţial sporit de creştere economică şi
de bunăstare. Internetul mobil va deveni, în viitorul apropiat, una din forţele
motrice ale pieţei viitoare, ale „Noi economii”. Dacă în sistemele timpurii de
legături mobile se foloseau tehnologiile analoage NMT, ce puteu fi folosite
pentru includerea în reţea, viitorul legăturilor mobile aparţine tehnologiilor
cifrice, din care una este GSM. Acest standard al telecomunicaţiilor mobile
cifrice a început să se elaboreze în anul 1985. În el, semnalul se transmite în
mod cifric. Pentru legătura telefonică a GSM-ului cu computerul nu e nevoie de
modem. Astăzi, icluderea rapidă a dispozitivelor mobile la Internet e asigurată
de tehnologiile comunicaţiilor mobile, ce iau în locul standardului GSM. Asfel
sunt tehnologiile GPRS, CDMA, UMTS ş.a., a căror includere deplină va
schimba rolul computerilor de buzunar actuale aceste dispozitive, fiind
permanent în Internet, vor lărgi esenţial utilitatea lor practică. Industria
telecomunicaţiilor mobile, în mod tendenţios,a cucerit întreaga lume. În
aproape 10 ani, „mobili” au devenit peste 700 mln oameni. Însuşi Internetul
devine mobil, iar numărul utilizatorilor, care au acces la instalaţiile mobile,
depăşeşte cifra de 600 mln.
Dezvoltarea Internetului mobil a fost condiţionat de 2 factori principali.
Primul e legat de trecerea companiilor de telecomunicaţii la noi standarde de
legături, apariţia reţelelor de a „ treia generaţie” şi perfecţionarea
comunicaţiilor pînă la aşa-numită generaţie 2,5, ce puteau transmite date prin

15
pachet şi cu viteze înalte de conexare. Cel de al doilea este dezvoltarea
terminalelor. Telefonul mobil permite conexare la reţelele accelerate fără fir.
Noile terminale de reţea de generaţia a treia, dotate cu video-camere, permit
transmiterea şi recepţionarea video-imaginilor.
Pînă nu demult viteza unirii la ieşirea din Internet cu telefonul mobil a fost
destul de joasă. În acest scop, operatorii mari ai GSM din Moscova şi Sankt-
Petersburg au aplicat noi standarde în scopul măririi vitezei transmiterii
informaţiei la reţelele GSM. Operatorii moscoviţi au pus accent pe tehnologia
GPRS (General Pachet Radio Service). Pentru transmiterea pachetelor de date
pe canalul radio, ce reprezintă un nou sistem de transmitere a pachetelor de
date pentru standardul GSM., primele servicii comerciale ale căruia au fost
realizate în anul 2000. Acum se folosesc tehnologii de generaţia mai nouă.
Operatorii din Sankt-Petersburg a utilizat tehnologia HSCSD (High Speed
Circuit Sivitched Data), pentru transmiterea cu viteze înalte a datelor cu
comutarea canalelor.
Transmiterea în pachet a datelor o foloseşte şi tehnologia CDMA (Code
Division Multiple Acces), ce este, pe deplin, cifrată pentru legătură mobilă.
Extinderea reţelelor CDMA a asigurat trecerea treptată la reţeaua de generaţia a
treia. Au trecut testările şi W-CDMA, ce reprezintă o combinaţie între telefonul
mobil şi blocul vizual, telefon benefic pentru lucru în noile reţele fără fir de
generaţia a treia.
Computerele personale de buzunar PDA (Personal Digital Assinetant)
permit posesorilor lor să iasă în Internet, iar posesorii lor, ce dispun de
protocolul WAP (Wireless Application Protocol), au posibilitatea de a ieşi în
reţea fără computer. Acest protocol a permis crearea Internetului mobil, ce
reprezintă o nouă ramură a reţelei globale. Versiunea 1.0 a apărut la
30.04.1998. Mai tîrziu au apărut versiunile 1.1; 1.2; 2.1 (05.2001); 2.0
(31.06.2001). Acest protocol e destinat accesului la Internet de la telefonul
mobil.
Următoarea direcţie importantă este şi legătura prin satelit, care, în
continuare, se întegrează cu GSM; dacă abonatul nimereşte în zona de accesare
a GSM, telefonul, în mod automat, se conectează la blocul vizual.
Tot mai frecvent pătrund în Internet tehnologiile Java care permit
elaborarea anexelor pentru Internetul mobil, ce lucrează pe baza diferitelor
dispozitive, numărul cărora creşte permanent. Dacă în anul 2001 s-au vîndut
109 mln de instalaţii,care folosesc această tehnologie, majoritatea lor sunt
ajutători personali cu cifre-PDA (Personal Digital Asistents), apoi, în 2002, au
fost produse 8 modele de telefoane mobile care utilizează tehnologia Java. În
anul 2003, vînzările au ajuns la 400 mln, iar în 2004- la 1 mlrd. Aparatele

16
mobile de comunicare, incluzînd telefoanele mobile, pagerele şi PDA, tot mai
larg se răspîndesc, costituind parte inalienabilă a vieţii noastre.
Unul din standardele „Java” de bază este specificaţie Servlet API, obţinută,
astăzi, în versiunea 2.3. Tehnologia JSP (Java Services Pages) permite
includerea Java-codului nemijlocit în HTML. Afară de JSP, există metode
alternative de rezolvare a sarcinilor analogice, ce folosesc liniile Java. Printre
ele deosebim tehnologia ESP ( Extensibre Server Pages). La elaborarea
Internet- hotărîrilor capătă o popularitate mare tehnologia XML/XSLT.
Un potenţial în creştere îl au şi tehnologiile Flasch, care au apărut în anul
1996, dar o răspîndire mai largă au cunoscut-o numai în ultimii ani, avînd un
potenţial puternic de creştere, ce permite transformarea pagerelor în dispozitive
multifuncţionale de telecomunicaţii, capabile să primească şi să transmită
comunicări de voce şi faximile, să transmită datele, să realizeze operaţii
financiare. Acest protocol poate prezenta interes mare pentru utilizatorii
corporativi, orientaţi la transmiterea unilaterală a datelor odată cu integrarea
pagerelor cu computerele mobile. Prin apariţia tehnologiilor Flasch în Internet a
survenit multiplicarea. Noile tehnologii se folosesc şi pentru a face mai ieftine
procesele de creare a filmelor (cinema cu cifre). Aceste tehnologii fac ca în
Internet- cinema fiecare „singur să fie regizor”. Internetul te face nu numai „să
priveşti la oameni”, dar şi „să te arate pe tine”. Începînd cu 2000 şi pînă în
prezent, Internetul şi filmul de cinema se dezvoltă în comun. Aici se ajunge la
interactivitate şi imersitate. Aşa-numitele filme imersive permit spectatorului,
parcă, să participe la scenele ce se joacă pe ecran. Aceste filme de cinema se
fac cu ajutorul Mdeo, o nouă video tehnologie, care asigură vederea în jur a
fiecărui subiect de cinema. Se vorbeşte şi despre crearea primului Internet-film
panoramic, la vizionarea căruia, în Internet, spectatorul îşi însuşeşte o
experienţă nouă de interactivitate şi personificare, schimbînd punctul de
viziune şi alegînd un epizod sau altul al filmului de cinema, pe care el vrea să-l
vadă mai detaliat.
Are loc şi integrarea tehnologiei Flasch cu tehnologia transmiterii sensitive
Tousch Sence, care face posibilă folosirea computerelor şi a Internetului de
către oameni cu posibilităţi limitate. Tehnologia Tousch Sence poate transmite
senzaţiile olfactive. Din decembrie 2000, această tehnologie se foloseşte în
Internet, care majorează mult productivitatea lucrului la computer. Utilizatorul
nu numai că vede, dar se simte ce se face pe ecran.
Impulsuri de la Internet primeşte, de asemenea, şi televiziunea , care devine
interactivă, asigură influenţa telespectatorului asupra aceea ce se petrece pe
ecran. În sistemele interactive, emisiunea sau filmul comandat se transmite la
adaptorul televiziunii interactive al telespectatorului. Ea, de asemeni, permite

17
telespectatorului să-şi aleagă timpul comod pentru vizionarea teleemisiunilor
propuse. Teleprogramele, conform acestor tehnologii, se transmit pe cîteva
canale deplasate în timp. Tehnologia deplasării temporare, numită televiziune
personalizată, permite o anumită selectare la vizionarea teleprogramelor,
telespectatorul, avînd posibilitatea de a schimba timpul vizionării
teleprogramelor, cît şi de a comanda videoprograme în timpul convenabil lui.
Telespectatorul va avea posibilitatea de a schimba timpul vizionării emisiunilor
preferate, putînd chiar să aleagă camerele cu care va filma secvenţele, ce
prezintă pentru el un interes deosebit. Teleemisiunile sunt căutate cu ajutorul
meniului de ecran. Servicii de televiziune interactivă, acordă firmele britanice,
deja, din primăvara anului 1999, iar companiile americane, în iulie 2000, au
lansat proiectul lor de televiziune interactivă. Astăzi, există o itegrare strînsă a
televiziunii cu Internetul, care devine un mijloc puternic de instruire, cercetare
şi activitate de afaceri. Televiziunea interactivă general-accesibilă ţine de
domeniul viitorului. Astfel, evoluarea noilor tehnologii informaţionale şi
comunicative au dezvoltat societatea postmodernă, în planul apariţiei „Noii
economii”, a Internet-economiei, a e-comerţului, Internet-telefoniei, telefoniei
mobile, Internetului mobil, Internet-cinematografiei, Internet-televiziunii ş.a.
Dar, în condiţiile noii societăţi, devine destul de actuală şi „problema
dezvoltării resurselor umane, pregătirea specialiştilor, ridicarea nivelului de
cultură generală a populaţiei ca o condiţie necesară pentru exploatarea nilor
tehnologii informaţionale, precum şi a valorificării aspectelor etice ale
utilizării tehnicii electronice de calcul, probleme ale proprietăţii asupra
informaţiei responsabilităţii şi confidenţialităţii în utilizarea acestora”.
O analiză profundă necesită şi dezvoltrea tehnologiilor informaţionale şi
comunicative în Republica Moldova.

Republica Moldova: de la revoluţia computerială la revoluţia

informaţionlă, constituirea şi dezvoltarea în ţară a societăţii
postmoderne.
În ce priveşte Republica Moldova, menţionăm că, începînd cu anul 1955, în
republică, s-a demarat realizarea primului sistem informaţional, a unui sistem
de prelucrare a datelor, subordonat Băncii Moldoveneşti Republicane. În
acelaşi an un alt sistem informaţional a fost implementat la uzina
„Автодеталь” (în prezent, S.A. „Tracom”). Peste 2 ani, toate echipamentele de
calcul au fost transferate organelor de stat pentru Statistică. S-a creat Sistemul
Informaţional Republican în domeniul statisticii. S-a constituit un colectiv de
18
specialişti în problema realizării sistemelor informatice de evidenţă contabilă,
aflat în subordonarea organelor contabile republicane de statistică.
În anii ’70 –’80 ai sec. al XX-lea, odată cu trecerea la societatea
postmodernă, apar sisteme de prelucrare automatizată a informaţiei privind
evidenţa integrată şi implementarea lor în unele unităţi economice din
republică. În anul 1970, a fost realizat sistemul automatizat de dirijare ( ASU
„Moldpişceprom”). A fost organizat şi un centru de calcul în cadrul Institutului
de Cercetări Economice de pe lîngă Ministerul Agriculturii. La sfîrşitul anilor
’70, ai sec. al XX-lea, în republică, existau peste 50 de sisteme automatizate
de dirijare, dintre care 3/4 erau situate în or.Chişinău. Prin aceasta,
computerul a devenit mijloc de automatizare, avînd o mare capaciate de
prelucrare a informaţiei. Aceasta a marcat trecerea revoluţiei industriale la
revoluţia computerială, trecerea de la maşinile mecanice la calculatoare
electronice, fapt ce a constituit începutul, în republică, al revoluţiei
computeriale. În anul 1974, la comanda de stat de către Institutul de Cercetări
Ştiinţifice în domeniul planificării, a fost elaborat, în republică, Proiectul
directiv de creare a Reţelei Informatice Naţionale (RIN), ce a pus problema
ceării Reţelei Informatice Naţionale. Au fost întreprinse mai multe încercări de
a crea anumite componente, fragmente ale RIN, precum: Centrul Public de
calcul din Chişinău (1975,1978,1985), Reţeaua de Calculatoare Publică
Experimentală (1978,1979), Centrul de calcul al Institutului de Cercetări
Ştiinţifice pentru Planificarea (CCIP) din Chişinău ş.a. În continuare, a fost
organizată o filială a Institutului de Proiectări Tehnologice, o secţie de
coordonare privitor la folosirea tehicii de calcul în economia naţională, în
cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei. S-a deschis şi o facultate de
specialitate la Institutul Politehnic din Chişinău. Au fost create primele centre
de calcul în cadrul Institutului de Matematică al AŞM, în cadrul Comitetelor de
Stat pentru Statistica şi pentru Planificare. Au fost organizate catedre
specializate în cadrul Institutului Politehnic şi Universităţii de Stat din
Chişinău. Au fost create centre de calcul şi informatică la Ministerul Industriei
Alimentare al RM, centrul de calcul la Ministerul de Finanţe, la Institutul de
Planificare, la Ministerul Agriculturii, cît şi al Muncii, Protecţiei social şi
familiei ş.a. A fost fondată Asociaţia Tehnică Ştiinţifică „Tehnologii
Informaţionale şi Sisteme” pe baza fostului Centru de Calcul şi Informatică, iar
mai tîrziu şi Biroul de Construcţie al „Soiuzpişceprom”-ului. În anul 1990, a
fost creat Ministerul Informaticii, Informaţiei şi Telecomunicaţiei, iar în 1991,
la Centrul Republican de Informatizare (CRI) de la AŞM şi în alte cîteva
Instituţii, au fost puse în funcţiune cîte un nod al reţelei RELCOM. Începînd cu
anul 1993, în Chişinău, au fost instalate cîteva staţii VSAD, prin intermediul

19
cărora reţelele locale, calculatoarele unor Instituţii aparte sunt conectatela
reţelele informatice informaţionale publice, sau private. În perioada 1992-1996
au foat create intens reţele informatice în sistemul financiar-bancar,
departamentul vamal, Ministerul de Interne ş.a.
Dar aceste realizări s-au dovedit a fi modeste pentru republică. S-a
menţionat o evidentă rămînere în urma a Republicii Moldova în acest domeniu
ştiinţific şi tehnic, chiar şi faţă de ţările mediu dezvoltate din punct de vedere
economic, cu atît mai mult, că , în anii ’80 – ’90 ai sec.XX-lea, după cum
menţionau I. Costaş, P. Chiriev, T. Zacon, s-a distrus, practic, toată partea
organizaţională a infrastructurii informaţionale vechi. Lipsea un spaţiu
informaţional integrat la nivelul economiei naţionale, cît şi o reţea publică de
transportare a datelor, care să cuprindă întreaga republică. În condiţiile trecerii
la economia de piaţă, au dispărut şi marile instituţii unionale, precum : Biroul
Specializat de Proiectare-Realizare a Sistemelor Automatizate în domeniul
Industriei Alimentare, Biroul Specializat de Proiectare-Realizare a Sistemelor
Automatizate în domeniul Gospodăriei Comunale ş.a. În continuare, prin
proiectul Directiv al Informatizării Societăţii în RM, aprobat la 6.03.95, s-a pus
problema coordonării tuturor componentelor informatizării societăţii, incluzînd
complexul agroindustrial, industria şi comerţul, complexul energetic,
transportul şi comunicaţiile, ocrotirea sănătăţii, învăţămîntul public şi ştiinţa,
asistenţa juridică, protecţia mediului înconjurător, administraţia centrală şi
administraţia publică locală, problema direcţionării strategiei naţionale privind
dezvoltarea Infrastructurii Informaţionale Naţionale. În ceea ce priveşte
înzestrarea informaţională a RM, menţionăm că, conform evidenţei statistice de
al 1.01.93, numărul total al sistemelor în RM era de 2017, inclusiv la nivelul: de
ministere – 19; de întreprinderi şi organizaţii – 43; pentru gestionarea
informaţiei cu caracter general – 74; de proiectare – 17; de administrare a
proceselor tehnologice – 13. Calculatoare existau – 6853, inclusiv : 62-
universale, 329 - minicalculatoare şi 5958 – computere personale. Existau 47
reţele de calculatoare, 26 centre de calcul şi de baze de date.
Dar, şi în această etapă, informatizarea societăţii RM este considerată
necorespunzătoare, atît cantitativ (dotarea cu calculatoare la un locuitor fiind de
100 ori mai mică, decît cea a ţărilor europene dezvoltate), cît şi calitativ
(întîrzieri de 15 ani în realizarea unor aplicaţii informative reprezentative). S-au
manifestat, de asemenea, întîrzieri de zeci de ani în implimentarea sistemelor
informatice ale administrării publice. Celulare, în Moldova, la sfîrşitul anului
1995, existau doar 14 unităţi ( în anul 1994 nu a existat nici o unitate). Pentru
ameliorarea situaţiei se cerea o dezvoltare intensivă, orientată şi încontinuu,
susţinută de către stat a dezvoltării reţelelor informatice cu acces la ciberspaţiul

20
global. Anul 1995 poate fi numit anul de lansare a Internetului în masă în
Moldova, de trecere a ţării la etapa societăţii postmoderne. În perioada 1996-
2000, în Moldova, numărul reţelelor Internet a sporit de la 6 la 223. Şi, în anul
2000, pentru înzestrarea informaţională, cumpărarea computerelor şi a
asigurărilor de program, au fost cheltuite din bugetul statului 211 mln lei, iar în
2002 această cifră a depăşit 334,5 mln lei. Numărul computerilor achiziţionate
a crescut din anul 2000, aproape de 2 ori şi a constituit 41,100 bucăţi. Numărul
utilizatorilor Internetului a ajuns la 13280 de oameni. Despre nivelul de
dezvoltare al Internetului, acum, ne vorbeşte şi faptul că timpul dedicat
navigării e de 30-40 ore pe lună, numărul de utilizatori – 12 mii, ceea ce este
destul de mic. A avut loc şi internetizarea şcolilor, la un computer revenind 67
de elevi. Actualmente, Internetul în RM, a devenit şi întreprindere comercială.
S-a optat pentru elaborarea, în ţară, a unei baze legislative severe pentru
dezvoltarea societăţii postmoderne.
Conducerea RM acordă o atenţie deosebită dezvoltării informatizării
societăţii. Astfel, în cuvîntarea de salut a Preşedintelui RM, V. Voronin, către
naţiune, cu ocazia aniversării a 10-a de la proclamarea independenţei RM, s-a
menţionat: „ Noi, pur şi simplu, suntem datori să ne transformăm, dintr-o ţară
agrară şi săracă, într-o ţară a celor mai performante tehnologii scientofage,
utilizînd adecvat potenţialul intelectual autohton, într-o ţară în care le este
comod să trăiască oamenilor dotaţi, cu spirit de creaţie şi iniţiativă”. Astăzi, e
posibilă şi încadrarea Moldovei în Uniunea Europeană. RM, de asemenea, are
şanse reale de a obţine susţinerea ONU în procesul dezvoltării în ţară a
societăţii postmoderne.
De asemenea, menţionăm că, în această perioadă, pe piaţa Moldovei, vin cu
succes companiile străine ce investesc mijloace financiare în domeniul
telecomunicaţiilor . De exemplu, în anul 1995, Fundaţia Soros a lansat un
program de conexiune la Internet a instituţiilor de învăţămînt. În aprilie 1996,
conform unui proiect finanţat de Fundaţia Soros, a fost lansată reţeaua privată
universitară Moldnet, care interconectează reţelele locale ale AŞM, a
Universităţii de Stat, a Universitaţii Tehnice, a Academiei de Studii Economice.
Astfel, pentru patru instituţii universitare şi de cercetare din Moldova, a fost
realizată conectarea directă la Internet. Apoi, compania Mega-Dat a investit în
dezvoltarea reţelei „Moldova-on-line” 7-10 mln dolari americani. A fost dat în
exploatare centrul tehnic „Moldova-on-line” oferindu-se servicii primilor
abonaţi. Aceasta a permis integrarea abonaţilor reţelei Internet „Moldova-on-
line” într-un spaţiu informaţional unic. A fost luata decizia ca, în următorii 4
ani , să se încheie lucrările în vederea creării unei reţele naţionale şi înfiiţarea a
43 de puncte locale de acces, precum şi peste 48 de centre „Moldova-on-line”

21
(inclusiv 5 în capitala ), cît şi folosirea în construirea acestei reţelei a canalelor
de comunicaţie prin satelit . Compania „Mega-Dat”, în cadrul Internet-
proiectului „5 stele”, acordă atenţie instruirii, cît şi propagării noului mod de
viaţă în „Noua economie”. Se efectuează instruirea necesară în domeniul
calculatoarelor, al creşterii culturii informaţionale a populaţiei din RM în
vederea dezvoltării economiei ţării, în planul dezvoltării capitalului uman. Din
anul 1999, în Moldova, activează şi compania „Voxtel”, ce contribuie activ la
integrarea Moldovei în spaţiul informaţional internaţional, la dezvoltarea
economiei republicii. Angajamentul informaţional al companiei „Voxtel” este
de 70 mln dolari americai. Proiectul unei reţele GSM în Moldova este unul din
cele mai importante proiecte investiţionale. Acum GSM, permite abonaţilor din
peste 168 de ţări să comunice între ei. Numărul abonaţilor „Voxtel” din
Moldova este de 70 mln oameni.
A doua companie de telefonie mobilă este „ Moldcell”, care a efectuat pînă
acum investiţii de peste 20 mln dolari americani, avînd peste 65 de noi abonaţi,
reuşind să-şi demonstreze, pe piaţa RM, capacităţile de a oferi servicii
inovaţionale, capabile să răspundă oricăror solicitări. Sistemul existent de
telecomunicaţii permite accesul şi viteza necesară pentru funcţionarea
eficientă a sistemelor informaţionale globale. Care sunt planurile de viitor în
acest domeniu?
În strategia de dezvoltare a RM, pînă în anul 2005 au fost prevăzute
implementarea noilor mijloace informaţionale, ce fac posibil accesul liber şi
operativ al instituţiilor de stat şi al agenţilor economici şi a populaţiei la
informaţii absolut veridice ca în următorii 5 -10 ani, RM să atingă un nivel de
informatizare, caracteristic ţărilor cu nivel mediu şi înalt de dezvoltare. În
perioda apropiată RM trebuie să soluţioneze sarcina edificării economiei
electronice, ceea ce va duce la dublarea veniturilor în buget şi crearea a
aproximativ 300 de mii de locuri de muncă de înaltă calificare. În viitor, aceste
măsuri vor contribui la coordonarea tuturor componentelor informatizării
societăţii in RM, la dezvoltarea mai rapidă a ţării la treaptă societăţii
postmoderne.
Astfel, prin trecerea, în RM, de la revoluţia computerială la revoluţia
informaţională s-au creat premise pentru apariţia societăţii postmoderne, iar
prin dezvoltarea acestor tehnologii informaţionale şi comunicative ale
Internetului, se dezvoltă şi societatea postmodernă.
Analizînd apariţia şi dezvoltarea tehnologiilor informaţionale şi
comunivative ale Internetului, vom insista asupra problemelor filosofice ale
Internetului, abordîndu-l ca sistem principal deschis.

22
 Globalizarea procesului de construire a Societăţii
Informaţionale
Putem constata şi afirma că are loc o extraordinară revoluţie la nivel
planetar, declanşată de formidabila explozie şi răspândire a acestor noi
tehnologii ale informaţiei şi ale comunicaţiilor! Nu este nici prima şi, cu
siguranţă, nici ultima revoluţie tehnologică din istoria omenirii. Cunoscutul
viitorolog american Alvin TOFFLER, vorbeşte de o societate a celui “de-
al treilea val” (societatea bazată pe cunoştiinţe şi informaţie),
deosebită de societatea “primului val” (bazată pe agricultură) şi de cea a
celui “de-al doilea val” (bazată pe industrie).
Globalitatea acestui proces se poate urmări pe trei coordonate majore, şi anume:
 în plan geografic, procesul se manifestă peste tot în lume, cu
specificarea că există deosebiri de “viteză” între diferite regiuni sau ţări;
 în planul sferei de cuprindere asistăm la informatizarea activităţilor
tradiţionale economice, militare, administrative, ca şi, mai nou, a culturii, a
timpului liber, a îngrijirii sănătăţii;
 ultima coordonată este a celor implicaţi, iar grupul acestora se lărgeşte
pe zi ce trece, cuprinzând oameni de ştiinţă, industriaşi, bancheri, factori de
decizie politică şi, din ce în ce mai mult, simpli cetăţeni.

Referitor la dimensiunea geografică a Societăţii Informaţionale, se observă

existenţa a trei centri principali în care necesitatea trecerii la Era
Informaţională a fost conştientizată pe deplin: SUA, Europa (şi în special
ţările din Uniunea Europeană) şi Japonia. În aceste zone noile tehnologii
informaţionale şi de comunicaţie au avut un impact deosebit, contribuind la
modificarea fundamentală a organizării şi funcţionării instituţiilor statului, a
activităţii economice, în general a modului de a munci, trăi şi comunica al
cetăţenilor. Factorii de decizie guvernamentali au conştientizat faptul că ţările
pe care le administrează "experimentează "o schimbare totală şi au acţionat în
sensul distribuirii cât mai echitabile a beneficiilor Societăţii Informaţionale,
pentru a evita formarea unor grupuri de "information have" şi "information
have-nots", care este cel mai mare pericol ce poate apărea în noul tip de
societate: capitalizarea şi polarizarea informaţiei.

23
 Pericolele Societăţii Informaţionale
Dacă societăţile "primului" şi "celui de-al doilea val" au generat polarizări
sociale care au împărţit aceste societăţi în bogaţi şi săraci şi au generat revolte,
revoluţii şi chiar războaie, globalizarea economiei mondiale, dezvoltarea noilor
tehnologii ale informaţiei şi comunicaţiilor, construirea noului tip de societate -
Societatea Informaţională, poate conduce la un nou tip de polarizare la nivel
mondial, deosebit de periculoasă pentru evoluţia viitoare a omenirii: pe lângă
acumulările de capital, de bogăţii, se poate acumula şi capitaliza şi informaţie şi
cunoştinţe. Iar "Informaţia înseamnă Putere", spune Alvin Toffler. Este de
datoria guvernelor, a societăţii civile, a tuturor cetăţenilor să acţioneze pentru
ca aceasta să nu se concentreze în mâinile unui singur om, ale unui singur grup
social sau ale unei singure naţiuni! Este de datoria noastră, a tuturor, de a milita
pentru folosirea acestor tehnologii în vederea creşterii şi dezvoltării colaborării
internaţionale, a dezvoltării comunicării şi al apropierii dintre oameni, pentru
acordarea de şanse egale popoarelor şi cetăţenilor la startul noii competiţii
mondiale.

Concluzie:

S-a vorbit şi încă se vorbeşte foarte mult despre calculatoare, programe,

comunicaţii, informatică. Sunt subiecte care au făcut şi încă mai fac obiectul
discuţiilor dintre specialişti, şi vor mai face încă multă vreme de aici încolo!
Dar în acelaşi timp sunt subiecte din ce în ce mai des discutate la
reuniunile nespecialiştilor, în familie, pe stradă, îndeosebi în rândul tinerilor.
Este un semn că subiectele au coborât din înaltele sfere ale cercetării ştiinţifice
şi laboratoarelor de experimentare şi se instalează încet, dar sigur, alături de
fiecare dintre noi, influenţându-ne modul de viaţă, influenţându-ne condiţiile
de muncă, influenţându-ne modul de a gândi, de a ne recreea, de a ne împlini
ca fiinţă umană!
Este un semn că mişcarea declanşată de producerea primului
microprocesor a devenit un proces de masă, a devenit un fenomen universal!
Aproape nimic nu mai poate fi conceput a funcţiona în viitor fără a nu se ţine
seama de noile tehnologii ale informaţiei şi comunicaţiilor. Întregul nostru

24
mod de a ne organiza şi desfăşura activităţile cotidiene, fie ele casnice,
profesionale sau de divertisment, va fi fundamental afectat de noile tehnologii.
Ne întrebăm însă, cu legitimitate, dacă Societatea Informaţională este ceea ce
ne dorim, dacă este ceea ce avem nevoie acum, dacă este ceea ce ne va face
mai buni, mai prosperi şi mai fericiţi. Dacă suntem obligaţi să o acceptăm sau
dacă ne putem împotrivi ei!
Desigur că avem libertatea de a alege! Este un drept al nostru
fundamental! şi ni-l putem exercita! Importante sunt însă consecinţele alegerii
noastre, ale alternativei de dezvoltare pentru care am optat. Alegerea se poate
face pentru viitor, pentru dezvoltare, pentru bunăstarea individuală şi socială,
pentru progres tehnologic, economic, social şi cultural, pentru integrare la
nivel european şi mondial. şi atunci trebuie să optăm pentru Societatea
Informaţională. Alternativa la această opţiune o reprezintă condamnarea pe
termen lung la izolare, subdezvoltare, sărăcie.

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate

25
26