SURSE DE EMISIE ALE

GAZELOR CU EFECT DE SERA

DIN SIDERURGIE
Studenti: Ilinca Roxana
Andrei Daniela
Ganea Cristina
1. Generalitati privind industria siderugica

Inainte de 1990, productia din industria siderurgica era increstere, majoritatea materiilor
prime fiind importate. Dupa 1990, declinul pietei interne si pierderea unor piete internationale
traditionale a redus productia globala de otel de la 13,4 milioane de tone la 4,7 milioane de
tone (estimate pentru 2001).
Industria siderurgica este reprezentata de 34 de companii cu aceeasi structura de dinainte
de 1990 : sapte combinate metalurgice, patru companii specializate in tuburi de otel laminate
si trei companii care produc tuburi sudate. 60% dintre companii sunt private ; statul detinand
capitalul majoritar in cazul a 40% din companii. Din personalul angajat in 1989, in 2002 a
mai ramas 37%.
Impactul asupra mediului

Deoarece productia de de otel si fier se bazeaza
pe procese pirometalurgice, poluarea aerului este
principala problema a industriei siderurgice. La
numarul mare de gaze eliminate in aer, se adauga o
cantitate considerabila de praf care contine
substante periculoase (de exemplu metale grele).

Procesele metalurgice produc, de asemenea,
cenusa care ar trebui reciclata. Acolo unde nu se
face reciclare si nu exista instalatii finale de
descarcare, praful si malul din sistemul de
curatare a gazelor pot polua apele de suprafata si
subterane.

Principala problema de mediu din acest sector
este cauzata de tehnologiile si instalatiile vechi de
care dispun cele mai multe otelarii.
Modificarile climatice rezultand din accentuarea efectului de sera pot conduce la:
- cresterea nivelului marilor si inundarea posibila a zonelor joase;
- topirea ghetarilor si stratului permanent de zapada;
- modificarea caracteristicilor furtunilor (frecventa, durata, intensitate);
- modificari privind incidenta extremelor climatice, in special a maximelor de temperatura;
- modificari la nivelul ecosistemelor;
- afectarea starii de sanatate;
- dezechilibrul resurselor de apa;
- efecte negative asupra unor ramuri cheie ale economiei, precum agricultura, industria forestiera.

2. Aspecte legislative privind gazele cu efect de sera

Emisiile generate de cele mai mari instalatii industriale reprezinta o parte considerabila din
totalul emisiilor principalilor poluanti atmosferici cu efecte importante asupra mediului,
respectiv din emisiile in apa i sol, carora li se adauga deseurile generate dar si consumul de
energie.
Posibilitatea de a controla activitatea instalatiilor industriale astel incat emisiile, deseurile
rezultate si consumurile de energie sa fie cat mai mici a facut obiectul unei legislaii la nivelul
Uniunii Europene, care au condus, in cele din urma, la adoptarea urmatoarelor directive:

Directiva IPPC privind prevenirea si controlul integrat al poluarii stabileste principiile
pentru autorizare si control a instalatiilor bazate pe o abordare integrata si aplicarea celor mai
bune tehnici disponibile (BAT), care sunt cele mai eficiente tehnici pentru a atinge unnivel
ridicat de protectie a mediului, luand in considerare costurile si beneficiile;

Directive sectoriale care stabilesc cerinte specifice minime, inclusiv valorile limita de
emisie pentru anumite activitati industriale (instalatii de ardere mari, incinerarea deseurilor,
activitati care implica folosirea solventilor organici si productia de dioxid de titan);

Registrul poluantilor emisi si transferati (E-PRTR) care permite publicului s acceseze
informatiile privind emisiile si transferurile in afara amplasamentului ale poluantilor si
deseurilor din instalasii industriale.

Prin adoptarea si ratificarea Conventiei Cadru privind Modificarile Climatice de la Rio de
Janeiro din 1992, peste 160 de tari intre care si Romania, s-au angajat sa-si stabilizeze pana in
anul 2000 emisiile de gaze cu efect de sera la nivelul anului 1990.

In cadrul celei de a treia Conferinte privind Modificarile Climatice de la Kyoto, decembrie
1997, tarile participante au convenit sa reduca emisiile de gaze cu efect de sera pana in anul 2010
cu un nivel mediu global de 5,2 % fata de nivelul anului 1990.

Acordul incheiat la Kyoto se refera la urmatoarele tipuri de gaze: CO2, CH4, N2O, HFC
(hidrofluorocarbon), PFC (perfluorocarbon) si SF6 (hexafluorura de sulf).
Reducerea emisiilor acestor gaze, exprimate in echivalenti CO2 se va realiza pana in perioada
2008 - 2012.

Alte reglementari internationale care joaca un rol insemnat in limitarea emisiilor unor gaze cu
efect de sera (inclusiv a compusilor organici volatili implicati in distrugerea stratului de ozon),
reglementari la care a aderat si Romania sunt:
- Conventia de la Viena privind protectia stratului de ozon, 1985;
- Protocolul de la Montreal privind substantele care epuizeaza stratul de ozon, 1987;
- Conventia de la Geneva asupra poluarii atmosferice transfrontiere pe distante lungi, 1991.
3. Gazele implicate in efectul de sera

Gazele implicate direct in efectul de sera sunt CO2, CH4, N2O, O3 si CFC
(clorofluorocarboni). Dintre acestea doar ozonul nu rezulta ca atare din procese, ci se formeaza
in atmosfera din alti precursori (CO si NOx).
Gazele implicate indirect in efectul de sera sunt CO, NOx, compusii organici volatili,
aerosoli. Din totalul de emisii de gaze stabile in atmosfera, cu efect asupra incalzirii globale,
cca.80% reprezinta CO2, cca.12% CH4 si respectiv cca. 8 % N2O si CFC.
Contributia gazelor cu efect de sera la incalzirea globala este data in tabelul nr. 1.1.

Tabelulu nr. 1.1 Contributia gazelor cu efect de sera la incalzirea globale

Gaze cu efect
de sera
Contributie, %
CO2 65
CH4 20
CFC 10
N2O 5
3.1 Dioxidul de carbon

In siderurgie, emisiile de CO2 sunt datorate atat proceselor de ardere cat si proceselor specifice
derulate in fiecare agregat in parte, unde carbonul nu intervine doar ca agent energetic ci si
chimic, fiind consumat / regenerat in diverse reactii.

Principalele surse de emisie a CO2 din procesele siderurgice:
Fabricare cocs: camerele de combustie: arderea completa a combustibililor gazosi (gaz
cocserie, gaz de furnal, gaz metan) la temperaturi de 1300 - 1400C conduce la degajarea CO2;
camerele de cocsificare: in timpul pirolizei carbunilor descompunerea masei carbunoase incepe
de la cca. 150 si pana la 300 - 400 C cu degajare de CO2;
Aglomerarea minereurilor: sursa principala de CO2 este arderea completa a cocsului marunt
in stratul de aglomerare; o alta sursa de emisie a CO2 o constituie disocierea carbonatilor; reactia
de formare a silicatilor de fierare loc cu degajare de CO2 ;
Elaborare fonta: arderea completa a carbonului din cocs si respectiv din diversi combustibi
liauxiliari insuflati in furnal; carburarea fierului cu CO la temperaturi de pana la 1000 C; reactia
de formare a funinginiidegajarea volatilelor cocsului;
Elaborare otel: in sectia de pregatire oale: din procesele de combustie a CH4 rezulta emisii
de CO2; in convertizor: principala sursa de emisii de CO2 o constituie arderea gazului de
convertizor in hota;
Laminarea la cald si la rece: Arderea completa a combustibililor gazosi in cuptoarele adanci
si de reincalzire, la temperaturi de cca. 700 - 1200 C este o sursa de generare a CO2;
Fabricarea varului metalurgic: emisii importante de CO2 se degaja la descompunerea
calcarului in cuptorul de calcinare; arderea combustibililor pentru incalzirea calcarului in vederea
disocierii;
Fabricarea produselor refractare: in sectiile de fabricare a produselor refractare rezulta CO2 la
arderea combustibililor in cuptoare rotative, tunel si circulare;

3.2 Metanul

In siderurgie emisiile de CH4 se datoreaza in principal pierderilor din sistemul de distributie
transport a gazului metan, pierderilor prin neetanseitati la nivelul bateriei de cocsificare si a
instalatiilor de transport a gazului de cocserie, precum si arderii gazului metan in sisteme de
ardere neperformante.

Principalele surse de emisie a CH4 din procesele siderurgice:
Fabricare cocs: Emisii gazoase din procesul de cocsificare al carbunilor, prin neetanseitatile
de la nivelul bateriei sau din timpul operatiilor tehnologice; pierderi de gaz de cocserie din
sistemele de captare - transport si tratare in vederea epurarii;
Aglomerarea minereurilor: pierderi prin neetanseitati, la nivelul conductelor de transport a
CH4 spre cuptorul de aprindere;
Elaborare fonta: la nivelul aparatului de incarcare; in sectia pregatire oale si hala de turnare;
la nivelul gurilor de vant;
Elaborare otel: la cuptorul electric; la convertizor: la incalzirea cu flacara deschisa de CH4 a
feroaliajelor, aluminiului si a cochilelor de prelevare probe;in sectia de pregatire oale: procesele
de combustie a CH4 in flacara deschisa;la turnarea otelului in lingouri: incalzirea cu flacara
deschisa de CH4 a ansamblului de turnare;
Laminarea la cald si la rece: pierderi din
reteaua de distributie a CH4 la arzatoarele
cuptoarelor adanci si de reincalzire;

Fabricarea varului metalurgic: in
cuptoarele de disociere a calcarului, atmosfera
bogata in CO2 poate favoriza arderea partiala
a CH4;

Fabricarea produselor refractare: in
sectiile de turnare a pieselor din fonta si otel,
pot rezulta emisii de CH4 din pierderi prin
neetanseitatile conductelor de transport a CH4;

3.3 Protoxidul de azot

Desi concentratia de N2O in atmosfera este mica, datorita duratei mari de viata (cca.130 ani),
el are un potential de incalzire de cca. 270 de ori mai mare decat molecula de CO2 .
In cadrul proceselor industriale, N2O se formeaza la arderea combustibililor fosili si in instalatiile
de control a emisiilor de NOx prin reducere catalitica.

Principalele surse de emisie a N2O din procesele siderurgice:
Fabricare cocs: arderea combustibililor gazosi in camerele de combustie, la temperaturi de
1300 - 1400 C;
Aglomerarea minereurilor: arderea cocsului in stratul de aglomerare, in special, precum si a
combustibililor gazosi in cuptorul de aprindere pot constitui surse de N2O;
Elaborare fonta: procesele de combustie a gazului metan in vederea pregatirii oalelor;
arderea combustibililor gazosi in caupere la cca. 1200 C poate favoriza formarea N2O;
la arderea cocsului si prafului de carbune in furnal exista conditii de formare a N2O, dar si de
distrugere a acestuia;
Elaborare otel: in cuptoarele electrice moderne, dotate cu arzatoare oxi-combustibil
sunt posibile emisii de N2O; in sectia de pregatire oale: procesele de combustie a CH4
sunt susceptibile de a genera emisii de N2O;
Laminare la cald si la rece: arderea
combustibililor gazosi in cuptoarele adanci
si de reincalzire, la temperaturi de cca. 700
- 1200 C poate constitui o sursa de
generare a N2O;

Fabricarea varului metalurgic: arderea
combustibililor pentru incalzirea calcarului, in
vederea disocierii acestuia;

Obtinerea aburului si a aerului
comprimat: procesele de ardere a
combustibililor la cazanepot conduce si ele la
formarea N2O;
3.4 Clorofluorocarboni (CFC)


Contributia lor la efectul de sera a fost
estimata la cca. 10 %, insa aceste gaze au o
contributie majora in distrugerea stratului de
ozon.

Aceasta clasa mare de compusi se degaja in
atmosfera ca urmare a utilizarii lor ca solventi,
fluide pentru instalatii de racire, materii prime
la fabricarea materialelor plastice expandate,
etc.

Desi acesti compusi au deocamdata un
impact mic asupra incalzirii globale, datorita
duratei mari de viata si a potentialului de
incalzire ridicat, acest impact poate deveni
important daca emisiile cresc.
3.5 Ozonul

Ozonul nu rezulta direct din procesele
industriale, el apare in atmosfera ca
urmare a unei reactii chimice complexe
sub
actiunea radiatiei solare sau a
descarcarilor
electrice

Conform estimarilor IPCC, ozonul
troposferic adauga in medie cca. 16 % la
efectul total de incalzire globala, in ciuda
duratei lui mici de viata in atmosfera.

Siderurgia constituie o sursa posibila
de
generare a O3 troposferic.
In siderurgie rezultand NOX si CO,
ozonul
contribuie la efectul de sera direct dar
pentru a
fi generat este necesara prezenta in
atmosfera
a emisiilor de NOX, CO
3.6 Compusi organici volatili

Compusii organici volatili reprezinta o familie de poluanti, de o mare diversitate si
complexitate, constituita din compusi hidrocarbonati, ce includ si compusi formati prin inlocuirea
partiala sau totala a atomilor de hidrogen cu alti atomi ca: oxigen, azot, halogeni, sulf, etc., care
le
confera proprietati chimice speciale.

Compusii organici volatili contribuie in mod indirect la efectul de sera fiind susceptibili de a
forma ozon si CO2 in atmosfera, prin reactii fotochimice complexe in care este implicat si NOX.
In siderurgie formarea COV se datoreaza atat proceselor de ardere, cat si prelucrarii unor
materiale cu continut de substante organice, cum sunt de pilda carbunii pentru cocsificare,
materiale reciclate impurificate, etc.
3.7 Aerosoli

Acesti poluanti implicati in efectul de sera sunt
constituiti din particule mici de praf sau picaturi emise
direct - aerosoli primari - sau formate in atmosfera din
SO2, NOX si NH3.
Aerosolii au un efect direct de racire a suprafetei
terestre prin dispersia radiatiei solare si unul indirect, ca
urmare a modificarii proprietatilor norilor.
Procesele siderurgice constituie surse importante de
aerosoli:
- NOx si SOx sunt asociate proceselor de ardere a
combustibililor;
- SOx se elimina in cantitati importante in procesul de
aglomerare, prin oxidarea sulfului din minereuri;
- emisiile de NH3 sunt generate uzinele cocso -chimice;
- pulberile sunt asociate practic tuturor sectoarelor
siderurgice, incepand cu sectorul primar unde
depozitarea, concasarea, sitarea, transportul materiilor
prime joaca un rol predominant si terminand cu
operatiile de turnare, susceptibile de a genera pulberi
(fumuri) la contactul metalului incandescent cu aerul.
efect_sera.gif