Teorema (a diferent iabilitat ii compuse) (legea lant ului) Fie F : D

deschis

R
n

deschis
R
m
, G : R
p
si a D. Daca F este diferent iabila n a si
G este diferent iabila n b = F(a) , atunci aplicat ia compusa GF : D R
p
este diferent iabila n a si
d(G F)(a) = dG(F(a)) dF(a).
Demonstrat ie. Deoarece F este diferent iabila n a, un operator liniar
T = dF(a) : R
n
R
m
si o funct ie : D R
m
asa ca lim
xa
(x) = (a) = 0 si
x D, F(x) = F(a) + T(x a) + (x) ||x a||.
Analog, deoarece G este diferent iabila n b = F(a), un operator liniar
S = dG(b) : R
m
R
p
si o funct ie : R
p
asa ca lim
yb
(y) = (b) = 0 si
y , G(y) = G(b) + S(y b) + (y) ||y b||.
Pentru orice x D, e y = F(x). Prin urmare, x D, (G F)(x) =
(G F)(a) + S(F(x) F(a)) + (F(x))||F(x) F(a)||, de unde
(G F)(x) = (G F)(a) + (S T)(x a) +||x a||S((x)) +
+(F(x))||T(x a) + (x) ||x a||||.
Fie (x) =
_
S((x)) + (F(x))
||T(xa)+(x)||xa||||
||xa||
, x D\{a}
0, x = a.
Deoarece S T = dG(F(a)) dF(a) : R
n
R
p
este operator liniar, ramane
de aratat ca lim
xa
(x) = 0.

Intr-adevar, avem: lim

xa
S((x)) = S(0) = 0 (S este operator liniar, deci
continuu). De asemenea,
||T(x a) + (x) ||x a||||
||x a||

||T(x a)||
||x a||
+||(x)|| L + 1
(orice operator liniar este funct ie lipschitziana iar lim
xa
(x) = 0).

In plus,
lim
xa
(F(x)) = 0 (deoarece lim
yb
(y) = (b) = (F(a)) = 0 si F este diferent iabila,
deci continua n a).
Prin urmare, G F : D R
p
este diferent iabila n a si, mai mult, d(G
F)(a) = dG(F(a)) dF(a) = S T.
Consecint a 1.

In condit iile teoremei anterioare,
J
GF
(a)
. .
Mp,n(R)
= J
G
(F(a))
. .
Mp,m(R)
J
F
(a)
. .
Mm,n(R)
.
Demonstrat ie. Armat ia rezulta imediat folosind teorema anterioara, fap-
tul ca matricea jacobiana este de fapt matricea asociata diferent ialei n punct
(care este operator liniar) si faptul ca daca T : R
n
R
m
, S : R
m
R
p
sunt
aplicat ii liniare, atunci S T : R
n
R
p
este aplicat ie liniara si A
ST
= A
S
A
T
.
1
Observat ie. Formula anterioara exprima concentrat toate regulile posi-
bile de derivare (part iala) compusa pe care le vom obt ine prin particularizari
convenabile. Derivatele part iale compuse se utilizeaza n teoremele ecuat iilor
cu derivate part iale, la transformarea ecuat iilor diferent iale prin schimbari de
variabile etc.
Consecint a 2.

In condit iile teoremei anterioare, daca n particular m =
n = p, F = (f
1
, f
2
, ..., f
n
), G = (g
1
, g
2
, ..., g
n
), H = GF = (h
1
, h
2
, ..., h
n
), unde
h
i
(x
1
, x
2
, ..., x
n
) = g
i
(f
1
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
. .
y1
, f
2
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
. .
y2
, ..., f
n
(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
. .
yn
), i =
1, n, atunci
D(h
1
, h
2
, ..., h
n
)
D(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
(a) =
D(g
1
, g
2
, ..., g
n
)
D(y
1
, y
2
, ..., y
n
)
(b)
D(f
1
, f
2
, ..., f
n
)
D(x
1
, x
2
, ..., x
n
)
(a).
Demonstrat ie. Armat ia rezulta imediat trecand la determinant i n consecint a
anterioara si folosind faptul ca determinantul produsului a doua matrici este egal
cu produsul determinant ilor matricilor.
Consecint a 3. Fie f : D
deschis
R
deschis
R
2
, f(t) = (u(t), v(t)), t
D, g : R. Daca f este diferent iabila pe D si g este diferent iabila pe ,
atunci h = g f : D R, h(t) = g(f(t)) = g(u(t), v(t)) este derivabila pe D si
h

(t) =
g
u
(u(t), v(t)) u

(t) +
g
v
(u(t), v(t)) v

(t), t D.
Demonstrat ie. Din Consecint a 1, avem J
h
(t) = J
g
(f(t)) J
f
(t), ceea ce
antreneaza h

(t) =
_
g
u
g
v
_

_
u

(t)
v

(t)
_
=
g
u
u

(t) +
g
v
v

(t), t D.
Consecint a 4. Fie F : D
deschis
R
2

deschis
R
2
, F(x, y) =
(u(x, y), v(x, y)), (x, y) D, G : R.
Daca F este diferent iabila pe D si G este diferent iabila pe , atunci H =
G F : D R, H(x, y) = G(F(x, y)) = G(u(x, y), v(x, y)) este diferent iabila pe
D si
_
H
x
=
G
u

u
x
+
G
v

v
x
,
H
y
=
G
u

u
y
+
G
v

v
y
,
(x, y) D.
Demonstrat ie. Din Consecint a 1, avem J
H
(x, y) = J
G
(F(x, y)) J
F
(x, y),
ceea ce antreneaza
_
H
x
H
y
_
=
_
G
u
G
v
_

_
u
x
u
y
v
x
v
y
_
, (x, y) D, de unde
concluzia.
TEOREMA LUI SCHWARZ. TEOREMA LUI YOUNG.
2
Asa cum am observat anterior, nu este neaparat obligatoriu ca derivatele
part iale mixte pereche de ordin 2 ale unei funct ii ntr-un punct sa coincida.
Totusi, n cele ce urmeaza, vom indica doua condit ii suciente diferite care
asigura egalitatea derivatelor part iale mixte pereche de ordin 2 ale unei funct ii
ntr-un punct.
Teorema lui Schwarz. Fie f : D
deschis
R
n
R, a D. Daca

2
f
xixj
,

2
f
xjxi
(i, j = 1, n, i = j) si sunt nite pe o ntreaga vecinatate deschisa
V = V (a) D si daca sunt continue n a, atunci

2
f
xixj
(a) =

2
f
xjxi
(a).
Observat ie. Condit iile din Teorema lui Schwarz sunt suciente, dar nu
neaparat necesare:
Fie f : R
2
R, f(x, y) =
_
y
2
ln(1 +
x
2
y
2
), y = 0
0, y = 0
.
Derivatele part iale mixte de ordinul 2 ale lui f nu sunt continue n (0, 0) si
totusi

2
f
xy
(0, 0) =

2
f
yx
(0, 0).
Denit ie. Fie f : D
deschis
R
n
R. Spunem ca:
i) f este de clasa C
k
(k 2) pe D (si notam aceasta prin f C
k
(D)) daca
f este part ial derivabila de ordin k (n raport cu toate variabilele) pe D si toate
aceste derivate part iale de ordin k sunt continue pe D;
ii) f este de clasa C

pe D (si notam aceasta prin f C

(D)) daca f
C
k
(D), k 0.
Consecint a. Din Teorema lui Schwarz rezulta ca daca f C
2
(D), D
deschis

R
n
, atunci

2
f
xixj
(a) =

2
f
xjxi
(a), a D, i, j = 1, n, i = j.
Teorema lui Young. Fie f : D
deschis
R
n
R, a D. Daca f
este derivabila part ial (n raport cu toate variabilele) pe o vecinatate deschisa
V = V (a) D a punctului a si daca toate derivatele part iale
f
xi
, i = 1, n sunt
diferent iabile n a, atunci

2
f
xixj
(a) =

2
f
xjxi
(a), i, j = 1, n, i = j.
Consecint a. Daca f C
2
(D), D
deschis
R
n
, atunci

2
f
xixj
(a) =

2
f
xjxi
(a),
a D, i, j = 1, n, i = j.
Interpretarea geometrica a diferent ialei.
Amintim pentru n = 1, interpretarea geometrica a derivatei unei funct ii
ntr-un punct:
dreapta de ecuat ie y f(x
0
) = f

(x
0
)(x x
0
) este tangenta n (x
0
, f(x
0
) la
gracul funct iei f : D R R derivabile n punctul x
0
D.
3
Vom prezentan cele ce urmeaza interpretarea geometrica a diferent ialei unei
funct ii de doua variabile:
Fie f : D R
2
R diferent iabila n (x
0
, y
0
) D. Atunci gracul sau
admite un plan tangent n punctul (x
0
, y
0
, f(x
0
, y
0
)), de ecuat ie
z f(x
0
, y
0
) =
f
x
(x
0
, y
0
)(x x
0
) +
f
y
(x
0
, y
0
)(y y
0
).
DIFERENT IALE DE ORDIN SUPERIOR.
Fie f : D
deschis
R
n
R diferent iabila ntr-un punct a D si i = 1, n,
e pr
i
: R
n
R, h = (h
1
, ..., h
n
) R
n
pr
i
(h) = h
i
R (aplicat iile de
proiect ie).

Intrucat df(a)(h) =
n

i=1
f
xi
(a)h
i
, rezulta ca df(a) =
n

i=1
f
xi
(a)pr
i
.
Dar aplicat iile de proiect ie ind n mod evident operatori liniari, avem
d(pr
i
)(a) = pr
i
, i = 1, n, deci df(a) =
n

i=1
f
xi
(a) d(pr
i
)(a)
. .
not. (prin convent ie)
= dxi
=
n

i=1
f
xi
(a)dx
i
,
sau, scris funct ional,
df =
n

i=1
f
x
i
dx
i
.
Particularizari:
1) n = 2 : df =
f
x
dx +
f
y
dy; df(a
1
, a
2
) =
f
x
(a
1
, a
2
)dx +
f
y
(a
1
, a
2
)dy,
df(a
1
, a
2
)(h
1
, h
2
) =
f
x
(a
1
, a
2
)h
1
+
f
y
(a
1
, a
2
)h
2
;
2) n = 3 : df =
f
x
dx +
f
y
dy +
f
z
dz;
df(a
1
, a
2
, a
3
) =
f
x
(a
1
, a
2
, a
3
)dx +
f
y
(a
1
, a
2
, a
3
)dy +
f
z
(a
1
, a
2
, a
3
)dz,
df(a
1
, a
2
, a
3
)(h
1
, h
2
, h
3
) =
f
x
(a
1
, a
2
, a
3
)h
1
+
f
y
(a
1
, a
2
, a
3
)h
2
+
f
z
(a
1
, a
2
, a
3
)h
3
.
Denit ie. Spunem ca f este de 2 ori diferent iabila n a D daca f
este diferent iabila (deci derivabila part ial n raport cu toate variabilele) pe o
vecinatate deschisa V = V (a) D si toate derivatele part iale (de ordinul I)
sunt diferent iabile n a.

In acest caz, numim diferent iala de ordinul II a lui f n punctul a, funct ia

d
2
f(a) : R
n
R denita pentru orice h = (h
1
, ..., h
n
) R
n
prin
d
2
f(a)(h) =
n

i=1
n

j=1

2
f
x
i
x
j
(a)
. .
(=aij)
h
i
h
j
(= (
n

i=1
f
x
i
(a)h
i
)
(2)
),
unde expresia din paranteza se ridica formal la puterea a doua dupa o for-
mula clasica de tip binomial, n care puterea semnica ordinul de derivare.
4
Deoarece

2
f
xixj
(a) =

2
f
xjxi
(a), i, j = 1, n (datorita Criteriului lui Young),
rezulta ca d
2
f(a) este o forma patratica, iar matricea asociata acestei forme
patratice este
H
f
(a) =
_

2
f
x
i
x
j
(a)
_
i,j=1,n
=
_
_
_
_
_
_

2
f
x
2
1
(a)

2
f
x1x2
(a) ...

2
f
x1xn
(a)

2
f
x2x1
(a)

2
f
x
2
2
(a) ...

2
f
x2xn
(a)
...

2
f
xnx1
(a)

2
f
xnx2
(a) ...

2
f
x
2
n
(a)
_
_
_
_
_
_
,
numita matricea hessiana asociata funct iei f n punctul a.
Observam ca este o matrice patratica simetrica.
1) Daca f este funct ie de doua variabile, atunci
d
2
f(a)(h) = (h
1
f
x
(a) + h
2
f
y
(a))
(2)
=
=

2
f
x
2
(a)h
2
1
+

2
f
y
2
(a)h
2
2
+ 2

2
f
xy
(a)h
1
h
2
,
d
2
f(a) =

2
f
x
2
(a)dx
2
+

2
f
y
2
(a)dy
2
+ 2

2
f
xy
(a)dxdy,
2) Daca f este funct ie de trei variabile, atunci
d
2
f(a)(h) = (h
1
f
x
(a) + h
2
f
y
(a) + h
3
f
z
(a))
(2)
=
=

2
f
x
2
(a)h
2
1
+

2
f
y
2
(a)h
2
2
+

2
f
z
2
(a)h
2
3
+
+2

2
f
xy
(a)h
1
h
2
+ 2

2
f
yz
(a)h
2
h
3
+ 2

2
f
xz
(a)h
1
h
3
,
d
2
f(a) =

2
f
x
2
(a)dx
2
+

2
f
y
2
(a)dy
2
+

2
f
z
2
(a)dz
2
+
+2

2
f
xy
(a)dxdy + 2

2
f
yz
(a)dydz + 2

2
f
xz
(a)dxdz.
Denit ie. Fie a D si f : D
deschis
R
n
R.
i) Spunem ca f este de q ori diferent iabila ( q 2) n a daca f este
diferent iabila de (q 1) ori pe o vecinatate deschisa V = V (a) D si toate
derivatele part iale de ordin (q 1) ale lui f sunt diferent iabile n a.

In acest caz, numim diferent iala de ordin q a lui f n punctul a, aplicat ia

d
q
f(a) : R
n
R, denita pentru h = (h
1
, h
2
, ..., h
n
) R
n
, prin
5
d
q
f(a)(h) = (
n

i=1
f
x
i
(a)h
i
)
(q)
,
unde expresia din parantez a se ridica formal la puterea simbolica q dupa o
formula clasica de tip binomial, n care puterea exprima ordinul de derivare.
ii) Spunem ca f este de q ori diferent iabila ( q 2) pe D daca f este de q
ori diferent iabila n orice punct din D.
Observat ie. i) La fel ca pentru cazul q = 2, din Teorema lui Young rezulta
ca derivatele part iale mixte pereche de ordin q sunt egale (n a).
ii) Daca n = 2, q = 3, (a = (a
1
, a
2
), h = (h
1
, h
2
)) atunci
d
3
f(a)(h) = (h
1
f
x
(a) + h
2
f
y
(a))
(3)
=
=

3
f
x
3
(a)h
3
1
+

3
f
y
3
(a)h
3
2
+ 3

3
f
x
2
y
(a)h
2
1
h
2
+ 3

2
f
xy
2
(a)h
1
h
2
2
,
d
3
f(a) =

3
f
x
3
(a)dx
3
+

3
f
y
3
(a)dy
3
+ 3

3
f
x
2
y
(a)dx
2
dy + 3

2
f
xy
2
(a)dxdy
2
.
FORMULA LUI TAYLOR PENTRU FUNCT II DE MAI MULTE VARI-
ABILE REALE.
Sa reamintim pentru nceput formula lui Taylor cu rest Lagrange de ordin q
pentru funct ii reale de o singura variabila reala.
Teorema (Taylor). Presupunem ca I R este un interval deschis, a I
si f : I R este de (q + 1) ori derivabila pe I. Atunci x I, c (a, x) (sau
(x, a)) astfel ncat
f(x) = f(a)+
f

(a)
1!
(xa)+
f

(a)
2!
(xa)
2
+...+
f
(q)
(a)
q!
(xa)
q
+
f
(q+1
(c)
(q + 1)!
(x a)
q+1
. .
rest Lagrange de ordin q
.
Teorema (Taylor). Presupunem ca D R
n
este o mult ime deschisa,
a D (S(a, r) D)) si f : D R este de (q +1) ori diferent iabila pe S(a, r).
Atunci x S(a, r), (a, x) (sau (x, a))(segmentul deschis din R
n
de capete
a, x) astfel ncat
6
f(x) = f(a) +
1
1!
df(a)(x a) +
1
2!
d
2
f(a)(x a) + ... +
1
q!
d
q
f(a)(x a) +
+
1
(q + 1)!
d
(q+1)
f()(x a)
. .
rest Lagrange de ordin q
.
Probleme propuse.
I. 1. Aratat i ca funct iile urmatoare verica ecuat iile indicate:
i) f(x, y) = (
y
x
) : xf

x
+ yf

y
= 0;
ii) f(x, y) = xy(x
2
y
2
) : xy
2
f

x
+ x
2
yf

y
= (x
2
+ y
2
)f;
iii) f(x, y) = xy + x(
y
x
) : xf

x
+ yf

y
= xy + f.
2. Aratat i ca funct ia f(x, y) = (x ay) + (x + ay), unde funct iile ,
admit derivate part iale de ordin II, satisface ecuat ia f

y
2
= a
2
f

x
2
.
3. Aratat i ca funct ia u =
1

y
f(4x +
z
2
y
) verica relat ia

2
u
xy
+

2
u
z
2
= 0.
4. Aratat i ca funct ia f(x, y, z) = (xy, x
2
+y
2
z
2
) verica relat ia xz
f
x

yz
f
y
+ (x
2
y
2
)
f
z
= 0.
5. Calculat i
f
x
,
f
y
pentru:
i) f(u, v) = ln(u
2
+ v), u = u(x, y) = e
x+y
2
, v = v(x, y) = x
2
+ y;
ii) f(u, v) = arctg
u
v
, u = u(x, y) = xsiny, v = v(x, y) = xcos y.
6. Aratat i ca daca f : R
2
R este diferent iabila, atunci funct ia w =
f(x +y, x y) are derivate part iale ce verica relat ia
w
x

w
y
= (
f
u
)
2
(
f
v
)
2
,
unde u = u(x, y) = x + y, v = v(x, y) = x y.
7. Calculat i f

(x) daca f(x) = (u(x), v(x)), pentru:

i) (u, v) = u + uv, u = u(x) = cos x, v = v(x) = sinx;
ii) (u, v) = e
u2v
, u = u(x) = x
2
, v = v(x) = x
2
2.
8. Cercetat i daca funct ia f(x, y) = e
y
(ye
x
2
2y
2
) verica relat ia (x
2
y
2
)
f
x
+
xy
f
y
= xyf.
9. Cercetat i daca funct iile urmatoare verica ecuat iile indicate:
i) f(x, y) = x(x + y) + y(x y) :

2
f
x
2
2

2
f
xy
+

2
f
y
2
= 0;
ii) f(x, y) = (xy) +

xy(
y
x
) : x
2
2
f
x
2
y
2
2
f
y
2
= 0.
10. Fie f : R
2
R, f(x, y) =
_
y
2
ln(1 +
x
2
y
2
), y = 0
0, y = 0
.
Aratati ca:
i) derivatele part iale mixte de ordinul 2 ale lui f nu sunt continue n (0, 0);
ii)

2
f
xy
(0, 0) =

2
f
yx
(0, 0).
11. Fie f : R
3
R, f(x, y, z) = xcos(y sinz). Motivat i diferent iabilitatea
funct iei f si, n caz armativ, calculat i df(0,

2
, ).
7
II. 1. a) Fie f : R
2
R, f(x, y) = e
x
cos y si e (x
0
, y
0
) arbitrar. Calculat i
df(x
0
, y
0
), d
2
f(x
0
, y
0
), df(x
0
, y
0
)(h
1
, h
2
), d
2
f(x
0
, y
0
)(h
1
, h
2
), d
3
f(x
0
, y
0
), d
3
f(x
0
, y
0
)(h
1
, h
2
),
unde (h
1
, h
2
) R
2
este oarecare.
b) Fie f : R
3
R, f(x, y, z) = e
x
siny cos z si e (x
0
, y
0
, z
0
) arbitrar.
Calculat i df(x
0
, y
0
, z
0
), d
2
f(x
0
, y
0
, z
0
), df(x
0
, y
0
, z
0
)(h
1
, h
2
, h
3
), d
2
f(x
0
, y
0
, z
0
)(h
1
, h
2
, h
3
),
unde (h
1
, h
2
, h
3
) R
3
este oarecare.
2. Folosind formula lui Taylor cu rest Lagrange de ordin 2, calculat i valoarea
aproximativa pentru:
i) (0, 95)
2,01
;ii) (1, 02)
3,01
; iii)

1, 03
3

0, 98.
3. Scriet i formula lui Taylor cu rest Lagrange de ordin 2 pentru f : R
2

R, f(x, y) = e
x
siny n (0, 0).
4. Justicat i aproximarea arctg(
x+y
1+xy
) x + y, n vecinatatea lui (0, 0).
8