Ruperea betonului prin ntindere, nu se produce brusc n toata masa sa. Ea
constituie un fenomen complex care este precedat de aparitia unor microfisuri n piatra de ciment, la suprafata de contact dintre piatra de ciment si agregat si numai n cazuri foarte rare, cnd se folosesc agregate slabe, chiar n agregate. Microfisurile iau nas tere prin smulgerea pietrei de ciment, aceasta fiind o distrugere cauzata de actiunea eforturilor normale de ntindere, fara dezvoltarea unor deformatii de lunecare. Procesele de natura fizica ce apar pe parcursul nca rcarii unei epruvete sunt o consecinta a structurii betonului ntarit, care se caracterizeaza prin prezent a unui volum important de pori, goluri, discontinuitat i diverse. Sub actiunea nca rcarilor, la astfel de materiale, dupa cum s-a demonstrat teoretic s i experimental apare o stare neuniforma de tensiuni, care ntr-o sectiune normala pe direct ia fortei se caracterizeaza prin dezvoltarea unor concentrari, a caror valori pot depasi de cteva ori ma rimea efortului mediu (fig. 3.8). n dreptul zonelor de concentrare maxima s i n punctele unde piatra de ciment sau agregatele prezinta rezistente minime, ca urmare a depasirii locale a capacitatii betonului de a prelua eforturi de ntindere, pot apare microfisuri. Pentru valorile eforturilor unitare mai mici ca jumatate din rezistenta la ntindere, microfisurile existente au o comportare elastica. Ele se deschid fara a se extinde si se nchid la loc atunci act iunea exterioara nceteaza. La o crestere a eforturilor peste limita ment ionata, caracterul deformatiilor se modifica . Microfisurile cresc, se unesc ntre ele, precum si cu alte defecte nvecinate, procesul de afnare a structurii generalizndu-se n toata masa betonului. La descarcare, microfisirile nu se mai nchid complet conducnd la aparit ia unor deformatii remanente care determina o comportare plastica na betonului, ncepnd de la un anumit nivel de nca rcare. Spre deosebire de compresiune unde ntr-o prima etapa se producea o compactare, la ntindere centrica, procesul de afnare a structurii interne se dezvolta odata cu cresterea efortului unitar. Hotartoare n aparit ia si extinderea microfisurilor este densitatea, forma porilor si a golurilor, precum si dimensiunile lor. 3.3.2. Rezistent a betonului la ntindere Efortul unitar limita obt inut la ncercarea de ntindere centrica , se numes te rezistenta la ntindere (R ) si este cea mai mica dintre rezistentele betonului, ea reprezentnd doar 1/10...1/20 din rezistenta la compresiune. Des i prezinta un deosebit interes practic, stabilirea rezistentei la ntindere n mod direct se face destul de rar, datorita necesitatii de a folosi epruvete complicate din punct de vedere al prinderii n mas ina de ncercat, iar pe de alta parte, datorita dificultatilor ce apar n asigurarea si mentinerea pe toata durata ncerca rii a unei coincident e perfecte ntre linia de actiune a fort elor si axa centrelor de greutate a sectiunilor transversale. O dezaxare este posibila ca urmare fie a unei fixari incorecte a epruvetei n masina de ncercat, fie datorita neomogenitat ii structurii betonului. Chiar s i n cazul unei centrari perfecte, sub efectul nca rcarilor, pe sectiune apar anumite dislocari, care produc o disimetrie si deci un moment ncovoietor. Ca urmare a acestui efect suplimentar, starea de eforturi este perturbata si rezultatele experimentale nu mai redau ma rimile reale ale rezistentei materialului.