PECENEGII

Definirea temei i
motivaia
Acest proiect expune
Tema : pecenegii
construit n jurul activitii acestui
popor seminomad turcofon originar
din stepele Asiei Centrale, cu referire
la nume, structura etnica, mod de
trai,via economic, organizare social
politica...

Definirea temei este motivat prin
faptul c:

faciliteaz nelegerea faptului i
procesului istoric cu privire la
dezvoltare tribului pecenegilor

ne ajut s percepem cum au
influenat acetia prezentul

pentru c ne pune la dispoziie
anumite tipare, modele de mentalitate
i funcionare social

favorizeaz la definirea noastr mai
bine ca popor , prin tot felul de
comparaii, meditaii, analogii,
diferenieri.

Scop i obiective
Scopul proiectului vizez:
studiul acestui trib ca popor, prin

cercetarea evoluiei acestuia de la

particular la general, de la simplu la

compus pentru a ajunge la o

generalizare.
Identificarea provenienei tribului
pecenegilor

nelegerea structurii etnice

Cunoaterea evoluiei politice

Definirea carecterului religios, modului
de trai i vieii economice.

Caracterizarea organizrii social-politice


Ca i n cazul majoritii populaiei turcice,
etnogeneza pecenegilor trebuie cutat n
regiunile Asiei Centrale, fr ns s se poat
stabili cu precizie momentul detarii lor din
masa altor triburi nrudite. Unii cercettori
consider c prima lor atestare scris s-ar
afla n analele chinezeti Sui- Shu din
secolul al VII-lea sub numele de Pei-ju,
populaie localizat lng En-chu (onoguri) i
A-lan (alani), la est de Fu-lin (Roma=
Imperiul Bizantin). ( acest identificare
rmne incert)
Pecenegii apar desemnai n izvoarele
contemporane sub diferite forme:

Cum sunt desemnai De ctre cine?
Bjak / Bjanak / Bajanak Arabi, persani
Be-ca-nag Tibetani
Pacanak-i Georgieni
Pacinnak Armeni
Patzinakitai / Patzinakoi Greci
Peceneghi / pecenezi Slavii rsriteni
Besenyo / Becenak Unguri
Pieczyngowie / piecinigi Polonezi
Pornindu-se de la sensul de ,, cumnat,, pe
care termenul bajanaq/ bajinaq l avea n
vechile limbi turcice, numelui pecenegilor i s-
a atribuit semnificaia etimologic de
,,clan/trib nrudit prin alian,,
n turc osman bacanak/ bacinak desemna
,,soul surorii soiei,,
n limba ciaghatai baca nsemn ,,sora mai n
vrst,,
Pecenegii duceau o viata predominant
nomada, deplasindu-se in functie de anotimp,
impreuna cu familiile, turmele si intregul avut,
de-a lungul unor trasee prestabilite in cautare
de terenuri de pasunat adecvat.
Cronicarul arab al-Bakri din secolul al XI-
lea arata ca: ,,Pecenegii sint un popor nomad
care umbla dupa locuri udate de ploi si bogate
in pasuni. Ceea ce confirma si unele texte
bizantine.

In relatarea succinta
a lui Constantin
Porphyrogenitus despre
traversarea Niprului de
catre pecenegi si despre
stationarea lor in preajma
fluviului de-a lungul intregii
veri se avea in vedere
,,migrarea pecenegilor in
cursul anotimpului calduros
spre zone cu vegetatie
adecvata.
In cronica riguros documentata a lui
Ioannes Skylitzes redactata la sfirsitul secolului
al XI-lea, se apreciaza numarul mare al
pecenegilor, precum si faptul ca erau ,,
nomazi si ca aveau predilectia de a-si petrece
viata in corturi
Ioannes Mauropus, datind cu numai
citeva decenii inainte, sint mult mai putin
binevoitoare fata de pecenegi, ca urmare a
unor nefaste experiente personale : ,,
nomazi dupa felul lor de viata, cu moravuri
salbatice, nu cunosteau nici cuvint,nici lege,
nici religie nu-si rinduiau viata dupa nici un
fel de organizare civila, jefuiau tot ce
intilneau in cale si treceau prin sabie tot ce
le cadea in miinile pingarite de crima.
Potrivit altor autori
contemporani,
pecenegii nu dispuneau
de locuinte stabile,
adapostindu-se in
corturi si in carute
sau care. Atunci cind
efectuau deplasari, ei
locuiau in asemenea
vehicole.
In legatura cu modul de viata al
turanicilor, o geografie universala- Hudul
al-Alam- definitivata in anul 982, preciza
ca una din cele doua ramuri ale nomazilor,
cea a ,, pecenegilor turci nu dispuneau
de orase, in vreme ce despre cealalta a ,,
pecenegilor chazari arata ca locuiau in
corturi migrind in cautare de pasuni
Episcopul german Otto von Freising releva
explicit ca: Nici pecenegii si nici cumanii
care locuiau in vecinatatea Regatului
ungar nu cunosteau munca cimpului.
Mijloacele lor de subzistenta proveneau
aproape exclusiv de pe urma cresterii
vitelor.
Taxele arabe si persane enumera intre
animalele crescute de pecenegi, vitele,
oile si caii, despre care un izvor bizantin
precizeaza ca erau oferite de ei in cadrul
schimburilor comerciale.
Resursele de trai erau completate prin
jafurile facute in cursul expeditiilor
intreprinse frecvent in teritoriile
invecinate.
Pentru natura mestesugurilor practicate
de pecenegi si pentru nivelul tehnic atins
de acestia,extrem de sugestive, cu tot
caracterul lor unitar, sint descoperirile
arheologice.
Prezenta unui numar mare de arme,
obiecte de uz casnic lucrate cu precadere
din metal, corn si os lasa sa se intrevada o
adevarata specializare in metalurgie.
Mult mai putina apetenta au avut pecenegii in
domeniul olaritului, vasele lor fiind de regula
lucrate cu mina in maniera primitiva ceea ce i-a
determinat uneori sa procure exemplare de
calitate superioara pe calea schimbului de la
vecini.
Intre piesele importante trebuie enumerate
diverse categorii de arme, bijuterii, obiecte
vestimentare. Specificul de viata nomad si
caracterul razboinic al societatii pecenege a
fost de natura sa impiedice drastic stabilirea
unor raporturi de schimb constante si intense
cu vecinii. De altfel, aceste trasaturi ale modului
de trai au contribuit la mentinerea
comunitatilor nomade intr-un stadiu de
dezvoltare putin evoluat.
Societatea peceneg este
structurat n clase:
Inventarul bogat al unor complexe
funerare, compuse din piese de podoab
i de vestimentaie , lucrate din metale
pretioase, reflect acele departajri de
avere n snul comunitilor nomade.
Pecenegii intreprindeau raiduri n regiunile
locuite de slavi(Saqlab) pentru ca pe cei prini
s- poat vinde negustorilor de sclavi.

Prizonierii care le cdeau n mni n timpul
expediiilor din imperiu bizantin erau:
Fie ucii
Fie vndui la un pre mare, (indeosebi cei
provenind din familii bogate)
n geografia persana, anonim din 982
se evoc dou grupuri: pecenegi turci
pecenegi chazari
El arat c ara pecenegilor era divizat
n 8 inuturi,mprite la rndul lor , n
40 de discrite.

inuturile corespundeau n realitate
grupurilor tribale, iar discritele
clanurilor.

Patru triburi:Giazichopon,Kato Gyla,
Charaboi, Iabdiertim i aveau slasele
in dreapta Niprului.
Iar celelalte patru-Kuartzitzur,
Syrukalpei, Borotalmat si Bulatzopon-
n stinga fluviului.

Denumirea lor provine de regula de la culoarea
cailor asociat numelui vechiului conducator al
formaiunii politice.
Tribureile Giazichopon i Kato Gyla sa-r
localiza n vecinatatea Bulgariei i
Turciei.

Celelalte doua Charaboi i Iabdiertim se
nvecinau cu Rusia Kieveana.
Michael Attaliates atunci cnd evoca
realitile de la mij. sec. al XI-lea.
Nicetas Choniates care se referea la
evenimente din prima parte a domniei lui
Ioan II Comnenos, implicind enclavele
pecenege trecute din stnga n dreapta
Dunrii.

La mij. sec. XI-lea , cu toate c teritoriul pe care
il controlau se diminuase considerabil datorit
ofensivei uzilor, intinzndu-se numai ntre Nipru
i Dunre , pecenegii aveau 13 triburi.

Deci ne rezult friabilitatea njghebrilor tribale
din lumea turanicilor, reflectare a instabilitii
politice din regiunile de step unde i fixaser
slaele.
n ceea ce privete religia
pecenegilor, informaiile
disponibile sunt foarte
succinte i adesea anbiguie.


Ideia lui Ioannes Mauropus care
susinea c ei nu ar fi avut nici o religie.


Ideia lui Michael Psellos c nu ar fi
venerat nici un fel de divinitate
n realitate pecenegii practicau anumite
forme ale cultelor amanice,
amestecate cu elemente animiste,
tolemiste s.a.

Numai grupuri foarte reduse numeric
din spaiul ponto-caspic s-au dovedit
receptive la prozelitismul cretin i
musulman, marea lor mas rmnnd
pgna.
n 988 principile peceneg
Metigai a solicitat botezul
cneazului kievean Vladimir.
Demersul sau a fost urmat n
991 de o alt cpetenie din
inuturile nord-pontice Kuciug.

Cnd pecenegii sau stabilit pe
teriroriul Imperiului Bizantin,
au fost constrni s adopte
preceptele religiei cretine.
Ilustrativ n acest sens este
cazul triburilor lui Kegen
.dup ce i sa oferit teritorii
pentru asezare, Kegen a fost
primit cu toat cinstea la
Constantinopol de chiar
mpratul Consantin IX
Monomachos, fiindui smuls
promisiunea c se va boteza
mpreuna cu supuii sai.
Iniiativa de natur similar sa
nregistrat n deceniile
urmatoare.Pecenegii scpai din
mcelu de la Lebunion au fost,
deasemenea convertii prin
strdaniile Sfintului Chiril din
Philea.
Aceste aciuni sau dovedit eficiente numai
n cuprinsul statului bizantin, nu i n
inuturile de obirie, unde acestea sau
pstrat cu obstinaie credinele
ancestrale.
Pe parcursul celor cinci luni ct a predicat
n ara pecenegilor, n primii ani ai sec.
XI-lea, episcopul Bruno von Querfurt nu a
dobndit de ct rezultate modeste,
nereuind s evanghelizeze cu toat
struina sa.
n arealul stepei
atitudinele refractare
fa de evanghliarizare au
degenerat uneori n forme
violente,
n mod tragic s-au
ncheiat intreprinderile
misionare ale celor doi
nali prelai din anturajul
lui Otto III, Sf. Adalbert,
arhiepiscop la Praga, si Sf.
Brunon, episcop la
Augsburg.
Analele chinezesti Sui - shu
Unii orientalisti
presupun ca
prima lor
atestare scrisa
s-ar afla in
alalele
chinezesti Sui-
shu din secolul
al VII-lea
Regiunile Asiei Centrale
Ca si in cazul
majoritatii
populatiei
turanice,
etnogeneza
pecenegilor
trebuie cautata
in Regiunile
Asiei Centrale
Conflicte avute cu uzii si alte
semintii.
Conflictele avute cu uzii si alte semintii, in ultima
parte a secolului al IX-lea , i-au obligat pe
pecenegi sa se reliezein interfluviu Ural-Volga,
unde periclitau pozitiile chazarilor.
Cronici ruse
Cea dintaia invazie
a pecenegilor in
Rusia este
inregistrata in anul
915, fara ca ea sa
fie succedata de o
riposta a celor
atacati.
Pecenegii au intrat in conflict cu tivertii.
In regiunile est-carpatice, pcenegii au intrat in
conflict cu tivertii, carora unii cercetatori le atribuie
monumente arheologice raspandite cu prioritate intre
Raut si Nistru.
Incendierea si abandonarea cetatilor
Tot atunci a avut
loc incendierea si
abandonarea
cetatilor. Se poate
presupune ca
dezactivarea
acestor asezari s-a
facut pentru a se
preantampina
prezumtive de
opozitie ale
populatiilor
invecinate.
A doua tentativa de a cuceri Kievul
In timp ce calaretii
turanici se
confruntau fie cu
uzii, fie cu bizantinii
si ungurii,
infruntarea cu
pecenegii s-a amanat
pana in 1036, cand,
profitand ca Iaroslav
se gasea la
Novgorod, acestia ii
asediaza capitala.
O ultima invazie a pecenegilor: 1122-1123
O ultima invazie a pecenegilor de la nordul Dunarii
Inferioare in Imperiul Bizantin se produce in anii 1122-
1123, dar interventia ferma a lui Ioan al II-lea
Comnenos s-a dovedit eficienta pentru eliminarea
pericolului.
Stabilirea in
masa a
pecenegilor in
tinuturile de
campie de la est
la sud de Carpati
cu prioritate in
Bugeac si
Baragan, in prima
parte a secolului
al XI-lea.
Pecenegii (n latin bisseni sau pacinacae,
n maghiar beseny) au fost un popor
seminomad turcofon originar din stepele
Asiei Centrale.
n limba greac (n sursele bizantine) erau
cunoscui ca = Patzinaki;
n limba turc se numeau beenekler,
pecenekler, pacanak;
n limbile arab i persan
Bjnak/Bjamak/Bajanak;
n tibetan Be-co-nag, n limba georgian
(gruzin) Pacanak-I;
n armean Badzinaghi;
n limbile slavilor rsriteni Peceneghi/Pecenezi;
n limba polonez Pieczyngowie/Piecinigi i n textele
redactate n latina medieval Bisseni, Bessi, Pizenaci.
Pecenegii o populaie de origine turanic, din ramura
turc (originea turc este demonstrat prin mrturiile
arabilor, n care pecenegii erau numii turci dar i prin
sursele pstrate din limba cumanilor, populaie ce
vorbea o limb asemntoare cu cea a pecenegilor).
Provenii din stepele de la rsrit de Volga, avnd vetre
lng rul Ural, sunt scoi din vechile aezri de alte
neamuri turce: kazari i uzi. La sfrit de secol IX,
alturi de bulgari, nvlesc asupra ungurilor din Atelcuz.
La mijlocul secolului al X-lea locuinele lor ajunseser
deja la Siret i la Dunrea de Jos pn la Silistra.
Pecenegii au constituit un pericol i pentru Imperiul
Bizantin. Pecenegii erau descrii n De administrando
imperio, lucrare a mpratului Constantin al VII-lea
Porfirogenetul, ca populaie nomad, care se deplasa n
funcie de ploi i de locurile de punat i c erau
bogai de pe urma controlului exercitat asupra rutelor
comerciale i a negoului de sclavi, blnuri i cear.

Dup cderea i desfinarea aratului Bulgar, pecenegii s-
au ndreptat spre Muntenia, Oltenia. Au trecut grania n
Transilvania i s-au stabilit n prile sudice ale acesteia
(judee Sibiu, Braov de astzi). Carpaii Meridionali devin
interesante pentru pecenegi, pdurile dese devenindu-le
adposturi.
n 1048, un mare conductor al pecenegilor, Kegen,
fiind n conflict cu chanul cel mare Tyrachus, a
trecut cu peste 20.000 oameni Dunre i s-a aezat
n Dobrogea, unde mpratul Constantin al IX-lea
Monomachos le-a dat pmnt, ulterior cretinndu-
i. Kegen a primit astfel titlul de patriciu i trei
ceti la Dunre ca vasal.

Motenirea lsat limbii romne este una aproape
inexistent, doar cteva denumiri geografice
fiindu-ne lsate motenire: satele Peceneaga (jud.
Tulcea), Pecineaga (jud. Constana), pdurea
Peceneaga (jud. Brila) i muntele Picineagul (fostul
jude Muscel).