Uniunea europeana actor politico-militar si economic important al lumii

Istoric.
Dup al Doilea Rzboi Mondial, micarea integrrii europene a fost vzut de
muli ca o scpare din formele extreme de naionalism care au devastat continentul de
dou ori n acelai secol. Una din aceste ncercri de a-i unii pe europeni a fost
Comunitatea European a Crbunelui i Oelului care a fost declarat drept primul
pas ctre o Europ federal, pornind cu dorina de a elimina orice posibilitate de
rzboaie viitoare ntre statele membre prin intermediul schimburilor intre industriile
grele naionale. Membrii fondatori ai Comunitii au fost Belgia, Frana, Italia,
Luxemburg, rile de Jos i Germania de Vest. Primii susintori ai Comunitii au
fost Jean Monnet, Robert Schuman, Paul-Henri Spaak, Alcide De Gasperi i Konrad
Adenauer. n 1957, ase state au semnat Tratatul de la Roma, care extinde cooperarea
anterioar din cadrul Comunitii Europene a Crbunelui i Oelului i creeaz
Comunitatea Economic European, nfiinnd o uniune vamal i Comunitatea
European a Energiei Atomice pentru cooperarea n dezvoltarea energiei nucleare.
Tratatul a intrat n vigoare n 1958.
Comunitatea Economic European i Euratom au fost create separat de
Comunitatea European a Crbunelui i Oelului, dei mpreau aceleai instane i
Adunarea Comun. Conducerea acestor Comuniti erau denumite Comisii, opusul
naltei Autoriti. Comunitatea Economic European era condus de Walter
Hallstein iar Euratom integra sectoare de energie nuclear, pe cnd CEE avea s
dezvolte uniunea vamal dintre membri. n anii 1960, au aprut tensiuni cu Frana
care dorea limitarea puterii supranaionale. Totui, n 1965 s-a ajuns la un acord, iar n
1967 a fost ncheiat Tratatul Merger n Bruxelles. A intrat n vigoare la 1 iulie 1967 i
a creat un singur set de instituii pentru cele trei comuniti, care erau denumite
mpreun drept Comunitile Europene, dei era cunoscut doar Comunitatea
European. Jean Rey a prezidat pentru prima Comisie unit.
n 1973, Comunitile s-au lrgit prin includerea Danemarcei(inclusiv
Groenlanda, care a prsit comunitile n 1985), Irlanda i a Marii Britanii. Norvegia
a negociat aderarea n acelai timp dar votanii norvegieni au respins planul de aderare
ntr-un referendum, aa c Norvegia a rmas n afara uniunii. n 1979 au avut loc
primele alegeri democratice pentru Parlamentul European. Grecia a aderat n 1981,
Portugalia i Spania n 1986. n 1985, Acordul de la Schengen a dus la spaiul fr
controale vamale ntre cele mai multe state membre i cteva state non-membre. n
1986, steagul european a nceput s fie folosit de Comuniti iar Actul Unic European
a fost semnat. n 1990, dup cderea Cortinei de Fier, fosta Germanie de Est a devenit
parte a comunitii ca parte a noii Germanii unite. O dat cu extinderea ctre fostele
state comuniste din Estul Europei, au fost convenite criteriile de la Copenhaga pentru
statele candidate.


Cderea Cortinei de fier in 1989 a permis extinderea ctre est a Uniunii. (Zidul
Berlinului)

Uniunea European a fost nfiinat formal cnd Tratatul de la Maastricht a intrat n
vigoare, pe 1 noiembrie 1993, iar n 1995 Austria, Finlanda i Suedia au aderat la nou
nfiinata UE. n 2002, bancnotele i monedele euro au nlocuit monedele naionale
din 12 state membre. De atunci, Zona Euro a crescut la 17 state. n 2004, UE a avut
cea mai mare extindere din istorie, cnd Cipru, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia,
Lituania, Malta, Polonia, Slovacia i Slovenia au aderat la Uniune.
La 1 ianuarie 2007, Romnia i Bulgaria au devenit cele mai noi state membre. n
acelai an Slovenia a adoptat euro, urmat n 2008 de Cipru i Malta, de Slovacia n
2009 i de Estonia n 2011. n iunie 2009 au avut loc alegerile pentru parlamentul
european care au dus la continuarea mandatului de preedinte al comisiei de Barosso,
iar n 2009 Islanda i-a depus formal candidatura pentru aderarea la UE. n 1
decembrie 2009, Tratatul de la Lisabona a intrat n vigoare i a reformat multe aspecte
ale UE. n particular a schimbat structura legal a Uniunii Europene, transformnd
sistemul celor 3 comuniti ntr-o singur entitate cu personalitate juridic
internaional i a creat funcia permanent de Preedinte al Consiliului European,
primul care ocup aceast funcie fiind Herman Van Rompuy i un nalt Reprezentant
pentru afaceri externe i securitate, Catherine Ashton.[30] La 9 decembrie 2011,
Croaia a semnat Tratatul de Aderare la UE.[31] Referendumul de aderare la UE ce a
avut loc n 22 decembrie 2011 a validat aderarea rii la Uniunea European, 66% din
cetenii croai prezeni la vot au votat pentru aderarea la Uniunea European iar
aderarea a avut loc la 1 iulie 2013.

State membre



State membre
Candidai: Islanda, Macedonia, Muntenegru, Serbia i Turcia
Aplicani: Albania
Recunoscui de UE ca posibili candidai dar care nu au depus nc o cerere pentru
aderare: Bosnia i Heregovina i Kosovo (statut disputat).
Uniunea European este format din 28 de state suverane:
Belgia (BE) Italia (IT) Romnia (RO)
Bulgaria (BG)
Letonia (LV)
Suedia (SE)
Danemarca
(DK)
Lituania (LT)
Slovacia (SK)
Germania (DE)
Luxemburg
(LU)
Slovenia (SI)
Estonia (EE) Malta (MT) Spania (ES)
Finlanda (FI)
Olanda (NL) Cehia (CZ)
Frana (FR) Austria (AT)
Ungaria (HU)
Grecia (GR) Polonia (PL)
Regatul Unit
(GB)
Irlanda (IE)
Portugalia (PT) Cipru (CY)
Croaia (CR)
Numrul de state membre ale Uniunii a crescut de la cele ase state fondatoare
(Belgia, Frana, Germania (de Vest), Italia, Luxembourg i Olanda) la actualul numr
de 28 de state membre, prin extinderi succesive o dat ce rile aderau la tratat i
fcnd aa, renunnd la o parte din suveranitatea lor pentru a obine reprezentativitate
n instituiile Uniunii. Pentru a adera la UE, o ar trebuie s respecte criteriile de la
Copenhaga, stabilite de Consiliul European de la Copenhaga din 1993. Criteriile spun
c pentru ca un stat s adere la UE trebuie s aib o democraie stabil care respect
drepturile omului i domnia legii, o economie de pia funcional capabil s fac
competiie n cadrul UE i acceptarea obligaiilor de membru, inclusiv legislaia UE.
Evaluarea ndeplinirii criteriilor este responsabilitatea Consiliului European. Nici un
stat membru nu a prsit vreodat Uniunea, dei Groenlanda (o provincie autonom
ce apartine Danemarcei) s-a retras n 1985. Tratatul de la Lisabona prevede
modalitile de prsire a uniunii de ctre un stat membru.
Sunt cinci state candidate oficial: Islanda, Macedonia, Muntenegru, Turcia i Serbia.
Albania i Bosnia i Heregovina sunt de asemenea recunoscute ca poteniale
candidate. Kosovo este de asemenea o potenial candidat dar Comisia European nu
o recunoate ca un stat independent din cauza faptului c nu toate statele membre o
recunosc ca o ar independent de Serbia. Romnia este una dintre statele membre
care nu recunosc independena Kosovo.
Cele patru ri care formeaz Asociaia European a Liberului Schimb (care nu sunt
membre UE) au aderat parial la politicile i reglementrile economice ale UE:
Islanda (o ar candidat pentru aderarea la UE), Liechtenstein i Norvegia, care sunt
parte din piaa unic prin Spaiul Economic European i Elveia, care are legturi
similare prin tratate bilaterale. UE are de asemenea relaii cu micro-statele europene,
Andora, Monaco, San Marino i Vatican care folosesc moneda unic i coopereaz n
unele domenii.

Uniunea European funcioneaz conform i n cadrul competenelor acordate de
tratate i pe principiul subsidiariti (care dicteaz c o aciune va fi luat doar atunci
cnd un obiectiv nu poate fi atins de statele membre fr intervenie comunitar).
Legislaia elaborat de instituiile Uniunii Europene sunt trecute n forme variate. n
general, ele pot fi clasificate n dou grupuri: cele care intr n vigoare fr necesitatea
implementrii de msuri naionale i cele care necesit msuri de implementare
naionale.
Guvernarea

Uniunea European are apte instituii: Parlamentul European, Consiliul Uniunii
Europene, Comisia European, Consiliul European, Banca Central European,
Curtea de Justiie a Uniunii Europene i Curtea European de Conturi. Competena de
examinare i amendare a legislaiei este divizat ntre Parlamentul European i
Consiliul Uniunii Europene, pe cnd atribuiile executive sunt n sarcina Comisiei
Europene i cu o capacitate limitat, a Consiliului European (care nu trebuie
confundat cu Consiliul Uniunii Europene sau cu Consiliul Europei). Politica monetar
a zonei euro este coordonat de Banca Central European. Interpretarea i aplicarea
legislaiei europene i a tratatelor este asigurat de Curtea de Justiie a Uniunii
Europene.Exista de asemenea un numr de organisme auxiliare care opereaz n
anumite domenii.

Instituiile Uniunii Europene
v d m
Consiliul European

Consiliul European stabilete direciile UE, el se ntrunete de cel puin patru ori pe
an. Este compus din Preedintele Consiliului European, Preedintele Comisiei
Europene i un reprezentant din fiecare stat membru, eful de stat ori eful guvernului.
Consiliul European a fost descris de unii ca autoritatea politic suprem a Uniunii.
Consiliul este implicat activ n negocierea schimbrilor tratatelor i definete politicile
UE, agenda i strategiile.
Consiliul European i folosete rolul conductor pentru a media disputele ntre statele
membre i dintre instituii, rezolv crizele politice i dezacordurile referitoare la
politici i probleme controversate. Acioneaz ca un ef de stat colectiv i ratific
documentele importante (de exemplu, tratatele i acordurile internaionale) alturi de
Parlamentul European.
n 19 noiembrie 2009, Herman Van Rompuy a fost ales primul Preedinte permanent
al Consiliului European. n 1 decembrie 2009, Tratatul de la Lisabona a intrat n
vigoare i astfel i-a nceput mandatul. Preedintele asigur reprezentarea
internaional a UE, mediaz conflictele dintre membri att n timpul sesiunilor
consiliului ct i n perioadele dintre ele. Consiliul European nu trebuie confundat cu
Consiliul Europei, o organizaie internaionale independent de UE.
Comisia

Comisia European acioneaz drept putere executiv a Uniunii Europene i are
responsabilitatea iniierii de proiecte legislative i conducerea permanent a UE.
Comisia este de asemenea motorul integrrii europene. Este organizat ca un cabinet
de guvern, cu 27 de comisari pentru diferite domenii de activitate, unul pentru fiecare
stat membru, ei avnd obligaia de a reprezenta interesele UE ca un ntreg i nu
interesele naionale.
Unul dintre cei 27 este Preedintele Comisiei (actualmente Jose Manuel Barroso) care
este numit de Consiliul European. Dup preedinte, cel mai important i proeminent
comisar este naltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe i politic de
securitate care este de drept i vice-preedinte al Comisiei i este numit de asemenea
de Consiliul European. Ceilali 25 de comisari sunt numii de Consiliul Uniunii
Europene n acord cu preedintele nominalizat. Dup acea, cei 27 de comisari ca un
singur grup primesc votul de nvestitur din partea Parlamentului European.
Parlamentul European

Parlamentul European constituie jumtate din legislativul UE (alturi de Consiliul
Uniunii Europene, dup cum vei vedea mai jos). Cei 736 (n curnd 751) de membri
ai Parlamentului European (MPE) sunt alei direct de cetenii UE la fiecare cinci ani
n baza unui sistem de reprezentare proporional n baza numrului de voturi
acumulat de fiecare partid politic. Dei parlamentarii europeni sunt alei la nivel
naional, ei urmeaz politica grupului parlamentar. Fiecare stat are un numr de
mandate care sunt mprite n circumscripii naionale care nu afecteaz natura
proporional a sistemului de vot. Romnia are n prezent (2012) un numr de 33 de
mandate n Parlamentul European.
Parlamentul i Consiliul Uniunii Europene aprob legislaia n comun n majoritatea
domeniilor din procedura legislativ ordinar. Aceasta se aplic inclusiv bugetului
UE. n final, Comisia rspunde n faa parlamentului i poate fi demis printr-o
moiune de cenzur. Preedintele Parlamentului European este i purttorul de cuvnt
al parlamentului i l reprezint n strintate. Preedintele Parlamentului i
Vicepreedinii sunt alei de membrii parlamentului la fiecare doi ani si jumtate.
Actualul preedinte al Parlamentului este Martin Schulz
Consiliul Uniunii Europene
Consiliul Uniunii Europene (numit i Consiliul i uneori Consiliul de Minitri)
constituie jumtate din legislativul UE. Este format din minitri de guvern ai statelor
membre i se ntrunete n diferite configuraii n funcie de domeniul de activitate. n
ciuda acestui fapt, este considerat un singur corp. Alturi de atribuiile legislative,
Consiliul exercit atribuii i n politica relaiilor externe comune i politica de
securitate.
Ramura judiciar a UE, formal numit Curtea de Justiie a Uniunii Europene,
cuprinde trei instane: Curtea de Justiie, Curtea General i Tribunalul Funciei
Publice al Uniunii Europene. mpreun interpreteaz i aplic tratatele i legislaia
Uniunii Europene.
Curtea de Justiie se ocup n principal cu cauzele din partea statelor membre i
instituiilor Uniunii. Curtea General se ocup n principal de cauzele depuse de
ceteni sau companii direct curii europene iar Tribunalul Funciei Publice al Uniunii
Europene are atribuii n disputele dintre Uniunea Europene i serviciul civil
european. Deciziile Curii Generale pot fi apelate la Curtea de Justiie dar doar din
punctul de vedere al conformitii unei prevederi legale.

Relaii externe
Politica de cooperare extern dintre statele membre ntre statele membre dateaz de la
fondarea Comunitii n 1957, cnd statele au negociat ca un bloc la negocierile de
comer internaional sub Politica Comercial Comun. Pai pentru o cooperare mai
strns n relaiile internaionale au avut loc n 1970 odat cu nfiinarea Politicii
Europene de Cooperare care a creat un proces de consultare informal ntre statele
membre cu scopul de a crea o politic extern comun. Totui aceasta nu a avut loc
pn n 1987 cnd Politica European de Cooperare a fost introdus n Actul Unic
European. Politica de Cooperare European a fost renumit n Politica Comun pentru
relaii externe i politici de securitate prin Tratatul de la Maastricht.
Scopul politicii comune pentru relaii externe i politica de securitate era s
promoveze att interesele UE ct i interesele comunitii internaionale ca un ntreg,
inclusiv promovarea cooperrii internaionale, respectul pentru drepturile omului,
democraia i domnia legii. Politica necesita unanimitate ntre statele membre pentru
politicile necesare i n problemele particulare. Unanimitatea era o problem dificil
i a cauzat dezacorduri, precum cea cu privire la Invazia Irakului din 2003.
Reprezentantul i coordonatorul Politicii Comune nafara UE este naltul
Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe i Politic de Securitate (actualmente
Catherine Ashton) care reprezint UE n politicile de afaceri externe i de securitate.
naltul Reprezentant conduce Serviciul European de Aciune Extern, un departament
al UE unic care a fost instituit oficial ncepnd cu 1 decembrie 2010 cu ocazia primei
aniversri a intrrii n vigoare a Tratatului de la Lisabona. SEAE funcioneaz ca un
minister de externe i corp diplomatic pentru Uniunea European.
Pe lng politica internaional dezvoltat de Uniunea European, influena UE este,
de asemenea, simit prin extindere. Beneficiile percepute din calitatea de membru al
UE este un stimulent pentru reformele politice i economice pentru statele care doresc
s ndeplineasc criteriile UE de aderare i sunt considerate un factor important care
contribuie la reforma unor state europene foste comuniste precum Serbia,
Muntenegru, Macedonia, Moldova sau Ucraina. Aceast influen a Uniunii n
afacerile interne ale altor state este considerat, n general, ca soft power spre
deosebire de influena militar hard power folosit n special de Statele Unite ale
Americii.
Fore militare

Uniunea European nu are o armat unificat. Predecesoarele Uniunii Europene nu au
fost create ca o alian militar puternic deoarece NATO a fost considerat suficient
pentru aprarea membrilor. 22 dintre statele membre ale UE sunt i membre ale
NATO iar restul statelor membre au o politic de neutralitate. Totui, compatibilitatea
dintre neutralitatea lor i calitatea de membru al UE este disputat (inclusiv de Primul
Ministru al Finlandei) iar solidaritatea mutual n cazul unor dezastre, atacuri teroriste
i agresiuni armate este acoperit de Articolul 42 (7) al Tratatului Uniunii Europene i
Art. 222 din Tratatul Consolidat pentru Funcionarea Uniunii Europene. Uniunea
vest-european, o alian militar cu o clauz de aprare colectiv a fost desfiinat n
2010 iar rolul ei a fost transferat Uniunii Europene.
Conform Institutului Internaional pentru Cercetarea Pcii de la Stockholm, Frana a
cheltuit mai mult de 44 de miliarde pentru aprare n 2010, punnd-ui pe locul trei la
nivel mondial, dup SUA i China, iar Marea Britanie cheltuiete aproximativ 39
miliarde euro. mpreun, Frana i Marea Britanie au mpreun aproximativ 45% din
bugetul pentru aprare al tuturor statelor UE, 50% n capacitile militare i 70% din
toate cheltuielile pentru cercetare i dezvoltare militar. n 2000, Marea Britanie,
Frana, Spania i Germania aveau mpreun 97% din bugetul pentru cercetrile
militare dintre cele 15 state membre al UE de atunci.
Pe durata rzboiului din Kosovo din 1999, Consiliul European a fost de acord c
Uniunea trebuie s aib capacitatea de aciune autonom, asistat de o for militar
credibil, posibilitatea de a se folosi de ea i de a fi pregtit s o fac pentru a
rspunde unor crize internaionale fr a fi necesar asistena NATO. n final, au fost
efectuate unele eforturi pentru a crete capabilitile militare ale UE, cel mai
important fiind Procesul Helsinki Headline Goal. Dup multe discuii, cel mai
concret rezultat a fost iniiativa grupurilor tactice ale UE, care au fost plnuite s
poat deplasa rapid aproximativ 1500 de soldai i personal fiecare.
Forele UE au fost dislocate n misiuni de meninere a pcii din Africa pn n fosta
Iugoslavia i n Orientul Mijlociu. Operaiile militare ale UE sunt operate de mai
multe organisme ale UE, inclusiv Agenia de Aprare European, Centrul European
pentru Observaii prin Satelit i Statul Major al Uniunii Europene.
Ajutorul umanitar

Comisariatul European pentru Ajutor Umanitar acord ajutor din partea UE statelor n
curs de dezvoltare. n 2006, bugetul Comisariatului era de 671 milioane euro, iar 48%
din aceast sum a mers ctre Africa, Caraibe i statele din Pacific. Adunnd
contribuiile UE si ale statelor membre, UE este cel mai mare donator umanitar din
lume.
Ajutorul umanitar este finanat direct din buget (70%) ca parte a instrumentelor
financiare pentru aciune extern si de asemenea prin Fondul de Dezvoltare
European (30%). Aciunea Extern a UE este mprit n instrumente geografice i
pe domenii. Instrumentele geografice acorda ajutor prin Instrumentul de Cooperare
pentru Dezvoltare (16,9 miliarde ntre 2007-2013) care cheltuiete 95% din bugetul
sau n aciuni de asisten internaional i din partea Instrumentului de Parteneriat i
Vecintate European, care conine cteva programe relevante. Fondul European
pentru Dezvoltare (cu un buget de 22.7 miliarde ntre 2008-2013) este format din
contribuii voluntare din partea statelor membre, dar exist presiuni pentru a
transforma FDE ntr-un instrument bugetar pentru a ncuraja creterea contribuiilor
statelor i a permite Parlamentului European s aib o supraveghere mai bun a
banilor.
Ajutoarele UE au fost criticate des de eurosceptici c ar fi ineficiente, c nu si-ar
atinge obiectivele i c ar fi legate de atingerea unor obiective economice i politice.


Uniunea Europeana ca actor economic international

Ministrul de externe belgian spunea in 1991 despre Comunitatile Europene ca sunt
"un gigant economic, un pitic politic si un vierme militar." Remarca este potrivita ca
metafora si ea indica unde este UE puternica si care sunt slabiciunile ei. Din punct de
vedere economic, UE este una dintre cele trei mari centre de putere mondiale, alaturi
de S 121c25b UA si Japonia. UE isi foloseste puterea economica pentru a-si construi
capital politic, dar aceasta activitate nu este suficient de bine coordonata. Pe de alta
parte, pana la inceputul anilor 2000, nici liderii UE nici cetatenii UE nu au fost
preocupati de asumarea unui rol global de catre UE. Aceasta schimbare s-a facut
simtita odata cu dezbaterile prilejuite de Conventia pentru o Constitutie europeana si
de adoptarea Strategiei de Securitate a UE in 2003. Desigur, este dificil de vorbit
despre putere politica in absenta unei forte militare care sa o sustina - cel putin acesta
este punctul de vedere traditional. Construirea unei Politici Europene de Securitate si
Aparare (PESA) a devenit una din preocuparile liderilor europeni din ultimii 10 ani.
Toate aceste aspecte - economic, politic, aparare vor fi discutate pe larg in cursurile
care urmeaza.
UE ca jucator economic mondial

In multe privinte UE e o poveste de succes.
Are o populatie de peste 480 milioane, care reprezinta mai mult decat SUA si
Rusia la un loc.
Este cel mai mare bloc comercial din lume, luand in considerare volumul
comertului (export si import) si este cel mai mare actor din OMC.
Este o entitate economica in crestere - din 6 membri a devenit o organizatie cu
27 membri in decurs de 50 de ani.
A construit o piata unica in interiorul granitelor celor 27 si o unica moneda, pe
care au adoptat-o majoritatea tarilor si o vor adopta toate in momentul in
care vor fi pregatite.
Uniunea Europeana este lider mondial in domeniul sprijinului pentru
dezvoltare."Everything but Arms" este un Program lansat de UE in 2001, prin care
continua ajutorul pentru dezvoltare prin acordarea de intrare libera pe piata europeana
a marfurilor din tarile slab dezvoltate- prin acordarea accesului la GSP pentru cele
mai sarace 49 de tari din lume. A fost semnat in 2000 Acordul de la Cotonou - care a
continuat Conventia Lom - semnat de UE pe de o parte si tarile APC (acord despre
care vorbeste pe larg John Pinder, in materialul adiacent acestui curs.)

Aproximativ jumatate din banii cheltuiti in lume pentru ajutorarea tarilor sarace vin
din UE si din tarile membre UE. Astfel, UE este cel mai mare donator de ajutor
economic si nu numai. Principalul scop al UE este sa ajute aceste tari sa se ajute
singure, sa le capaciteze, sa le ajute sa-si construiasca capabilitati. In acest sens UE
lucreaza intens in cooperare cu ONU - in special pentru realizarea Obiectivelor
Mileniului, decise de ONU (Millenium Development Goals sau MDG).
UE contribuie la intretinerea administratiei ONU din Kosovo, ofera suport continuu
financiar catre Autoritatea Palestiniana si contribuie cu peste 1 miliard la reconstructia
Afganistanului.
Ca orice jucator, UE are si slabiciuni, pe care incearca sa le constientizeze si sa
actioneze in directia contracararii lor. Dintre acestea se remarca urmatoarele.
- Are o populatie imbatranita si care va imbatrani in continuare (ca medie de
varsta a cetatenilor UE).
- Exista o diferenta mare intre puterea sa economica si micimea puterii sale
politice.
- Nu actioneaza prompt pe arena internationala - inclusiv datorita lipsei de
coordonare si chiar a numarului sau mare de membri; UE are putere mai
mare cand vorbeste cu o singura voce.

Totusi, in 2003 au fost lansate primele misiuni ale UE in Balcani si in Africa - sub
umbrela PESA . PESC si PESA sunt embrionice in acest moment.
UE ca parte a sistemului comercial mondial
UE ca intreg este parte a unui sistem mondial multilateral comercial definit prin
aranjamente mondiale: GATT, OMC din 1995 incoace. Dupa cum am vazut, UE are
aranjamente speciale cu tari mai putin dezvoltate (LDC), despre care am vorbit, dar
nu are aranjamente speciale cu cei mai mari competitori ai sai, SUA si Japonia. UE,
SUA si Japonia isi au reglementate relatiile comerciale doar prin OMC.
Daca UE nu are o politica externa unitara, ea are de mult timp o politica comerciala
comuna. Aceasta se exprima, printre altele, prin faptul ca la negocierile din OMC si
alte institutii economice internationale ea participa unitar fiind reprezentata de
Comisie. Comisia a reprezentat pe cei 6 inca de la Runda de negocieri GATT
intitulata "Runda Kennedy (anii 60). Azi, Comisia ne reprezinta in "Runda
Dezvoltarii" Doha (OMC) inceputa in noiembrie 2001 (imediat dupa 9/11
septembrie). Aceasta runda este foarte problematica, nefiind incheiata nici acum,
inclusiv datorita Comisiei. Ea a fost supranumita initial "runda dezvoltarii" ca sa
sublinieze interesul pentru compensarea tarilor LDC si pentru a le acorda facilitati
suplimentare datorita polarizarii economice prin UE, NAFTA etc.
Comisia insista ca prioritatea sa numarul unu este realizarea de acorduri multilaterale
in cadrul OMC. Totusi UE avanseaza rapid in negocieri bilaterale. De pilda in prezent
(februarie 2008) au fost perfectate sau sunt in curs de perfectare Acorduri de Liber
Schimb intre UE si: India, Coreea de Sud, ASEAN, America Centrala, Regiunea
Andina.
UE - cea mai mare piata in expansiune din lume
Aceasta constatare se bazeaza pe cel putin doua elemente: extinderea spre estul
Europei a UE si extinderea acestor acorduri bilaterale la nivel mondial. Sunt doua
efecte majore ale faptului ca UE este cea mai mare piata in expansiune.
Tot mai multe tari vor cauta acorduri preferentiale cu UE.
Politica comerciala a UE va atrage o atentie internationala marita asupra
sa.
UE are un sistem vast de aranjamente comerciale preferentiale (Preferential Trading
Agreement sau PTA). Acest sistem este unic in lume. UE era sursa a peste jumatate
din PTAs in lume inca din 2001. Aceste PTA sunt fie bilaterale fie Generalized
System of Preferences cum am vazut ca e cazul pentru tarile africane, din Pacific si
din Caraibe.
Acest sistem vast este subiect de ingrijorare din partea competitorilor, si nu numai a
lor, fiind perceput ca amenintare la sistemul comercial multilateral. El reprezinta un
atu in batalia comerciala UE - SUA, pentru ca tarile cu care UE are acorduri au
interesul sa sustina UE in OMC. Dar exista ingrijorarea ca UE sa nu devina o
fortareata comerciala, un bloc protectionist, izolat de aranjamente multilaterale.
Exista ingrijorari si referitoare la extinderea UE in masura in care ea va diminua
abilitatea UE de a actiona ca actor in negocieri si aranjamente multilaterale (procesul
decizional inauntrul UE ar avea de suferit, ar fi incetinit, ingreunat). Pe de alta parte,
prin Tratatul CE Comisia are competenta exclusiva de negocieri comerciale, dar
anumite servicii si drepturile de proprietate intelectuala cad sub competenta mixta a
Comisiei si a tarilor membre UE si OMC.

Multimea aranjamentelor comerciale bilaterale ale Uniunii Europene reprezinta in
acelasi timp un punct forte - in masura in care ii da un avantaj fata de ceilalti mari
competitori ai sai - dar reprezinta si o slabiciune - in masura in care este o actiune
conservatoare care boicoteaza aranjamentele comerciale internationale multilaterale.