entar si se retine cea mai mica.

Discutata din punct de vedere teoretic valoarea

neta contabila da expresia celor trei principii fundamentale ale evaluarii situ
atiei patrimoniului si rezultatelor, principiul stabilitatii unitatii monetare,
principiul costului istoric si principiul productiei.
Adoptarea valorii nete contabile in evaluarea bilantiera impune delimi
tarea si inregistrarea diferentelor intre costul istoric si valoarea de inventar
mai mica a activelor, intrecostul istoric si valoarea de inventar mai mare a da
toriilor. In cazul activelor, diferentele ireversibile privind activele imobiliz
ate sunt incluse in categoria amortizarilor, diferentele care sunt reversibile i
ntra sub incidenta provizioanelor pentru reduceri de valoare. Pentru datoriile a
caror crestere de valoare este ireversibila, diferenta respectiva reprezinta un
element al datoriei contabilizate ca atare. Daca aceasta crestere de valoare es
te reversibila, ea se regularizeaza sub forma provizioanelor pentru cresterea va
lorii datoriilor. Totusi, in prezent nu s-a adoptat varianta evaluarii si decont
arii bilantiere a datoriilor la valoarea actuala. In bilantul contabil ele sunt
evaluate si decontate la valoarea nominala bazata pe contul istoric. Cele trei p
rincipii opozabile evaluarii bilantiere sunt discutabile. Astfel, asa cum arata
Hendriksen, principiul prudentei 'este cel mai bine o metoda foarte mediocra pen
tru a trata existenta incertitudinii in evaluarea activelor si rezultatelor. Est
e deosebit de periculor prin efectele sale capricioase. Prin urmare cifrele cont
abile stabilite cu prudenta nu permit o interpretare corecta'.
In ceea ce priveste costul istoric se apreciaza ca el nu