Despre manipularea relaional

Marcel Cremene
Sl.dr.ing., Universitatea Tehnica
din Cluj-Napoca
25.05.2009

De ce ne intereseaz manipularea relaional?
Iat cel puin dou motive pentru a fi interesai de acest subiect. Primul ar fi c atitudinea
manipulativ este prezent aproape peste tot: n familie, la slujb, n politic etc. Al doilea motiv
este c victimele manipulrii pot avea parte de mari suferine, boli grave cauzate de stress. Dup
prerea unor psihologi, doar 10% dintre noi posedm anticorpi naturali la manipulare.
Informaiile prezentate n acest articol provin n principal din cartea Manipulatorii sunt
printre noi, autor Isabelle Nazare-Aga. De asemenea, pentru o mai bun nelegere a modului
n care toat lumea manipuleaz pe toat lumea recomandm crile lui Alain Cardon:
Jocurile manipulrii i Analiza tranzacional.
Exist manipulatori profesioniti (de ex. unii politicieni, vnztorii, spionii etc.) dar
acetia ne intereseaz mai puin aici. Ne intereseaz n schimb manipulatorii din jurul nostru
deoarece acetia ne influeneaz direct, mai puin evident, dar nu neaprat i ntr-un mod mai
puin duntor.

Cine sunt manipulatorii? Cum pot fi acetia descoperii?
De fapt, problema nu este att cine sunt manipulatorii. A pune astfel problema este
similar cu a vrea s mprim oamenii n buni i ri, lucru absurd din principiu. n schimb,
considerm mai potrivit s ncercm s descoperim atitudinile de tip manipulativ. Orice persoan
poate juca, la un anumit moment dat, fa de anumite persoane, un rol de manipulator. De aceea,
cnd vorbim despre manipulator, ne referim la o atitudine, un rol i nu la o persoan, chiar
dac suntem tentai s o facem.
n cartea [Manipulatorii sunt printre noi, Isabelle Nazare-Aga], sunt indicate 30 de
caracteristici ale manipulatorului. Conform recomandrilor autoarei, pentru a decide dac este
vorba despre manipulare, trebuie s identificm cel puin 10 din aceste caracteristici, citate mai
jos.
Ce anume face manipulatorul? Iat aceste criterii expuse n carte:
1. i culpabilizeaz pe ceilali n numele relaiilor de familie, prieteniei, dragostei,
contiinei profesionale, etc.
2. Evit s-i asume responsabiliti sau le transmite altora.
3. Nu-i exprim niciodat clar dorinele, sentimentele, necesitile sau opiniile.
4. Rspunde adesea evaziv sau ambiguu.
5. i schimb opiniile, comportamentul i sentimentele n funcie de persoane i
situaii.
6. Invoc raiuni logice pentru a-i ascunde obiectivele sale egocentrice.
7. i face pe ceilali s cread c trebuie s fie perfeci, consecveni, s tie ct mai multe
i s rspund prompt ntrebrilor i solicitrilor.
8. Se ndoiete de calitile, competena, caracterul celorlali: nu critic pe fa,
devalorizeaz i emite judeci.
9. Se folosete de intermediari (prefer s vorbeasc la telefon dect fa n fa, las
note scrise, etc.), pentru a-i face cunoscute mesajele.
10. nvrjbete i creeaz suspiciune, dezbin pentru a stpni mai uor i de multe ori
poate provoca ruptura unui cuplu.
11. tie foarte bine s pozeze n victim pentru a fi comptimit (i exagereaz o boal,
se plnge de volumul mare de munc la serviciu, de anturajul dificil n care triete etc.)
12. Ignor ceea ce i se cere s fac (chiar dac pretinde c tocmai atunci se ocup de
problema respectiv).
13. Se folosete de principiile adoptate de ceilali (umanitate, caritate, rasism, binele i
rul, sentimentele materne etc.) pentru a-i satisface necesitile personale.
14. Amenin sub o form deghizat sau folosete antajul pe fa.
15. Schimb fr menajamente subiectul n timpul unei conversaii.
16. Evit sau se sustrage de la ntlniri oficiale sau edine.
17. Mizeaz pe ignorana celorlali pentru a se plasa n poziii superioare.
18. Minte.
19. Se folosete de minciun pentru a afla adevrul, deformeaz i interpreteaz,
denaturnd ntotdeauna adevrul.
20. Este egocentric.
21. Este gelos n toate relaiile sale.
22. Nu suport s fie criticat i neag tot ce este evident.
23. Nu ine seama de drepturile, de dorinele sau de necesitile celorlali.
24. Ateapt de multe ori ultimul moment pentru a da ordine, dispoziii, obligndu-i pe
ceilali s le execute.
25. Ceea ce spune pare logic i coerent, contrar atitudinilor, aciunilor sau modului su
de via, care se desfoar dup o schem opus.
26. Flateaz, ofer daruri i face mici servicii tiind s fie pe plac i dnd impresia c-l
preocup problemele celorlali.
27. Provoac o stare de proast dispoziie i un sentiment opresiv de pierdere a libertii
(victima se simte prins ntr-o curs din care nu tie cum s scape).
28. Aciunile sale sunt deosebit de eficace n atingerea obiectivelor personale, dar n
defavoarea celorlali.
29. Ne sugereaz s facem lucruri pe care altfel nu le-am fi fcut niciodat din proprie
iniiativ.
30. Este mereu subiect de discuie pentru ceilali, chiar cnd nu este de fa.
Aceste criterii sunt, evident, departe de a fi perfecte. Unele sun poate prea categoric (de
ex. denaturnd ntotdeaunaadevrul sau neag tot ce este evident) sau sunt prea vagi. Totui,
dup prerea autoarei crii, aceste criterii pot constitui un bun reper n ncercarea de a analiza
(inclusiv a auto-analiza!) comportamentul manipulativ. Manipularea poate fi contient sau
incontient. Exist unele persoane care se folosesc sistematic de manipulare, altele numai
uneori.

Care sunt mecanismele manipulrii? Cum se manifest manipularea?
n aceiai carte, [Manipulatorii sunt printre noi, Isabelle Nazare-Aga], sunt prezentate
cteva dintre mecanismele manipulrii. Iat cteva dintre acestea:
- Mimetismul. Manipulatorul folosete mti pentru a-i nela victima. De exemplu, poate aprea
ca o persoan simpatic, altruist, generoas. Poate semna deliberat cu cineva care prezint
ncredere.
- Exploatarea convingerilor tradiionale. Manipulatorul l face pe cellalt s cread c el nsui
ader la principii (de altfel absolutiste i iraionale) general acceptate, cum ar fi: trebuie s tii
totul, nu trebuie s te neli, nu trebuie niciodat s te ari ignorant, trebuie s fi perfect n
toate circumstanele, trebuie s-i respeci ntotdeauna promisiunile, dac i se d ceva
trebuie s dai neaprat ceva n schimb etc.
- Seducia i fascinaia. Manipulatorul este capabil de seducie, el poate exercita o adevrat
fascinaie asupra victimei, pe care o impresioneaz i o subjug emoional.
- Atitudine superioar. Manipulatorul se folosete de ignorana celorlali pentru a poza ntr-o
postur de superioritate intelectual, fcndu-i pe ceilali s se simt inferiori i s permit astfel
s fie abuzai.
- Flatarea. Aproape orice persoan este sensibil la laude. Astfel, manipulatorul poate obine
ceea ce vrea mult mai uor dac ne flateaz. Acest aspect are legtur i cu auto-manipularea.
Credem ceea ce ne face plcere s credem. Este deci suficient s ni se spun ceea ce ne place s
auzim.
- Principiul reciprocitii. Manipulatorul i poate oferi ceva fr s i ceri pentru ca, la un
moment decis de el, s i cear un contra-serviciu. i ndatoreaz victima i apoi abuzeaz de
principiul reciprocitii, aplicat n mod asimetric.
- Prejudecata fa de autoritate. Manipulatorul se folosete de faptul c este greu n general s
critici o autoritate. Experiena profesorului Milgram este extrem de interesant n acest sens.
Subiecii experimentului aplic ocuri electrice de intensitate cresctoare unui elev dac acesta
rspunde greit la nite ntrebri. Dei elevul se contorsioneaz de durere i strig, este suficient
ca o autoritate reprezentat de un instructor s i cear s fac asta. Peste 90% dintre subiecii
testai s-au supus total instructorului i au ajuns la pragul maxim al intensitii ocurilor electrice
n ciuda a ceea ce vedeau i auzeau de la elev.
Aceiai carte ne mai dezvluie i cteva tipuri de comportamente non-verbale ale
manipulatorului, cum ar fi:
- Privirea este fie instabil (evit contactul vizual direct) fie dominatoare (fixeaz insistent cu
privirea).
- Practic ascultarea aversiv: manipulatorul nu-i privete interlocutorul care i vorbete, avnd
aerul c e preocupat de cu totul altceva, sau chiar face altceva. Nu ridic sau nu nclin capul n
semn de salut la apariia unei persoane n faa lui. Acest comportament este un tip de agresiune
pasiv i induce interlocutorului impresia de inoportunitate i penibilitate, destabiliznd-ul.
- Volumul vocii manipulatorului este fie prea slab fie prea puternic. Poate adopta un ton puternic
pentru a intimida sau, dimpotriv, un ton sczut, pentru a crea o atmosfer de intimitate i de
complicitate.
- Gestica i mimica manipulatorului sunt fie exagerate fie insignifiante. De exemplu, poate fi
singurul care are o atitudine total relaxat i dezinvolt (dar cumva ostentativ) ntr-un grup n
care conveniile sociale cer o altfel de atitudine. Gesturile adoptate pot crea fie un fals sentiment
de securitate fie dimpotriv, pot fi exagerate. De exemplu, lovete cu pumnul n mas urmrind
s intimideze. n general manipulatorul i stpnete bine propriile emoii i le poate disimula.

Cum gestionm situaiile n care suntem manipulai?
n [Manipulatorii sunt printre noi, Isabelle Nazare-Aga] sunt prezentate cteva soluii
pe care le avem la dispoziie pentru a face fa manipulrii. Iat cteva dintre acestea.
Contra-manipularea este o strategie de lupt mpotriva manipulrii, bazat n principal pe
dou tehnici: a rspunde cu aceiai moned i a pstra o aparent indiferen. Prima tehnic se
refer la a utiliza o form de comunicare echivoc i superficial, aa cum face manipulatorul
nsui. Aceasta poate fi dublat tratarea mai puin serioas i ironizarea manipulatorului.
A doua tehnic pornete de la observarea comportamentului persoanelor (cam 10%) care
posed arme native contra manipulrii. S-a observat c unele dintre aceste persoane rmn
cumva indiferente. Acest lucru ndeprteaz manipulatorul deoarece el nu reuete s
destabilizeze persoana respectiv (care nu reacioneaz la provocri).
n condiiile muncii n echip, pentru a evita abuzurile i manipularea, se recomand
specificarea de contracte clare, aspect tratat i n cartea [Communication ou manipulation,
societatea SIRIC, dir. Marcel Cornelis].
S-a observat c persoanele care ajung mai frecvent victimele manipulrii sunt cele pasive,
care au o slab ncredere n sine, care nu s-au afirmat n via. Este vorba despre persoanele care
fac totul pentru a lsa altora o impresie bun, care nu tiu s refuze. Incapacitatea de a refuza este
un handicap, ca i timiditatea de altfel. n acest caz trebuie lucrat (de ex. cu ajutorul unui
psiholog) pentru a atinge un nivel mai ridicat de ncredere n sine i de a adopta o atitudine
afirmat (asertiv) n interaciunea cu ceilali.
O alt observaie important, este aceea c mecanismele manipulrii sunt mai degrab de
natur emoional dect raional. Pentru a rezista la manipulare, se recomand mai puin
sensibilitate dar mai mult raiune. Exist o metod numit strategia raional emotiv (S.R.E)
propus de A. Ellis, care ne ajut s ne confruntm gndurile i convingerile cu realitatea. n
cartea [Communication ou manipulation, societatea SIRIC, dir. Marcel Cornelis] se explic
cum trebuie s reflectm fr a amesteca faptele brute cu emoiile, supoziiile, utopiile etc.
Totui, nu este suficient ns s fim raionali. Mai este necesar i s fim contieni de
faptul c, de obicei, ceea ce vedem i judecm la un moment dat, este doar o mic prticic din
realitate. Un manipulator poate prezenta ngroat numai partea din realitate care i convine lui i
lsa total pe dinafar alte aspecte ale realitii (care nu i convin). Aceast limitare a raiunii se
poate corecta prin tehnici cum ar fi: formularea de ntrebri, cutarea deliberat de perspective
ct mai diferite asupra unui aceluiai fapt, gndirea lateral i altele.

n ncheiere.
Dintr-un anumit punct de vedere, comunicarea este manipulare. n lipsa unei abordri
raionale dar care admite existena a mai multor puncte de vedere simultan corecte asupra unui
aceluiai fapt; n condiiile amestecului ambiguu dintre emoional i raional; n condiiile n care
se induce impresia unei logici aparent corecte (de exemplu bazate pe prejudeci) dar false n
fond; comunicarea (verbal i non-verbal) poate fi un bun instrument de manipulare. De acea,
este bine s fim contieni de acest lucru, mai ales ntr-o lume n care informaia, care ne
bombardeaz tot timpul din diferite direcii, ocup un loc tot mai important.
Articolul poate fi descarcat in format pdf la rubrica Articole Psihologie sociala



Despre manipulare
Introducere.
n ultimul timp, ncepand de la instaurarea televiziunii de masa, suntem martorii unei
extraordinare prevalente a practicilor de comunicare n toate domeniile societatii, precum si la o
dezvoltare exuberanta si multivoca a tehnicilor si tehnologiilor de comunicare.
Informaia.
Ca prim pas, e bine s ne oprim asupra cuplului informare-informaie, dezinformarea putnd fi
perceput ca o negare a informrii sau, mai bine spus, ca o asimilare de informaii false, o
intoxicare informaional. n opoziie cu informarea, dezinformarea nu vizeaz cunoaterea i
poate fi nedeliberat, atunci cnd mesajele sunt transmise ctre public de ctre neprofesioniti
(amatorism jurnalistic etc.) sau deliberat, implicnd o strategie care are ca efect transmiterea
unor mesaje parial sau total neadevrate, ndreptate spre anumite inte relevante. Sub
aspect neintenional, sursele de mesaje sunt deservite de neprofesioniti. Valeitarismul acestora
sau diletantismul celor ce transmit aceste mesaje pot servi la colorarea senzaional a
coninuturilor, cu intenia de a strni curiozitatea i interesul unor segmente ct mai largi de
opinie. Bourdieu surprinde, ntr-un mod foarte elegant, tocmai acest aspect de coborre a
senzaionalului n cotidian.
Gradul de pertinen cu care sunt prelucrate insuficient tirile, diversitatea enunurilor, prin
corelarea cu un spaiu (canal de comunicare) limitat de inserare ntr-o situaie informaional,
deci inevitabilitatea unei selecii a mesajelor, practica uzual mass-media (distorsionare a
mesajelor) pot duce la dezinformare. Informatia, ca bun de baza n societatea comunicarii
generalizate, si modul de transmitere a acesteia duc la subsumarea comunicarii categoriei
serviciilor si la o conlucrare a producatorului cu utilizatorul, cu atat mai mult cu cat practica de
folosire a consumatorului devine imperativul dupa care se structureaza productia.
Informarea.
Informarea se poate defini ca procesul de transmitere a coninutului unui mesaj dinspre un
emitor individual sau colectiv nspre un receptor individual sau colectiv prin care se sporete
nivelul acestuia de cunoatere asupra unor obiecte, procese, fenomene sau aciuni sociale.Dup
cum am vzut, scopul oricrui act comunicaional este de a transmite informaie. Umberto Eco
spune despre informaie ca este cantitatea de noutate ce poate fi transmis prin comunicare, fie
c e deinut implicit de ctre o surs, fie c e generat de un sistem de decodificare i reprezint
o variabil direct cuantificabil a acestui proces. Se pot distinge cinci tipuri de informaie (n
funcie de localizarea, n cadrul tripletelor semnal-semn-mesaj sau emitor-mesaj-receptor, a
consistenei informaionale ) :
informaia deinut de surs ceea ce emite sursa n plus fa de ceea ce cunoate receptorul.
informaia generat de sistemul de codificare plusul de informaie datorat tratarii n cheia
proprie emitorului a unor evenimente cunoscute att de receptor ct i de emitor.
informaia transmis mecanic prezena mesajului ca atare prin prezena implicit a mesajului.
informaia datorat traducerii n semne a unui semnal (eveniment).
informaia nul redundant
n acest clasificare se pot regsi astfel toate nivelurile invocate de Lassewell i, fr a intra n
detaliile legate de fiecare tip de analiz propus de autor, putem intui faptul ca primele patru
forme pot fi manipulate iar ncrctura informativ poate fi gestionat, n mod premeditat, de
ctre emitor. Codurile pot fi exprimate prin limbaj natural, limbaj non-verbal, simboluri
concrete i simboluri abstracte. Combinarea acestor coduri conduce la crearea unui nivel
metacomunicativ care poate s decontextualizeze mesajul n sensul dorit de sursa de emisie. De
asemenea, codificarea polisemantic a unui mesaj, n sensul unei multitudini de semnificaii
imanente a enunului, poate genera o diversitate de opinii ce se va rsfrnge ntr-o diversitate de
atitudini care poate merge de la adeziune pn la refractarism, ducnd la o tensionare a relaiilor
intrapersonal a celor care primesc mesajul.
Efectele comunicrii n mas.
Consecintele comunicarii se datoreaza unor efecte de prag care dau nastere unei convergente a
tehnicilor si tehnologiilor alta data bine delimitate: retelele de cablu TV, retelele telefonice si
retelele de transmitere de date, sustinute de traductibilitatea cvasi-totala a culturii n informatie
digitala, caruia autorul i indexeaza urmatoarele caracteristici: pretul informatiei poate sa nu aiba
nimic de-a face cu valoarea sa de folosire; informatia poate fi multiplicata, copiata, revanduta;
informatia nu este un bun indefinit divizibil (mai multe exemplare diferite dintr-o revista si
acelasi numar de informatii identice nu dau aceeasi cantitate de informatie) si nu raspunde
principiului aditionarii (utilitatea nu creste prin posesia a doua exemplare ale aceluiasi ziar);
informatia este partial substituibila.
Tematici majore privind efectele comunicrii n mas
puterea de influenare asupra anumitor tipuri de publicuri
direciile de influenare
clasificarea variantelor de efecte
mecanismele de funcionare a efectelor
condiiile efective ce se afla la fiecare nivel al procesului de comunicare
Caracteristicile efectelor comunicrii de masa
efectele sunt identice cu consecinele
manifestarea efectelor se raporteaz la orizontul temporal : certitudini i probabiliti
se produc la diferite niveluri ale realitii sociale
efectele acioneaz asupra : opiniei sau convingerii individuale sau de grup, organizrii
instituionale, societii sau culturii
efectele au sens de aciune n vederea modificrii, prevenirii, facilitrii sau ntririi unei opinii
sau convingeri
efectele sunt complexe si relative
Tipologia efectelor
dup momentul manifestrii
certitudini sesizabile
probabiliti poteniale
dup nivelul manifestrii
o prima grupare
individuale modificri la nivel personal
de grup modificarea sau alegerea reprezentrilor comune
societale resimite la nivel general
instituionale schimbare n existena sau funcionarea unei instituii sociale
a doua grupare
microefecte
mezoefecte la nivelul grupurilor
macroefecte la nivelul societii
dup durata manifestrii
termen scurt < 6 zile
termen mediu 6 30 zile
termen lung > o lun
dup modul de aciune
directe expunere nemijlocit
indirecte prin intermediul terilor (lideri, membrii grupului de apartenen etc)
dup orientarea aciunii
efecte de activare a atitudinilor latente
efecte de ntrire confirmare a atitudinilor existente
convertire schimbare de atitudine sau comportament
dup natura aciunii
de ordin cognitiv schimbarea sistemului de cunotine
de ordin comportamental influenare, alterarea percepiilor, a coninututrilor valorice etc.
Avantajele comunicrii n mas
Faciliteaz un schimb de ganduri sau idei
Prin dimensiunea sa, faciliteaz mprtierea informaiei, crete viteza cu care un mesaj se
propag
Este o modalitate de a lega pri discontinue ale vieii sociale
Alimenteaz nevoia de reducere a certitudinii
Diminueaz stressul cotidian
Compenseaz anumite frustrri
Sprijin efortul de autoidentificare
Are rol de supraveghere public
Denun i sacioneaz formele de devian social
Raspunde unor ateptri specifice cu grade diferite de satisfacie
Mesaje complexe, cantitate mare de date
Ofer alternative substaniale
Mediaz raporturi dintre stat i public i dintre individ li mass-media
Repereaz, selecteaz, evalueaz, prezint evenimente etc.
Dezavantajele comunicrii n mas (din perspectiva destinatarului)
Relaionarea ntre surs i receptor este de obicei univoc. Publicul este aflat sub controlul direct
al comunicatorului
Coninuturile comunicrii sunt generate de nevoile publicului, deci informaia va fi prelucrat ct
s satisfac aceste nevoi
Profesionalizarea substanial a specialitilor din mass-media are i efecte negative, deoarece
instituiile furnizoare de mesaje sunt ghidate de criteriul eficinei
Transform cotidianul n senzaional
Deformeaz percepia asupra lumii reale
Creaz (uneori involuntar) modele false, proaste, pentru publicul care se expune, dar care nu
are capacitatea de a selecta i prelucra informaia (copiii, bolnavii etc.)
Mesajul, orict de obiectiv se vrea, este distorsionat nc de la surs (subiectivitatea creatorului)
Creaz efecte de dependen de natur cognitiv, afectiv i comportamental
Poate induce uor dezinformarea pentru anumite tipuri de public
Produce modificri, facilitri sau ntriri a unor opinii sau convingeri ce pot fi greite,
periculoase social etc.
Poate manipula publicurile prin modificarea, schimbarea contextualitii unui evenimet, tire etc.
Manipularea
Conform Dicionarului de Sociologie, manipularea reprezint aciunea de a determina un actor
social (persoan, grup, colectivitate etc.) s gndeasc i s acioneze ntr-un mod compatibil cu
interesele iniiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici ca persuasiunea, care
distorsioneaz intenionat adevrul, lsnd impresia libertii de gndire i decizie.
Spre deosebire de influena de tipul convingerii raionale, prin manipulare nu se urmrete
nelegerea mai profund a situaiei, ci inculcarea unei nelegeri convenabile, recurgndu-se la
inducerea n eroare cu argumente falsificate, ct i la apelul palierelor emoionale sau non-
raionale. n cazul manipulrii, inteniile reale ale celui care transmite mesajul rmn insesizabile
celui manipulat.
Din punct de vedere politic, manipularea reprezint o form de impunere a intereselor unei clase,
grup, colectiviti nu prin mijloace coercitive, la ndemn totui puterii, ci prin inducere n
eroare. Din acest motiv, recurgerea la aceast cale n situaii de divergen de interese devine tot
mai frecvent n societatea actual, manipularea fiind un instrument mai eficient i mai puternic
dect utilizarea forei.
Herbert Marcurse (coala de la Frankfurt) este autorul unei ample analize a manipulrii,
considerat a fi un instrument esenial al societii industriale de mas. El evideniaz formele
particulare pe care manipularea le ia n diferite sfere ale vieii sociale, ncepnd cu cea politic i
sfrind cu cea economic.
Clasificarea manipularilor (cf. Ficeac, 1997) :
Manipulare mic modificari mici, dar care pot fi urmate de efecte majore (Ex: Romnia 1992,
criza artificial de pine facilitarea importurilor comisioane)
Manipulare medie modificri importante ale situaiilor sociale, cu efecte uneori peste ateptri
(Ex: experimentul lui Milgram; Revoluia din decembrie 1998 disiparea responsabilitii prin
fragmentarea actelor genocide neputina detectrii vinovailor)
Manipularea mare influenarii culturi n care triete individul (Ex: nvmntul instrument
de perpetuare si nrdcinare a conformismului, potrivit ideologiilor curente).
Formele si modurile generale de manipulare : persuasiunea, dezinformarea, intoxicarea
(prin minciun, zvon etc.)
Persuasiunea.
Prin persuasiune nelegem aciunea de a convinge intr-un mod sau altul pe cineva sa fac sau sa
aleag un lucru. Este actiunea prin care autorul unui mesaj sustine o idee, incercand sa convinga
auditoriul. Persoana care ia decizia o face de multe ori pe baza altor tipuri de argumente dect
cele logice sau cele logico-corecte, fiind convinsa de necesitatea sau importanta aparenta a
aciuni sau lucrului respectiv.
Persuasiunea nu contine intentionalitate negativa (nu ascunde fapte ci le evidentiaza doar pe
cele favorabile); ea tine de forta argumentarii, de puterea de convingere a vorbitorului, de
modul in care acesta este capabil sa-si puna intr-o lumina cat mai buna ideea sustinuta. Datorita
structurii sale complexe si a limbajului specific, care imbina forta cuvantului cu atuurile artei
actoricesti (tonul, mimica, expresivitatea miscarii), televiziunea are cel mai persuasiv tip de
mesaj dintre toate mijloacele de comunicare in masa.
Una dintre cele mai simple tehnici este cea a distorsiunii temporale. Cateodata cel mai bun mod
de a influenta persoana-tinta este ca sa te comporti ca si cum ceea ce vrei tu sa obtii de la aceasta,
s-a si intamplat. Este foarte util ca sa te referi la o decizie pe care respectivul incearca sa o ia, ca
si cum ar fi deja facuta; vorbeste-i ca si cum ti-ar fi acceptat deja propunerea, si ca i-ar fi facut
chiar si placere. De asemeni, asocierea de imagini placute cu folosirea timpului trecut face ca
propunerea sa fie irezistibila.
Este stiut ca oamenii simt nevoia de a rasplati favorurile care le-au fost oferite. Un favor poate
declansa sentimente de indatorire, si ca rezultat, apare la subiect o mare nevoie de a se elibera de
povara psihologica a datoriei. Pentru a realiza aceasta eliberare, oamenii devin mai doritori sa
intoarca favorul, chiar unul mai mare decat cel pe care l-a primit.
Principiul reciprocitatii consta in nevoia de a rasplati un favor, fie el cerut sau nu, imediat dupa
acceptarea acestuia. Aceasta caracteristica umana transcede orice diferente culturale sau rasiale,
indiferent si de natura respectivului favor (care poate fi orice, de la un simplu zambet pana la
munca fizica sau mici atentii). Acest principiu este usor de folosit: ofera ceva, si asteapta-te (sau
da o idee despre cum) sa fii rasplatit. O alta modalitate eficienta de folosire a acestui principiu
este metoda usii-n nas.
Un alt principiu util este cel al angajamentului si concordantei. Oamenii vor face aproape orice
incercand sa pastreze ideile care sunt in concordanta cu cele pe care le-au avut anterior. Cand vor
lua public o atitudine, toate actiunile ulterioare vor fi in concordanta cu atitudinea manifestata
anterior. Comportamentele neconcordante produc tensiuni psihice, pe care individul incearca sa
le evite cu orice cost; deci va face orice ca sa se arate solidar cu actiunile sale anterioare. Acest
principiu este folosit de metoda piciorului in prag. Pentru a obtine realizarea unei cereri, este
nevoie doar sa lansezi mai inainte o serie de doua-trei alte cereri mai mici, de aceeasi natura cu
cea reala.
Principiul atribuirii. Oamenii fac frecvent unele lucruri pentru ca ei cred intr-un anumit adevar
despre ei insisi. Un atribut intern al felului lor de a fi cauzeaza anumite tipuri de comportament.
Daca cineva isi atribuie intern o caracteristica, va face tot ceea ce este specific unui om care are
acea caracteristica. Daca seful ii va spune angajatului ca il considera o persoana competenta si
care lucreaza mult, angajatul isi va atribui inconstient caracteristica de om care lucreaza mult, si
se va comporta ca atare. Iata cum pana si o simpla declaratie poate conduce la surprize!
Metoda sarmantului. Spre deosebire de celelalte metode, nu are mai multe etape si nu se bazeaza
pe acrobatii verbale. Ea functioneaza pentru ca in mod deschis oferi concesii, manifesti dorinta
de a asculta si validezi ideile subiectului-tinta. Acesta are libertatea de a decide; iar tu nu ii
ingreunezi gandirea cu un nor de ceturi verbale. Este cea mai etica dintre toate tehnicile de
persuasiune discutate anterior, dar in acelasi timp si cea care necesita cel mai mult timp pentru a
fi realizata.
Dezinformarea
Dezinformarea reprezint orice intervenie asupra elementelor de baz ale unui proces de
comunicare, intervenie ce modific deliberat mesajele vehiculate cu scopul de a determina n
receptori anumite atitudini, reacii, aciuni dorite de un anumit agent social.
Uneori este considerat ca fiind echivalent cu propaganda neagr deoarece vehiculeaz
informaii false. Etimologia cuvntului vine i susine aceast legtur. Desinformation (<
rus dezinformatsia numele unei divizii KGB rspunztoare cu propaganda neagr).
O alt definiie acceptat i destul de influent este cea dat de R. Shultz i R. Godson (1986, p.
41, apud A. Gavreliuc, 2002, p.280) conceptul descrie ansamblul informaiilor false,
incomplete, eronate, care sunt ndreptate, alimentate, confirmate ctre o int ce reprezint un
individ, un grup sau o ar.
De regul, aciunea de dezinformare presupune existena unei structuri sistemice alctuit din :
unul sau mai muli comanditari, specialiti (planificatori i controlori), intermediari (agenii de
influen) irelee.
Comanditarii formeaz nivelul de decizie. Sunt cei care concep i proiecteaz coninutul
mesajului, stabilesc intele, atitudinile i comportamentele dezirabile care se caut a se obine.
Acetia sunt factori de decizie (guverna, state majore militare, partide politice, firme influente,
organizaii economice etc.) care pot solicita acest gen de operaiuni defensive (replic la atacurile
adversarilor, mascarea propriilor eecuri etc.) sau ofensive (angajarea ntr-o dezinformare). n
cea mai mare parte cele dou tipuri de operaiuni se ntreptund i se autoalimenteaz reciproc
ntr-o banal logic circular.
Specialitii (experii) nivelul de elaborare strategic. Reprezint planificarea profesionist a
secvenelor tactice ale dezinformrii. n aceast categorie gsim specialiti n comunicare, n
tehnicile de influenare social, sociologi, psihologi sociali, analiti politici etc.
Controlorii nivelul de legtur. Sunt alei dintre persoanele ce stabilesc o relaionare eficient
ntre comanditari i agenii de influen. Ei sunt binevoitorii care sugereaz cine i n ce
condiiiar fi dispus s participe la dezinformare. Au ca misiune racolarea
subiecilor interesani din perspectiva derulrii operaiunilor de dezinformare i de a comunica
cu regularitate efectele dezinformrii
Agenii de influen nivelul de propagare penetrant, releele. Indivizi care se bucur de
prestigiu n grupul lor i care, datorit statusului de prestigiu, vor ajunge s propage mesajul cu
eficien sporit. Acetia sunt recrutai din rndul liderilor de opinie, persoane cu prestigiu
academic, tiinific, cultural. Tehnicile uzuale n vederea racolrii lor sunt : antajul (fiecare are
ceva de ascuns) sau cumprarea (fiecare are preul lui) .
Dezinformatorul este cel care dezinformeaz receptorul (inta), dar acesta poate s fie diferit de
individul, structura, grupul, instituia care dorete dezinformarea. Tintele pot fi att grupuri sau
segmente ale societii, ct i indivizi, dar ntotdeauna lideri, oameni ce pot influena decizional
grupul n care se afl. Dezinformarea desfurat prin mass-media are cele mai eficiente rezultate
la nivel social. Efectele dezinformrii depind, pe de o parte, de caracteristicile tintelor (atitudine
critic, personalitate, nivel intelectual, aspiraii etc.), iar pe de alt parte, de posibilitatea sau
imposibilitatea de verificare a informaiilor vehiculate.
Dezinformarea, ca fenomen malign, nedorit, dar totui real n procesele comunicaionale
contemporane de mas, poate fi surprins i din perspectiva analizei tipurilor de informaie i a
mijloacelelor de alterare ale acesteia, respectnd nivelurile de abordare propus de H. Lassewell :
analiza sursei sau a emitorului (control analysis), analiza mesajului (content analysis), analiza
canalelor de comunicare (media analysis), analiza receptorului sau a destinatarului (audience
analysis) i analiza efectelor comunicrii (effect analysis). Acest set de modele va fi nbuntit
de P. Lazarsfeld, L. Berelson i H. Gaudet (1948) care aduc amendamentul lurii n considerare
i a contextului social (nuclee organizatoare de opinii teoria celor doi pai n comunicare).
Plecnd de la dimensiunile informaiei (sintactic, semantic (intenional sau realizat) i
pragmatic), se pot intui alte ci de dezinformare : manipularea contextelor receptorului prin
modificarea, la nivel sintactic, a coninutului mesajului; distorsionare semantic, prin apelul la
moduri de decodificare neadecvate, dar cladite pe baza unor convenii sociale acceptate; reglarea
efectului coninutului informativ asupra receptorului prin dozarea, organizarea, modificarea
mesajului etc. Nu trebuie ignorat aspectul legat de gradul de valabilitate a informaiei, adic
verosimilitate (caracterul plauzibil sau absurd) i/sau autoritatea sursei (prestigiul cunoscut de
ctre receptor), aspect ce ine de componenta social a procesului comunicaional.
Dezinformarea are deci un caracter deliberat (n comparaie cu zvonul) i presupune, n general,
circulaia unor informaii false, create deliberat, construite, manipulate strict de un grup de
specialiti etc. Poate fi o component a propagandei, cum zvonul poate fi o subspecie a
dezinformrii.
Dezinformarea este practicat de toate marile puteri i reflect o realitate a politicii internaionale
pe parcursul istoriei schimbndu-se doar mijloacele, mizele i strategiei acesteia. Structura
sistemului social n societile moderne este puternic influenat de raportul dintre informare i
dezinformare aferent mesajelor care se vehiculeaz n spaiul social respectiv. Cercetrile de
teren au demonstrat c rezultatele cele mai eficiente se nregistreaz n domeniul mass-mediei,
unde se poate atinge, frontal, toate segmentele de opinie ale spaiului social.
Intoxicarea.
Forma de dezinformare, intoxicarea consta in suprasaturarea surselor cu informatie falsa, in
blocarea canalelor de comunicare cu mesaje mincinoase, diversioniste fie pentru a pregati
opinia publica pentru o lovitura de proportii, fie pentru a discredita un mesaj corect asteptat.
Instrumentele sale de baza sunt zvonurile, barfele si comunicatele tendentioase. Intoxicarea este
operatia de anesteziere a publicului in scopul acceptarii unei diversiuni majore sau pentru a-l
face neincrezator, ostil in fata unui adevar care urmeaza a fi comunicat.
Prin intermediul televiziunii, intoxicarea poate produce adevarate razboaie
ale imaginii, din care iese invingator cel care a investit cel mai mult in propria sa imagine si care
a sabotat cel mai bine imaginea celuilalt. Exemplul cel mai apropiat in acest sens il reprezinta
modurile in care au fost mediatizate de catre combatanti conflictele etnice si razboaiele din fosta
Iugoslavie. (Televiziunea sarba a produs un clip in care portretele lui Bill Clinton,
Madeleine Albright, Tony Blair, Hitler erau mixate pe fondul zvasticii naziste, peste care
scria Criminali de Razboi.La randul lor, aliatii au prezentat dramele refugiatilor albanezi,
ca efect al epurarii etnice, in paralel cu rememorarea atrocitatilor comise evreilor in
lagarele de concentrare de la Auschwitz.)
Minciuna
O specie mai puin tratat, de mesaj deliberat fals, este minciuna. Deoarece este un concept cu
puternice amprente morale i culturale, subiectul nu a interesat, pn acum civa ani, dect pe
filosofi, teologi, antropologi i pe psihologi (s-au fcut studii cu precdere pe copii). Este ciudat
dei putem spune c ntlnim minciuni pretutindeni, att n public, ct i n viaa privat, la orice
nivel social i n toate socitile trecute sau prezente.Un ziarist britanic spunea c anii 80
reprezint decada minciunilor (Lott, 1990). n 1991, Bradlee afirma am impresia c n ultimii
ani minciunile au luat proporiile unei epidemii fa de care am devenit cu toii imuni. A mini
este pentru oameni un obicei care dureaz de milenii i nu o lamentabil inovaie de ultim or,
iar dup cum consider Ruskin (1905, p. 351-352) inducerea n eroare nu a fost considerat
ntotdeauna i oriunde un act condamnabil. La grecii antici sentimentul de admiraie pentru cei
care reueau s pcleasc un strin era uzual.
Zvonul
Zvonul reprezint o afirmaie prezentat drept adevrat fr a exista posibilitatea s i se verifice
corectitudinea.
Zvonurile care sunt lansate n circulaie au o funcie dubl :
- funcie explicativ
- funcie de atenuare a anumitor tensiuni emoionale.
Circulaia lor este dependent de contextele societale, de trsturile de personalitate ale
indivizilor i de nevoile psihosociologice ale indivizilor, grupurilor sau comunitilor. Lucrrile
lui Allport i Postman (1965) au pus n eviden trei legi de transmisie a zvonurilor:
- legea srciei (a nivelrii) pe msur ce zvonul circul, el tinde s fie tot mai scurt, mai
uor de neles i de relatat.
- legea accenturii anumite detalii se vor ntri, dobndind loc central n semnificaia
acestuia
- legea asimilrii informaia se conserv i se reorganizeaz n jurul unor motive centrale.
Asimilarea se poate face la tema central, prin condensare, anticipare sau prin stereotipuri
verbale.
Zvonurile tind s se ajusteze intereselor individului, apartenenei sociale sau rasiale,
prejudecilor personale ale celui care le transmite. Individul care propag zvonul se lovete de
dificultatea de a sesiza i de a reine n obiectivitatea lor elemente ale lumii exterioare. Pentru a
putea s le utilizeze, ei trebuie s le adapteze i s le structureze conform modelului lor de
nelegere i n funcie de interesele personale.
Kapferer (1987) a artat c circulaia zvonurilor se bazeaz pe trei condiii eseniale :
- credibilitatea zvonului (poate i a sursei etc.)
- aparena de adevr (ca un zvon s circule mai mult trebuie s aib totui un miez
important de adevr)
- dezirabilitatea coninutului informaional (dac zvonul este indezirabil, exist
posibilitatea blocrii lui)
Pentru public, zvonul evoc ceva misterios, aproape magic. Zvonurile cresc, zboar, serpuiesc,
mocnesc, circul. Circulaia zvonului apare ca un sistem de canalizare a fricii i a incertitudinilor
n faa unei situaii ambigue. Ea este corelat cu forma, cantitatea, calitatea i credibilitatea
informaiei oficiale sau formale. Cu ct cea din urm este mai srac, incomplet sau puin
credibil, cu att se intensific propagarea zvonului. Din acest motiv n societile totalitare
zvonurile au o mare rspndire (informaia oficial este gestionat strict). Circulaia zvonurilor
se restrnge atunci cnd exist posibilitatea verificrii rapide a adevrului unei informaii.
Zvonul nu este neaprat fals, n schimb este mereu neoficial. Paralel sau uneori n opoziie cu
informaia oficial, zvonul o contest, propunnd alte realiti. Aa se explic faptul c mediile
de informare (n.a. mass media) nu l-au desfiinat. El va reprezenta un mijloc de comunicare
complementar, dar i o informaie paralel, aadar necontrolat.
Pentru profesionitii din media lipsa de control a zvonului evoca spectrul unei defeciuni a
fiabilitii informaiei, defeciune ce trebuie eliminat. Pentru cetaean i pentru omul politic,
lipsa controlului denot lipsa cenzurii i accesul la o realitate obscur sau ascuns.
Autorul amintit determin 6 tipuri de zvonuri (o matrice ce are pe o latur sursa zvonului un
eveniment, un detaliu sau imaginaia pur-, iar pe cealalt latur modul de apariie a zvonului
spontan sau provocat). Din perspectiva analizei noastre ne intereseaz tipurile de zvonuri
provocate cu un anumit scop, a cror apariie este premeditat. n aceste cazuri nu se poate
neglija implicarea unor actori care urmresc sa profite de pe urma unui eveniment. Astfel se pot
obine efecte care se ntind pe o gam larga (panic, furie, frustrare, modificari nefavorabile de
imagine pentru persoanele publice etc.).
n spaiul cultural romnesc trebuie amintit, ca aproape identificndu-se cu
zvonul, brfa. Aceasta are aceleai motivaii psihologice (emoionale, afective, cognitive),
putnd fi perceput ca un laborator de producie a zvonurilor.
Modurile de manipulare specifice televiziunii.
Micul ecran are o forta manipulatoare cu atat mai mare cu cat se bazeaza pe credibilitatea
conferita de imagine (ceea ce omul a vazut la televizor cu ochii lui este considerat a fi
veridic).
Tipuri de manipulare televizat
Manipularea prin imagine
Manipularea prin filmare
Manipularea prin montaj
Manipularea prin comentariul din off
Manipularea prin paginatie
Manipularea prin omisiune
Manipularea prin zvonuri mediatice
Manipularea prin cenzura
Manipularea prin procedeul a ascunde aratind
Manipularea prin charisma
Manipularea prin jurnalisti
Manipularea prin mijloacele non-verbale de comunicare
Elementele specifice diferitelor tipuri de productii de televiziune
Manipularea opiniei publice intr-un talk-show, dezbatere, documentar, ancheta in scopul
partinirii uneia dintre partile implicate se poate face prin darea cuvantului in majoritatea timpului
reprezentantilor acelei parti, acordarea acestora a dreptului de a avea interventii mai lungi si intr-
un spatiu de prezentare mai larg, sublinierea actiunilor lor pozitive si minimalizarea faptelor
benefice ale partii adverse etc.
Exista trei elemente principale care concura la realizarea manipularii in cazul diverselor
productii de televiziune:
a)Moderatorul
b)Compozitia platoului
c)Scenariul (discutiei/emisiunii)
Moderatorul
Primul nivel la care poate incepe manipularea este cel al moderatorului. Interventiile acestuia
sunt vazute ca fiind constrangatoare, deoarece moderatorul impune subiectul/tematica de
discutie, da si ia cuvantul invitatilor, le acorda acestora o importanta diferita ce poate fi observata
prin elemente de comunicare non-verbala (tonalitate: ton respectuos, dispretuitor, politicos,
agasat etc). Studii facute de sociologi au demonstrat faptul ca, de multe ori, moderatorul, auto-
definindu-se drept purtatorul de cuvant al publicului, pune intrebari care sa-i satisfaca doar
propria curiozitate sau interesele sale, chestiunile ridicate nefiind interesante pentru majoritatea
telespectatorilor. Moralismul moderatorilor este in multe cazuri discutabil.
O alta strategie de manipulare care poate fi abordata de moderator este mimarea lipsei de timp; el
se foloseste de ceas pentru a lua cuvantul invitatilor sau pentru a-i intrerupe tocmai cand se
ajunge in miezul problemelor, astfel pierzandu-se esenta si chiar scopul dezbaterii.
Cu cat un moderatori sau un lider de opinie are o credibilitate mai mare si un statut social mai
ridicat (conturat de nivelul de salarizare, frecventa participarilor la talk-show-uri, numarul de
relatii cu VIP-uri etc), cu atat discrepanta dintre el si un invitat mai putin cunoscut, chiar daca
este expert intr-un domeniu, este mai mare.
Compozitia platoului
Al doilea nivel la care se poate realiza manipularea in cazul productiilor de televiziune
compozitia platoului este determinant pentru modul de abordare al problemelor. Exista indivizi
care nu sunt invitati de nimeni, precum si persoane care refuza orice invitatie. Modul in care este
alcatuit cercul de invitati influenteaza inconstient modul de perceptie al telespectatorilor, absenta
unuia sau a altuia dintre reprezentantii vreunei parti aflate la discutii avand o mare importanta in
constructia perceptiei privitorilor.
Manipularea prin prezentarea dezechilibrata a partilor
Compozitia platoului ar trebui, teoretic, sa ofere imaginea unui echilibru democratic intre parti.
Uneori insa, dreapta si stanga prezentatorului sunt folosite in scopul de a simboliza Dreapta si
Stanga politica, iar daca aceste doua parti nu sunt egal reprezentate (fie la inceputul emisiunii, fie
pe parcursul ei se aduc mai multi invitati si sustinatori de una dintre parti), se produce o
deformare a perceptiei in favoarea uneia dintre grupari, distorsiune influentata nu de calitatea ci
de numarul invitatilor sustinatori.
Scenariul
Scenariul, pe baza caruia moderatorul conduce dezbaterea/emisiunea si arbitreaza partile poate
sa fie stabilit inaintea inregistrarii (caz in care calitatea discutiei
poate fi afectata, incorsetata de rigiditatea scenariului). Nici cealalta optiune nu este, insa, lipsita
de riscuri; in cazul in care moderatorul isi traseaza scenariul in
linii mari in urma discutiilor pregatitoare cu participantii prezumtivi, prin care lasa loc si
improvizatiei sau exprimarii libere in timpul emisiunii, discutia poate sa devieze
intr-un mod periculos. Oricum, nu trebuie uitata una din regulile tacite ale jocului si anume
mentinerea limbajului in limitele politetii
Manipularea prin mijloace non-verbale de comunicare
Comunicarea non-verbala este un proces complex care include omul, mesajul, starea sufleteasca,
miscarile trupului si cei cu care se intra in relatie. Informatiile legate de aceasta
comunicare foarte complexa au ajuns sa fie studiate si insusite de aproape toate persoanele
publice sau aflate in functii de conducere (fie manageri de intreprinderi, fie politicieni, vedete de
cinema sau de televiziune). Principalele instrumente ale manipularii in dialoguri si negocieri sunt
vocea, privirea, gesturile, pozitia corpului (postura), distanta si buzele.
Desi pare contradictoriu, vocea este un element principal al comunicarii non-verbale deoarece
poate fi modulata pe o scara foarte larga. Vocea se compune din 3 elemente esentiale, care pot
capata un nivel de variatie diferit in functie de modul in care la folosim:
-ritmul (ce poate alterna de la incet la rapid)
-volumul (care poate varia de la mic la mare)
-tonul (a carui gama oscileaza de la ascutit la grav).
Impactul pe care elementele comunicarii il au in cadrul unui dialog sau al unei dezbateri este
urmatorul: cuvintele au posibilitatea cea mai mare de control, insa au impact mai scazut fata de
celelalte elemente; tonul vocii are un impact mai mare in cadrul procesului de comunicare iar
posibilitatea de control este medie; simbolurile non-verbale au impactul cel mai mare in
desfasurarea comunicarii interpersonale dar si posibilitatile cele mai reduse de control.
Atat limbajul trupului cat si metalimbajul (cuvintele si expresiile care pot releva adevaratele
atitudini si ganduri ale unei persoane) pot trezi instinctul, intuitia, al 7-lea simt, presimtirea ca
vorbitorul nu spune ceea ce gandeste. Metalimbajul permite indivizilor sa ii manipuleze pe altii
fara ca acestia sa-si dea seama. In conversatiile directe, efectul maxim al cuvintelor nu depaseste
7%. Se spune ca noi auzim jumatate din ceea ce se spune, ascultam cu atentie jumatate din ce am
auzit si ne amintim jumatate din ce am ascultat
Exemple de manipulare prin mass media n modernitate i n contemporaneitate
Remodelarea gndirii n sistemele totalitare (Revoluia Francez, regimurile comuniste, regimul
nazist) ci de a controla minile oamenilor:
Controlul comunicaiilor umane att a informaiilor primite din exterior, ct si a
intracomunicrii (situaii disonante cognitiv)
Manipularea mistic crearea unei aure mistice n jurul grupului conductor, cultul personalitii
Cerina de puritate delimitarea strict ntre pur i impur, ntre bine i ru
Cultul confesiunii confesiunea purific sufletul
tiina sacr aur de sacralitate n jurul dogmelor de baz ale ideologiei totalitariste
Remodelarea limbajului condensarea ntregii complexiti a problematicii umane ntr-un nr
redus de categorii, strict delimitate, curate de nuane limba de lemn
Doctrina mai presus de oameni ideologia ca adevr absolut
Delimitarea social mprirea indivizilor in dou categorii distincte : cei al cror drept de a
exista este recunoscut i cei care nu au nici un drept
Remodelarea individului se realizeaz prin:
Remodelarea comportamentului
Restructurarea gndirii
Redefinirea structurii emoionale
Splarea creierului
Dezghearea distrugerea total a vechiului element de identitate prin hipnoz, confuzie etc.
Schimbarea inocularea nouii identiti ritualizare, dorine de a fi asemntor etc.
Renghearea fixarea noii personaliti
Programarea neuro-lingvistic prin mesaje subliminale, manipulri subtile
Strategii de influen cu grad mare de sofisticare ale mass-mediei
Exemple actuale de manipulare prin mass media n Romnia
Greva profesorilor din noiembrie 2005 unele posturi TV i o anumit parte a presei
Semnarea acordului de amplasare de baze americane pe teritoriul RO
n loc de concluzii
Un amplu sondaj international realizat de Gallup in 1986 a relevar urmatoarele fapte:
doar 1 din 4 subiecti considera ca marile institutii de stiri (gen BBC sau NBC) sunt credibile;
79% dintre indivizii intervievati cred ca presa este cu adevarat profesionista si ca se preocupa
sa-si faca cat mai bine treaba.
Un sondaj similar, realizat cu 3 ani mai tarziu (1989), a indicat anumite modificari in
perceptia publicului asupra modului in care televiziunea informeaza:
doar 54% dintre cei chestionati au mai spus ca reporterii prezinta informatiile in mod obiectiv;
44% considerau ca presa este frecvent neobiectiva;
peste doua treimi dintre ei (68%) au declarat ca jurnalistii tind sa favorizeze intotdeauna una
dintre partile implicate intr-un conflict;
doar 33% erau de parere ca presa este independenta, majoritatea considerand ca ea este
influentata de persoanele sau grupurile politice puternice.