CAUZELE CARE INLATURA EXECUTAREA PEDEPSEI

I. ASPECTE GENERALE


Reglementate si ele in Titlul VII al Partii Generale a Codului penal sub denumireaCauzele
care inlatura raspunderea penala sau consecintele condamnarii, cauzele care inlatura
executarea pedepsei se deosebesc de cauzele care inlatura raspunderea penala prin aceea ca
ele nu impiedica exercitiul actiunii penale, inlaturand doar executarea pedepsei stabilite de
instanta prin hotararea de condamnare.Ele sunt ,in sens larg, fapte juridice extinctive sau
modificatoare de raport juridic penal.

Cauzele care inlatura executarea pedepsei sunt: amnistia postcondamnatorie(ea avand si
efecte mai largi de inlaturare si a celorlalte consecinte ale condamnarii), gratierea si
prescriptia executarii pedepsei.

Cu exceptia gratierii care poate interveni si inainte de pronuntarea unei hotarari judecatoresti,
celelalte doua cauze (amnistia postcondamnatorie, prescriptia executarii pedepsei )

intervin dupa ce raspunderea juridica a fost stabilita definitiv.

Ratiunea acestor cauze consta in aceea ca nu intotdeauna supunerea condamnatului la
executarea efectiva a pedepsei este oportuna sau necesara.

Exista situatii cand cel condamnat a reusit sa se sustraga de la executarea pedepsei, o
perioada lunga de timp, cand executarea pedepsei nu mai este necesara, ca si alte situatii in
care din ratiuni de politica penala se apreciaza ca executarea pedepsei nu mai este necesara,
sau se poate scurta perioada de executare ori se poate inlocui o pedeapsa mai grea cu una mai
usoara.


II. AMNISTIA POSTCONDAMNATORIE.

Denumita si amnistie improprie, amnistia postcondamnatorie se deosebeste de amnistia
antecondamnatorie sau proprie doar prin faptul ca intervine dupa ce condamnarea inculpatului
a ramas definitiva. Din aceasta cauza condamnatul nu mai poate cere continuarea procesului
penal pentru a-si dovedi nevinovatia, aceasta fiind dovedita definitiv printr-o hotarare intrata
in puterea lucrului judecat.

Amnistia postcondamnatorie are in rest toate celelalte caracteristici ale amnistiei, ea fiind o
manifestare a puterii legiuitoare (art. 72 pct.3 alin. 9 din Constitutie) care din ratiuni de
politica penala inlatura executarea pedepsei pronuntate precum si consecintele condamnarii.

Referindu-se la amnistia postcondamnatorie, Codul penal prevede ca daca intervine dupa
condamnare, ea inlatura si executarea pedepsei pronuntate si celelalte consecinte ale
condamnarii, de unde s-ar putea trage concluzia ca este o cauza de inlaturare a raspunderii
penale. Impartasim opi nia ca o asemenea concluzie este inexacta, deoarece nu se poate
inlatura ceea ce a fost stabilit cu autoritate de lucru judecat,raspunderea penala fiind stabilita,
legiuitorul renuntand doar la executarea sanctiunii care este consecinta raspunderii penale[1].

Ca efect al amnistiei, pedeapsa nu se mai pune in executare sau daca cel condamnat se afla in
executarea pedepsei el va fi pus in libertate de indata, dar nu va putea pretinde despagubiri
pentru pedeapsa executata.

Amenda executata nu se mai restituie, amnistia neavand efect asupra pedepselor pecuniare
executate(art.119 alin. 1 din Codul penal).In privinta pedepselor principale executate amnistia
are doar efecte asupra consecintelor condamnarii, o pedeapsa aplicata pentru o infractiune
amnistiata neconstituind primul termen al recidivei.[2]

Amnistia stinge atat executarea pedepsei principale cat si executarea pedepselor
complementere si accesorii care insotesc pedeapsa principala.

Amnistia postcondamnatorie nu inlatura insa executarea masurilor de siguranta, masurilor
educative si a obligatiilor civile, stabilite pentru persoana vatamata(art. 119 alin. 2 din Codul
penal).

In ce priveste masurile educative, desi textul de lege mai sus mentionat prevede ca amnistia
nu are efecte asupra acestora, nimic nu impiedica pe legiuitor ca prin legea de amnistie sa
dispuna altfel, aceasta din urma lege avand caracterul unei norme speciale in raport cu
dispozitiile din Codul penal, in general, prin actele de clementa prevazandu-se inlaturarea
executarii masurii educative privative de libertate a internarii intr-un centru de reeducare.

Amnistia postcondamnatorie nu are ca efect o restitutio in integrum, persoana condamnata
neputand pretinde sa fie repus in functia avuta sau alte masuri asemanatoare.


III. GRATIEREA.

1.Notiune si caracteristici.


In conformitate cu prevederile art. 120 din Codul penal Gratierea are ca efect inlaturarea, in
totul sau in parte, a executarii pedepsei ori comutarea acesteia in alta mai usoara.

Gratierea are efecte si asupra pedepselor a caror executare este suspendata conditionat. In
acest caz, partea din termenul de incercare care reprezinta durata pedepsei pronuntate de
instanta se reduce in mod corespunzator. Daca suspendarea conditionata este revocata sau
anulata, se executa numai partea de pedeapsa ramasa negratiata.

Gratierea nu are efecte asupra pedepselor complementare, afara de cazul cand se dispune
altfel prin actul de gratiere.

Gratierea nu are efecte asupra masurilor de siguranta si masurilor educative.

Gratierea este o institutie cu dubla natura juridica, pe de o parte de drept constitutional, iar pe
de alta parte de drept penal, prin efectele ei asupra raportului juridic penal.

Din punct de vedere constitutional, prerogativele gratierii sunt impartite intre Presedintele
Romaniei si Parlament.Astfel, Presedintele Romaniei are ca prerogativa gratierea
individuala(art.94 lit. d din Constitutie), iar Parlamentul are atributul exclusiv de a acorda
gratierea prin lege(art. 72 pct.3 lit. g din Constitutie).

Gratierea individuala se acorda de Presedintele Romaniei, prin decret, act administrativ de
autoritate, necenzurabil in contencios administrativ si se contrasemneaza de primul ministru
inainte de publicarea in Monitorul Oficial(art. 99 din Constitutie).De aceea gratierea
individuala poate fi caracterizata si ca o modalitate de individualizare administrativa a
pedepsei.Gratierea colectiva se acorda de Parlament prin lege organica.

Gratierea se prezinta astfel ca un act de clementa ce are ca efect inlaturarea in tot sau in parte
a executarii pedepsei ori comutarea acesteia in alta mai usoara[3]. Condamnatul este iertat de
executarea pedepsei, fie total, fie in parte, sau pedeapsa I se comuta in una mai usoara.

Gratierea are, in principiu, un caracter personal, in sensul ca ea se acorda pentru consideratii
care intereseaza exclusiv persoana condamnatului,dar ea poate capata si un caracter
obiectiv(real), atunci cand se acorda condamnatilor pentru anumite infractiuni sau in raport de
gravitatea pedepselor.


2.Felurile gratierii.


In raport de anumite criterii, gratierea se poate prezenta sub diverse modalitati:

a) In raport de caracterul pe care il are, gratierea poate fi individuala sau
colectiva.Gratierea individuala produce efecte in personam, acordandu-se unor persoane
determinate in mod nominal, in timp ce gratierea colectiva are un caracter mixt, ea operand nu
numai in personam, dar si in rem, in raport de natura infractiunii comise sau in raport de
natura si cuantumul pedepsei aplicate.

b) In raport de conditiile de acordare, gratierea poate fi neconditionata sau
conditionata.Gratierea este neconditionata sau pura si simpla cand acordarea ei nu este
subordonata indeplinirii vreunei conditii de catre condamnat.Gratierea este conditionata
atunci cand impune anumite obligatii(de exemplu, de a nu comite o noua infractiune o
anumita perioada de timp, sub sanctiunea executarii pedepsei gratiate, in cumul aritimetic cu
pedeapsa aplicata pentru noua infractiune).

c) In raport de intinderea efectelor sale, gratierea poate fi totala, partiala sau
comutare.

Gratierea este totala cand se inlatura in intregime executarea pedepsei sau a restului de
pedeapsa ramada neexecutata.

Gratierea este partiala cand se inlatura numai o parte din pedeapsa (reducere de pedeapsa).

Comutarea este o forma a gratierii, prin care se schimba insusi genul pedepsei aplicate (de
exemplu pedeapsa detentiunii pe viata este inlocuita cu pedeapsa inchisorii pe timp
determinat).


3.Obiectul gratierii.


Gratierea are ca obiect pedepsele principale aplicate de instantele judecatoresti, a caror
executare este anlaturata in totul sau in parte.

Gratierea individuala priveste intotdeauna pedepse aplicate prin hotarari de
condamnare ramase definitive; ea are ca obiect pedepse definitiv aplicate.

Spre deosebire de gratierea individuala, gratierea colectiva poate avea ca obiect si
pedepse aplicate dupa aparitia legii de gratiere, dar numai pentru infractiuni comise anterior
actului de clementa. Gratierea nu se aplica infractiunilor savarsite in ziua adoptarii actului de
clementa[4].

In caz de concurs de infractiuni, aplicabilitatea actului de gratiere se apreciaza in
raport de fiecare pedeapsa stabilita de instanta, si nu in raport de pedeapsa rezultanta, aplicata
pentru concursul de infractiuni[5].Pedepsele gratiate nu se pot contopi, chiar daca se refera la
infractiuni concurente.

Gratierea se aplica si pedepselor pronuntate cu suspendarea executarii(art. 120 alin. 2
din Codul penal)[6].



4.Efectele gratierii.


a) Efectele gratierii asupra pedepselor principale.


Gratierea are ca efect inlaturarea, totala sau partiala, a executarii pedepsei principale
sau comutarea acesteia intr-o pedeapsa mai usoara.

Deoarece gratierea nu inlatura raspunderea penala, pedeapsa gratiata constituie, ca si
pedeapsa executata, un antecedent penal, care determina, potrivit legii, interdictii, incapacitati,
decaderi, sau poate forma primul termen al recidivei[7].

Cand incidenta gratierii se constata prin hotararea de condamnare, efectele gratierii se
produc de la data ramanerii definitive a hotararii.

De la data acordarii gratierii pedeapsa se considera executata, cand este totala, ori, desi
partiala, priveste restul de executat al pedepsei si de la acest moment incepe sa fie executata
pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi[8], de la data gratierii curge termenul de
reabilitare.

Daca executarea pedepsei a fost suspendata conditionat, interventia gratierii are drept
efect ca partea din termenul de incercare care reprezinta durata pedepsei pronuntate de
instanta se reduce corespunzator. Daca suspendarea conditionata este revocata sau anulata se
executa numai partea de pedeapsa ramasa negraatiata.

In cazul in care gratierea este conditionata, aceasta reducere nu opereaza automat,
chiar in momentul gratierii, ci numai la expirarea termenului fixat in actul de gratiere, fiindca
numai atunci gratierea se considera definitiva si isi produce toate efectele[9].

Daca gratierea este conditionata si are ca obiect o pedeapsa a carei executare a fost
suspendata conditionat, atunci va trebui observat ca cele doua masuri de individualizare- una
judiciara, cealalta administrativa- functioneaza paralel si produc efectele specifice.[10]

Daca cel condamnat comite o noua infractiune in termenul de incercare al suspendarii
conditionate si, in acelasi timp, al gratierii conditionate, aceasta atrage atat revocarea
suspendarii conditionate, cat si pierderea beneficiului gratierii, urmand sa execute atat
pedeapsa ce fusese suspendata conditionat, cat si pedeapsa pentru noua infractiune, care se
cumuleaza aritmetic.

Cand in termenul de incercare a suspendarii conditionate, redus ca urmare a gratierii
conditionate, intervine o cauza de revocare ori de anulare a suspendarii conditionate a
executarii pedepsei, fractiunea de pedeapsa ce a ramas negratiata se va executa, iar daca
gratierea a fost totala, revocarea suspendarii se va dispune chiar daca condamnatul nu mai are
de executat nimic. Rrevocarea suspendarii trebuie dispusa pentru a impiedica interventia
reabilitarii de drept.[11]

Daca noua infractiune se comite in termenul de incercare al gratierii conditionate, dar
dupa expirarea termenului de incercare al suspendarii conditionate, acesta din urma fiind mai
scurt, pedeapsa se considera executata la implinirea termenilui de incercare al suspendarii
conditionate, si ca atare nu mai poate avea loc o revocare a pedepsei.

Daca termenul de incercare al gratierii conditionate este mai scurt, si dupa expirarea
acestuia, dar in termenul de incercare al suspendarii conditionate, condamnatul comite o noua
infractiune, pedeapsa se considera executata la data indeplinirii termenului de incercare al
gratierii conditionate si in acest caz nu se mai poate dispune revocarea suspendarii
conditionate a executarii pedepsei.



b) Efectele gratierii asupra pedepselor accesorii si complementare.


Deoarece pedepsele accesorii insotesc pedepsele principale privative de libertate in cursul
executarii lor, gratierea produce efecte si asupra acestor pedepse. Potrivit dispozitiilor art. 71
alin. 2 din Codul penal, condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata sau a inchisorii atrage
de drept pedeapsa accesorie, din momentul in care hotararea de condamnare a ramas
definitiva si pana la terminarea executarii pedepsei, pana la gratierea totala sau a restului de
pedeapsa ori pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei.

In ceea ce priveste pedepsele complementare, prin dispozitiile art. 120 alin. 3 din Codul penal
s-a prevazut ca gratierea nu are efecte asupra pedepselor complementare, afara de cazul cand
se dispune altfel prin actul de gratiere. In situatiile, mai rare, cand actul de gratiere prevede
inlaturarea pedepselor complementare, el se refera, de regula, numai la cazurile de gratiere
totala.





c)Exceptarea de la gratiere a masurilor de siguranta si a masurilor educative.


Potrivit art. 120 alin. 4 din Codul penal, gratierea nu are efecte asupra masurilor de siguranta
si a masurilor educative.

Exceptarea de la gratiere a masurilor de siguranta se explica prin faptul ca, avand ca scop
inlaturarea unor stari de pericol si preantampinarea savarsirii de noi infractiuni, aceste masuri
trebuie sa dureze atata timp cat dureaza starile dee pericol care a impus luarea lor.

In ceea ce priveste masurile educative, exceptarea lor de la gratiere se explica prin
necesitatea de a nu impiedica realizarea procesului de reeducare a minorilor infractori.Cu
toate acestea, majoritatea actelor de clementa au prevazut expres ca gratierea produce efecte si
asupra masurilor educative.


d) Efectele gratierilor succesive.

In cazul gratierilor partiale, interventia pe parcursul executarii pedepsei, a doua sau
mai multe acte de gratiere, are ca efect reducerea succesiva a pedepsei, corespunzator fiecarei
gratieri. Actul de gratiere poate insa sa prevada exceptarea de la beneficiul gratierii a
condamnatilor carora li s-a redus pedeapsa ca urmare a unei sau unor gratieri anterioare, sau
poate sa prevada ca, in cazul unor gratieri succesive, se aplica dispozitiile de gratiere mai
favorabile.

IV.PRESCRIPTIA EXECUTARII PEDEPSEI.



1) Notiune.

Prin prescriptia executarii pedepsei se intelege inlaturarea fortei esxecutive a unei hotarari
definitive de condamnare prin trecerea unui anumit interval de timp, prevazut de lege, fara ca
ea sa fie executata[12].

Spre deosebire de prescriptia raspunderii penale, prescriptia executarii pedepsei inlatura
numai executarea pedepsei. Desi produce efecte mai restranse, prescriptia executarii pedepsei
are aceeasi ratiune ca si prescriptia raspunderii penale, anume aceea ca, prin trecerea unui
interval mare de timp de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, fara ca pedeapsa
sa fie executata, eficienta pedepsei se diminueaza pana la anihilare[13].

Totusi, in timp ce producerea efectelor raspunderii penale depinde numai de trecerea
intervalului de timp prevazut de lege, prescriptia executarii pedepsei opereaza in cazul
indeplinirii a doua conditii legale. Astfel, pe langa cerinta de a se fi implinit termenul prevazut
de lege ( conditie pasiva), mai este necesar ca, in cursul acestui termen, condamnatul sa nu fi
savarsit din nou o alta infractiune ( conditie activa).


2) Efectele prescriptiei executarii pedepsei.

In conformitate cu prevederile art. 125 din Codul penal, prescriptia executarii pedepsei
inlatura executarea pedepsei principale. Intrucat stinge executarea pedepsei principale,
prescriptia produce efecte si asupra pedepselor accesorii, care, in conformitate cu prevederile
art. 71 alin.2 din Codul penal, se executa din momentul ramanerii definitive a hotararii de
condamnare si pana la terminarea executarii pedepsei, pana la gratierea totala sau a restului de
pedeapsa ori pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei. Astfel,
prescriptia executarii pedepsei stinge, odata cu pedeapsa principala, si pedeapsa accesorie.

Prescriptia executarii pedepsei nu produce efecte asupra pedepselor complementare. In
conformitate cu prevederile art. 66 din Codul penal, executarea pedepsei complementare a
interzicerii unor drepturi incepe dupa executarea pedepsei privative de libertate, dupa
gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori dupa prescriptia executarii pedepsei. Executarea
pedepsei complementare a degradarii militare incepe dupa ramanerea definitiva a hotararii de
condamnare, deoarece executarea acestei pedepse complementaqre nu presupune prezenta
condamnatului.

In conformitate cu prevederile art. 125 alin.2 si art. 126 alin. ultim din Codul penal, masurile
de siguranta si pedepsele principale pentru infractiunile contra pacii si omenirii nu se prescriu.

In privinta masurilor de siguranta exceptia se justifica datorita scopului pentru care au fost
instituite aceste masuri, respectiv in necesitatea de a inlatura acele stari de pericol care ar
putea contribui la savarsirea de noi fapte prevazute de legea penala. In privinta regulei
imprescriptibilitatii pedepselor aplicate pentru infractiunii contra pacii si omenirii, aceasta isi
are ratiunea in gravitatea deosebita a acestor infractiuni.


3) Termenele de prescriptie a executarii pedepsei pentru persoana fizica.

Codul penal prevede in art. 126 urmatoarele termene de prescriptie a executarii pedepsei
pentru persoana fizica :

a) 20 de ani, cand pedeapsa care urmeaza a fi executata este detentiunea pe viata sau
inchisoarea mai mare de 15 ani;

b) 5 ani, plus durata pedepsei ce urmeaza a fi executata, dar nu mai mult de 15 ani, in cazul
celorlate pedepse cu inchisoarea ;

c) 3 ani, in cazul cand pedeapsa este amenda.

Pentru sanctiunile cu caracter administrativ prevazute in art. 18/1 si art. 91,
termenul de prescriptie a executarii este de 1 ani.

Conform art. 126 alin.3 si 4 din Codul penal, termenele de prescriptie a
executarii pedepsei se socotesc de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare, iar
in cazul revocarii suspendarii conditionate a executarii pedepsei sau a suspendarii pedepsei
sub supraveghere, ori dupa caz a executarii pedepsei la locul de munca, termenul de
prescriptie incepe sa curga de la data cand hotararea de condamnare a ramas definitiva[14].

In caz de concurs de infractiuni, calculul termenului de prescriptie se face in
raport cu pedeapsa rezultanta, aplicata pentru concurs, si nu in raport de pedepsele stabilite
pentru infractiunile concurente.

Pentru cei care la data savarsirii infractiuni erau minori, termenele de
prescriptie a executarii pedepsei se reduc la jumatate (art. 129 din Codul penal).

Executarea pedepsei inchisorii, atunci cand aceasta inlocuieste pedeapsa
detentiunii pe viata, se prescrie in 20 de ani. Termenul de prescriptie curge de la ramanerea
definitiva a hotararii de condamnare la detetiunea pe viata ( art. 130 din Codul penal ).

4)Termenele prescriptiei a executarii pedepsei aplicate persoanei juridice.

Termenul de prescriptie a executarii pedepsei amenzii aplicare persoanei juridice este de 5 ani
( art. 126 alin.1/1 din Codul penal ).

Executarea pedepselor complementare aplicate persoanelor juridice ce nu pot fi dizolvate sau
a caror activitate nu poate fi suspendata (partidele politice, sindicatele, patronatele,
organizatiile religioase ori apartinand minoritatilor, constituite potrivit legii precum si
persoanelor juridice care isi desfasoara activitatea in domeniul presei) se prescrie in termen de
3 ani, care curg de la data la care pedeapsa amenzii a fost executata sau considerata ca
executat( art. 126 alin.1/2 din Codul penal ).

Potrivit art. 126 alin. 3 din Codul penal, termenele aratate in alin.1 si 1/1 se
socotesc de la data cand hotararea de condamnare a ramas definitiva, iar cele aratate in alin.2
curg de la ramanerea definitiva a hotararii sau, dupa caz, de la data cand poate fi pusa in
executare, potrivit legii, ordonanta prin care s-a aplicat sanctiunea.

1) Intreruperea cursului prescriptiei executarii pedepsei.

Intreruperea cursului prescriptiei executarii pedepsei, ca si intreruperea cursului prescriptiei
raspunderii penale, este o cauza care lipseste de eficienta timpul scurs anterior, facand sa
curga un nou termen de prescriptie.

In conformitate cu dispozitiile art. 127 din Codul penal, prescriptia executarii
pedepsei se intrerupe prin :

a) Inceperea executariipedepsei ;

b) Savrsirea din nou a unei infractiuni;

c) Sustragerea de la executare, dupa inceperea executarii pedepsei.

Inceperea executarii pedepsei presupune, dupa caz, incarcerarea condamnatului, prezentarea
acestuia la locul de executare a muncii sau plata unei rate a amenzii, in cazul esalonarii acestei
pedepse. Din momentul inceperii executarii , prescriptia se intrerupe, deoarece ea nu poate
curge in timpul executarii pedepsei.

Fiind dependenta si de buna conduita a condamnatului in cursul termenului prevazut de
lege, prescriptia se intrerupe, de asemenea, in cazul in care cel condamnat comite o noua
infractiune in acest termen. In acest caz, incepe sa curga un nou termen de prescriptie a
executarii pedepsei de la data comiterii noii infractiuni.

Prescriptia executarii pedepsei se intrerupe si in cazul sustragerii de la executare, dupa
inceperea executarii pedepsei, situatie in care va incepe sa curga un nou termen de prescriptie
de la data sustragerii. Acest caz de intrerupere este mai frecvent in situatiile in care s-a dispus
esalonarea platii amenzii penale sau cand s-a dispus executarea pedepsei inchisorii la locul de
munca.

Pentru ca prescriptia executarii pedepsei sa opereze, este necesar ca dupa intreruperi,
indiferent de numarul acestora, termenul sa curga neantrerupt si in intregime, in privinta
institutiei prescriptiei executarii pedepsei, nefiind cunoscuta prescriptia speciala, ca in cazul
prescriptiei raspunderii penale.


2) Suspendarea cursului prescriptiei executarii pedepsei.

Spre deosebire de intreruperea cursului prescriptiei, care face sa curga un nou termen de
prescriptie a executarii de la data cauzei de intrerupere, suspendarea are drept efect doar o
oprire a cursului termenului de prescriptie, aceasta reluandu-si cursul dupa incetarea cauzei de
suspendare.

Conform art. 128 din Codul penal, cursul termenului de prescriptie a executarii pedepsei
se suspenda in cazurile si conditiile prevazute in Codul de procedura penala. Potrivit
dispozitiilor procesual penale, au efect suspensiv de executare, in primul rand, apelul si
recursul declarate in termen. Caile ordinare de atac declarate peste termen si caile
extraordinare de atac au efect suspensiv de executare numai cand s-a dispus suspendarea de
catre organul competent (instanta de judecata, procurorul ierarhic superior, etc.). De
asemenea, cursul prescriptiei executarii pedepsei se suspenda in cazurile de amanare sau de
intrerupere a executarii pedepsei.

Prescriptia isi reia cursul din ziua in care a incetat cauza de suspendare ( art. 128 alin.3
din Codul penal).