Simbolismul

Simbolismul este un curent literar ce apare la sfarsitul secolului al

XIX-lea, in Franta. Apare ca o reactie impotriva romantismului retoric,
a parnasianismului (poezie cu un caracter descriptiv si obiectiv) si a
naturalismului ( un realism exagerat in care se prezinta cele mai dure
aspecte ale societatii).
Prin simbol si sugestie reprezentantii acestui curent exprima mesajul
poetic intr-un mod implicit, indirect, valorificand metafore, sensuri
conotative ale cuvintelor si sugestii oferite de structura fonetica a
cuvantului.
Corespondentele reprezinta o trasatura specifica acestui curent,
realizandu-se intre starea naturii si sentimentele eului liric, sau intre
culoarea, parfum si sunet.
Muzicalitatea -prin introducerea instrumentelor muzicale
-prin inovatie la nivel prozaic
-prin introducerea refrenului
-prin asocierea dintre structura fonetica a
cuvantului si sensul acestuia
Teme preferate : moartea, solitudinea, conditia nefericita a poetului.
Evadarea fiintei intr-un spatiu compensatoriu nu se mai poate implini
decat la un nivel iluzoriu.
Sentimentele eului simbolist : melancolie (spleen), apasare
sufleteasca, nevroza, angoasa.
Motive literare : corbul, cavoul, cimitirul, parcul, strada, rozele.
Figura de stil preferata : sinestezia, care presupune asocierea mai
multor tipuri de imagini (vizuale, auditive, olfactive).
Reprezentanti : Al. Macedonski, Ion Minulescu, Dimitrie Anghel,
Stefan Petica, G. Bacovia.