Istoria unei teme si a unei crize

Paul Drogeanu
In mod traditional, disciplinele care se ocupau de studiul grupurilor umane
organizate in structuri determinate preponderent traditional nu-si alegeau
terenul "la oras". Etnografia si folclorul erau in majoritate intoarse cu
fata spre sat si spre cultura satenilor vazuta mai mult ca traditie decit ca
inovatie si plasata in timp si spatiu intr-un "departe", real sau ideal, al
exotismului si al pitorescului. Este un lucru valabil daca ne gindim chiar si
la erodot, in acelasi timp parinte al etnografiei si al istoriei.
!biectul clasic al acestei discipline si-a luat ca mijloc de realizare
"calatoria", cu tot ce implica ea ca pitoresc spatial si social, de
cunoastere a "altului", al "cevaului" si "strainului".
E limpede deci ca etnologia s-a nascut la sat, chiar daca nu in sat. Era un
discurs european si orasean, care nu avea niciun motiv aparent sa se intoarca
asupra lui insusi. "e definea prin analiza grupurilor mici si strict
formalizate ale diverselor lumi definite de oralitate, grupurile umane
superdezvoltate si cu o structura non-evidenta fiind lasate mult timp
deoparte.
De-abia in anii #$%, intersectia dintre doua procese din domenii diferite a
putut da nastere unei subdiscipline si unui discurs nou, antropologia sau
etnologia urbana.
Primul proces a fost semnalizat de mai multi antropologi americani, respectiv
accelerarea rolului oraselor, a preponderentei lor din punct de vedere
demografic, social si cultural si, in paralel, o accentuare, o luare de
cunostiinta a crizei populatiilor orasenesti. &sa cum vom vedea, fondatorii
antropologiei urbane au fost sociologii "colii de la 'hicago.()*
&l doilea proces e mai indelungat si are doua aspecte+
- pe de o parte, "localul satesc", exotic sau european este pe cale de
disolutie si astfel prezinta din ce in ce mai putin un subiect de studiu plin
de bogatie si incepe sa manifeste, odata cu evolutia lui socio-economica,
fenomene de inchidere si lipsa de receptivitate fata de antropologul "oaspete
de seama".
- pe de alta parte, scaderea de structuralitate a acestor subiecte
premiante motiveaza o schimbare a stachetei etnologice, ea incercind sa
accepte si subiecte mai putin clar structurate cultural. "chitat inainte de
al doilea razboi mondial, acest proces a devenit acut si plin de consecinte
in a doua jumatate a secolului, atunci cind antropologii europeni, mai ales
africanisti, s-au "intors acasa" pentru a incepe o etnologie a "aproapelui
indepartat", nu geografic, ci social si cultural.
'rize si urgente
Inca de la constituirea ei, etnologia si-a depasit izolarea academica, nu
numai calatorind spre ancheta de teren, dar si raspunzind in moduri extrem de
directe unor comenzi politice si sociale. "coala britanica si franceza s-au
implicat, pe terenuri coloniale, in documentarea si sfatuirea metropolelor
imperiale. ,a fel, ,as 'ases in documentarul scris pentru regele "paniei.
)
&ntropologului i s-a cerut explicit sfatul de catre diverse puteri, pentru a-
l cunoaste pe "strainul si marginalul" de neinteles, pentru a fi dominat.
Dozele de bune intentii pavau iadul utopiilor si imperialismelor.
-aportul fata de strain, fie el salbaticul sau taranul, s-a transformat, prin
rafinarea tensiunii constitutive si inerente. Iar atunci cind tensiunea a
devenit grava, ea a aparut ca o criza. "fatuitorul puterii metropolitane a
inventat atunci "antropologia de urgenta", pe urmele "antropologiei
practice". (Practical anthropolog. / orientare a etnologiei britanice in
incercarea ei de a sfatui puterea politica in raporturile ei cu comunitatile
coloniale. &ntropologia de urgenta / concept al antropologiei culturale
structuraliste, legat de procesul de disparitie a culturilor satesti sub
influenta societatii, economiei si culturii moderne scrise si de tip urban.*
Daca ne-am referit la o schimbare de obiective a etnologiei, de la sat la
oras, era pentru ca in spatele ei se afla aceeasi incercare de gestionare a
unei tensiuni acute, la contactul si frontiera dintre economii si culturi cu
viteze si norme constitutive contrastante.
"ocietatile arhaice si culturile primitive sau rurale au fost invadate,
modificate si duse spre extinctie de cele ale cuvintului scris, orasului si
politicii. Ele s-au simtit datoare sa salvgardeze, sa muzeifice, sa
transforme in patrimoniu definitoriu ceea ce distrugeau. Dar au ramas
fascinate de un subiect societal diabolizat. 0oata lumea cunoaste Infernul
lui Dante, prea putini Paradisul.
Procesele de distorsiune si criza pe care orasul, devenit preponderent in
societatile noastre, le-a scos la iveala, l-au transformat, si in ochii
administratorilor direct raspunzatori, si in aceia ai etnologilor ce se
simteau raspunzatori, in obiect de studiu interesant pentru o antropologie
practica si de urgenta (preponderent materialista si marxista*.
Etnologia a fost o stiinta a "celuilalt" de departe, pentru ca orice sat era
departe de centru si de cultura dominanta. Problema care se punea acum era
cea a "departelui de aproape" si conlocuitor1 era problema concitadinului "de
pe alta parte", a exclusului, a marginalului.
Din ce in ce mai mult, orasul ce aspira identitati diferite aparea ca
destructor de identitate sau ca deturnator al ei.
De la nasterea formei urbane si a diferitelor tipuri de oras (2recia epocii
clasice, Evul 3ediu european, -enastere, etc*, de la diferente si
continuitati cu orasul contemporan, problematicile urbane s-au indreptat mai
cu seama spre temele heterogenitatii, ale segregatiei, ale violentei si
controlului social, ale organizarii spatiului si constructiei in sine. 0ipul
de identitate creat de diverse forme si unitati urbane a fost studiat mai
intii in efectele lui perverse si de-abia mai apoi in ceea ce are el pozitiv
si specific pentru o cultura urbana originala.
Intrbarea cea mai frecventa pe care o suscita antropologia urbana este deci
cea legata de natura exacta a obiectului de studiu. E oare orasul un domeniu
de studiu omogen si e oare abilitata etnologia sa studieze lumea moderna si
contemporana4
"coala de la 'hicago a studiat mai mult ceea ce era singular si aparte in
modurile de organizare a relatiilor sociale orasenesti, decit ceea ce insemna
normalitatea. De-abia in anii #5% va aparea o compensare in maniera
$
sociologiei banalului urban, odata cu "etnografia" americanului mijlociu (6*.
"i aceasta analiza are o viziune a orasului care nu-l priveste global, ci pe
tipuri de unitati constitutive. Diferenta e ca aceasta priveste mai degraba
spre cartierele producatoare de identitati normale, decit spre cele
producatoare de personalitati accentuate negativ, adica+
'artierul rezidential si mic burghez vs. ghetoul.
0ehnicile pe care antropologia urbana crescinda si le propune in analizarea
umanitatii produse de oras erau, in viziunea lui -.E.Par7 (8*, cele trebuind
sa se inspire din ziaristica, din ancheta de teren, pentru a furniza un model
epistemic adecvat. 0oti acesti cercetatori au multiplicat studiile de caz
luindu-si drept obiective privilegiate diferitele comunitati care compun
mozaicul urban, fie ca identitatea lor de grup era anterioara venirii lor la
oras, fie ca ea fusese produsa de catre contextul urban propriu-zis
(marginali, proletari, bande de infractori, etc*.
&legerea tinea in acelasi timp de definirea "traditionala" a subiectului
traditional al etnologiei - comunitati cu morfologii relativ precise,
afirmindu-si valorile prin intermediul unor comportamente caracteristice si
stabile - cit si de situatia istorica speciala pe care un oras precum 'hicago
o avea in anii #$%, prin concentrarea unor heterogenitati umane si
comportamentale, rar intilnite pe terenurile clasice ale cercetatorului in
stiinte sociale.
&tentia se indreapta, in antropologie, spre comunitatile locale creatoare de
identitati compatibile si cu minim de posibilitati de dezvoltare ale unor
tensiuni sociale de regula, satul si "cartierele" lui. Pe terenul nou care
este orasul, cei de la 'hicago au ales, in mod natural, ca unitate logica de
studiu tot o comunitate locala, cu suportul ei spatial construit si cel
comportamental.
Deci, '&-0IE-9, :
De obicei, asezarile, ca suport de comunitati locale si de centre productive,
se infatiseaza sub un aspect preponderent echilibrator1 acum e vorba - sub
presiunea mitului orasului tentacular si a realului orasenesc evenimential -
mai ales de comunitati locale a caror regula este "dezradacinarea". 'el
exclus se aseaza in centrul cercetarii, iar strainul devine emblema
citadinului.
Initial, aceasta perspectiva de analiza s-a indreptat spre modalitatile de
adaptare ale unor grupuri si indivizi la contextul urban nou intilnit.
Importante au fost+
- utilizarea spatiului,
- ocuparea unui teritoriu,
- definirea unui teritoriu.
;ie ca e vorba de mobilitate sau de extinderea sferei rezidentiale, ocuparea
si definirea teritoriului urban, asa cum a fost ea vazuta de antropologi, s-a
tradus prin+
- studii asupra cartierului,
- studii despre "satul urban",
- studii asupra ghetourilor.
In fapt, e vorba de mai multe culturi urbane, toate avind insa ca baza
cartierul, arie ce reda si reflecta cel mai bine ierarhiile societale in plan
economic si politic. "-a propus chiar definirea relatiilor sociale urbane ca
"impersonale, superficiale, tranzitorii si segmentare", tocmai plecindu-se de
5
la fascinatia "cartierului malformat" (<*.
,a un moment dat, si lucrurile continua si in etnologia contemporana, s-a
impus silogismul "lipsa de valoare culturala" egal urbanitate, egal "fenomene
marginale si minoritare" - din punct de vedere etnic, religios, virsta, sex
sau clasa sociala. Implantarile acestor minoritati au ocupat pentru scurt
timp prim-planul imaginii cartierului, in detrimentul productiei originale si
echilibrate de traire, pe care aceasta unitate si institutie o avea.
Important in studiile actuale e faptul transformarii cartierului, din
segment, in institutie producatoare nu de subculturi ci de culturi, daca nu
compatibile, atunci alternative.
"9rbanismul", ca mod de viata, e din ce in ce mai mult vazut ca o diversitate
spatio-socio-culturala, avind drept corolar in timp real, in durata extinsa,
o unitate1 invers decit orasul rupt in bucati. 'a parte, cartierul defineste
intregul printr-o multitudine de definitii compatibile si reciproc
avantajoase. Etnologia orasului de acum il contrazice aici pe =irth (>*.
Proiectul etnologic urban ramine desigur impresionat de prestigiul intregului
asupra partilor, dar se lasa sedus de rolul unitatilor urbane specifice in
definirea globalitatii.
'ea mai ampla si mai fiabila sinteza asupra cercetarilor de etnologie urbana
incearca sa faca un tablou sintetic al organizarii raporturilor sociale
orasenesti si al fenomenelor specifice vietuirii urbane, vazuta atit
calitativ cit si cantitativ. &stfel, antropologia urbana, luindu-si ca
subiect reactia unor comunitati specifice acestui context cultural, a facut
necesara aparitia si colaborarea antropologiei politice si antropologiei
intreprinderii, ambele privilegiind studiul cartierului (?*.
II. !-&"9, '&-0IE-E,!- "I '&-0IE-9, !-&"9,9I
'uvintele cheie
'artierele etnologiei
---------------------
&parent, includerea cartierului si a orasului in studiile de etnologie este
legata de o modernizare a problematicii - nevoie reala a oricarei stiinte,
dar care scoate la iveala un clivaj+ orasul este emblema modernitatii, dar nu
totdeauna si cartierul in aceeasi masura.
'artierele etnologiei, fie ele periferice sau incluse ca insule urbane,
istorice si nedotate infrastructural sau extrem de noi si gresite functional,
au fost alese datorita faptului ca se propuneau ca niste "cazuri" limita si
au devenit subiectul unor studii de caz. Esecul socio-cultural al cartierului
a fost cel care a trezit interesul1 mult mai tirziu, succesele lui tacute.
"tudiile efectuate au demonstrat ca, in agregarea comunitatilor si in
productia identitara, unitatile mici sint mai eficace, cu mult mai mare
randament cultural - bun sau rau - decit cele mari, conform formulei+
cartierul te defineste mai mult decit orasul. 'artier bogat sau cartier
sarac, cartier vechi sau nou, cu sau fara succes, ele produc culturi urbane
atragatoare.
6
!rasul cartierelor
------------------
Exemplu de caz+ Parisul - creatie urbana de mare succes, continind toate
atractiile, opozitiile si pericolele unei metropole perfect definite, pol al
tuturor motivatiilor moderniste ai al comportamentelor aferente+
- constructie identitara (am fost la Paris*,
- context creativ al artelor si stiintelor,
- catalizator al actualitatii politice, sociale si economice, el a
capatat numeroase embleme. ,iteratura despre Paris este uriasa si la fel si
suma imaginilor lui.
0oate acestea duc la transformarea lui in emblema, deci la o globalizare a
sa.
"i totusi, mai mult decit simbolistica monumentala, impozanta si efemera
(caci adresindu-se mai ales efemeridelor urbane, care sint acele non-
comunitati ale grupurilor de turisti*, Parisul traieste si este trait si
studiat, se anunta lui insusi ca oras al propriilor cartiere.
In revista lunara prin care primaria isi informeaza concetatenii despre ce
este important in viata metropolei, singura sectiune aparte si detasabila, ca
supliment, este un ziar al cartierelor. @u unul al arondismentelor, nici al
statiilor de metrou sau al monumentelor, sau oricum nu in cea mai mare
masura:
&rticularea creativitatii comunitare, identitare si patrimoniale a unei sume
de cartiere pare a fi importanta in definirea personalitatii oraselor
europene si nu numai. (A*
&vem de-a face cu traducerea in medie administrativa a unei realitati
specifice identitatii pariziene sau franceze, ce pune in evidenta conceptul
de ,!'&,.
&tita vreme cit traiecte preponderent la nivelul identitatilor de grup
restrins, regionalul e mai important decit nationalul, si cartierul mai mult
decit orasul. &ceasta pentru ca ocaziile in care sint solicitate nivelurile
restrinse sint mai frecvente decit cele generale+
- am ocazia sa ma declar mai des ca fiind breton, decit francez, sau
ardelean, decit roman, sicilian, decit italian, s.a.m.d.1 la fel, a locui in
cartierul Belleville, decit la Paris, in cartierul ;erentari ori Primaverii,
decit in Bucuresti.
Din punctul de vedere al comunitatilor umane (societati, natiuni, etnii,
colectivitati, vecinatati, familii*, acceptarea, formarea si administrarea
cartierului in oras s-a facut pe cai si in moduri diferite. ,a un moment dat,
o comuna peri-urbana, o mahala ori un mitoc au fost acceptate si incluse
urbanistic si administrativ, cu toate pacatele si calitatile lor, in
structura urbanistica si administrativa a orasului.
"pre exemplu, ca propunere de studiu de caz+ "cheii Brasovului, ori comuna
libera 3ontmartre.
"i satele au cartiere, din punctul de vedere al etnografiei asezarilor. Dar,
antropologic vorbind, ca si pentru etnografia asezarilor, planul satului
spune totul despre cultura si viata celor care il locuiesc (adunat, rasfirat,
risipit*.
8
In masura in care cartierul apartine orasului, el depinde, cel putin spatial
si administrativ, de totalitatea urbana si de simbolul ei ales+ planul.
Dar, in raportul de auto-definire reciproca !-&"-'&-0IE- si '&-0IE-E-!-&"
(fiindca nu exista oras cu un singur cartier*, antropologia culturala, deci
observarea structurilor comunitare, o favorizeaza pe cea din urma. 'el putin
in acest caz, cheile orasului, inteles ca subiect al unei locuiri culturale,
par a fi cartierele, cu numele, istoria si locuitorii lor.
'artierul, ca deschizator de perspective asupra orasului, a fost supus
studiului si a incitat la ameliorarea unor concepte cheie ale etnologiei
contemporane, cum ar fi cele de+
- identitate,
- patrimonialitate,
- structura,
- local.
III. 0E"909, 9-B&@
,ocuri si nelocuri
&utentic si legitimitate
-etele, trasee si
"ituatii comunitare
&ntropologia urbana, ca si alte discipline care trebuie sa dea seama despre
institutia polimorfa a orasului, a trebuit sa faca fata contrastelor unor
domenii aparent distincte si a crezut uneori ca nu-si va putea transfera
instrumentele conceptuale de la sat la oras. Diversitatea situatiilor nu
infirma totusi probabila perenitate a unor scheme de organizare a
discursului.
Pe primul loc se afla notiunea de "09'09-& si modul cum ea da un continut
celei de retea si de tesut urban.
"e cunoaste, spre exemplu, faptul ca notiunea de retea permite sa dam seama
in aceeasi masura despre relatiile dintre sotii unei familii londoneze a unui
cartier obisnuit, sau despre victoria in alegeri a unui candidat in alegeri
din 3adh.a Pradesh. ()%*
Cazut prin prisma -E0E,EI, orasul prezinta o permanenta impletire de retele
tari si institutionalizate, cu altele fluide si care permit initiativa
locuitorilor. &tita vreme cit este modelul privilegiat al unor atari
interdependente culturale, cartierul se impune in antropologie ca un creator
de ,!'9-I.
0esatura urbana a planului global al utopiei administrative se diversifica
intr-o multiplicitate de "petece din diverse materiale", un "patchDor7" ce
are credibilitatea unei pinze de 2ustav Elimt. Deja, ,Fvi-"trauss vorbise
despre culturile locale, primitive, salbatice si satesti ca despre culturi
modelate ori modelatoare de "bricolaj". PatchDor7-ul ar putea fi conceptul
unificator al importantei cartierului in antropologia urbana.
&ceasta modalitate de a privi din interior imaginea de sus a orasului apare
in antropologie mai les in legatura cu conceptul de ,!'.
<
"Peticeala" e o alternativa a teserii si deci a retelei. Daca sructura urbana
e un tesut, acesta este, etnologic vorbind, rezultatul incrucisarii dintre o
urzeala si o bateala+
- urzeala ar fi reprezentata de constringerile culturale, economice,
politice si istorice ale constructiei orasului de catre putere,
- bateala ar fi inventarea si reproducerea, independenta, a locului
urban si a nelocului de catre libera practica a indivizilor si comunitatilor.
,ocul, spre deosebire de intindere, povesteste despre transformarea culturala
suferita de spatiu, ca urmare a locuirii. Iar cel mai bun exemplu de
autenticitate a unor locuri urbane nu poate fi decit cartierul.
9rzeala institutionalizarilor orasenesti poate da soliditate, insa normata si
confundabila. Bateala introduce culoarea si inconfundabilul.
"ectoarele si raioanele orasului au de obicei numere, cifre romane sau arabe,
cartierele au nume ( poate, ca urmare a acestei contrastari, intre razboaie,
sectoarele Bucurestiului aveau indici de culoare - sectorul de negru, de
verde, s.a.m.d.*.
In afara de retele, antropologia a preluat din vechiul ei mediu de studiu,
aplicindu-l la oras, conceptul de 0-&"E9. El determina frontiere si locuri de
schimb si mai ale situatii comunitare.
!cuparea spatiului, dar si operatiile de import-export ale tipului de
locuire, sint specifice proceselor de aculturatie, imbogatesc resedinta si
dau un contur precis cartierului.
!rasul are petece de locuri locuite, de locuri traversate si de locuri
vizitate. ,ocurile, retelele si traseele sint autentificate de locuire si de
istorie, sint legitime.
Pe de alta parte, simplele locuri de travesrare nu sint trasee sau locuri de
popas autentice. Din punct de vedere identitar, nici punctul de frontiera,
nici aeroportul, nici gara, nici statia de metrou, tramvai, etc. sint numai
non-locuri, ce nu au, desi incearca, creativitate identitara. Etnologia in
oras se deosebeste de cea a orasului. Ea este cea care vede mai bine
proliferarea non-locurilor si care propune, pentru a le deosebi de locurile
autentice, legitime, conceptul de situatie.
Dincolo de structuri si retele, situatia de a locui defineste urbanitatea,
iar din acest punct de vedere, fericiti cei care locuiesc un cartier si nu un
non-cartier. &bsenta constiintei ca o structura urbana ar fi cartier este un
indiciu ca legitimitatea si autenticitatea acesteia este deficitara.
IC. ,!'9I-E& '& C&,!&-E P&0-I3!@I&,&
Productie identitara
Productie patrimoniala
"ociologia fenomenelor urbane foloseste uneori aceleasi concepte ca si
etnologia, dar aplicindu-le colectivitatilor largite si nu restrinse,
orasului global si nu unitatilor urbane legitimate organic si istoric. &tit
specialistii spatiului construit, cit si cei ai spatiului locuit, utilizeaza
realitati urbane transformate in concepte ale discursului, cele mai frecvente
fiind+
- oras,
- cartier,
- locuinta,
>
- piata,
- strada,
- monument,
- servicii.
Ele se intersecteaza cu notiuni analitice, precum utopia, urbanismul,
centralitatea, periferia sau ghetoul. 3odurile de ocupare a spatiilor mai sus
citate, modurile de insertie in grila notiunilor citate, contextualizeaza
locuirea in tensiunile urmatoarelor opozitii (lista neexhaustiva*+
- urban-rural,
- proxim-indepartat,
- locuibil-locuit,
- cetatenie-"orasenie".
&ntropologic vorbind, tensiunile si clivajele intre fapte si notiuni
cunoscatoare, productive si non-productive, articulate in jurul cartierului,
contureaza o dominanta+ un fel de interogare a cartierului si de recompensare
a lui (sau pedepsire*, axiologica ori administrativa, in functie de ceea ce
s-a gasit vinovat sau nevinovat in functionarea lui in slujba orasului siGsau
comunitatilor.
3odul in care socialul produce orasul si invers, modul in care orasul produce
un anumit tip de social, fac parte dintr-un intreg discurs despre producerea
locurilor si evitarea non-locurilor.
,ocuirea producatoare de locuri este principial vazuta ca o practica
creatoare de identitati pozitive, deci valoroasa si apartinind de patrimoniul
cultural. Din zestrea orasului, de cele mai multe ori e pus in valoare
cartierul, atunci cind el se casatoreste pe cai administrative sau academice
cu orasul.
'ronologic vorbind, redescoperirea valorii si reaproprierea vechilor centre
urbane, autentificate, dateaza de la inceputul anilor #<%. 3ai multe mari
orase europene incep sa evidentieze atunci interesul pe care locuitorii incep
sa-l aibe pentru vechile lor cartiere, sa foloseasca numele lor in pofida
impartirilor administrative carteziene, sa le invoce in vorba si fapta
cotidiana. "e pare ca aceasta miscare era o consecinta si o reactie la
operatiile brutale de urbanism.
Daca urbanismul s-a prezentat mereu ca filozofie practica si ca utopie a
solutiei deus ex machina a urbanului global, singurul adversar, nu prea
solid, dar tenace, a fost cartierul.
,a ora actuala, exista in spatiul european o miscare sociala ce incearca sa-
si apropie productia legitimitatii locuirilor urbane, nu numai in sensul
deciziei politice si economice, ci si in sensul in care acestea provin din
incercarile de constructie identitara, putin formalizate, ale locuitorilor
orasului. Interesanta este consecinta+ s-a inteles ca identitatea urbana
locala nu e legata de ceea ce se stia despre monumente, deci doar de nobletea
memoriei, ci si de intregul tesut urban cu functie identitara. "e constituie
astfel o tema in care antropologia se implica masiv+ salvgardarea tesutului
urban patrimonial, inteles si prin prisma locuirii.
In )A$$, sint create primele "zone de protectie a patrimoniului arhitectural
si urban". Ele trec dincolo de anumite monumente si fragmente spatiale ale
orasului, care, prin valoare istorica, se includ in "trasee ale traditiei".
!data ce orasul devenise locul privilegiat al spiritului uman, el a fost
?
vazut ca o colectie de monumente demne de a fi vizitate si a inceput sa se
expuna, sa se transforme in expozitie, pentru a se justifica in competitia
turismului. @imic rau, turism se facea si in "2recia secolului de aur".
'eea ce este remarcabil in descoperirea pe care institutiile sociale si
politice o fac, prin intermediul antropologiei urbane, este faptul ca incep
sa fie atente, nu numai la fragmente si obiecte, ci si la structurari ale
lor, de felul cartierelor. !rasul ca patrimoniu devine nu numai un spatiu al
amintirii, ci si unul al valorilor prezente. 0esatura urbana este considerata
a constitui sufletul orasului, prin refacerea, reabilitarea vechilor cartiere
si prin protejarea lor. ())*
Problematica identitatilor grupurilor sociale care constituie populatia
urbana devine atit de importanta, incit cartierul pare a domina orasul,
printr-un fel de rasturnare a raportului dintre centru si periferie, la
intersectia tensionatelor lobb.-uri ale cercetatorilor si ale celor ce
administreaza spatiul urban. ;abricarea patrimoniului urban, administrativ si
conceptual, duce si la tensiuni. E ultima tresarire a unei conceptii destul
de vechi despre oras, ce il reduce la o suma de echipamente si functiuni si
care nu lasa loc aparitiei unei culturi specific urbane a productiei
identitare.
In mare parte a demersului sau, etnologul se confrunta cu persoane care
coexista intr-un spatiu, timp, teritoriu sau retea si care impart un
patrimoniu simbolic. Deseori el este tentat sa vorbeasa, din aceasta cauza,
despre "tribul urban" (ethnos in greceste inseamna trib* sau despre "satul
din oras".
Dar valorile pe care le studiaza sint usor decalate. &sezarea rurala nu e
numai o functionalitate prezenta, ci si-a constituit valorile organic, liber
si legitim. In ceea ce priveste cartierele, ele au fost, fie construite, fie
recunoscute mai apoi ca valori patrimoniale. Deci au fost produse si
transformate in masini de locuit valoroase, fie de puterea politica, fie de
proprii locuitori.
De obicei doar centrul e un loc transformat in simbol patrimonial si
identitar si mai rar si mai greu periferia. ()$*
C. 'E@0-9, "I PE-I;E-I&
Puterea si comunitatile
-ituri si locuri de trecere
'entralitatea este sinonima cu puterea si pare a fi intemeietoare in ocuparea
spatiului, atit in cultura rurala cit si in cea urbana. Difera utilizarea ei,
strategiile si politicile fata de comunitate.
Intemeierea unei asezari are loc la tara prin punerea unui stilp sau unei
cruci, prin constituirea spatiilor de comunicare cu transcendentul. Biserica
si cimitirul sint speranta si modelul spatiului de locuit, transformat in
spatiu comunitar. &tunci cind cimitirul este exclus din centralitate, este
semnul unei secularizari radicale a vietii ansamblului de locuit. (exemplu+
cimitirul Inocentilor, inchis si transformat in )>?8 de catre ,udovic al
HCII-lea1 inainte de aussmann, 'h.2uillaumont facea opera de urbanism
utopic, ideologic, dar nespiritual.*
Etnologia studiaza constituirea si transformarea identitatilor in culturile
A
satesti si locale, prin prisma vietii rituale din ciclul vietii (botez,
casatorie, inmormintare*, ca initieri succesive de la o identitate la alta
sau din ciclul calendaristic (sarbatorile de peste an*, ca initieri si
accederi libere si efemere in esentialitatea comunitara transcotidiana.
(Eliberarea viitoarei piete a halelor de osemintele a peste $% de parohii
pariziene, ca si alinierea haussmann-iana, priveaza viata obisnuita de astfel
de suporturi prevazute in tesatura localitatilor.*
'artierele au asemenea locuri ale unei ordini spirituale, aflate dincolo de
ordonarea administrativa.
In raporturile dintre puterea centrala si comunitatile urbane se imagineaza
un model al orasului Post-modern, ce pare sa incerce sa parafrazeze o formula
din secolul alHII-lea si reluata de nenumarati ginditori. !rasul, in acest
caz, si nu Dumnezeu, ar trebui sa fie+ ""fera infinita al carei centru e
pretutindeni, iar circumferinta niciunde".
-egasim aici orasul cartierelor, care presupune ca trecerile sa devina
adevarate rituri urbane de trecere creatoare de urme si loc, si nu simple
circulatii producatoare de non-locuri.
0ransformarea centrului oraselor in emblema patrimoniala are o mare legatura
cu modelul orasului cetate, politic si cultural. Dar e si un patrimoniu greu
de locuit de altcineva decit de trecatirii grabiti, care sint turistii si
functionarii.
,ocuibilul urban al marilor orase a fost impins spre periferie, o periferie
favorizata sau defavorizata, dar niciodata aliniata. 'artierele populare ori
rezidentiale, mahalale sau grupari de vile, si-au putut pastra un urbanism in
care patrimoniul nu este doar unul al zidurilor ce interzic afisajul, ci al
curtilor, strazilor si colturilor de strada, al locurilor de sociabilitate
decise comunitar si neautoritar.
CI. !'I9, "0&PI@9,9I "I !'I9, "0-&I@9,9I
Imagine si identitate
Precum intreaga noastra civilizatie, si in calitate de suprem reprezentant al
ei, orasul a intrat intr-o epoca in care identitatea e data mai mult de
imagine decit de ritual.
3c,uhan spera ca aceasta va duce la aparitia satului global, datorita
extinderii comunicatiei interumane si interinstitutionalizate rapide, de la
un simplu privilegiu al urbanului la nivelul intregii planete, recuperindu-se
astfel calitatea comunicarii de tip rural.
In )A$>, ,e 'orbusier lansa celebra formula "trebuie ucisa strada coridor".
Era, intr-un fel inca un atac la adresa cartierelor si condamnarea a tot ce
facea bogatia oraselor, locuri de trecere si locuri de sociabilitate fixa,
tesatura strazilor si pietelor. 'ind strada moare, deasupra ei se ridica
ansambluri dormitor. E o ardoare ideologica ce transforma oamenii in obiecte
care nu au alt sens decit formele in care se aliniaza. ()5*
"puneam mai sus ca patrimonializarea oraselor a inceput prin expunerea lor,
printr-o vointa de a arata in principal prin valorile monumentale. !chiul
camerei de luat vederi este un ochi al strainului si a servit initial
populatia migratoare urbana a turistilor in cautare de identitati prin
corespondenta (mai mult decit admiratori ai peisajului urban*.
)%
3ai tirziu a intervenit si ochiul stapinului tesaturii urbane, al stapinului
autentic, al locuitorului. 3arcel 'arnF spunea in )A55+ ""-a abuzat de
anumite perspective asupra Parisului. De un Paris al cartilor postale
ilustrate, cu !pera, Piata 'oncorde, 0urnul Eiffel, &rcul de 0riumf. 0ot
atitea antene de contact cu restul lumii. Dar exista si inima vietii multiple
si mereu reinnoite, care este cea a fiecarui cartier, a ficarei case, a
fiecarui colt de strada". ()6*
&tunci cind vrea sa se simta parizian, locuitorul marturiseste o clara
negatie a 0urnului Eiffel, el ducindu-si acasa fotografiile strazilor din
vechile cartiere. ,a fel, lisabonezii nu te trimit si nu se lauda cu
urbanismul salazarist, ci cu saracul cartier &l-;ama. Ei vad si imagineaza o
identitate de orasean al cartirelor.
CII. P!CE"0I-E& '&-0IE-9,9I
!rientari bibliografice si de cercetare in
etnologia urbana si valorizarea ei
'artierul este o institutie culturala, si ca orice institutie culturala isi
constituie, isi atribuie si isi promoveaza propria lui mitologie. Din
totdeauna, antropologiile culturale, sau industriale ale peisajului, sau
structurale, au notat, ca notiune centrala, mitul. 3itul e o naratiune, el
este structurarea unei valori normative prin intermediul unei naratiuni orale
sau scrise, ce confera identitate si legitimitate.
"Punerea in poveste" a cartierului este ulterioara celei a orasului, dar e
cea dominanta azi. Ea se constituie din multiple surse ale unor domenii
diferite+
- mass-media,
- publicitate,
- promovarea turismului si a micilor industrii artizanale si de lux
legate de el,
- administratii locale,
- viata asociativa locala,
- societati academice,
- istorii de viata personale, familiale, comunitare. 0oate aceste surse,
si altele inca, contribuie, mai ales in secolul HH, la constituirea unei
vaste si atragatoare literaturi a cartierului orasenesc si a imaginilor sale.
0emele de cercetare antropologica se intretes cu liste de titluri academice,
memorialistice, de proza, de versuri.
&rtele vizuale neortodoxe iau drept suport cartierul pentru dezvoltarea lor,
si la fel, in alt plan, programele politice post-moderniste (de dincolo de
stinga si de dreapta*.
BIB,I!2-&;I& prezentei prezentari de tema include studii, articole, programe
de cercetare si deasemenea documente birocratice privind modul cum sint ele
comandate si folosite de diversele administratii, preponderent europene.
))
@ote+
).Par7 -.E., Burgess E.=., 3cEenzie -., )A$8, The City, Chicago, 0he
9niversit. of 'hicago Press.
vezi si L'ecole de Chicago, Naissance de L'ecologie urbaine, Paris, Edition
du 'hamp 9rbain, )A>A
$. ,Fvi-"trauss 'laude, )A8?, Antropologie structurale, Plon
5. Idem
6. ,.nd -obert si elen, Middletown, Ethnographie de l'americain moyen,
'arrefour, Paris, )A5)
8. !p. cit. supra
<. =irth ,., )A$?, The hetto Chicago, 9niversit. of 'hicago Press
>. =irth ,., )A5?, !rbanism as away o" li"e, &merican Iournal of "ociolog.
66, pp)-$6
?. annerz C., )A?%, E#plaining the City New $or%, 'olumbia 9niversit. Press
A. Paris- 3ini Iournal - Le &ournal des 'uartiers - 8)G)AA8
)%. Batt E., )A8>, (amily and )ocial Nettwor%, ,ondon
)). 'hoa. ;., )AA$, L'allegorie du patrimoine, "euil
)$. &lthabe 2., *roduction des patrimoines urbains, Ieudi .P.
)5. Caneigem -., )A<>, Traite de sa+oir,+i+re a l'usage des -eunes
generations
)6. 'enF 3agazine ))G)A55
)$