EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL sunt drepturile subiective civile si obligatiile civile pe care actul juridic

civil le da nastere, modifica sau stinge.

DETERMINAREA EFECTELOR ACTULUI JURIDIC CIVIL.
Prin determinare intelegem stabilirea sau fixarea acestor drepturi si obligatii civile.
1. O prima etapa este reprezentata de proba actului juridic civil.
Necesitatea probei porneste de la principiul potrivit cu care ceea ce nu este probat nu
exista.
2. A doua etapa este reprezentata de interpretarea clauzelor actului juridic civil.
Aceasta interpretare are drept scop, in primul rand, calificarea actului juridic civil, iar, in
al doilea rand, stabilirea intelesului unor clauze ale acestuia, clauze din care rezulta
drepturile si obligatiile partilor.
In ceea ce priveste interpretarea actului juridic civil, exista reguli de interpretare care au
un caracter subiectiv si care sunt reglementate in Codul Civil de la art. 1266 pana la art.
1269 si art. 1272.
ex. art.1266, actul juridic se interpreteaza dupa vointa concordanta a partilor, iar nu
dupa sensul literal al termenilor.
ex. art. 1267, potrivit cu care clauzele unui act juridic trebuie sa fie supuse unei
interpretari sistematice, in sensul ca se interpreteaza unele prin altele.
ex. art 1269, regula de interpretare subsidiara, care spune ca contractul se interpreteaza
in favoarea celui care se obliga (adagiul. In dubio pro reo)

PRINCIPIILE EFECTELOR ACTULUI JURIDIC CIVIL.
1. Principiul fortei obligatorii a efectelor actului juridic civil
2. Principiul irevocabilitatii efectelor
3. Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil
Acestea sunt acele reguli de drept civil care arata modul in care se produc aceste efecte, in ce
conditii si fata de cine.
Principiul fortei obligatorii a actului juridic civil
Art. 1270 al. 1 CC : contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante.
Def: Este acea regula de drept potrivit cu care actul juridic civil se impune partilor sau partii intocmai
ca si legea.
Exceptii (acele situatii in care efectele actului juridic civil nu se mai produc, sau, dupa caz, aceste
efecte sunt fie mai restranse, fie mai extinse decat cele stabilite initial)
a. Cazuri de restrangere a fortei obligatorii (acele situatii in care actu juridic isi inceteaza efectele
inainte de termen)
ex. Art. 1818 al.1 CC care se refera la incetare contractului de locatiune datorita pieirii totale sau
considerabile a lucrului
ex. Art 2030 lit.C din CC care se refera la incetarea contractului de mandat din cauza mortii,
incapacitatii sau falimentului mandantului sau mandatarului.
b. Cazuri de extindere a fortei obligatorii
ex. Prorogarea sau prelungirea efectelor anumitor acte juridice prin efectul legii peste termenul
convenit de parti. (Legea 17/1994)
ex. Prelungirea efectelor actului juridic cu executare succesiva datorita suspendarii temporare a
executarii pe tot timpul cat dureaza cauza de suspendare.
c. Revizuirea efectelor anumitor acte jurdice din cauza ruperii echilibrului contractual. (teoria
impreviziunii) care se exprima prin adagiul rebus sic standibus. Este reglementata in CC in Art.
1271 si urmatoarele
d. Situatia in care legiuitorul a prevazut posibilitatea unilaterala a actului juridic, deci fara
acordul celeilalte parti
ex. Art. 53 al.1 OUG 54/2006 care prevede posibilitarea concedentului de a modifica unilateral
contractul de concesiune cu notificarea celeilalte parti, atunci cand, din motive exceptionale legate
de interesul national sau local, acest lucru se impune.

Principiul irevocabilitatii efectului actului juridic civil
Este acea regula potrivit cu care actului juridic bilateral sau unilateral nu i se poate pune capat prin
vointa unei singure parti, iar actului juridic unilateral prin manifestarea de vointa in sens contrar.
Acest principiu se exprima prin adagiul mutuus consensus, mutuus disensius. Acest principiu este
reglementat in Art. 270 al. 2 CC potrivit caruia contractul se modifica sau inceteaza numai prin acordul
partilor sau din cauze autorizate de lege.
Prin exceptii intelegem acele situatii in care actului juridic bilateral i se poate pune capat prin vointa
uneia dintre parti, iar actului juridic unilateral, prin manifestarea de vointa contrara.
Exceptii ajc bilaterale si plurilaterale:
ex. Revocarea donatiei dintre soti pe timpul casatoriei.
ex. Denuntarea unilaterala a contractului incheiat pe o perioada nedeterminata cu respectarea
unui termen rezonabil de preaviz.
ex. Revocarea contractului de mandat de catre mandant si renuntarea mandatarului.


Exceptii ajc unilaterale:
ex. Testamentul, legatul, revocarea renuntarii la mostenire, promisiunea publica de
recompensa, oferta fara termen care poate fi revocata pana ajungerea ei la destinatar.

Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil
Este regula potrivit cu care actul juridic civil produce efecte numai fata de autorul sau autorii lui fara a
putea sa profite sau sa dauneze tertelor persoane. Este prevazut expres in Art. 1280 CC si rezulta de
asemenea prin interpretarea per a contrario a Art. 1270 al.1 CC. Se exprima prin adagiul res inter arios
acta ariis neq ve nocere neq ve prodesse potes.
Exceptiile se refera doar in ceea ce priveste drepturile, nu si obligatiile.
Acest principiu are o exceptie, adica printr-un act juridic incheiat intre doua persoane se poate da
nastere unui alt tert.
Notiunile de parte, tert si avand cauza.
parte: persoana care incheie actul juridic civil, fie personal, fie prin reprezentare, si in patrimoniul caruia
se produc efectele actului juridic respectiv.
tertii: penitus extranei, sunt acele persoane care nu participa nici direct, nici prin reprezentant la
incheiera actului juridic civil, si care sunt straine de acesta
avanzi cauza: acele persoane care desi nu participa nici direct si nici prin reprezentant la incheierea
actului juridic civil totusi suporta consecintele actului juridic (habentes causa)
1. Succesorii universali si cu titlu universal.
Succesorii universali sunt succesorii care dobandesc patrimoniul unei persoane.
Ex. mostenitorul legal unic sau legatarul universal (p.fiz.) reorganizarea persoanei juridice
prin fuziune sau absorbtie (p.jur.).
Succesorii cu titlu universal dobandesc o parte din patrimoniu, cum ar fi in cazul mai multor
mostenitori legali sau situatia legatarilor cu titlu universal (p.fiz.), sau persoanele juridice in
cazul divizarii partiale (p.jur.).

2. Succesorii cu titlu particular.
Acestia dobandesc un bun privit in mod individual. Ex. cazul cumparatorului unui bun, al
donatarului, cesionarului, legatarului cu titlu particular.
Conditii: a. sa fie vorba de drepturi si obligatii strans legate de dreptul subiectiv dobandit
b. actele juridice sa fie anterioare si sa aiba ca obiect acelasi drept sau acelasi
bun
c. sa fie indeplinite conditiile de opozabilitate fata de care se stabileste calitatea
de avand cauza. Ex. cumparatorul in calitate de avand cauza in ceea ce priveste
bunul vandut.


3. creditorii chirografari.
Sunt acei creditori a caror creanta nu este garantata prntr-o garantie reala (ipoteca, gaj)
Creditorii chirografari au calitate de avand cauza fiindca au un drept de gaj general asupra
bunurilor prezente si viitoare ale debitorului lor.

Exceptii de la principiul relativitatii efectelor actelui juridic civil.
- Singura exceptie reala este stipulatia pentru altul, prin care o parte numita promitent se
obliga pentru o alta parte numita executant sa execute o prestatie in favoarea unei alte
persoane numite tert beneficiar. Art. 1284 si urmatoarele
- Exceptiile aparente sunt :
a. Situatia avanzilor cauza
b. Promisiunea faptei altuia, adica acel contract prin care o persoana numita promitent
se obliga fata de o alta persoana numita creditorul promisiunii sa determine o a
treia persoana sa incheie sau sa ratifice un act juridic.
c. Reprezentarea, cand o persoana imputerniceste o alta persoana, numita
reprezentant, sa incheie actul juridic in numele sau.
d. Actiunile directe.
Principiul retroactivitatii.
Principiul repunerii partilor in situatia anterioara (restitutio in integrum)
Principiul desfiintarii actului subsecvent (resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis)

Exceptii in cazul retroactivitatii: exista situatii in care nulitatea nu produce efecte pentru trecut, ci numai
pentru viitor.
Exceptii repunere: ceea ce s-a prestat in temeiul contractului este pastrat de catre parti
Exceptii desfiintare: desi principalul este afectat de nulitate, actul juridic subsecvent este pastrat.

Principiul retroactivitatii: este regula potrivit cu care nulitatea produce efecte nu numai pentru viitor
(ex nunc) ci si pentru trecut (ex tunc) adica din chiar momentul incheierii actului juridic civil. Art 254 al. 1
CC.
Exceptii:
1. Cazul casatoriei cutative / cel putin unul dintre soti a fost de buna credinta la incheierea
casatoriei, si s-a incheiat (304 al.1 CC)
2. Cazul copiilor dintr-o casatorie anulata (305 al.1 CC)
3. Cazul minorului de buna credinta la incheierea casatoriei (39 al.2 CC)
4. Modificarea numelui de familie numai pentru viitor in cazul anularii recunoasterii de filiatie,
precum si in cazul anularii casatoriei
5. Declararea nulitatii unei persoane juridice (198 al.1 CC)
Principiul repuneriii partilor in situatia anterioara este acel principiu potrivit caruia tot ceea ce s-a
executat pe baza unui act juridic anulat trebuie restituit astfel incat partile raportului juridic sa ajunga in
situatia in care actul juridic nu s-ar fi incheiat. (1254 al.3 CC) Retituirea prestatiilor se face potrivit art.
1639 1647 CC
Exceptii:
1. Pastrarea de catre posesorul de buna credinta a fructelor culese in intervalul in care a fost
de buna credinta.
2. Cazul celui lipsit de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa care
restituie prestatiile primite numai in limita folosului realizat. (46 CC)
3. Cazul reglementat de 580 CC care se refera la situatia in care se anuleaza actul juridic de
instrainare a materialelor incorporate in terenul proprietate a cumparatorului . ( .Y. )
4. Cazul dobanditorului dintr-un act juridic prin care s-a constituit sau s-a transmis un drept de
proprietate sau un alt drept real, act juridic lovit de nulitate, situatie in care se poate invoca
uzucapiunea.
5. Cazul in care a intervenit prescriptia extinctiva a actiunii in restituirea prestatiilor executate
in temeiul actului juridic lovit de nulitate.
Principiul desfiintarii actului subsecvent
Este acea regula de drept potrivit cu care desfiintarea actului juridic principal (actul initial atrage si
desfiintarea actului subsecvent ca urmare a legaturilor juridice. (1254 al. 2 CC)
Exceptii:
Sunt considerate exceptii acele situatii in care pentru anumite ratiuni anularea actului juridic
principal nu atrage anularea a.j. subsecvent.
1. Se refera la actele de conservare si administrare a bunului care sunt pastrate in temeiul
interesului economic sau social sa al ocrotirii bunei credinte
2. Cazul locatarului de buna credinta care continua sa-si pastreze dreptul de folosinta, care
rezulta din contractul de locatiune in situatia desfiintarii titlului locatorului pe termen de cel
mult un an de la data desfiintarii titlului.
3. Situatia altor contracte cu executare succesiva care, cu conditia respectarii formelor de
publicitate, vor continua sa producea efecte pe durata stipulata de parti dar nu mai mult de
un an de la data desfiintarii titlului constitutorului.
4. Cazul aplicarii 937 al. 1 CC, potrivit cu care subdobanditorul unui bun mobil pastreaza acest
bun chiar daca actul juridic prin care autorul sau a dobandit dreptul de proprietate asupra
bunului este desfiintat.
Subdobanditorul trebuie sa fie de buna credinta.
5. Se refera la situatia celui care a fost declarat mort pe cale judecatoreasca si care dupa
anularea hotararii declarative de moarte nu primeste inapoi bunurile de la dobanditorul cu
titlu oneros de buna credinta.
6. Cea prevazuta in 909 al. 3 CC si 908 al. 1.1 CC, adica ipoteza celui care intemeindu-se pe
cartea funciara, a dobandit un drept real imobiliar cu buna credinta printr-un act juridic cu
titlu oneros, sau, dupa caz, in temiul unui contract de ipoteca, insa numai dupa trecerea
unui termen de 3 ani de la data la care a fost inregistrata cererea sa de inscriere a dreptului
real respectiv in cartea funciara. Termenul este de 1 an atunci cand incheierea prin care s-a
ordonat inscrierea care face obiectul actiunii in rectificare a fost comunicata celui
indreptatit.
7. Cazul prevazut in 909 al. 2 CC, adica ipoteza subdobanditorului de buna credinta si cu titlu
gratuit al unui drept real, insa numai daca au trecut 5 ani de la data cererii de inscriere a
respectivului drept in cartea funciara.
8. Cazul in care tertul subdobanditor ar putea invoca uzucapiunea.

Cazurile in care se inlatura principiul qvod nullum est nullum producit efectum. Ceea ce este nul
produce efecte nule.
Alaturi de exceptiile de mai sus, care reprezinta limitari ale principiului, exista si situatii in care acest
principiu este inlaturat. aceste cazuri sunt :
1. conversiunea actului juridic
2. principiul eror communis facit ius
3. principiul raspunderii civile delictuale

Principiul conversiunii actului juridic. Intelegem prin acesta situatia in care manifestarea de vointa care
reprezinta un act juridic valabil poate fi si o manifestare de vointa care reprezinta un act juridic lovit de
nulitate.
Conditiile conversiunii:
1. Sa existe un element de diferenta intre actul juridic nul si actul juridic considerat ca fiind valabil.
2. Actul juridic ce urmeaza a fi socotit valabil trebuie sa indeplineasca toate conditiile de validitate
iar aceste conditii trebuie sa se regaseasca in actul juridic desfiintat,
3. Manifestarea de vointa sa fie favorabila conversiunii , adica sa nu existe intentia de a exclude
aplicarea conversiunii contractului lovit de nulitate.

Principiul eror comunis facet ius, in sensul ca atunci cand cineva, impartasind o credinta comuna si
invincibila a considerat ca o persoana are un anumit drept sau o anumita calitate juridica, instanta
judecatoreasca, tinand seama de imprejurari, va putea hotari ca actul incheiat va putea produce fata de
cel aflat in eroare aceleasi efecte ca si cand ar fi valabil, afara de cazul in care desfiintarea lui nu a cauzat
niciun prejudiciu.
Principiul raspunderii delictuale. Acest principiu este prevazut cu titlu exemplificativ in art 45 teza 1 CC,
potrivit caruia simpla declaratie a incapabilului, in sensul ca este capabil sa contracteze, nu inlatura
anulabilitatea actului decat in situatia prevazuta in teza a doua, adica atunci cand incapabilul a folosit
manopere dolozive.

PRESCRIPTIA EXTINCTIVA
Definitie si reglementare.
Exista o definitie legala prevazuta in art. 2500 al.1 CC, potrivit cu care prescriptia este acea sanctiune
care consta in stingerea, in conditiile stabilite de lege, a dreptului material la actiune, neexercitat in
termen.
De lege lata, (potrivit legii actuale), prescriptia extinctiva este reglementata de norme juridice de ordine
privata, si nu de ordine publica. In consecinta, prescriptia extinctiva nu mai poate fi invocata din oficiu
de organul de jurisdictie, nici macar atunci cand statul sau unitatile administrativ teritoriale ar avea
interes in acest sens.
De asemenea, exista posibilitatea renuntarii la prescriptie. Totodata partile pot sa modifice prin acord
expres:
a. Durata termenelor de prescriptie
b. Cursul prescriptiei extinctive prin fixarea momentului de inceput sau prin modificarea cauzelor
legale de suspendare sau intrerupere.
De la aceste reguli exista insa si exceptii exprimate in anumite limite, respectiv:
1. In cazul termenelor de prescriptie mai mici de 10 ani, noua durata a acestora nu poate fi mai
mica de 1 an, si nici mai mare de 10 ani
In cazul termenelor de prescriptie mai mari de 10 ani, noua durata a acestora nu poate depasi
20 de ani.
2. O a doua limitare se refera la actiunile derivate din contractele de adeziune, de asigurare, si cele
din domeniul protectiei consumatorului, cazul in care partile nu pot modifica termenele de
prescriptie.
3. In al treilea rand, este interzisa orice clauza prin care o actiune prescriptibila este declarata de
catre parti imprescriptibila, sau invers. Este afectata de nulitate absoluta orice conventie
contrara dispozitiilor de mai sus (art. 2515 CC)
Efectul prescriptiei extinctive consta in stingerea dreptului material la actiune. In consecinta, dreptul
subiectiv civil supravietuieste, ca si obligatia corelativa, astfel incat, in masura in care obligatia este
executata de buna voie, dupa ce termenul de prescriptie s-a implinit, nu se va mai putea cere restituirea,
chiar daca cel in folosul caruia a curs prescriptia nu stia ca termenul de prescriptie era implinit. (art.
2506 al.3 CC)
In ceea ce priveste renuntarea la prescriptie, aceasta poate fi expresa sau tacita, ultimul caz trebuind sa
rezulte din manifestari neechivoce. Obiectul renuntarii la prescriptie poate fi:
1. Renuntarea la prescriptia implinita, situatie in care incepe sa curga o noua prescriptie de acelasi
fel
2. Renuntarea la benificiul termenului de prescriptie, scurs pentru prescriptia neimplinita, situatie
in care se aplica regulile de la intreruperea prescriptiei prin recunoasterea dreptului.
Obs. Spre deosebire de dreptul la actiune in sens material, dreptul la actiune in sens procesual este
imprescriptibil extinctiv deoarece reprezinta o expresie al principiului constitutional al liberului acces
la justitie. In consecinta, partea interesata se poate adresa oricand organului de jurisdictie.

Principiile efectului prescriptiei extinctive.
1. Odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept subiectiv principal se stinge si dreptul la
actiune privind drepturile subiective accesorii, in afara cazurilor expres prevazute de lege.
Exceptie: art. 2504 CC si se refera la dreptul de ipoteca, astfel, prescriptia dreptului la actiune
privind creanta principala nu atrage si stingerea dreptului la actiunea ipotecara.
Exista insa doua limite:
Creditorul ipotecar va putea urmari numai bunurile mobile sau imobile
ipotecate, insa numai in limita valorii acestor bunuri
Valoarea capitalului fara accesorii va putea fi obtinuta prin actiunea
ipotecara.
2. In cazul prestatiilor succesive, dreptul la actiune cu privire la fiecare dintre aceste prestatii, se
stinge printr-o prescriptie deosebita, cu exceptia cazurilor in care prestatiile succesive alcatuiesc
prin finalitatea lor un tot unitar.
Obs. Daca nu s-a stins prin prescriptie dreptul de creanta principal, acest principiu se aplica
astfel incat nu se stinge nici dreptul la actiune privind prestatiile succesive ce alcatuiesc dreptul
de creanta accesoriu. Pe cale de consecinta, daca se stinge dreptul principal, se prescriu si
prestatiile succesive ce constituie dreptul accesoriu.

Domeniul prescriptiei extinctive.
Prin acesta intelegem sfera drepturilor subiective ale caror actiuni cad sub incidenta prescriptiei
extinctive.
Domeniul prescriptiei extinctive in cazul drepturilor patrimoniale.
I. Prescriptia extinctiva si drepturile de creanta.
Drepturile de creanta, in principiu, indiferent de izvorul lor, sunt prescriptibile extinctiv (art. 2501 al. 1
CC) . exceptie: art. 2237 CC privind drepturile asiguratilor asupra sumelor rezultand din rezervele tehnice
care se constituie in asigurarile de viata.
II. Prescriptia extinctiva si drepturile reale accesorii.
Drepturile reale accesorii sunt supuse prescriptiei extinctive, ca regula, in aceleasi conditii ca si dreptul
de creanta principal, cu exceptia dreptului la ipoteca
III. Prescriptia extinctiva si drepturile reale principale.
Fiind drepturi patrimoniale, potrivit art. 2501 al. 1 CC, drepturile reale sunt supuse prescriptiei extinctive
daca legea nu dispune altfel.

Legea prevede ca urmatoarele actiuni reale sunt imprescriptibile extinctiv:
- Actiunea in revendicare, mobiliara si imobiliara, intemeiata pe dreptul de proprietate
privata, in afara de cazurile prevazute de lege.
- Actiunea in revendicare, mobiliara si imobiliara, intemeiata pe dreptul de proprietate
publica a statului sau a unitatilor administrativ teritoriale.
- Actiunea privind stabilirea dreptului de trecere pe fondul vecinului in favoarea
proprietarului fondului care nu are acces la calea publica
- Actiunea de partaj
- Actiunea negatorie
- Actiunea confesorie prin care se urmareste apararea unui drept de superficie
- Petitia in ereditate
Urmatoarele actiuni reale sunt supuse prescriptiei extinctive:
- Actiunea in revendicare imobiliara, in cazul avursiunii (art. 572 CC) precum si in cazul
revendicarii imobiliare a bunului adjudecat.
- Actiunea in revendicare a animalelor domestice ratacite pe terenul altuia.
- Actiunea confesorie intemeiata pe dreptul de uz, uzufruct, abitatie si servitudine.
- Actiunea in apararea dreptului de administrare, de concesiune si de folosinta cu titlu gratuit
corespunzatoare dreptului de proprietate publica.