Sociologie Juridica Denirea culturii: Cultura reprezinta ansamblul stilului de viata pe care il regasim la membrii unei societati.

Putem intelege prin cultura setul de instrumente care ne furnizeaza metodele prin care rezolvam problemele cotidiene. Putem considera cultura ca ind formata din doua mari componente: cultura materiala si cultura nemateriala. -cultura materiala este reprezentata de totalitatea obiectelor zice pe care le produce o societate instrumente, strazi, cladiri, jucarii, etc. -cultura nemateriala se refera la limba, valori, reguli, cunostinte si simboluri la care adera o societate. Cele mai importante componente ale culturii nemateriale sunt reprezentate de limba, valori si norme. -limba: -abilitatea de a comunica in simboluri - oral sau in scris -fundamenteaza cultura. In absenta cunoasterii limbii, nu poate exista participare intr-o cultura, pierderea limbii echivaland cu pierderea culturii respective -este un cadru de referinta. Limba confera si perspectiva prin care sunt vazute elementele si evenimentele externe. Realitatea este asadar vazuta in mod diferit de vorbitori ai diferitelor limbi. -este un simbol. Una si aceiasi limba poate avea semnicatii diferite in contexte diferite. -valorile: -reprezinta ideile comune ale unei societati, referitoare la scopurile dezirabile -anumite valori sunt universale unui ansamblu de culturi in timp ce altele sunt specice. -normele: -reprezinta reguli comune de conduita prin intermediul carora oamenii gandesc si actioneaza. Controlul social Sanctiunea este recompensa acordata de societate in cazul conformismului la norme sau pedeapsa acordata in cazul non-conformismului. Unele sanctiuni pot formale, specicate prin reguli interne, scrise sau nescrise. Alte sanctiuni, considerate a mult mai eciente, au un caracter informal. Subcultura si anticultura O subcultura reprezinta un grup social care traieste in mediul cultural general al unei societati insa isi pastreaza setul propriu de valori, normele, stilul de viata si chiar limba. Anticultura este reprezentata de grupurile sociale care au valori, interese, credinte si stiluri de viata in contradictie cu cele acceptate de cultura generala. O societate reprezinta o populatie ce partajeaza acelasi teritoriu si este unita pe criterii economice si politice.

De cele mai multe ori, membrii unei societati impart si aceeasi cultura, insa sunt cazuri in care mai multe culturi se regasesc la nivelul aceleiasi societati. Determinanti ai comportamentului uman Cultura universala reprezinta modele comportamentale regasite in toate culturie. Cultura se reintalneste doar la intele umane, deoarece: -cultura este invatata -cultura este normativa -cultura permite rezolvarea de probleme -cultura este gandita -cultura este relativa Determinantii culturali explica variatiile unei culturi si sunt numiti cu termenul general relativism cultural. Etnocentrismul = tendinta de a considera valorile si normele propriei culturi ca un standard si de a evalua alte culturi prin perspectiva acestora. Reprezinta o bariera serioasa in calea interactiunii popoarelor din diferite culturi determinand confuzii si interpretari eronate. In numele etnocentrismului s-au manifestate cele mai atroce crime ale umanitatii deoarece este imposibil sa facem judecati de valoare asupra actiunilor diferitelor popoare daca nu cunoastem valorile culturii respective. Variatii culturale Conditiile de mediu: -clima calda sau rece, solul fertil sau arid, vegetatia, animalele, ploile, toate reprezinta conditii de mediu la care oamenii trebuie sa se adapteze. Aceste conditii de mediu dintr-o zona reprezinta structuri pe baza carora se manifesta evolutia culturala a unei societati. Izolarea -izolarea este determinata de elemente de etnocentrism potrivit carora o cultura este superioara alteia

Fundamentele si functiile sociale ale dreptului Functiile si fundamentele sociale -Existenta si functionarea normala a grupurilor umane nu poate conceputa in absenta unui minimum de norme si prescriptii juridice. -Normele si prescriptiile juridice au menirea de a asigura convietuirea indivizilor si evaluarea conduitelor lor.

-Dreptul include un ansamblu de reguli, indatoriri si obligatii normative desprinse din cutume si uzante, din practici, obiceiuri si moravuri. -Dreptul reprezinta un corpus sitematizat de norme si reguli, considerate ca drept de o parte, recunoscute ca obligatie de cealalta, acceptate si mentinute printr-un mecanism specic de reciprocitate. -Dreptul incluide prescriptii referitoare la rolurile pe care trebuie sa le indeplineasca indivizii in diferite contexte actionale, lasand insa o mare libertate in privinta modalitatilor concrete de a le juca. Scopurile si rolul dreptului Scopurile dreptului -de a formula reguli de comportare prin stabilirea unor roluri; -de a face ca regulile sa e observate prin utilizarea unor mijloace capabile sa asigure ordinea sociala si sa e respectate asteptarile indivizilor. Rolul dreptului -din prespectiva pozitivismului juridic, dreptul scris - asa cum exista el in coduri, legi si alte acte normative emise de catre stat - reprezinta singura sursa si indrumar pentru controlul actiunilor indivizilor. Astfel spus, din acest punct de vedere, intreaga viata si realitate a dreptului se reduce doar la acel drept elaborat de catre stat. -din perspectiva normativismului juridic, orice drept este un drept de stat si orice stat are un drept de stat. -sociologia s-a pronuntat pentru "cercetarea stiintica libera a dreptului" apeland la datele si cercetarile de specialitate. Conceptia structural-functionalista Talcott Parsons si Robert Metron considera faptele sociale nu ca pe niste lucruri, ci ca pe acte, comportamente intentionale, relatii motivate ale individului in anumite situatii sociale. Actiunea sociala este avaluata intr0un cadru de referinta alcatuit din trei elemente: actorul social, situatia sociala si orientarea actiunii in raport cu anumite norme si exigente. Normele indica individului alternativele permise social, pe baza carora isi poate orienta actiunile in diferitele situatii sociale. Rationalitatea poate inteleasa sub doua aspecte: pe de o parte, ca rationalitate intrinseca (atunci cand scopurile sunt realizate deliberat) si, pe de alta parte, ca rationalitate simbolica (atunci cand scopul este realizat in mod nemijlocit, mai mult ca simbol decat ca realitate). Atunci cand mijloacele si scopurile intra in conict sau nu se realizeaza concordant, individul simte un sentiment de frustrare, avand tendinta de a transgresa normele prin utilizarea unor mijloace inadecvate. De aici, una dintre functiile dreptului este aceea de integrare, constand in aplanarea potentialelor elemente de conict si "ungerea" mecanismelor relatiilor sociale.

Dreptul trebuie, deci, sa aiba o nalitate, un scop social. Dar, spun sociologii americani, in aceasta actiune pot aparea, pe langa functii sociale si disfunctii ale dreptului, disfunctii ce se pot manifesta atat in forma latenta, cat si in forma manifesta. Robert Merton dezvolta conceptul de anomie introdus in sociologie de catre Emile Durkheim. El transpune conceptul de animie de la nivelul societal la cel individual. In opinia lui Merton, atunci cand exista discrepante intre scopurile valorizate socio-cultural si mijloacele pentru realizarea lor, indivizii actionaeaza ptintr-unul din cele cinci moduri de adaptare 1. Conformitatea 2. Inovatia 3. Ritualismul 4. Evaziunea 5. Rebeliunea Conceptia structural-functionalista -conformitatea = cand exista concordanta intre scopuri si mijloace chiar daca nu intotdeauna exista si satisfacerea totala a idealurilor -inovatie = cand scopul este bine interiorizat iar mijloacele sunt inadecvate, individul raspunde printr-o devianta pozitiva respectiv transgresarea normelor in sensul progresului -ritualismul = consecinta a inexistentei sau limitarii scopurilor sau mijloacelor legale -evaziunea = consecinta a absentei sau abandonarii atat a mijloacelor, cat si a scopurilor -rebeliunea = apare in momentul in care scopurile si mijloacele sunt respinse simultan si sunt inlocuite cu altele Plecand de la aceasta teorie, structural-functionalistii ajung la concluzia ca, in orice societate, orice norma sociala are o functie si o disfunctie.

Valorile, atitudinile si opiniile. Normele sociale. Valorile reprezinta principii generale despre ceea ce este dezirabil, despre ceea ce este demn de urmat in viata. Atitudinile sunt pozitiile relativ stabile fata de obiecte, indivizi, situatii, etc. si fata de propria persoana. Opiniile sunt pareri, reactii exprimate verbal si usor schimbatoare fata de aceste diverse aspecte. Intr-o substantiala masura, valorile se transcriu in atitudini, iar atitudinile se exprima si se specica in opinii. Valorile

Valorile in calitatea lor de principii generale despre ceea ce e dorit, functioneaza atat la nivel societal si grupal, cat si la cel individual. Valorile devind operante numai daca sunt internalizate de catre indivizi. Valorile au statut de motive actionale. Odata interiorizate, ele nu reprezinta doar simple "stiluri" de conduita, ci si propensiuni ale acesteia. Unii specialisti contesta valorilor caracterul de forta motivationala, in calitatea lor de date universale. Termenul de "valoare" este asociat frecvent, in abordarile sociologice, cu cel de "norma". Totusi, intre valori si norme exista si deosebiri de continut. Atitudinile Atunci cand luam o pozitie (atitudine) fata de ceva sau cineva, avem de a face cu o stransa impletire de procese cognitive, afective si conative. Atitudinea are un caracter relativ stabil in timp, in multe denitii atitudinile ind caracterizate ca "sisteme durabile de evaluari". Atitudinea este o variabila latenta, ceva interior si virtual, desi isi are originile preponderent in sociocultural. In relatiile si activitatile cu exteriorul, la randul ei determina relatii si activitati. Cele mai multe denitii ale atitudinii consemneaza ca o nota specica ei, fata de alte manifestari psihice, orientarea spre un obiect, bipolaritatea. Constituie la nivelul personalitatii umane intr-un sistem, atitudinile nu sunt echiponderale nici ca generalitate si centralitate si nici ca energie motivationala. Opiniile Opinia este expresia verbala a atitudinii dar nu este singura ei expresie. Referindu-ne mai direct si de o maniera sintetica la raportul valori-atitudinii-opinii, putem arma ca cele trei componente se dfescriu stari caracterisitice care difera intre ele dupa gradul de generalitate, centralitate (profunzime) si stabilitate, structurandu-se intr-un model ierarhic: -valorile apar ca principii generale si de mare stabilitate referitoare la modurile de comportament scopurile ultime ale existentei, ind central si profund angajate in conguratia si dinamica personalitatii -atitudinile exprima valorile, sunt modalitati de operationalizare si instrumentalizare ale acestora, avand totus un grad mai mare de centralitate si durabilitate -opiniile, care apar mai uctuante Normele sociale

In orice societate exista un model etico-normativ si cultural pe baza caruia indivizii isi organizeaza actiunile rationale. Acest model etico-normativ si cultural include valori scoiale ce sunt cunoscute de catre indivizi prin intermediul normelor sociale. Normele sociale reglementeaza conduita oamenilor in cele mai diverse sfere de activitate ale societatii, viata sociala nu se poate desfasura in mod normal fara actiunea normelor sociale. Aceasta pentru ca normele sociale contin reguli adresate indivizilor, descriind si detaliind modalitatile in care valorile trebuie concretizate in comportamente legitime si acteptate de scoietate. Normele sociale asigura adaptarea conduite individului la cerintele si necesitatile grupului, individualizeaza si pun in valoare subiectul, asigura integrarea sa in sistemul de valori sociale al colectivitatii. Denimi normele sociale ca ind reguli de conduita care contribuie la rationalizarea vietii sociale pe urmatoarele cai: -normele creeaza un sistem de drepturi, obligatii si interdictii ce materializeaza diferitele interese, scopuri si idealuri sociale -normele asigura sociabilitatea umana, precum si predictibilitatea comportamentelor si actiunilor sociale -normele asigura evitarea coniectelor si tensiunilor sociale, prin limitarea reciproca a conduitelor individuale, neconstranse si libere -normele stabilesc reguli de actiune sociala si de conduita sociala, stipuland ce mijloace trebuie sa adopte un individ in conditii scoiale determinate pentru a-si atinge deziratele sale Normele sunt un dat social: indivizii le percep, accepta si respecta datorita interventiei a trei factori: -presiunea sociala a grupului/ colectivitatii/ societatii exercitate formal/ informal, organizat/ neorganizat, institutionalizat/ neinstitutionalizat -procesul de socializare morala si normativa exercitat prin intermediul deferitilor agenti sociali sau institutii sociale -existenta sistemului de sanctiuni sociale prin care pe de o parte sunt premiate conduitele conforme cu modelul etic al societatii respective si, pe de alta parte, sunt sanctionate, reprimate, dezavuate conduitele neconformiste, deviante, delicvente Procedura de elaborare si aplicare a normelor poate : -neorganizata (neinstitutionalizata), spontana si difuza; este cazul cutumelor, uzantelor, obiceiuri si practicilor instituite prin interventia colectiva si anonima a unor grupuri sociale, norme acceptate si respectate prin forta tratitiei; -organizata (institutionalizata), prin intermediul unor institutii, organizatii sau agenti specializati, cu respectarea anumitor forme si proceduri de elaborare si aplicare Tendinta comportamentului uman de a in concordanta cu regulile prescrise ale grupului sau ale societatii se numeste conformitate. Conformitatea nu trebuie cufundata cu conformismul, concept care exprima trasatura de personalitate reprobabila adesea, din punct de vedere etic, constand in evitarea armarii unor idei, opinii si atitudini proprii in raport cu un fapt, o problema, un eveniment oarecare.

In situatiile in care normele sociale sunt nesocotite de unii membrii ai grupurilor sau colectivitatilor umane, vorbim despre un fenoment opus, de nonconformitate, care se deneste ca lipsa de adeziune la normele si valorile grupului si ca incalcare a modelelor de compotament instituite In sistemul social, insa, niciodata nu se poate realiza o conformare totala a membrilor societatii fata de prescriptiile normelor sociale, existand mereu o limita de neacceptare sau de nerespectare a acestor norme.

Sanctiunile sociale Sanctiunea, in sensul cel mai general al termenului, reprezinta o pedeapsa sau o rasplata al carei scop este realizarea conformitatii la normele de comportament considerate ca dezirabile de un grup social. Sanctiunea sociala reprezinta, in esenta, o "reactie din partea societatii sau a unui numar considerabil a membrilor sai fata de un mod de comportament, prin care acesta este aprobat sau dezaprobat". Clasicare santiunilor sociale -santiuni mistice: intemeiate pe forta credintei, a religiei sociale si personale, precum si pe forta dogmelor si am iturilor -sanctiuni juridice: se intemeiaza pe forta statului, a dreptului si a administratiei -sanctiuni morale: sunt reprezentate de moravuri, moda, traditii, obisnuinte -sanctiuni satirice: intemeiate pe forta ridicolului, a satirei Sanctiuni pozitive: acestea reprezinta modurile de aprobare si premiere a comportamentelor dezirabile; Sanctiuni negative: acestea reprezinta reactii de dezaprobare sau respingere a comportamentelor neconformiste Atat sanctiunile pozitive, cat si cele negative pot : -sanctiuni difuze: atunci cand reprezinta expresii spontane de aprobare sau dezaprobare din partea membrilor comunitatii, actionand ca indivizi -sanctiuni organizate: atunci cand apar ca reactii sociale efectuate in conformitate cu anumite "proceduri traditionale si recunoscute" Sanctiuni pozitive formale (organizate): acestea includ reactiile de exprimare a recunostintei publice, elogiul si multumirea din partea reprezentantilor unor institutii si organizatii, acordarea de distinctii, premii, ordine si recompense. Sanctiuni pozitive neformale (neorganizate) Sanctiuni negative formale (organizate) Sanctiuni negative informale (neorganizate)

Rolul sanctiunilor sociale Atat sanctiunile pozitive si negative, cat si sanctiunile organizate si neorganizate sunt factori cu caracter material-social al controlului social. Ele incep sa actioneze acolo unde controlul social interiorizat devine inecace, atunci cand individul pierde sentimentul interior a ceea ce este si a ceea ce nu este prmis. In aceasta situatie, este in interesul grupului ca acel individ sa e adus la ordine de catre ceilalti sau sa e eliminat din grup. Internalizarea normelor si valorilor unui grup social presupune transformarea trepotate a controlului social in autocontrol si modicare comportamentului de la o forma normativa, reglata din exterior, la o forma normala, autoreglativa sau motivata intern.