Realismul

Realismul reprezint un curent literar aprut in Europa in prima jumtate a secolului al XIX-
lea si continuat, in forme specifice pana in prezent. Aa cum anuna in periodicul Le Realisme
(1856) , prozatorul si criticul francez Louis Duranty, curentul impune o redare exacta, completa si
sincera a mediului social, a epocii in care trim.
Modalitatea de redare trebuie sa fie cat mai simpla, pentru ca toi sa o poat nelege. Se
manifesta mai ales in proza romanul de tip realist; romanul ciclu, romanul epopee, romanul
drama, dar si in dramaturgie (comedia, drama).
Trasaturi:

- Omul vzut ca fiina sociala
- Reprezentarea obiectiva a realitii
- Rolul raiunii in redarea evenimentelor
- Eliminarea fantasticului, a simbolicului, a abstractului
- Accentul pus pe observarea directa
- Fascinaia fata de prezent
- Respectarea logicii obinuite a faptelor
- Tendina generala de nivelare, egalizare sociala;
- Evidenierea uratului, rului, abstractului;
- Dispreul fata de grotesc
- Accentul pe moral
- Personajul tip (prezint o anumita categorie umana), tipizare; personajul emblema;
- Creterea ponderii psihologicului;
- Rolul important al descrierilor; detaliul in redarea atmosferei epocii, in
caracterizarea personajului;
- Stilul sobru, clar nemetaforic (liniile trase cu claritate).


Realismul in literatura romana:

In literatura romana apar elemente de realism in iganiada de Ion Budai-Deleanu, in Povestea
vorbii, O sezatoare la tara si alte scrieri ale lui Anton Pann, in proza lui C. Negruzzi.
La Nicolae Filimon, in Slujnicarii si mai ales in Ciocoii vechi si noi, realismul coexista cu
romantismul, fiind nsa preponderent. Un viguros realism include clasicismul de tip folcloric a lui
Ion Creanga. Eminamente realiste sunt creaia dramatica si proza scurta a lui I. L. Caragiale,
modelate de marele clasicism. In secolul al XX-lea, realismul e cultivat de Mihail Sadoveanu, Gaia
Galaction, Ion Agrbiceanu, Cezar Petrescu, Gib. I. Mihilescu, Hortensia Papadat-Bengescu,
Camil Petrescu, etc. si ajunge la apogeul realizrii in romanele lui Liviu Rebreanu.
Realismul socialist: orientare literar-ideologica a fost adoptata in 1934 la primul Congres al
scriitorilor sovietici si impusa scriitorilor din tarile aflate sub influenta URSS. Are drept principiu
conductor zugrvirea realitii in dezvoltarea ei revoluionara.
Arta devine, pentru factorii de progres social, o arma de lupta mpotriva unei lumi nedrept
ntocmite si instrument de edificare a aa zisei lumi noi.
Printre semnatari: Miron Radu Paraschivescu, Mihai Bendiuc, Geo Bogza, etc.