ANALIZA SI CLASIFICAREA

PORTOFOLIULUI DE CREDITE la
Raiffeisen Bank

ANALIZA SI CLASIFICAREA PORTOFOLIULUI DE
CREDITE SI CONSTITUIREA PROVIZIOANELOR SPECIFICE DE RISC
1. Analiza si clasificarea portofoliului de credite
Banca Agricola Raiffeisen S.A. acorda solicitantilor , in completarea fondurilor proprii,
credite pentru acoperirea cheltuielilor de productie si desfacerea, achizitionarea de produse si
marfuri in vederea comercializarii, efectuarea cheltuielilor aferente productiei din perioada
urmatoare ( productia neterminata ) pentru unele nevoi temporare de fonduri aparute in
aprovizionarea si desfacerea produselor, precum si pentru realizarea unor obiective de investitii.
Din punct de vedere etimologic, cuvantul credit vine de la verbul latin credere,
care inseamna a crede, a avea incredere si efectiv, cel care acorda creditul crede in cel ce l-a
primit. Cu alte cuvinte, se poate spune ca un bancher denumeste operatiunea de creditare toata
activitatea prin care, acordand incredere clientului sau, ii acorda si tot concursul capitalurilor
sale, cat si garantia sa. Definitia creditului bancar isi exprima astfel notele esentiale in doi
termeni: timp si incredere bazata pe promisiunea de rambursare insotita de garantii.
Creditul este timp sau bani. Este timp care se da asteptand bani sau bani care se dau asteptand
timp. Totodata, a acorda un credit inseamna a acorda incredere, a pune imediat la dispozitia
altuia o suma de bani in schimbul promisiunii ca suma va fi restituita intr-un timp determinat
impreuna cu o remuneratie cuvenita pentru serviciul prestat si pentru riscul asumat al pierderii
partiale sau totale pe care il comporta insasi natura acestui serviciu. De aceea, chiar daca studiile
de finantare se bazeaza pe tehnici si procedee contabile precise, care opereaza cu rigiditatea
cifrelor, totusi, nu pot fi evitate unele aspecte subtile de apreciere, de fler personal, care confera
creditului o dimensiune umana atat de importanta incat activitatea bancara poate fi, sub un
anumit aspect, privita mai curand ca o arta decat ca o stiinta.
Creditul reprezinta principala operatiune activa a bancilor comerciale avand, in acelasi
timp, un impact puternic asupra sectorului real. Procesul de creditare joaca un rol esential in
economie. Incasand sume mici de bani de la deponenti si agregand aceste fonduri pentru a le
imprumuta solicitantilor, bancile pun la dispozitie banii necesari dezvoltarii
economice. Creditul este un adevarat motor al economiei care poate pune in miscare si stimula
toate initiativele intreprinzatorilor. In acest proces, bancile protejeaza deponentii, prin analizarea
riguroasa a cererilor de creditare. Creditarea, in conditiile prin care se asigura rambursarea,
permite bancii sa obtina un castig pentru deponentii sai, reducand semnificativ nivelul de risc.
Creditarea poate fi privita si ca un serviciu pe care banca il ofera clientilor care il solicita. In economiile
competitive, activitatile specifice sectorului tertiar (al serviciilor), trebuie sa se concentreze asupra
nevoilor clientilor si sa dezvolte produse si servicii pentru satisfacerea noilor cerinte ale acestora.
Acordarea de credite de catre o banca se justifica si prin aceia ca, o activitate bancara
sigura si profitabila presupune, pe de o parte, protectia disponibilitatilor din conturile
deponentilor si a investitiilor actionarilor bancii prin reducerea riscului, dar si permanenta
fructificare a posibilitatilor oferite de piata. Acest lucru nu se realizeaza refuzand acordarea unui
credit, sau stabilind termeni si conditii de creditare care sadescurajeze clientii sa mai apeleze le
ele.
Creditele care pot fi acordate de o banca se clasifica in raport de mai multe criterii:
A. In raport de durata, creditele pot fi acordate:
Pe termen scurt - pana la 1 an. Acesta este necesar pentru derularea unui ciclu complet de
productie sau de distributie. Dobanda aferenta variaza in functie de destinatia creditului si se
plateste de beneficiarul creditului, fie trimestrial, fie la scadenta.
Creditul pe termen scurt este forma curenta a creditului la banca intrucat convine in mai
mare masura exigentelor de lichiditate cerute bancilor de catre autoritatile monetare.
Pe termen mediu - intre 1 si 5 ani. Se acorda pentru activitati de import-export, pe baza de
contracte ferme in acest scop, pentru activitatea de investitii ( a caror eficienta trebuie dovedita).
Dobanda va fi mai mare decat a imprumuturilor pe termen scurt.
Pe termen lung - peste 5 ani. Este destinat finantarii investitiilor si rambursarea lui
esalonata este legate de amortizarea acestor investitii, de etapele in care
ele dau rezultatele financiare scontate.
Creditul acordat de o banca trebuie se fie pe o durata relativ scurta, mai intai datorita
originii fondurilor pe care banca le intrebuinteaza, apoi deoarece siguranta rambursarii unui
credit este invers proportionala cu durata acestuia. Banca trebuie sa se asigure ca rambursarea va
fi facuta cu certitudine la scadenta, deoarece in caz contrar sunt afectate propriile angajamente
luate fata de cei care i-au incredintat fondurile spre pastrare.
Corespunzator scopurilor pentru care sunt solicitate, banca poate acorda urmatoarele
categorii de credite:
- credite pe termen scurt a caror durata de rambursare nu. poate
depasi 12 luni;
- credite pe termen mediu, cu durata de rambursare intre un an si cinci ani;
- credite pe termen lung, cu durata de rambursare de peste cinci ani.
In categoria creditelor pe termen scurt sunt cuprinse:
Credite aferente activitatii curente, pentru:
a ) efectuarea aprovizionarilor necesare realizarii productiei destinate a fi livrate intern
sau export;
b ) efectuarea celorlalte cheltuieli de productie si de intretinere ( salarii si asimilat
reparatii etc. ).
c ) reintregirea fondurilor incorporate in produse livrate, lucrari executate si servicii
prestate aflate in curs de incasare;
d ) efectuarea cheltuielilor privind achizitionarea, depozitarea, conditionarea, prelucrarea
si desfacerea produselor agricole la fondul de consum sau la fondul pietii;
e ) cheltuieli pentru productia anului urmator ( productia neterminata );
f ) animale si pasari, tinere si adulte si tineret de reproductie pentru
valorificare ;
g ) efectuarea cheltuielilor anticipate pentru revizii periodice ( remont ) la agentii
economici care desfasoara activitati sezoniere;
h ) efectuarea cheltuielilor pentru prestarea de servicii la terti ;
i ) activitatea de comert, aprovizionarea cantinelor, turism si alte activitati rentabile.
Credite pentru stocuri sezoniere se acorda pe baza situatiilor de stoc, in principal
agentilor economici care constituie stocuri de materii prime si produse finite.
Credite pentru realizarea ( finalizarea ) unor investitii, cu respectarea metodologiei
de analiza si evaluare prevazute pentru creditele de investitii.
Creditele pe termen mediu pentru activitatea de productie agricola vegetala
(infiintarea de culturi perene si semincere, plantatii de capsuni, butasi de vita si
puieti de pomi ) si zootehnica ( animale si pasari pentru reproductie, bovine la
ingrasat ), precum si pentru anumite activitati in viticultura ( vin si distilat de vin la
invechit si sampanie ).
Creditele pe termen mediu si lung pentru investitii, pot fi acordate pentru:
a ) realizarea de noi capacitati si tehnologii de productii agricole, industriale,
comerciale, prestari de servicii, constructii, cercetare, precum si in alte domenii, indeosebi cu
caracter productiv ;
b ) modernizarea capacitatilor si tehnologiilor existente in scopul cresterii productiei,
calitatii acesteia si a productivitatii muncii;
c) achizitionarea de masini, utilaje, instalatii, agregate, mijloace de transport si altele,
inclusiv pentru efectuarea lucrarilor de montaj (daca este cazul);
d) infiintarea si modernizarea plantatiilor de vii, pomi si arbusti fructiferi;
e) achizitionarea sau trecerea la turma de baza a animalelor de reproductie (bovine si
ovine) si a animalelor de munca;
f) cumpararea sau construirea de locuinte si anexe gospodaresti;
g) alte investitii.
2. Rezultatele analizei si stabilirea provizioanelor specifice de risc
Intr-o economie de piata, acordarea de credite, asemenea oricarei activitati
economice, este supusa unui risc. Riscul de creditare, din punct de vedere al bancii, esteriscul de
a pierde sumele acordate drept imprumut unei persoane fizice sau juridice.
Pentru a preveni riscul de creditare sau, in cazul in care acesta a aparut, pentru a-i
diminua efectele, o banca are la dispozitie urmatoarele masuri:
A. Masuri preventive
Orice operatiune de credit comporta in sine, chiar prin natura sa, un risc. Ca un prim
element ce trebuie luat in calcul este posibilitatea bancii de a se angaja in acordarea de credite,
fie din resurse proprii, fie atrase, sau va fi necesara o refinantare de la BNR.
Riscul legat de credit consta, asa cum s-a aratat, in riscul insolvabilitatii clientului care
poate conduce la pierderea sumei imprumutate si riscul imobilizarii, atunci cand clientul, din
diferite motive, nu respecta angajamentul achitarii la scadenta a sumei convenite.
Riscurile care rezulta in particular din insolvabilitatea debitorului pot fi surmontate prin
constituirea de garantii in favoarea bancii (banca, pentru acordarea unui credit, solicita
debitorului garantii reale care sa depaseasca cu 25-50% valoarea creditului).
Garantiile pot fi personale, constituite in functie de persoana debitorului si garantii reale,
constituite in functie de consistenta bunurilor debitorului. Garantiile reale sunt cele care constau
in afectarea speciala a unor bunuri individualizate si sunt formate din ipoteci si gajuri (cu sau
fara deposedare). Garantiile personale sunt angajamente asumate de persoane fizice sau juridice
prin care acestea se obliga sa execute obligatia debitorului, in cazul neexecutarii ei de catre
imprumutat. Garantia personala nu asigura bancii nici unavantaj juridic asupra debitorului sau.
Garantia reala asigura debitorului un drept real asupra unor elemente determinate din patrimoniul
debitorului sau al persoanelor girante.
Principiul general, ce trebuie avut in vedere in estimarea oportunitatii fiecarei operatiuni
de credit, este acela ca banca nu trebuie sa acorde credit pana ce nu estimeaza posibilitatea
recuperarii la scadenta. Conditia prima si fundamentala este capacitatea potentialului credit de a
produce venituri. Aceasta capacitate are o mai mare importanta decat acordarea de garantii, in
masura in care executarea silita este un mijloc extrem pe care il are banca pentru recuperarea
creditului acordat.
In afara capacitatii de a produce venituri, se au in vedere informatiile primite de la:
a) client:
- originile si angajamentele legale ale intreprinzatorului;
- organizarea tehnica si administrativa a intreprinderii;
- raportul intreprinzatorului cu clientii si furnizorii sai;
- motivele solicitarii creditului si destinatia sa imediata;
- criteriile adoptate pentru distribuirea profitului;
- garantiile reale ale debitorului;
b) mediul extern:
- modificarea legislatiei in vigoare;
- modificarea in cadrul pietelor de desfacere si aprovizionare;
- situatia economica generala a sectorului in care actioneaza posibilul debitor;
- tendintele macroeconomice ca: inflatia, rata dobanzii;
- cresterea sau diminuarea concurentei;
- aspecte sociale ca: somaj, restrictii bugetare etc.
Certitudinea cu care aceste estimari sunt facute nu impiedica totusi banca sa-
si iagarantiile reale si personale in raport cu creditul cerut.
Un element important in estimarea si prevenirea riscului, este oportunitatea repartizarii
creditului intre diferiti intreprinzatori ce opereaza in diferite sectoare economice, pe diferite
termene, pentru fractionarea riscului ce decurge din schimbarea conditiilor pietei.
Tot in aceasta etapa, banca trebuie sa stabileasca o rata a dobanzii care sa acopere, pe de
o parte rata inflatiei, iar pe de alta parte rata dobanzii perceputa de BNR, in cazul recurgerii la
refinantare.
B. Masuri operative
Ca o prima masura de asemenea natura este incheierea, in conditii avantajoase pentru
banca, a contractului de creditare. Una din aceste clauze contractuale prevede perceperea unui
comision de gestiune si a unuia de neutilizare a creditului, pentru situatia in care debitorul nu
utilizeaza banii conform contractului incheiat.
Un alt aspect deosebit de important il reprezinta verificarea, periodica, de catre banca a
documentelor contabile ale agentului economic in scopul identificarii factorilor negativi care pot
influenta expunerea la risc a bancii, si in functie de care banca poate proceda si la sistarea
acordarii creditului.
La Banca Agricola se urmaresc urmatoarele aspecte:
-Performantele financiare ale agentului economic, prin calcularea unor indicatori de
bonitate (prezenti si in sectiunea anterioara: lichiditatea generala, solvabilitatea patrimoniala, rata
profitului brut, rata rentabilitatii financiare, gradul de indatorare), precum si interpretarea
acestora.
-Echilibrul financiar al intreprinderii, cu ajutorul indicatorilor de echilibru, respectiv:
-Fondul de rulment, in cazul caruia se calculeaza:
-Fondul de rulment financiar total ca diferenta intre activele circulante si datoriile pe
termen scurt; un rezultat pozitiv semnifica un element favorabil in ceea ce priveste
solvabilitateaagentului economic, un rezultat negativ exprima dificultati in privinta solvabilitatii
(activele circulante pe termen scurt sunt insuficiente pentru a rambursa ansamblul datoriilor pe
termen scurt), o tensiune asupra lichiditatilor si corespunde unei anumite fragilitati in ceea ce
priveste solvabilitatea.
-Fondul de rulment propriu ca diferenta intre capitaluri proprii si imobilizari nete;
acesta exprima gradul de autonomie financiara aagentului economic. Un rezultat pozitiv
demonstreaza finantarea de catre capitalurile proprii a imobilizarilor nete, precum si a unei parti
a activelor circulante adica realizarea echilibrului pe termen lung; un rezultat negativ reflecta
masura indatorarii pe termen lung pentru finantarea nevoilor pe termen scurt, in timp ce un
rezultat nul (mai putin probabil) semnifica armonizarea totala a capitalurilor proprii cu
imobilizarile nete.
-Necesarul de fond de rulment evidentiaza nevoia de finantare generata de
desfasurarea activitatii economice. Se calculeaza ca diferenta intre suma stocurilor si a creantelor
si obligatiile financiare semnificand, in functie de rezultat un surplus de resurse sau de nevoi de
finantare.
-Trezoreria neta se determina ca diferenta intre fondul de rulment si necesarul de fond
de rulment. Daca trezoreria neta este pozitiva inseamna ca activitatea desfasurata este eficienta,
ceea ce permite rambursarea datoriilor financiare pe termen scurt, in timp ce o trezorerie
negativa semnifica un dezechilibru financiar, evidentiind o anumita dependenta a agentului
economic de resursele financiare externe.
-Capacitatea de imprumut exprima capacitatea agentului economic de a contracta
imprumuturi in functie de structura sa financiara si de capacitatea sa de autofinantare. Se
determina ca raport intre capitalurile proprii si capitalurile imprumutate, iar marimea sa ar trebui
sa fie mai mare decat 0,75.
-Performantele activitatii economice prin urmatorii indicatori :
-Ponderea cifrei de afaceri in realizarea profitului se va analiza valoarea obtinuta la
data analizei prin comparatie cu valoarea obtinuta la data acordarii creditului semnificand, daca
marimea sa prezenta este mai mare, o imbunatatire a rentabilitatii agentului fata de perioada
precedenta.
-Clientii neincasati, respectiv gradul de incasare al clientilor, ca raport intre clientii
neincasati si rulajul debitor al clientilor; daca marimea sa prezenta este mai mare decat cea de la
acordarea creditului semnifica o crestere a gradului de incasare al clientilor.
-Furnizori neplatiti calculati ca raport intre furnizorii neplatiti si rulajul creditor al
furnizorilor; daca marimea sa prezenta este mai mare decat cea de la acordarea creditului
semnifica un ritm scazut de achitare a furnizorilor.
Pe langa verificarea evolutiei situatiei economico-financiare a intreprinderii, banca va
mai lua si alte masuri operative, cum ar fi :
- verificarea zilnica a extraselor de cont ale clientilor, a regularitatii incasarilor si
platilor in cont;
- respectarea stricta a obiectului creditului, prevazut in contractul de creditare;
- urmarirea felului in care clientul isi achita obligatiile contractuale, respectiv plata
dobanzii lunare si a transei de rambursare prevazuta in contract;
- urmarirea, pe intreaga perioada de derulare a creditului, a garantiilor mobiliare
depuse de client etc.
In conditiile nerambursarii, dupa avizarea clientului de catre banca, se trece la masuri
coercitive, care vor fi expuse in continuare.
C. Masuri curative
In cazul in care, in cadrul masurilor operative, banca constata neindeplinirea obligatiilor
contractuale, ea are dreptul sa intrerupa contractul de credit. Intreruperea contractului de credit se
poate face fie in momentul acordarii lui, fie in cazul creditului acordat pe transe, in momentul
nerespectarii de catre client a clauzelor contractuale. De asemenea, banca poate intrerupe acest
contract atunci cand activitatea clientului nu prospera, ci dimpotriva.
Daca dupa avizarea de catre banca, debitorul nu-si onoreaza datoriile la scadenta, banca
recurge la masuri extreme : executia garantiilor reale, prin scoaterea lor la licitatie si incasarea
contravalorii creditului; recuperarea sumelor de la giranti.
O alta posibilitate pe care o are banca de a-si diminua pierderile este aceea in care dupa
ce constata ca firma creditata a ajuns in impas financiar, preia datoriile acesteia, in paralel cu
gasirea unui investitor care sa redreseze activitatea. Prin conversia datoriei in actiuni si
cumpararea ei de catre investitor, banca realizeaza practic o diminuare a creditului acordat,
primind in schimb actiuni. Vanzand actiunile investitorului, la momentul incheierii tranzactiei,
recupereaza o parte din creante. Prin utilizarea acestei tehnici, bancile isi imbunatatesc
solvabilitatea, deoarece schimba un activ neperformant cu drepturi de proprietate si pot participa
la restructurarea debitorilor in calitatea lor de coproprietar.
Trebuie precizat ca doar garantiile reale (ipoteca si gajul) sunt singurele care asigura
bancii un privilegiu (intaietate) in raport cu alti creditori, motiv pentru care in procesul garantarii
creditelor acestora li se va da importanta cuvenita.
Daca intreprinderea ajunge in stare de faliment si este lichidata, creditorii care au ipoteci
sau alte garantii reale asupra bunurilor averii debitorului pot fi platiti din sumele realizate din
vanzarea bunurilor supuse garantiilor lor, platile cuprinzand tot capitalul, dobanzile si cheltuielile
aferente. In masura in care sumele realizate din vanzarea acestor bunuri sunt insuficiente pentru a
plati in intregime o creanta garantata, creditorul va avea o creanta negarantata egala cu suma
capitalului, dobanzilor si cheltuielilor datorate creditorului la data inregistrarii creantei, mai putin
suma realizata din vanzarea bunului si platita creditorului. Daca pretul nu acopera in totalitate
creantele creditorilor, in aceasta ultima situatie ei vor intra in concurs cu creditorii chirografari la
distribuirea sumelor rezultate din averea debitorului, dar numai pentru sumele care le sunt
datorate; ei nu pot primi dobanzile aferente, care curg dupa inregistrarea cererii.
O alta masura curativa este evitarea riscurilor prin constituirea unui fond de rezerva.
Conform reglementarilor BNR, in prezent, fiecare banca trebuie sa aiba o rezerva minima
obligatorie de 30%, calculata in fiecare luna asupra disponibilitatilor clientilor, aflate in cont la
banca si a sumelor in tranzit pentru tranzactii in lei.
Toate aceste masuri se iau in scopul obtinerii profitului, a gestionarii corecte a
portofoliului de credite.
Creditarea este deci, o activitate riscanta, care presupune luarea de masuri certe, ferme,
pentru reducerea riscului.
In principiu bancile prefera imprumutarea sumelor banesti pe o perioada mai scurta,
deoarece riscul de nerambursare creste pe masura ce scadenta este mai indepartata. Exista de
asemenea situatii in care, din cauza unor situatii nefavorabile, societatiile sa nu-si poata rambursa
creditul la scadenta stabilita dar banca ii reesaloneaza datoriile pentru o data ulterioara. Evident,
banca va inregistra o pierdere insa aceasta este mai mica. Situatii de acest gen se intalnesc
frecvent in perioadele de instabilitate economica, de recesiune, cand firmele se confrunta cu
dificultati provenite nu numai din desfasurarea activitatii lor, ci si din exterior, cum ar fi de
exemplu blocajul financiar. In acest context, bancile se confrunta cu riscul transformarii
creditelor pe termen scurt in credite pe termen lung, imobilizandu-si fondurile respective pe o
perioada mai indelungata cu toate consecintele negative ce decurg de aici.
In ceea ce priveste volumul creditelor, cu cat acesta este mai mare, cu atat vor fi mai mari
castigurile potentiale ale bancii, rezultate din dobanda aplicata asupra lor. Insa si riscul pierderii
creste proportional. El este dependent si de resursele pe care banca reuseste sa le atraga, pe
politica bancii centrale si nu in ultimul rand, de solicitarile agentului economic.
Din toate operatiunile de credit iau nastere riscuri. Aceste riscuri apar, de fapt, dincolo de
calculele si previziunile pe care bancile le efectueaza inainte de acordarea lor.Este vorba, in
principal de riscul insolvabilitatii debitorului. Sursa riscului poate fi situatia economico-
financiara proasta a agentului economic sau ambianta economica generala. In situatia noastra
actuala, riscul de credit poate avea drept cauza a aparitiei convulsiile economico-sociale,
instabilitatea in general.
Pentru a diminua cat mai mult riscul, se impune o buna cunoastere a solicitantului de
credite. Se urmareste calitatea activitatii desfasurate in trecut si in prezent, rezultatele obtinute si
performantele inregistrate, pe baza carora se fondeaza decizia de creditare.
Banca are ca activitate distincta analiza si evaluarea riscului de creditare, folosind in acest
sens diferite modele de analiza, in vederea luarii masurilor care se impun pentru minimalizarea
acestui risc. In cadrul analizei riscului in activitatea de creditare, se pot face urmatoarele
categorii de analize :
- analiza contabila asupra bilantului, pe baza indicatorilor de performanta;
- analiza mediului inconjurator sau a factorilor externi: politici, economici,
sociologici, tehnologici, legali;
- analiza mediului competitional: piata, costul, resursele;
- analiza diagnostic (SWOT) care cuprinde: puncte forte, puncte slabe, ocazii,
amenintari; prin aceasta analiza se urmareste: incertitudinea, creditarea unor produse
caracterizate printr-un grad inalt de tehnicitate, fluctuatiile economice, capacitatea de
conducere a echipei manageriale, reglementarile legislative etc.
Masurarea expunerii la riscul de credit se realizeaza prin masurarea probabilitatii de
insolvabilitate a potentialilor debitori, iar abilitatea de a face acest lucru depinde foarte mult de
cantitatea de informatii de care dispune. Informatiile necesare bancilor pentru a putea evalua
riscul de insolvabilitate pe care il prezinta clientul sunt:
- directe --- obtinute pe baza de bilant, cont de rezultate, balanta de verificare si din
alte documente financiar-contabile, deci cele care provin de la client;
- indirecte --- obtinute din presa, de la alte banci, de la parteneri comerciali: clienti,
furnizori, actionari sau asociati, sau de la salariati.
Aceste informatii sunt utilizate in diferite modele care analizeaza riscul de
insolvabilitate. Ele pot fi:
- cantitative, care utilizeaza elementele de probabilitate matematica pentru
evidentierea probabilitatii de insolvabilitate. Acestea folosesc drept variabile diferite
rate financiare si coeficienti de ponderare a acestora, functie de importanta care li se
acorda;
- calitative prin care se urmaresc anumiti factori specifici fiecarui debitor, cum ar fi:
reputatia, garantiile pe care le prezinta, volatilitatea castigurilor sau factori cu
influenta asupra tuturor debitorilor;
- optionale care evidentiaza faptul ca debitorii au posibilitatea de optiune intre
rambursarea imprumutului sau executarea garantiei. Variabilele utilizate se refera la
valoarea de piata a bunurilor firmei si valoarea imprumutului, functie de care se
determina gradul de indatorare si risc ale activelor societatii creditate, ca baza pentru
calcularea primelor de risc;
In principiu, aceste metode se utilizeaza pentru a evalua situatia firmei, functie de care se
decide daca se acorda sau nu creditul, in ce volum si pe ce durata. Banca poate saraspunda
afirmativ chiar daca performantele firmei nu sunt foarte bune, dar atunci percepe o prima de risc
mai mare, il acorda intr-un cuantum mai mic, sau pe o durata mai scurta.
Pe parcursul derularii contractului de credit, in activitatea clientului pot interveni situatii
care il pot pune in dificultati de plata. Si acestea trebuie urmarite de banca, prin intermediul
indicatorilor sau instrumentelor financiare care sa evidentieze incasarile si platile intreprinderii,
echilibrul financiar, incasarea creantelor si plata furnizorilor, situatia garantiilor.
La creditele care se acorda pentru un termen lung, alaturi de aceste aspecte, se utilizeaza
in plus si o serie de alti indicatori specifici: rata interna de rentabilitate a investitiei, durata de
recuperare a acesteia, cursul de revenire actualizat, pragul de rentabilitate a investitiei, durata de
recuperare a acesteia, cursul de revenire actualizat, pragul de rentabilitate al unui proiect de
investitii.
Daca banca doreste sa cunoasca riscul intregului portofoliu de credite pe care il detine,
poate utiliza modelul de expunere agregata la acest risc, prin care se determina rentabilitatea
portofoliului ca medie ponderata a rentabilitatii aduse de creditele individuale, si riscul acesteia
functie de volumul fiecarui credit si covarianta rentabilitatilor imprumuturilor acordate.
Reducerea la minimum a riscului creditelor bancare se poate realiza si punerea la punct a
unui sistem informational modern, care se aiba in vedere situatia economico-financiara si chiar
reputatia morala a agentilor economici care solicita credite.
Chiar daca si prin lege, bancile sunt silite sa urmareasca credibilitatea solicitantilor pentru
rambursarea acestora la scadenta si garantarea creditelor in conditii stabilite prin norme clare, s-a
remarcat, mai ales in ultima perioada, o expansiune a creditelor neperformante care a determinat
intrarea in incapacitate de plata a mai multor banci. Acest lucru se datoreaza in primul rand
slabei activitati de supraveghere a activitatii de creditare, desfasurate in conditiile existentei
clientelismului politic si intereselor personale ale unor debitori insolvabili. Pentru remedierea
acestor situatii trebuie urmarite si respectate cerintele prudentiale stabilite prin lege.
Constituirea provizioanelor specifice de risc
Conform Circularei BNR nr. 35/14.09.1995 societatile bancare au obligatia saconstituie
integral, prin includerea pe cheltuieli, provizioanele specifice de risc calculate potrivit Normelor
BNR nr. 3/1994 si HG 335/1995, in urma operatiunilor de clasificare a creditelor.
Constituirea si inregistrarea pe cheltuieli a provizioanelor specifice de risc se efectueaza in
maximul 30 de zile de la data stabilita pentru depunerea la organele in drept de catre societatile
bancare a raporturilor financiar-contabile intocmite pentru 30 iunie si respectiv a bilantului
contabil incheiat pentru 31 decembrie.
Provizionul necesar calculat va fi inregistrat atat in contabilitatea Centralei Bancii
Raiffeisen S.A. cat si in cea a sucursalelor prin debitarea acestora cu sumele corespunzatoare.
Mentionam ca debitarea sucursalelor e necesara datorita faptului ca utilizarea
provizionului se poate face doar in limita sumelor inregistrate in contabilitate (nominal, pe agent
economic).