Sunteți pe pagina 1din 2

O scrisoare pierduta

Ca specie a genului dramatic in care sunt ilustrate intr-o maniera


satiricatipuri umane si moravuri ale societatii, comedia apeleaza la
limbaje scenicecomplexe pentru a provoca rasul. Ca trasaturi
definitorii ale comediei pot fimentionate: personajele care ilustreaza
tipologii sociale diverse, conflictulderizoriu care are intotdeauna un
final fericit si prezenta formelor comicului:ironia, satira, umorul.
Publicata in 1884, O scrisoare pierduta se inscrie in seria operelor
lui

I.L. Caragiale, considerat drept un Moliere al romanilor. Comedie
de moravurisi de intriga, efemeritatea comediei de moravuri, O
scrisoare pierduta este o
capodopera a dramaturgiei nationale.Tema degradarii vietii politice,
sociale si private se concretizeaza prinsurprinderea vietii publice si de
familie a marii burghezii care, ajunsa la putere,se caracterizeaza
printr-o dorinta extrema de parvenire.
Titlul sintetizeaza intriga subiectului, scrisoarea pierduta devenind
un
intrument de santajului politic. Scrisoarea de dragoste care circula prin
maimulte maini reprezinta un simbol al coruptiei si al compromisului
intr-o lume in
care pana si sentimentele au ajuns obiecte de negociere.
Compozitional, piesa este realizata printr-o arta a constuctiei clasice.
Cele4 acte aduc in scena tot mai multe personaje, sugerand tensiunea
si
agitatia provocata de evenimentul politic. Formula dramatica se bazea
za pe structuritraditionale: cronologia evenenimentelor, tehnica
acumularii situatiilor si ainlantuirii evenimentelor.Actiunea este
plasata intr-
un orasel de provincie, capitala unui judet demunte, pe durata a 3
zile ale anului 1883. Relatiile temporale sunt in general
cronologice, doar in anumite situatii, perspectiva temporala este
discontinua, in
care se remarca alternanta temporala a evenimentelor prin flash
-
back.
Personajele sunt polarizate pe criteriul grupurilor de interese,
evidentiate
in din lista de personaje: aripa conservatoare care detine puterea (
Tipatescu,
Farfuridi, Branzovenescu, Dandanache, Trahanache) si aripa
reformatoare (
Catavencu si dascalimea). Relatia conflictuala dintre cele doua
grupuri
se bazeaza pe lupta pentru putere. Incipitul ex abrupto este focalizat
a asupra
prefectului Tipatescu care citind un articol vehement al lui Nae Catav
encu,
decide: Nu s
-
alege!. Se contureaza astfel un conflict derizoriu specific
comediei. Definitoriu pentru aceasta specie este si finalul vesel, care
marcheaza
stigerea conflictului : Sa ma ierti si sa ma iubesti!.

Subiectul dezvaluie
conflictul deschis dintre Nae Catavencu care aspiraspre o cariera
politica, si grupul de opozitie, care se afla la putere. Pentru a-i