TRANSFERUL OBLIGA|IILOR

1. Generaliti
La nceput romanii au admis posibilitatea transferului obligaiilor numai prin acte
mortis causa. Abia pe la sfritul Republicii, necesiti de ordin practic au impus ideea
transmiterii prin acte inter vivos a celor dou elemente componente ale obligaiei, respectiv
creana (elementul activ) i datoria (elementul pasiv).
2. Cesiunea de crean
Cesiunea de crean este convenia prin care un creditor transmite creana sa unei
tere persoane. Creditorul care transmite creana se numete cedent, noul creditor care
dobndete creana se numete cesionar, iar debitorul creanei transmise sau cedate se
numete debitor cedat.
Procedeele juridice prin care s-a realizat transmiterea creanelor au fost novaia i
mandatul in rem suam (n propriul interes).
Novaia constituia cel mai vechi mijloc de transmitere a creanelor cunoscut nc din
epoca veche. n acest scop se recurgea la o novatio inter novas personas prin schimbare de
creditor. Principalele inconveniente ale acestui procedeu constau n faptul c el presupune
consimmntul debitorului i stingea eventualele accesorii ale creanei (garanii, excepii,
etc)
n cazul mandatului in rem suam, transmiterea creanei de la cedent la cesionar se
fcea fr a mai fi nevoie de consimmntul debitorului cedat, iar creana era transmis cu
toate accesoriile sale.

3. Cesiunea de datorie
Cesiunea de datorie se realiza prin aceleai procedee juridice prin care se realiza i
cesiunea de crean, respectiv novaia i mandatul judiciar.
n cazul unei novatio inter novas personas prin schimbarea de debitor, o alt
persoan se obliga, cu consimmntul creditorului, fr a mai fi necesar i consimmntul
vechiului debitor, s plteasc datoria.
n cel de-al doilea caz, mandantul (vechiul debitor) l nsrcina pe mandatar (noul
debitor) s-i ia locul ca prt, urmnd a-i plti creditorului su suma de bani prevzut n
sentina de condamnare.