De cand in umbra vietii, strein, ma ratacesc, Vazut-am pretutindeni o tanara parere, Frumoasa, ideala, cu chipul fecioresc. Divina-i frumusete pe privitori imbata Ca dulcile dorinte ce prin suspine trec, Cosita-i e umbroasa si fruntea-i e curata ; Dar palida-i e fata si lacrimile-o-nec! Cand ea mi se arata prin seri de desfatare, O vad plecandu-si capul pe mana sa visand, In locuri sinuratici fantasma dulce-apare, In sarbatori voioase ea vine lacrimand. !desea pleaca fruntea pe fruntea-mi abatuta , In sanul ei vars lacrimi si ma rapesc de-amor ! !tat e de frumoasa, poetica, placuta Cand lacrimile mele pe fata-i se strecor ! Voi ce de fericire va bate sanul foarte, D-amorul ei cel tanar, o, fratii mei, fuiti ! In sufletele noastre amoru-i poarta moarte. Cand ati iubit pe dansa, mai mult nu mai iubiti. "u am iubit aceasta divina frumusete #i de atuncea lumea mereu o parasesc ; $e sanul ei se stinse frumoasa-mi tinerete, #inuratatea este fantasma ce iubesc. Din volumul %Florile &osforului%