Dimitrie Bolintineanu - Cupa lui Stefan

ntr-o monastire din trecut ramasa,

n domneasca sala se ntinde masa.
Misail prezida ast banchet voios
Si n timpul mesei zice dureros:
- Stefan dupa moarte lasa mostenire
!rcul sau si cupa l-asta monastire.
Cu Cantemirestii lesii au venit
Si prad"nd locasul, arcul au rapit#
nsa nu rapira cupa minunata$
%a traieste nca, de mirare$... &ata$
%l arata cupa... 'oti s-au minunat.
%a era sapata dintr-un matostat.
Servii varsa-ntr-nsa dulce tam"ioasa.
(iecine-nchina pentru o frumoasa.
C"nd la cel din urma r"ndul a venit,
Misail ia cupa si-astfel a vorbit:
- )nde este timpul cel de vite*ie+
'impul de mari fapte+... ,ai$ n-o sa mai vie+
! cazut Moldova, caci orice rom"ni
Se rosesc la -"ndul a mai fi stap"ni.
%i mbraca manta de ntelepciune#
Dar ca sa-si ascunza trista slabiciune.
Dar ntelepciunea fara-a cuteza,
% ca cutezarea fara-a cu-eta.
C"nd vedem sfioasa patria rom"na,
.e-aducem aminte vorba cea batr"na:
Cel ce e mai aproape de morm"ntul sau
/a ideea mortii tremura mai rau$
Stefan nu mai este... nsa o sa vie
!lti Stefani cu viata si cu barbatie:
Daca timpul d-astazi ne apasa -reu,
,iitorul este al lui Dumnezeu$
nsa p"n0 sa vie lantul sa ne rupa,
.u va mai bea nimeni din aceasta cupa#
C"nd un suflet mare se va arata,
1"rburile cupei le va aduna.
2ice, -arunca cupa si o spar-e-n trei...
.imeni n-a str"ns nca h"rburile ei.