Vecina

M ceri mereu, dar nu sunt eu de vin, Ci numai ochii, - ochii ti, vecin, C i-am fcut potec prin grdin... Adeseori tu lai la geamuri storul, i ua ta e-nchis cu zvorul, Dar tot mai viu s-aprinde-n mine dorul! i tot mai des m poart necuratul Spre zmbetul din ochii ti, cu sfatul Pe care-l in ispita i pcatul. De dorul tu, de dragul suferinei, Cnd amgit mi-oi pierde rostul minii, Tu vrei s-mi las i fraii, i prinii? S leg acum ce nu se mai dezleag, S ispesc viaa mea ntreag Pcatul greu c mi-eti att de drag? Dect s fug cu tine-n larg lume, Ori singur eu, s nu-i mai tiu de nume, Mai bine-mpac-mi dragostea cu glume. Zmbind s-mi vindeci inima rnit, Pstreaz calda ochilor ispit, Dar nu mai ine ua zvort! C tu i-nconjuri viaa cu zvoare i clipele de-acum le lai s zboare, Cnd duclea tineree-i trectoare... De ce nu vrei s lai n prag vemntul De datini grele ce-mi ucid avntul, C nu ne-ar ti nici vntul, nici pmntul! Cnd umbra nopii cade peste vale, Tu s m-atepi n pragul casei tale,

C-un vl uor pe umerele goale. S vin, cnd luna nopilor miestre, Frumoas ca o fat fr zestre, Se uit lung i tainic prin ferestre... George Toprceanu