,,Numai Poietul”…..

I Copil
Iată,
În urma războiului
Răniţii vin.
Din urma răniţilor –
Morţii tăcuţi.
Din urma morţilor –
Plugul cel drept.
Din urma plugului
Tu, Doamne,
Paşii îţi legeni.
O brazdă,
O brazdă amestecată
Roşu
Cu seminţele Tale,
Cu sângele nostru,
Cu gloanţele încă
Fierbinţi
Aceasta să fie oare
Viaţa pe care
Din marea Ta viaţă
Ne-ai dat-o?!
Doamne, care,
Aidoma unui cosor,
Aidoma muchiei lui,
Ţie împotrivă,
Palma noastră
În palma Ta o ţii.
Spunem că te iubim, dar
N-ai încredere-n noi –
Mâine iar încăiera-ne-vom.
Şi ne-ai părăsit.
În lipsa Ta,
Iată, răsar iarăşi
Coarnele de foc
Ale întunecatului diavol.
Şi par să nu-l
Mai poată înfrunta
Nici ruga mamelor,
Nici dreptatea luminosului plug.
Doamne, care nici din urma
Copiilor
Nu mai doreşti să mergi.
II Copil
Lucruri ciudate astăzi
Se-ntâmplă în lume şi-n sori.
Tună iarna şi plouă,
Ninge vara pe flori.
Lucruri ciudate de tot
Se-ntâmplă pe glob!
Se vinde aer curat,
Se trage cu puşca în nor,
Unii nu se pot lăsa de fumat,
Alţii îşi lasă ţara uşor.
Lucruri stranii de tot
Se-ntâmplă pe glob!
Multe azi se întâmplă
În lumea cea pământească:
Cel vârstnic se copilăreşte,
Copiii nu vor să se nască.
Lucruri stranii de tot
Se-ntâmplă pe glob!
Cred că e ceva montat
Şi-n floarea aprilului.
Unicul loc liniştit
E ochiul copilului.
III Copil
„Ascultaţi, măi copii!” –
Tot strigă spicul pe deal.
Dar nu mai e ascultat
Bunicul cel mondial.
Lucruri stranii de tot
Se-ntâmplă pe glob!
Gonit ca un iepure, bietul,
De jos, din stea,
Pământul nu mai ştie
În care parte s-o ia.
Lucruri stranii de tot
Se-ntâmplă pe glob!
Latră câinii, gonaşii
Răcnesc ca nebunii.
Răsună pe văi un bubuit,
Se-ntunecă văile lumii.
Lucruri stranii de tot
Se-ntâmplă pe glob!
Nu, încă nu s-a tras
Din groaznice arme –
Pur şi simplu, s-a rupt
Inima mamei.
IV Copil
Maicuta mea: gradina
Cu flori, cu nuci si mere,
A ochilor lumina,
Vazduhul gurii mele!.

Maicuto, tu: vecie,

Nemuritoare carte
De dor si omenie
Si cintec fara moarte!.

Vint hulpav pom cuprinde

Si frunza o destrama.
Mi-e dor de-a tale brate,
Mi-e dor de tine, mama.

Tot casca leul iernii

Cu vifore in coama.
Mi-e dor de vorba-ti calda,
Mi-e dor de tine, mama.

Sub stele trece apa

Cu lacrima de-o sama,
Mi-e dor de-a ta privire,
Mi-e dor de tine, mama.
V Copil
Pentru ea la Putna clopot bate,
Pentru ea mi-i teamă de păcate,
Pentru ea e bolta mai albastră –
Pentru limba, pentru limba noastră.
Pentru ea ninsori se cern din spaţii,
Pentru ea puternici sunt Carpaţii,
Pentru ea e caldă vatra poamei –
Pentru limba, pentru limba mamei.
Pentru ea noi văruim pereţii,
Pentru ea mai sunt răniţi poeţii,
Pentru ea cresc florile visării –
Pentru limba, pentru limba Ţării.
Dumnezeu prima oară
Când a plâns printre astre,
El a plâns peste Ţară
Cu lacrima limbii noastre!
VI Copil
În mine a lovit străinul
De Paşti sau Denii.
Dar încolţitu-m-au bezmetici
Şi moldovenii.
Că nu suntem români, străinul
Pe-a lui o ţine.
Şi-ai mei mai tare-l cred pe dânsul
Decât pe mine.
Basarabie cu jale,
Basarabie,
De pe deal şi de pe vale,
Basarabie!
„Încâlcită-ţi este viaţa”,
Basarabie!
„Ca grâul ce-l bate gheaţa”,
Basarabie!
VIII Copil
Cum trebuie să veţuiesc eu,
În lacrima ochiului meu ca să birui fieara?
Şi cît de mult ar trebui să fie jertfa sîngelui nostru?,
Ca să nu ne mai zbatem atît de singuri?
Atît de la marginea lumii?
Auzi? Rogute încă o dată,
Ascultă încă o dată ce spun slujitorii tăi pe pămînt.
VIIII Copil
Ce să faci domamne cu păcatele astea care nu ne aparţin?
Tu, ce le pătrunzi mereu pe toatele,
Unicul stăpînitor deplin.

IX Copil
Mă rog de tine, ploaie,
Când zbori către planete,
Stropeşte gura mamei
Şi-o apără de sete.
Mă rog de tine, codru,
Căci anii tăi tot fi-vor!
Cuprinde-i cald fiinţa
Şi-o apără de vifor.
Mă rog de tine, iarbă,
Mângâie-i talpa goală
Şi sărea grea din oase
Şi-o apără de boală.
Mă rog de tine, munte,
Cât zboru-o să mă poarte
Sărută ochii mamei.
X Copil
Spune-i soarelui să nu ne încălzească,
Spune-I cerului să nu ne ocrotească,
Spune-I vîntului sa nu ne învoiască,
Şi mai zii pămîntului ca să ne urască.