Ana Blandiana

Oboseala
Ce morti cuminti avem!
Nu izbucnesc prin vulcani,
Nu se clintesc de sub zidurile
ntemeiate pe ei.
Se lasa nchisi n statui
Cu gesturi cioplite de altii,
Se lasa-nhamati n drapele
Pe drumuri necunoscute,
Se lasa arati si putrezesc constiincios
Sa hraneasca pamntul.
Ce morti cuminti avem,
Si obositi.
Ana Blandiana
Legaturi
Totul este eu nsami.
Dati-mi o frunza care sa nu-mi semene,
Ajutati-ma sa gasesc un animal
Care sa nu geama cu glasul meu.
Pe unde calc pamntul se despica
Si mortii care poarta chipul meu
i vad mbratisati si procrend alti morti
De ce attea legaturi cu lumea,
Parinti attia si urmasi siliti
Si toata-aceasta nebuneasca-asemanare?
Ma haituieste universul cu mii de fete ale mele
Si nu pot sa ma apar dect lovind n mine.
Ana Blandiana
Numai iubirea
Numai iubirea dintre parinti si copii
E samnta.
Iubitul meu, esti fiul meu,
De-aici rasare totul.
Ce nu se poate distruge
Aluneca ntre parinti si copii.
Nu-ti stinge auzul
Cu legile lumii acesteia,
ntreg universul atrna
n firul de snge care ne leaga pe noi
Ca o taina curata.
Tu apleaca-te doar si, copilareste,
Saruta-ma pe gura, tata.
Ana Blandiana
Piet
Durere limpede, moartea m-a-ntors
n bratele tale supus, aproape copil.
Tu nu stii daca trebuie sa multumesti
Sau sa plngi
Pentru fericirea aceasta,

Mama.
Trupul meu, dezghiocat din taina,
Este numai al tau.
Dulci lacrimile tale mi picura pe umar
Si mi se strng cuminti lnga clavicula.
Ce bine e!
Nentelesele peregrinari si cuvintele,
Ucenicii de care esti mndra si care te sperie,
Tatal, banuitul, nerostitul, veghind,
Toate-s n urma.
Linistita de suferinta-nteleasa
Ma tii n brate
Si pe furis :
Ma legeni usor.
Leagana-ma, mama.
Trei zile numai sunt lasat sa m-odihnesc
n moarte si n poala ta.
Va veni apoi nvierea
Si din nou nu-ti va mai fi dat sa-ntelegi.
Trei zile numai,
Dar pna atunci
Mi-e att de bine
n poala ta cobort de pe cruce,
nct, de nu mi-ar fi teama ca te-nspaimnt,
Lin mi-as ntoarce gura
Spre snul tau, sugnd.