CANTECUL LAYREI

AUTOR: MIRELA MOISE

"Tu heruvim strălucitor|Stăteai în tronul de domnie

Alăturea de Dumnezeu|În nesfârșită bucurie

Timpane,imnuri și-alăute|Erau mereu în slujba ta

Cântai alături de alți îngeri|Și-n Dumnezeu voiai a sta

Tu heruvim ocrotitor|Un paznic al desăvârșirii

Erai un înger răpitor|Pe aripile nemuririi

Nelegiuirea te-a cuprins|Uitat-ai cântecele alese

În loc de slavă pentru Tatăl|Mândria a început a țese

Iar locul tău de lângă tron|În goliciune te așteaptă

Ești fiul cel rătăcitor|Ce nu mai vede calea dreaptă|

Cântările s-au stins demult|Nu mai slăvești pe Dumnezeu

Întunecimea șade-n tine|Iar sufletul îți este greu

Dar Tatăl te vrea înapoi|Și frații tăi te strigă-n cor

Când vei lăsa întunecimea|Tu,heruvim strălucitor?"

***

1
Ce crunt,ce crud a fost războiul...Cum ai putut să crezi că îl poți detrona pe însăși Lumina
Lumii,tu stea strălucitoare? Pe cat de lucitor ai fost,acum ești doar o umbră amintită in Cărțile
Îngerilor,răzvrătitul care credea că îl poate înlocui pe Tatăl.Cum ai putut să uiți jurămintele
scrise pe săbiile de foc si pară? Cum ai uitat onoarea,datoria și iubirea față de frații tăi mai
mici,oamenii?

Și ce durere mare când ți-am văzut brațele albe schingiuite de lanțuri ruginite,pecețile rupte de
pe veșminte și însemnele puterii luate de către Mihail.Din întelept și bun,ai devenit NE-bun.Și ai
rămas înscris în Cronici ca întâiul Heruvim ce a dorit să tulbure pacea universala.

În secret,mi-am tăinuit pașii,să te văd pentru ultima oara,fiindcă din tine am fost ruptă de la
Începuturi,când Tatăl m-a creat...Și rătăcirea ce o simt îmi e martora vie a Căderii tale în
uitare.Aș vrea să te pot salva de propria distrugere,dar nu poți salva pe cineva care nu vrea să
fie salvat.Curând m-am înfricoșat de ce ai devenit,străfundurile mi s-au cutremurat ca muntele
când se scutură de nea,iar ochii îmi plâng ca două lacuri albastre.

Dar ți-ai luat tainul și ai ajuns Prinț în adâncuri,încununat nu de coroana ta sfințită,ci de vițe
sălbatice ce poartă cozi de șarpe.Hainele tale măiestrite sunt văluri negre ce se aseamăna cu
zborul unui corb și aripile tale-s fum.Iar tot ce strigi tu este...Groaza!

Ocrotitorul oamenilor este acum călăul lor.Și tot ce stă între oameni și cruzimea ta e-un cântec.

CAPITOLUL 1: MA INTORC ACASA

După atâta vreme de încercări și suferințe,am scăpat cu viață din Împărăția Întunericului.Chiar și
gândul mi se pare de necrezut.Sufletul mi-a rămas intact,în pofida faptului că am fost atrasă ca
un magnet de Prințul decăzut,parte din mine și eu din el.Ar trebui să nu mă mai gandesc la asta și
să grăbesc pașii,poate se răzgândește și trimite o haită de câini infernali pe urmele mele...În
inimă începe să mi se înfiripe o bucurie năvalnică când văd că am ieșit din pădurea de mesteceni
și mai e atat de puțin până acasă.Acasă! Un cuvânt care dintr-p dată înseamnă atât de mult!
Îndelungată vreme m-am simțit părăsită la Templu,stiind că părinții mei adevărați m-au dat de
bunavoie Preotesei Denaida.

Apoi mă opresc brusc pentru că simt că ceva nu este bine.Mestecenii nu mai sunt uscați,ci abia
ce au dat în floare! Iar aerul călduț îmi arată că toamna a pierit,înlocuită fiind de miresme
primăvăratice.

Merg,merg spornic și aș fugi de aș putea,dar oboseala îmi înmoaie picioarele.Abia aștept să îmi
îmbrățișez surorile,apoi să mă pregătesc,pentru că represaliile nu vor întarzia să apară.Bucuria

2
mea adancă e tulburată însă de amintirea Nyriei.Cum mă voi duce acum în fața Mamei să îi spun
ca...A fost ucisă? Cum voi răbda toate acele perechi de ochi,care vor dori să știe ce s-a întamplat
cu ea? Ar fi trebuit să mă întorc cu ea înapoi.Mi-am șters lacrimile cu dosul palmei și mi-am
întărit inima,pentru că nu mai este nimic de făcut.

Sufletul ei se odihnește în IȘH.

***

De îndată ce am pășit în templu,mireasma lui m-a cuprins și am inspirat cu nesaț fumul

tămâii.Am început să tușesc fără să vreau,uimită ca parfumul ei mă supără.Intrarea mea
precipitată a amuțit toată suflarea,ca un făcut,toate capetele s-au întors în direcția mea,urmate de
șoapte,apoi exclamații și strigăte.

-Layra ?! Trăiești? am auzit-o pe Briseide.

Un culoar s-a facut în fața mea,pe care calc cu hotărâre,apropiindu-mă de altar,acolo unde pot
vedea silueta Mamei.Ea e singura care nu pare șocată de reîntoarcerea mea.Singurul gest pe care
l-a făcut a fost să își ia mâinile de pe cartea Sfantă și să înceteze a citi.

Am ajuns în față și m-am așezat la locul meu obișnuit,acolo unde înalț imnuri Dumnezeului
nostru.Capetele s-au întors invers,simțind acum privirile lor cum îmi ard ceafa.Denaida mă
privește lung și așteaptă ca șoaptele sa înceteze.Curând,se face atât de liniște,încât daca ascult
atent,îmi pot auzi bătăile inimii.

Denaida face un semn spre cineva și una dintre surori îmi aduce o carte de rugăciuni,cea din care
citim la slujba de seară.Totul pare neschimbat.O iau cu mâinile ușor tremurande și o
deschid.Încerc să cânt,dar cuvintele mi se opresc în gât.Încerc să citesc,dar ceva mă sugruma
încet.Fac semn din cap că nu pot și cartea îmi cade pe podea.Briseide ma apucă de braț.

-Gardianule,ești bine?

Nu am putut citi pentru că literele îmi dansau în fața ochilor.Mama face un alt semn și mă
apropii de altar.Acolo,văd întinsă pe masă sabia mea.Oh,cat de dor mi-a fost să ii simt mânerul
sculptat!

-Ridic-o! îmi zice ea ferm.

Îmi îndrept repede mâna spre ea,dar când degetele mele o ating mi le retrag fulgerător.Mă arde!
Am rămas cu gura căscată în fața ei,nevenindu-mi să cred că așa ceva se poate
întampla.Stupoarea de pe fața mea se transmite si surorilor,iar Denaida încruntă ușor din
sprancene.Încerc din nou să o iau și mânerul ei mă frige iar.Ce se întâmplă cu sabia mea?

-Întrebarea corectă ar fi...Ce se întamplă cu tine?

3
Ridic ochii din pământ și o privesc cu rușine pe Denaida,apoi încerc iar să apuc sabia,dar nu pot
răbda mult arsura și aceasta cade pe podea cu un zăngănit metalic.

Acum Denaida se apropie de mine cu pași solemni.Poartă o robă albă încinsă cu o centură
împletită iar în mâna dreaptă ține o cruce mare de argint.Vine cu ea și o ridică ușor până la
înălțimea frunții mele.Eu mă uit în luciul ei și nu zic nimic,dar simt nevoia sa o ating.De data
asta,nimic nu se întamplă,iar oftatul ușor din pieptul Mamei îmi arată că sunt salvată.

-Vei fi bine.

Surorile zâmbesc ca și când știu la ce se referă ea și încep să cânte cu voioșie un imn,iar vocile
lor calde îmi fac pieptul să mi se înfioare și lacrimi să-mi apară pe obraz.

Denaida se întoarce la altar și continuă să întrețină slujba.Eu răman nemișcată la locul meu,nu
pot cânta,dar ascult.Tămâia ma îneacă,nu pot citi slovele sfinte,dar am putut atinge crucea și asta
îmi dă speranță ca nu mi-am pierdut sufletul.

Slujba se încheie și toată lumea se răspandește.Deși știu că surorile au mii de întrebări pentru
mine,ies liniștite ca și când mi-ar înțelege zbuciumul.Au rămas înăuntru doar Briseide si
Adrena.Preoteasa tocmai închide cartea.

-Vino Layra,apropie-te.

Cele două surori mă încadreaza și mă apucă fiecare de cate un braț.Nu înțeleg de ce se poartă așa
ciudat cu mine.Denaida vine iarăși în fața mea,nu mă atinge dar începe să spună cuvinte într-o
limbă stranie,privind expresia de pe fața mea.Nu știu ce spune,dar cuvintele ma supără.Ochii
încep să îmi ardă în orbite,pielea mi se încrețește,mâinile mi se slăbesc și capul îmi amețește.Mă
zbat,voind să îmi eliberez brațele.

-Ai fost murdărită...

Știe! De unde știe ce s-a petrecut în palatul lui Lucifer?

-Poate din cauză că am darul de a vedea în tine sau poate din cauză că te porți ca un demon
atunci când îți citesc rugaciuni de dezlegare!

Vocea ei a devenit aspră.Mă cutremur când îmi dau seama că acel timp petrecut în Infern m-a
schimbat.Și nu în bine!

-Mâine la răsărit de zori te vei trezi...Te vei spăla cu apă neîncepută,nu vei mânca și vei merge cu
mine și surorile la râul sfânt,să te scalzi în el și să te purifici.Întunericul a pătruns adânc în
mădularele tale și trebuie scos afară cât mai repede cu putință.Nu știu de ce te afli încă în
viață.Fie pentru că ai primit ajutor să scapi,fie pentru că ai fost lăsată să pleci si să aduci
întunecimea aici,prin trupul tău.

-Mamă...

4
-Nu vreau să aud nimic.Mintea îți este întinată.Vom vorbi mâine dupa ce te
purificăm.Adrena,Briseide,o veți închide în chilia ei,apoi veți veni cu mine să ne rugam pentru
ea.

Ele încuviințează și mă scot afară din templu.Nu îmi mai simt picioarele și mă sprijin de
surori,care mă duc ferme spre chilia mea.

***

"Tu ești a mea pentru totdeauna...De ce nu vrei să înțelegi,Layra?"

În mijlocul armăsarilor negri cu ochii de foc,mânjit de sânge din cap până-n picioare,tinând în
mana dreaptă o inimă încă palpitând,stă o siluetă înaltă care mă înspăimântă.Strâng mânerul
sabiei mai bine și mă reped spre el.El aruncă inima cu un rânjet victorios pe față și se repede la
rându-i spre mine,oferindu-și pieptul.Sabia mea îi întalnește veșmantul dar cand să îi străpung
inima...Ezit.

-Nu poți să o faci,nu-i așa? rade el batjocoritor.

Până să mă dezmeticesc,se ridică în picioare și strânge în palme taișul sabiei mele,ce îi stă
înfiptă cu varful în pieptul lui.Trage de ea și un fir de sânge se vede pe pielea lui
imaculata.Încerc să retrag sabia,dar el nu vrea și o apasă mai tare,iar sabia îi intră în
piept.Atunci... se preface în fum și dispare,în urmă rămânând doar sabia cu vârful înroșit."

-Layra! Trezeste-te! Trezeste-te!

Cineva mă mișcă ușor.Văd deasupra un chip familiar.

-Te zbăteai în somn...Vino,Mama ne așteaptă.

Mă ridic buimacă din somn.Mă îmbrac cu o haină albă și mă spăl pe față cu gesturi repezi,cu
gândul la visul atât de real.Doar că știu că nu e vis...E Lucifer care încearcă să mă sperie și să îmi
amintească că el e stăpânul acestui joc.

Am părăsit chilia,urcând pe un cal ce îmi fusese dinainte pregatit. Denaida și surorile se urcă de
asemenea pe cai,fără prea multa vorbă.Am mânat grăbită animalul,pornind împreună cu ele spre
râul Cefreu.

CAPITOLUL 2: RAUL CEFREU

Pe masura ce mergem spre raul Cefreu,incep sa realizez ca aici este primavara.Ma uit spre
Briseide si ii fac semn sa incetineasca putin,iar ea face un semn usor calului,strangandu-i burta
cu picioarele.Denaida continua sa mearga la pas,pentru ca nu mai este mult,raul deja se vede.

-Briseide...In ce luna suntem?

5
-Este luna florilor caju...De abia ce au inverzit copacii.

Luna florilor ! Cand eu plecasem,eram in luna putregaiului aramiu,cand copacii incep sa se usuce
si frunzele sa cada.Am stat 9 luni in imparatia intunericului! Mai degraba 9 ani!

Nu am mai zis nimic,asteptand sa imi revin din uimire.

Raul Cefreu se intrezareste vesel printre copacii abia inverziti,ce poarta mugurii florilor de
caju.Salciile cu frunze tuguiate si verzui se leagana usor in bataia vantului.

Am coborat prin iarba deasa,ce inca mai poarta roua,simtind ca imi este usor frig.Denaida
coboara de pe cal si face semn celor doua surori sa desarte ceva din desagii legati de animale.

Le vad cum scot doua urne de arama,o cruce mare de argint,o sticluta cu apa sfintita si o carte
veche.Umerii imi tremura,dar nu numai de frig,ci si de frica.Ce se va intampla acum?Urasc cand
nu stiu ce va urma,as vrea sa pot vedea,dar darul inainte vederii este al Denaidei.

Ma apropii de malul raului si Mama imi spune mental sa intru in apa lui pana brau,apoi intra si
ea impreuna cu surorile.Raul este rece,simt cum picioarele si soldurile imi ingheata,ma scutur din
cauza unui fior,dar continui sa merg pana apa imi ajunge la burta.Haina mea lunga si alba
pluteste usor.

Cele doua surori intra si ele si umplu urnele,apoi Denaida strecoara in ele apa sfintita din
sticluta.Incepe sa citeasca cu glas tare si rar cuvinte in limba straveche a ingerilor.Spre deosebire
de aseara,cand literele imi jucau in fata ochilor si nu mai intelegeam nimic,reusesc sa deslusesc
cateva crampeie,acoperite partial de zgomotul vantului.

Nu simt nimic neobisnuit pana acum,in afara ca imi este frig.

"Curat-o de intunecime,boteaza-o din nou cu lumina ta...Binecuvinteaza acest copil al tau..."

Briseide ridica urna si imi toarna apa pe cap.Parul mi se uda si se lipeste de fata,dar stau smirna
si nu zic nimic.Pana sa ma dezmeticesc,a doua urna a fost si ea golita peste umerii mei,in vreme
ce Denaida continua sa se roage.Apoi tace si ma contempla in tacere.Stau cu mainile
impreunate,privind raul,care este atat de limpede,incat se vede fiecare pietricica.Denaida se
apropie tinand de poalele rochiei,apoi le lasa sa cada si ia crucea in mana.

Le spune celor doua sa ma ia fiecare de un brat si sa ma cufunde in apa cu totul.Face semne in

fata mea folosind crucea.Ce fel de ritual ciudat este si asta?Voiam sa intreb,dar stiu ca nu trebuie
sa vorbesc deloc cat se desfasoara ceremonia,asa ca iau o gura de aer si ma las purtata de bratele
lor.Vad chipurile lor usor deformate de oglinda miscatoare a apei si gesturile stranii ale mamei
mele spirituale.

Apa rece ma face sa intru intr-o stare asemanatoare visului.Apoi...simt o izbitura groaznica in
spate.Ma zbat speriata,dar cele doua maini care imi apasa umerii nu ma lasa sa ies la suprafata.O
usturime ma arde si incep sa scot aer cate putin,dar apoi ma linistesc,sperand ca asta a fost

6
tot.Sperante desarte! Trupul mi se contorsioneaza iar si o usturime ma arde din nou,mai groaznic
decat prima.Capul incepe sa mi se invarta si deodata parca nu mai sunt in raul Cefreu.

Sunt pe mana Marchizului,in acel subteran si ma loveste cu biciul cu mare sete.Imi dau seama cu
groaza ca retraiesc ce s-a intamplat atunci...Ranile pe care mi le-a facut le simt pe piele,ca si
cand totul s-ar petrece aievea.Nu,trebuie sa se opreasca...Inca o lovitura,si inca una! Si...

Ma zbat si ies afara,tragand o gura de aer.Surorile ma privesc speriate,iar eu gem,pentru ca

spatele imi e plin de sange.Camasa alba si-a pierdut aspectul imaculat.

-Inapoi in apa,o aud pe Denaida aspru.

-Nu pot face asta,murmur,tremurand de frig si durere.

-Vrei sa te intorci printre noi?Atunci o vei face.

Am oftat si m-am lasat in jos,lipindu-ma de fundul apei,cu genunchii la gura si tinand aerul in
piept.Ele imi apasa usor capul,ca sa ma tina acolo si sa nu ies afara din greseala.

Intru iar in acea stare ciudata si ca un fulger vad mai multe scene.Sunt in pestera,iar Lilith si
Inanna au cu ele piroane groase si ciocane si...Nu,nu pot sa retraiesc asta!Dau sa ma ridic,dar
parca sunt cuita de fundul apei.Cuvintele Denaidei au facut asta,sunt sigura.Au trecut 15 secunde
si simt nevoia de aer.Apoi o durere oribila imi infasoare palmele,in locul unde ele mi-au infipt
cuiele.Strang din palme si urlu inabusit,incercand sa tin gura inchisa,dar nu pot,apa intra si incep
sa ma zbat.Ele ma trag repede afara si scot apa,tusind puternic,ca apoi sa urlu.Imi trag rasuflarea
plina de furie.

-Incetati! Ce-mi faceti?

-Inapoi.

Vocea ei nu lasa loc de nesupunere.Fie ce o fi! O sagetez din ochi si ma las de data asta pe
spate,iar ele ma tin la suprafata.Privesc cerul si aud cuvintele preotesei.Respir ceva mai
bine,simtind apa cum imi intra usor in urechi.Inchid ochii.

Ritualul continua si retraiesc alte moment de groaza...

Nu,asta nu! Cutitul Inannei...Vreau sa le zic ca nu mai vreau,dar ma cufunda in apa si ma tin de
maini,iar puterea mea se pare ca nu exista cat ma aflu in apa raului.Cum pot sa imi faca asta?M-
as putea ineca...! Durerea dinte omoplati este la fel de oribila si ma zbat,apoi raman
nemiscata,incercand sa fiu atenta sa nu pierd aerul.Lucifer...Se afla in fata mea si ma tranteste pe
jos.Apoi o palma usturatoare imi arde obrazul stang si o resimt chiar acum.

Simt apa cum ma paraseste usor si chipul imi iese din apa.Nu mai pot merge,am dureri
groaznice,din picioare imi curge sange,spatele imi este numai brazde si sufletul imi este

7
tulburat.Ranile sunt atat de proaspete incat parca acum le-am capatat.Surprind pe chipul
Denaidei o expresie de compasiune,care este inlocuita repede de cuvinte aspre.

-Ce credeai? Ca leacurile lui Lucifer ti-au vindecat rana de cutit?Unde s-a mai pomenit ca ingerii
cazuti sa vindece pe cineva?Mintea ta a vrut sa creada asta,tot ce ai vazut si simtit in Infern a fost
aranjat de catre ei.Acum ca iluzia s-a spulberat,raul sfant arata adevarul.Asta e ceea ce ai primit
cu adevarat de la ei! zice ea si arata cu mana spre ranile mele.

Lacrimile imi curg in tacere pe obraji,in vreme ce surorile imi arunca pe umeri o mantie si imi
dau putin vin sa ma incalzesc.M-au urcat pe cal cu chiu cu vai,am dureri asa cumplite la picioare
incat nu pot calca,asa ca sandalele le-am lasat acolo,pe malul raului,uitand sa le mai iau.M-am
lasat pe gatul calului si am strans usor fraiele.Sunt prea slabita,asa ca Briseide ia fraiele si merge
paralel cu mine,manand calul meu,iar al ei este luat si legat de al Adrenei.

***

Nu stiu cat am zacut.Poate zile,sau saptamani.Ranile de pe spate mi-au fost curatate cu pasta din
plante in fiecare zi.Picioarele imi sunt acoperita cu cataplasme si bandajate in panza
curata.Curand,m-au luat fierbintelile si surorile au inceput sa se sperie.Denaida a trimis cateva
dintre ele sa ma ingrijeasca,iar ele au vegheat cu randul la capataiul meu,noapte de
noapte.Blanda Nyria,unde o fi acum?Ea se pricepea cel mai bine la oblojirea ranilor trupesti si
sufletesti.

Desi purificarea a fost dureroasa pentru mine,a fost necesara.De indata ce am inceput sa ma simt
mai bine,am inceput sa citesc rugaciunile zilnice,dar inca nu pot umbla,asa ca am ramas
prizoniera in chilia mea intunecata.

Simt ca sufletul mi-a fost vaduvit de ceva foarte pretios.Ma simt goala si seaca si imi este dor de
Nyria.Din ce in ce mai mult,iubirea ce o purtam candva in suflet incepe sa se transforme in
amaraciune.Iar cand ma gandesc la Printul intunecat si la cat de mult rau mi-a facut...Nu pot sa
cred ca m-am lasat sedusa de el.Rusinea ma doboara de fiecare data cand ma gandesc la asta,dar
stiu ca fortele lor malefice impreunate m-au cotropit si ar trebui sa fiu recunoscatoare ca sunt in
viata si ca nu mi-am pierdut sufletul in intuneric.

Dupa o vreme am reusit sa ma ridic din pat si sa ma plimb prin gradina iar seara am participat la
slujbe.Spre fericirea mea,acum pot canta din nou,multumind lui ISH pentru ca nu m-a parasit.A
fost mereu cu mine si in mine,veghindu-mi pasii iar faptul ca m-a botezat din nou arata marea lui
mila pentru mine.

***

Dupa sase saptamani,am primit o vizita neasteptata de la Denaida.Am stat si i-am povestit despre
amenintarile lui Lucifer,iar ea m-a incredintat ca nu va trece mult pana vom fi atacati de fortele
intunericului.

8
-Acum ca te-ai intremat,trebuie sa pornesti la drum.Ai de facut o calatorie importanta,cea mai
importanta pe care o vei face vreodata.Tu vei fi cheia salvarii acestui ordin.

-Unde voi merge?intreb eu mirata.

-Trebuie sa ceri ajutor Batranilor din Ordinul Dragonului.Te voi invata ce sa le spui ca sa te
asculte.Ai un drum lung de strabatut,asa ca ar fi bine sa te odihnesti.

-Voi merge singura?

-Nu,le vei lua cu tine pe Briseide si Lilia.

Si zicand acestea,Denaida se ridica si parasi chilia.

CAPITOLUL 3: TRECATOAREA VRAJITA

Suntem pe drum de 14 zile,vremea este din ce in ce mai mohorata,oboseala este crunta,dar ne

apropiem de trecatoare,vom strabate muntele printr-un tunel antic,care duce spre locul secret al
Ordinului Dragonului.Denaida mi-a dat o harta veche,pe care o pastrez cu mare grija ascunsa
undeva la piept si nu permit nimanui sa o vada,nici macar surorilor mele.

Briseide doarme intinsa in cortul ei,care este pe jumatate deschis.Lilia a facut focul si tocmai se
pregateste sa incalzeasca ceaiul.Eu stau cu harta pe genunchi si urmaresc cu degetul ultima parte
a drumului.Nu ar trebui sa mai fie mult...

Caii se infrupta cu iarba cam palida acum,dar nu par prea infometati,la fel ca si mine.Pe masura
ce ma apropii,setea si foamea imi pier,inlocuite de spaima.Daca nu voi reusi sa ii conving pe
Batrani sa ne ajute?Daca ne vor lasa sa pierim?Nu oricine are curajul sa se infrunte cu armata
Printului intunecat.

Ma ridic si ma duc spre foc,dupa ce am bagat harta in invelisul ei de arama.Lilia imi zambeste si
ochii ei caprui se incalzesc.Nu stiu de ce a trimis-o Denaida cu mine,e asa de fragila ca ma
temeam ca nu va rezista calatoriei.

-Ar trebui sa ne punem in miscare,soarele va fi imediat sus.Trezeste-o pe Briseide,ii zic eu apoi

ma duc spre malul raului ca sa umplu plosca cu ceva apa proaspata.

Raul susura vesel,sub lumina soarelui rosu,care incepe sa iasa dintre dealuri.Nu am putut dormi
deloc azi-noapte,gandul imi sta doar la sosirea la Templul tarkilor,la acel barbat blond din visele
mele care se pare ca ma asteapta...Am crezut ca fusese doar o fantasma pana Denaida mi-a zis
mai multe despre el.

Acum stiu ca nu m-am inselat si nu tot ceea ce am visat in Infern a fost creatia lui
Lucifer.Denaida nu a aflat insa despre Batranul din vis,care mi-a vorbit de Calea aurie.Dintr-un
motiv pe care nici eu nu il inteleg,am pastrat acest lucru ascuns.

***
9
Drumul incepe sa se piarda pe masura ce ajungem la poalele muntelui.Dealurile,copacii si tufele
sunt undeva in urma,tot ce vad aici este iarba usor uscata,ca lovita de un vant dogorator,rugi de
mure cu tepi uriasi si pietre arse de soare.

Ne regasim in fata unui tunel intunecos,care duce in interiorul muntelui,singura cale prin care
putem ajunge in Valea Dragonului.Am strans mai bine haturile calului si l-am facut sa
inainteze,urmata de surorile mele.

-Cat de intunecata este trecatoarea...zise Lilia.Daca vom intalni jivine-n cale?

-Nu te teme,nimeni si nimic nu se va apropia de noi...Nu cata vreme ma aflu eu pe aici.

Am zambit si am strans cu mana stanga sabia mea de argint,ascunsa sub pelerina iar Lilia a
miscat din cap in semn de aprobare.

Tunelul ne inghite si lasa in urma ultimele raze ale apusului,ultimele ramasite ale vietii mele de
dinainte,pentru ca povara de pe umeri imi este tot mai grea.Toate astea se intampla numai din
pricina mea ! Daca nu m-as fi dus pe teritoriul intunericului,nu m-as fi intalnit cu Lucifer,nu as fi
suferit atatea torturi si nu as fi acum pe fuga,incercand sa capat ajutor de la niste oameni pe care
niciodata nu i-am mai intalnit.

Cugetand la asta,m-am pierdut in maruntaiele muntelui,mergand la pas,privind cand in

stanga,cand in dreapta,spre marginile acestei trecatori stranii,care poate fi asemanata cu un
labirint.Din ea nenumarate poteci pornesc spre cine stie ce fundaturi.Denaida m-a avertizat sa
merg numai pe drumul principal si pentru nimic in lume sa nu adorm pana nu ies din munte.De
ce mi-a zis asta nu stiu,nu a vrut sa imi raspunda la intrebare.Poate muntele tine inchis in el stihii
sau cine stie ce vraji uitate,menite sa il protejeze...

Mersul calului,monotonia si intunericul pun stapanire pe mine.Lilia si Briseide par din ce in ce

mai obosite si la un moment dat Lilia coboara de pe cal.

-Ce faci?

-Ma gandeam sa stau putin jos.Doar putin sa ma sprijin de peretele tunelului si sa imi trag
sufletul...

Ceva straniu a pus stapanire pe Lilia,o simt si o vad dupa sclipirea din ochii ei.

-Urca-te inapoi,ii zic eu cu o voce poruncitoare.Nu ne oprim din mers pana nu ajungem acolo
unde trebuie.

Ea ofteaza si se urca inapoi pe cal,anevoie si cu miscari lente,ca si cand toata vigoarea i s-a
dus.Nici eu nu ma simt prea in apele mele si ceva imi striga ca se petrece ceva ciudat,iar asta ma
face sa ma indarjesc in a ma tine treaza.

10
Tunelul pare ca ar lumina de undeva din el insusi,pentru ca luceste slab,iar asta ma bucura pentru
ca nu mai avem nevoie de torte.Dupa o vreme nu mai aud zgomot in spatele meu si cand ma uit
inapoi o vad pe Briseide ca a cazut pe spatele calului,tinand inca haturile in mana,iar acesta
merge de unul singur,urmandu-ma pe mine.Dar unde e Lilia?

Cobor degraba de pe cal si iau haturile,intorcandu-ma inapoi si cand ajung o vad pe Briseide ca
adormise.Cum putuse sa adoarma ca busteanul,din mersul calului?O misc usor de umar,dar ea nu
da niciun semn.

-Briseide...Trezeste-te! Trebuie sa te trezesti! o zgaltai eu.

Ea ridica capul usor,cu ochii mirati si somnorosi.

-Ce s-a intamplat?

-Ceva straniu se petrece in tunelul asta...Ai adormit iar Lilia a disparut.Haide,sa mergem sa o
cautam.

Ma uit in jur si vad trei tunele care se casca in directii diferite.Pe care sa apuc?Ma uit pe pamant
si vad urme proaspete,sunt urmele unor potcoave.

Briseide coboara si merge langa mine,tinandu-se aproape lipita de cal si uitandu-se in toate
partile speriata.

Am purces spre tunelul din stanga,mergand cat se poate de repede,dar cu teama in suflet sa nu
trezesc cine stie ce spirit stravechi ascuns in crampeiele muntelui.Deodata,sabia mea incepe sa
straluceasca asa de tare incat imi ascut ochii.O iau de la sold si ma uit la ea cu
mirare,neintelegand ce se intampla.

-Ce este asta?intreaba Briseide.

Ma uit pe taisul sabiei si abia acum vad niste litere ciudate,curgatoare,cum stralucesc in
auriu,litere pe care nu le-am mai vazut niciodata de cand am primit sabia.

Sunt inscrisuri in limba ingerilor cazuti.

-Ce scrie? se agita sora mea.

-Sunt versuri..." Da-i Cautatorului ceea ce cauta... Celui Neiubit un strop de iubire...Iar
Luptatorului o cauza dreapta...Si celui Pierdut izbavire".

-Ce inseamna asta?

-Nu stiu Briseide...Haide,sa mergem,in curand vin zorii si nu am iesit din muntele asta.

11
Am bagat sabia inapoi care nu mai lucea si am continuat sa urmaresc pasii calului,care duc
undeva in adanc.O pestera mare se casca in fata noastra,o sala inalta decorata cu lungi lumanari
din cristale si granit,niste podoabe faurite de mana naturii.In fata se vede o masa de piatra
cenusie pe care sta culcata o silueta.Am lasat calul meu lui Briseide si m-am apropiat precauta de
masa,scotand usor sabia de la sold.

O femeie cu plete lungi,brune,doarme cu mainile intinse pe laga corp,complet nemiscata.Pe

ISH,ce se intampla aici?

-Lilia,Lilia...Trezeste-te...!

O iau de brat si o misc,atunci o mana fierbinte ma strange de degete cu putere si Lilia se ridica
repede,cu o miscare nefireasca,privindu-ma cu ochii larg deschisi,fara sa clipeasca.Am vrut sa
imi trag mana,dar ea ma tine incordata,pana aproape simt ca ma doare.Atunci o fasie de lumina
venind din tavan ma lasa sa ii vad chipul.

Ochii ei...Sunt complet negri ! Briseide da sa se apropie.

-Stai acolo...strig eu.

Sabia incepe iar sa luceasca si o scot de la sold.Lumina ei o face pe Lilia sa mugeasca si dupa ce
imi da drumul la mana,sare de pe masa si incepe sa fuga.

-Ce faci demonule?

Scot sabia si o urmaresc pentru ca stiu ca aceea nu este Lilia,cineva a intrat in trupul ei cand a
adormit.

-Ma joc,ranjeste ea si se aseaza de partea cealalta a mesei.

-Inceteaza si pleaca din trupul ei! zic incercand sa fiu convingatoare.

Ii pun sabia in fara si literele incep sa luceasca iar lumina ei o supara tare pentru ca isi duce
mainile la ochi.Am inconjurat masa de cateva ori fugind dupa ea,in vreme ce chicoteste si rade
de mine.In cele din urma,m-am saturat...Am sarit direct pe masa si cand am ajuns deasupra,am
sarit in fata ei.Surprinsa,s-a dat in spate si a cazut pe jos.Am inceput sa ma apropii,cu sabia
scoasa si am atins-o pe umar.Atunci a mugit si a prins taisul sabiei,dar acesta a ars-o si si-a retras
mainile urland.Apoi si-a dat ochii peste cap si a ramas nemiscata.

Cand m-am lasat in jos spre ea,am vazut-o ca deschide ochii incet.Am rasuflat usurata,era din
nou Lilia.

CAPITOLUL 4: ORDINUL DRAGONULUI

Zorii au inceput sa se mijeasca,pentru ca o raza de lumina strabate tunelul si ne coloreaza fetele

in purpura.In sfarsit!
12
Noaptea tenebroasa ramane undeva in urma iar caii fornaie bucurosi,presimtind ca vor iesi
curand la aer curat.Trecatoarea se ingusteaza,tavanul se lasa tot mai jos,cobor de pe cal si
continui sa merg alaturi de el,pentru ca locul e din ce in ce mai stramt.Simt miros de iarba
proaspata,de flori de munte si aud cantec vesel de pasari.

-Am ajuns...rasuflu eu usurata,zarind peisajul mirific din fata mea.

Soarele rasare si imbraca valea cu o lumina trandafirie.Verdeata ei e inviorata din loc in loc cu
smocuri de flori salbatice,feriga albastra si tufarisuri.Undeva departe se vede un rau,peste care se
inalta un pod falnic de piatra,ce duce undeva spre munte.Malurile verzi sclipesc ca smaraldul si o
scanteiere alba imi face inima sa bata mai repede.Am dat bice calului si am pornit in galop prin
campia manoasa,urmata de surorile mele.

Pe masura ce calul meu alearga sprinten,simt vantul cum ma biciuieste pe fata,usor caldut si
mireasma de flori din acest taram nepamantean.Aici totul arata de parca ar fi primavara.

Am incetinit pe masura ce m-am apropiat de podul imens din piatra cenusie.In capatul lui,o
constructie maiestuoasa se inalta spre cer,facand soarele sa fie invidios.Acest castel antic e
presarat cu coloane de marmura veche,cupole batute de vanturi si ziduri inalte sprijinite de
contraforti.Copaci inalti sunt presarati din loc in loc,umbrind zidurile.

Podul se prelungeste pana la o poarta enorma,facuta din doua usi principale unite.Am lasat calul
la pas si urmaresc fascinata cum castelul ce parea atat de mic de la departare devine din ce in ce
mai mare,din ce in ce mai inalt,pana imi dau capul pe spate sa ii zaresc cupolele.Dedesubt,aud
raul curgand si ii vad oglinda tulburatoare luminata de soare,imbracata in matasea-broastei.

Poarta are o forma arcuita iar pe margine este decorata cu aripi de dragon suflate in aur,ce se
prelungesc de-a lungul ei.Nicio fiinta nu ar putea trece de aceasta poarta.

Am oprit calul si am coborat,surorile mele facand la fel ca mine.Nimeni nu vorbeste,de parca ne-
am teme sa nu tulburam sacralitatea acestui loc.Pe poarta este lipit un cap al unui animal
ciudat,care sta cu gura deschisa.Am scos de la brau punguta cu monezi si am strecurat una in
gura acelei statui,asa cum ma invatase Denaida apoi am batut cu pumnul in poarta si am asteptat.

Si am asteptat...Soarele se urcase deasupra muntelui si o caldura binefacatoare imi mangaia

trupul,infrigurat dupa o noapte petrecuta in tunel.

-Nu vine nimeni.

Briseide priveste poarta cu ochi mari si mirati.

-Rabdare...Sunt sigura ca...

Se auze un zgomot infundat si imensa poarta se deschide de-a stanga si de-a dreapta
noastra,lasandu-ne sa intram.Cele doua laturi ale ei se opresc si atunci vad ca de fapt s-a deschis

13
singura.Nu vad tipenie de om.Am luat calul de capastru si am intrat prevazatoare,tinand o mana
stransa pe sabia de argint.

Intram intr-o curte interioara foarte mare,pavata cu piatra alba de rau,inconjurata din toate partile
de cladiri.Zeci de trepte pornesc undeva in capatul ei si urca in sus.Vad o silueta imbracata in
alb,care pare ca ne asteapta.

Am lasat calul dupa ce l-am mangaiat pe spate si am inceput sa urc scarile.Briseide si Lilia ma
urmeaza,stand in spatele meu la distanta de un pas.

Templul se arata privirii noastre ca o pagoda,cu acoperisul tuguiat si arcuit spre margini,ca si
cand o barca imensa fusese rasturnata deasupra cladirii,tinand loc de acoperis.Culoarea cladirii
este rosie,iar doi dragoni imensi de piatra cu ochii de rubin,strajuiesc intrarea,unul fiind de-a
stanga si altul de-a dreapta.

Silueta vazuta de jos e din ce in ce mai clara,desi soarele care imi bate in ochi face totul dificil de
privit.E un barbat imbracat in haine albe,acoperite la piept de zale.Poarta o sabie uriasa la
sold,arcuita,cu taisul lat si decorata cu solzi.In picioare are cizme cenusii,care ii ajung pana la
genunchi si o capa stralucitoare ii flutura in bataia vantului.El se apropie de noi,pe masura ce urc
ultimele trepte,rasufland greu.

Picioarele mele ating in cele din urma platforma de piatra din fata intrarii si raman nemiscata,iar
strainul vine sa ne intampine.Ridica un pumn si il tine strans la piept,in semn de salut,iar eu
inclin capul.

-Bine ati venit...Eu sunt Makai,cavaler in Ordinul Dragonului si mana dreapta a Batranului
Petronus,conducatorul acestei asezari stravechi.

Parul blond ii sta pe umeri,drept,are ochii de culoarea cerului inaintea unei furtuni,patrunzatori si
petrecuti de gene dese.Pielea ii este putin aurie si are buze frumos conturate.Ma stapanesc sa nu
tresar,pentru ca arata la fel ca in visul meu.

-Sunt Gardianul Semilunei.Numele meu este Layra,iar ele sunt insotitoarele mele:Briseide si
Lilia.

Barbatul incrunta usor din sprancene,apoi graieste.

-Stiu de ce ti-ai purtat pasii pana aici Layra.Sper sa primesti ceea ce ai venit sa cauti.

De unde stie? O avea si el darul inainte vederii?

Imi face semn sa il urmez.

-Vino.Esti asteptata.

14
As vrea sa il intreb o mie de lucruri,dar simt ca este mai intelept sa nu intreb nimic si il urmez
tacuta.Usile templului se deschid in liniste,lasandu-ne sa intram intr-o sala uriasa.

***

Sala are forma ovala,cupola ei se pierde undeva sus,iar ferestrele mari,in forma de solzi,lasa
lumina sa intre cu generozitate.Marmura este incredibil de alba,coloanele sunt de fapt dragoni
mesteriti sa suporte greutatea cupolei,sculptati fiecare dintr-un singur bloc de granit.

In fata mea vad sapte scaune decorate cu aur,care sunt ocupate de sapte barbati ajungi la varsta
senectutii,cu barbile scurte si rare,cu parul cenusiu sau alb lung pana la umar si ochii
patrunzatori.Sunt imbracati la fel ca si cavalerii,desi cred ca puterea bratelor li s-a dus demult.In
stanga si in dreapta acelui postament,se afla barbati maturi imbracati in robe si cavaleri tineri.

Cel care mi s-a prezentat ca Makai,merge in fata mea si cand ajungem in fata acelui consiliu,se
trage intr-o parte si ma lasa singura.Surorile mele isi framanta mainile in spatele meu.

Cel care banuiesc ca e Petronus se ridica de pe jiltul sau si imi face semn sa ma apropii mai mult.

-Deci tu esti Gardianul...aud vocea lui puternica,neobisnuit de puternica pentru un barbat de

varsta lui.

-Intr-adevar,eu sunt,ridic eu fruntea,mandra.

-Atunci...Dovedeste-o !

Toate capetele se indreapta spre mine si simt ca obrajii imi iau foc.La asta nu m-am asteptat.De
ce ar trebui sa dovedesc,cand simt ca ei stiu prea bine cine sunt?

Scot sabia de la sold si o intind pe brat,cu un gest de oferire,rugandu-ma in gandul meu sa se

vada din nou acele litere aurii.Aud soapte si exclamatii inabusite.

-Pe legea mea,nu m-am asteptat ca Gardianul sa fie o femeie,zise unul din cei sapte,un barbat
carunt,cu fata inca nebrazdata de riduri,cu o expresie de forta pe chip.

-Cred ca taria unui suflet incercat valoreaza mai mult decat taria unor brate de barbat.Ar trebui sa
judecam fiintele dupa ceea ce sunt,nu dupa forma in care se prezinta,nu e asa,Tarkannas?

Cel care ma salveaza este Makai,care sta surazator langa tron.Barbatul carunt se incrunta iar ceva
imi spune ca Makai nu prea ii este pe plac.Batranul,numit si Tarkannas,incuviinteaza din cap.Se
pare ca cuvintele acestui tark au oarecare greutate la curtea lor.

-Ce te aduce la noi ?

Batranul se aseaza la loc si asteapta sa graiesc.Un nod mi se pune in gat,stiu ce ar trebui sa

spun,dar parca nu imi gasesc cuvintele.Rasuflu adanc,nelasand sa mi se vada slabiciunea.

15
-Cuibul intunecatilor tocmai ce a fost starnit ca un viespar si viespile...vor sa ne distruga.Suntem
doar femei,iar eu singura purtatoare de sabie.Avem nevoie de ajutor.

-Si de ce as risca viata acestor cavaleri ca sa va ajutam?Din cate mi-a zis Makai,tu esti vinovata
de...starnirea viespilor.

Simt cum ma cuprinde mania si inghit in sec.

-Singura vina pe care o port este aceea ca am crezut ca imi pot salva sora spirituala de torturile
intunecatilor.Nu am alta vina si voi stiti prea bine asta,ii zic cu asprime.

Batranul ridica din sprancene,mirat de indrazneala mea.

CAPITOLUL 5: OSPITALITATEA UNOR CAVALERI

Makai zambeste subtire,ca si cand i-ar fi pe plac cuvintele mele incarcate de o usoara manie.Insa
Batranul nu se lasa.

-Ordinul vostru este departe de noi...Putem sigila muntele si nimeni nu va putea vreodata sa intre
pe acest taram.Noi vom fi in siguranta,chiar daca luciferienii se vor decide sa va atace sau
nu.Deci,te intreb inca o data?De ce mi-as lasa cavalerii sa lupte pentru voi?

De data asta,chiar m-am infuriat.Am ridicat barbia in sus.

-Ai dreptate.Nu aveti nicio datorie fata de noi deci puteti sa ne lasati foarte bine in mainile
lor.Am crezut ca stau de vorba cu conducatorul Ordinului Dragonului,un ordin vestit prin vitejia
lui,prin faptele neinfricate.Nu m-am asteptat sa gasesc o adunatura de batrani prea speriati sa
lupte...

O rumoare de nedescris se inalta in sala,iar Makai ridica mirat din sprancene.Fie ce o fi !Daca
cred cumva ca ma vor intimida prin niste intrebari,se inseala ! Am vazut mai rau.

Am intors spatele si am pasit printre ei,cautand iesirea.Am pierdut! Aceasta insulta sigur nu-mi
va aduce ajutorul pe care il vreau,dar asta nu inseamna ca voi mai sta in fata lor sa ma injosesc !

-Asteapta !

Ma opresc din mers si ma intorc usor.Petronus s-a ridicat de pe jilt si surade usor.

-Nu pleca asa repede,Gardianule.Nu vreau sa te intorci acasa cu gandul ca ai cerut ajutor de la o
adunatura de batrani prea speriati sa lupte...Si ei te-au refuzat.

Se aud rasete si chicoteli,iar el zambeste ceva mai imbunat.

16
-Demult nu mi-a mai daruit cineva cuvinte asa de pline de indignare,rade el.Esti binevenita sa
ramai.Makai,ocupa-te de oaspetii nostri.

Se aud batai si ii vad pe cavaleri cum bat cu pumnul stang in piept,ca un semn de salut.

-Cum ramane cu cererea mea?strig eu.

-Vom vorbi despre asta maine.

Ma intorc,insotita de surorile mele,care inca nu isi revin din uimire,petrecuta de privirile acum
arzande ale cavalerilor si de ochii usor invidiosi ai Batranului cu plete carunte.

***

Amurgul s-a lasat,colorand sala de mese cu sclipiri neobisnuite,ce par desprinse dintr-un
vis.Masa este incarcata de bucate,cavalerii mananca cu pofta,taind cu infocare bucati de carne cu
cutite de argint si band o bautura galbuie.Eu stau in capul mesei,iar in celalalt se afla Petronus.In
stanga mea,sunt surorile mele,iar in dreapta se afla Makai.Batranul cu plete cenusii care am aflat
ca se cheama Mordos,imi priveste cu atentie fiecare gest.Cred ca a observat pana acum ca nu m-
am atins de mancare.Ma uit incurcata in farfuria mea,nestiind ce sa aleg.

-Imi cer iertare,bucatele noastre te ofenseaza cumva?

Ma uit si il vad pe Mordos cu un zambet zeflemitor pe fata.

-Nu...Doar ca eu nu mananc carne.

Conducatorul face un semn si un baiat imbracat in straie maro,iese repede din camera,venind
inapoi cu un platou de mancare care contine orez.

-Viata voastra este intr-adevar cam aspra,sopteste Makai aproape de mine,in asa fel incat ceilalti
sa nu auda.

-Nu este aspra,este asa cum trebuie sa fie,zic eu intepat si incep sa mananc.

Privirile acestor cavaleri nu ma slabesc,desi se vede ca unii se straduie destul de mult sa

priveasca in alta parte.

-Nu vedem prea des femei pe aici.Cavalerii se asteptau ca Gardianul sa fie un barbat inalt si bine
facut,antrenat in lupte,cel mai probabil cu o fata grosolana si arsa de vant.

Makai incearca sa ma inveseleasca si ii reuseste putin,pentru ca zambesc fara sa vreau.

-Eu stiam insa cine esti...

Ma opresc mirata din mancat si ma uit la el.

17
-Si de unde stiai asta?

-Ai uitat ca ne-am intalnit deja?

Am coborat privirea in farfurie,simtind un fior cum imi cutremura usor umerii.

***

Dupa ce masa s-a incheiat,surorile mele au fost conduse spre niste cladiri scunde,in apropiere de
templu.Eu am ramas impreuna cu tarkul,plimbandu-ne prin curtea castelului.

-Imi amintesc acum...Imi vorbeai despre acel vis...

-Doar ca nu a fost un vis,zambeste el.Darul meu imi permite sa intru in mintea oamenilor si sa
sadesc ceea ce vreau sa infloreasca mai tarziu.Stiam despre tine de ceva timp si...

Se opreste,ca si cand nu mai este asa sigur ca ceea ce spune este si ceea ce trebuie sa aud.

-Si?

-Noi doi avem o legatura mai...Sa-i zicem,neobisnuita.

-Da,tu esti tarkul meu.

-Este mult mai mult decat atat,Layra...Dar asta o vei afla cu timpul.Acum...Cat de bine te
descurci cu sabia?

-Slab,inclin eu capul rusinata.

-Nu te teme,caci te voi instrui.Nu pleci de aici pana nu ma conving ca poti sa te aperi de un atac
luciferic.

-Sa zicem ca am si alte arme mai eficiente...murmur eu.

Gandul mi se duce la scutul meu de foc albastru.

-Ar trebui sa intreb ce fel de arme?

-Nu,nu ar trebui,zic eu putin jucaus,nevrand sa ii destainui toate secretele mele din prima zi.

-Nici nu aveam de gand sa intreb.Tot ceea ce trebuie noi sa facem se reduce la curtea
templului,doua sabii si multa sudoare.Ne vedem maine dimineata la rasaritul zorilor.

El inclina usor din cap si pleaca brusc,probabil cu vreo treaba urgenta,iar eu continui sa ma
plimb singura.

18
Incepe sa se lase racoarea iar stelele se aprind usor,luminand Templul cu acoperis tuguiat si
Valea Dragonului.M-am plimbat uitand de oboseala,admirand zidurile inalte,portile
arcuite,sculpturile vechi si numeroasele statui de dragon,colorate in albastru,rosu sau verde,cu
solzii pavati cu pietre scanteietoare.

...

Chilia unde stau este simpla si austera,asa cum imi place.Petronus a vrut sa imi ofere o camera
fastuoasa,dar l-am refuzat.De cate ori vad o camera decorata bogat,cu asternuturi de matase si
pat cu baldachin,mintea imi zboara la palatul lui Lucifer...La camera in care am dormit amandoi.

Bine ca tarkul nu imi poate citi in minte acum,ar fi uluit sa vada scenele de tandrete dintre mine
si Printul intunecat.Ma simt pe teritoriu strain,ma simt supravegheata,ca si cand toata lumea vrea
sa afle cate parale face Gardianul Semilunei.Stiu ca nu va fi usor sa fac rost de cei 1000 de
cavaleri de care am nevoie pentru confruntare,dar cine a zis ca va fi usor?

Genele imi devin din ce in ce mai grele...

***

Am inceput sa alerg spre intrarea in casa.

-Almira...La masa !

-Da,mama...

-Unde este fratele tau?

M-am uitat in urma cautandu-l.Am alergat in curte,pe langa capitele de fan si pe langa cotetele
de pasari,strigand.L-am gasit asezat pe jos scormonind cu un bat pamantul moale.

-Ce faci ? Mama a zis sa mergem la masa.

El se ridica de jos cam impleticit si eu il iau de mana.E asa de micut incat picioarele nu il ajuta
si se impiedica mereu.Din ochii lui albastri tulburi se scurg cateva lacrimi.Ma opresc din mers
si il cercetez cu privirea.

-De ce plangi?

-M-a muscat cocosul,scanceste el...

-Iar?

El inclina din parul balai si isi sterge ochii.

19
Degetelul lui mic este ciupit si putin invinetit.M-am incruntat.

-O sa ii arat eu...

Tarziu,cand mama si tata au adormit,am iesit in curte,cautandu-l pe groaznicul cocos,cu lacrimi

de furie in ochi.Este ultima oara cand imi mai raneste fratele! L-am gasit dormind linistit,fara sa
se gandeasca prea mult la faptele lui miselesti.

-Pana aici ti-a fost...Maine vei fi in supa,ii zic printre dinti si ii agat in jurul gatului bucata de
sfoara,trangandu-l in jos.Se zbate si croncane,ciupindu-ma cu ciocul,dar nu imi pasa de
sange.Vreau sa il vad mort.Aripile lui flutura disperate,ochii i se fac luciosi,inecandu-se.Ii prind
gatul si cu o miscare sigura,i-l rup.

Ma trezesc din vis simtind ca ma ustura ochii.Nu m-am mai gandit demult la micul meu frate ce
a murit in acea blestemata zi de vineri.

La doua zile dupa ce am ucis cocosul.

CAPITOLUL 6: MENIREA UNUI TARK

Mi-am scos sabia si m-am asezat in pozitie defensiva.Soarele nu a rasarit inca,dar culoarea
trandafirie de la orizont vesteste ca nu mai e mult.Am inceput sa execut miscari cu ea,nestiind
daca fac bine ce fac sau este doar un spectacol.Bine ca nu ma vede nimeni ! Makai nu a venit
inca,cu siguranta ar avea de ce rade,vazandu-ma in aceasta postura pseudo-razboinica.Desi...sunt
Gardianul!

Toata lumea se asteapta ca sabia mea necrutatoare sa reteze gaturi de demoni,ca miscarile
trupului meu sa ii arunce in abis,ca ochii mei sa scoata flacari...Iar eu sunt doar o preoteasa,care
pana acum ceva timp nici nu stia sa tina o sabie in mana! Tot ce am sunt rugaciunile si
speranta,care stiu ca nu-mi vor folosi prea mult in lupta care ma asteapta.

Un fior rece ca un sarpe mi se strecoara pe sub haina de panza.Ce voi face cand ma voi regasi
fata in fata cu ...El?Oare voi avea taria sa il confrunt si sa uit de tot ceea ce s-a petrecut
atunci?Da,cred ca voi avea...M-a facut atat de mult sa sufar si in curand va plati...Si zicand
asta,sabia mea capata mai mult avant,taisul ei suiera prin aer,lumina soarelui cade peste ea si face
sa sclipeasca cuvintele magice...

"Da-i Luptatorului o cauza dreapta..."Banuiesc ca asta se refera la mine si la orice cavaler care a
trait vreodata.

Sabia scrasneste dur,lovind in calea ei ceva.M-am intors speriata,simtind rezistenta si am strans

mai bine mainile pe teaca ei.Taisul ei a intalnit un alt tais,o lama groasa,cu inscriptii rosii,cu
desenul unui dragon pe teaca...O izbitura puternica imi cutremura incheietura si dau drumul
pretioasei mele sabii,fara macar sa stiu cum s-a intamplat.
20
Makai surade si ma ataca,iar eu ajung cu spatele lipita de zidul de piatra,cu sabia lui in
apropierea gatului meu. Pe ISH!

Se opreste la o lungime de deget de chipul meu,cu un zambet victorios si dintii albi ii

sclipesc.Insa,fiindu-i mila de mine,nu se bucura de asta prea mult,ci retrage sabia.Apoi ia sabia
mea de pe jos si mi-o intinde,pentru ca eu sunt prea ocupata sa zac in starea de uimire ce ma
inconjoara.

-Avem mult de munca,invatacelule...

M-am incruntat si am strans sabia in mana.

-Stai dreapta,esti mult prea aplecata in fata...Umerii...Esti prea incordata unde nu trebuie si prea
moale unde ar trebui sa...Stai...

Makai vine in spatele meu,vazand ca nu pricep mare lucru din ceea ce imi zice.Imi pune mainile
pe umeri.

-Respira adanc...Adanc...

Il ascult si imi umplu plamanii cu aer,apoi scot aerul afara lent.El face la fel,pana simte ca m-am
mai linistit.Isi tine mainile in continuare pe umerii mei,pana vede ca incordarea din ei s-a
disipat.Apoi imi apuca incheietura.

-Prea incordata...Trebuie sa fie ferma,paralel cu taisul sabiei,daca o tii altfel,te vei alege cu ea
rupta la o lovitura mai puternica...

Apoi trece in fata mea.Si ma ataca.Ma feresc,tot ce pot face este sa ma feresc,pentru ca inca nu
am curajul sa raspund.

-Te misti rapid,asta va fi un avantaj pentru tine...Dar nu destul de repede,gafaie el si se repede

spre mine.

Sabiile se ciocnesc,el se roteste cu gratie spre stanga,se intoarce si loveste sus,dar eu surprind
miscarea si parez.

-Ceva mai bine...Dar vreau mai mult de la tine...La ce te gandesti?

In minte imi apare chipul lui Lucifer.Oh,cat il urasc!

-De ce ma intrebi la ce ma gandesc?

-Pentru ca gandurile tale vor fi cele care te vor salva sau cele care te vor pierde...Ce este mai
puternic in tine,Layra?Iubirea...sau ura?

-Nu stiu...

21
El lasa sabia jos si imi face semn sa fac la fel.Apoi vine cu pieptul scos in afara,oferindu-se ca o
ofranda.

-Loveste-ma...Si in timp ce ma lovesti gandeste-te ca faci asta pentru cineva pe care il iubesti.

-Nu pot sa...te lovesc.Asa,pur si simplu?

-Sunt mai rezistent decat par,isi umfla el pieptul si surade.

Imi pregatesc pumnul si lovesc.Destul de slab.

-Doar atat?Numai atat poti face pentru cineva iubit?

Ma provoaca.Ma dau inapoi si strang pumnul,apoi il lovesc din nou,dar ma doare mai mult pe
mine decat pe el.Are un piept facut parca din piatra.Ma schimonosesc.

-Acum...Loveste-ma gandindu-te la cineva pe care il urasti cu toata fiinta.Desi,nu cred ca urasti

pe cineva,este impotriva a tot ceea ce tu...

Inainte sa apuce sa termine,un pumn bine plasat si plin de furie i-a taiat respiratia.Prins cu garda
jos,tot ce poate face este sa lacrimeze.

-Bine tintit,zice el respirand greu si strange din dinti.

-Te doare ?ma reped eu.

-Nu m-am asteptat ca...ura sa fie ceea ce-ti da forta,icneste el.

Zambesc subtire...Daca ar sti cat de multa ura am strans in mine in ultimele luni.Daca ar sti ca
zambetul meu incepe sa semene din ce in ce mai mult cu al lui...Malefic.

Ia sabia de jos si incepe sa vorbeasca cu vocea unui mentor,pregatit sa isi antreneze invatacelul.

-Intrucat ne-am lamurit ca ura te poate ajuta sa invingi,o vom folosi si o vom folosi cu
intelepciune.Dar inainte de a ajunge acolo,trebuie mai intai sa o scoti afara,iar apoi sa inveti sa o
controlezi...Altfel,mania te va pierde...

-Prea bine,ii zic eu incruntata.

-Nu stiu ce ti s-a intamplat pe taramul intunericului dar...Asta vom folosi.Gandeste-te la cea mai
intunecata amintire pe care o ai de acolo,simte ura,descri-o pentru mine...Printr-o lovitura de
sabie.

Am pornit la atac,cu gandul la acea zi cand Nyria...A fost sacrificata,iar eu nu am putut sa fac
nimic sa o ajut.Mania si neputinta ma sugruma inca,pentru ca lovesc orbeste,iar Makai abia mai
are timp sa pareze.Imi simt ochii inlacrimati.

22
-Foarte bine...Continua...Dar nu lasa mania sa te fure.

Am continuat ore si ore,pana bratul mi-a obosit,apoi a inceput sa doara groaznic si in final mi-a
amortit.M-am ales cu ceva crestaturi pe haine,cu sudoare si un strop de sange,dar nu al meu.Il
atinsesem fara sa vreau pe Makai,dar din fericire e doar o zgarietura.

Ne-am oprit sa bem ceva apa,privind la soarele in amurg.Niste pietre rotunde,cu inscriptii
vechi,stau asezate in fata templului,ca intr-un sanctuar.Ne-am asezat pe doua dintre ele.Makai
are o camasa subtire pe el,putin descheiata la gat si fara maneci,care ii lasa bratele bronzate sa
iasa la iveala.Parul lui blond inchis ii este prins intr-un fel de panglica.

Se uita in departari,in vreme ce scoate plosca de apa.

-Vrei? imi intinde el.

O iau si dau pe gat aproape jumatate din ea.

-Dar stiu ca esti insetata,zambeste el.

De ce e asa bun cu mine,oricum?Am venit sa il iau pe el si inca 1000 sa ii duc la moarte

sigura.Chiar daca sunt cavaleri,sunt muritori si pot fi raniti,in vreme ce Lucifer...Ei bine,nu poate
fi atins usor.

-Makai...Ce inseamna cuvantul Tark ?

-Este o prescurtare de fapt de la "Tarkannas"care inseamna "Cel care povatuieste".Petronus este

unicul cu titlul intreg,pentru ca a atins desavarsirea si este foarte batran,cu multa intelepciune si
experienta.Eu,ca sa ajung sa fiu"TARK'ANNAS" trebuie sa indeplinesc o misiune.

-Care este misia ta?

-Sunt cel care te povatuieste si protejeaza,cu pretul vietii daca este necesar.Daca voi reusi,imi voi
merita titlul.

-Inseamna ca ...in tot acest timp te-ai pregatit pentru a ma apara pe...mine? Dar ce am eu asa de
special incat toata lumea se invarte in...

El rade si ma priveste cu ochii aceia albastri furtunosi.

-Nu stiu...Poate Printul Negru ar putea sa ne spuna.

Ma incrunt brusc si ma uit spre dealuri.El vede ridurile fine de pe fata mea si privirea
dezamagita.Ma apuca de brat prieteneste.

-Stiu ca ti-a facut mult rau...Dar nu mai esti singura.

23
-Multumesc...

As fi vrut sa ii spun ca pe langa raul facut,m-a invatat sa vad lumina dincolo de intuneric,iubirea
unde e doar ura,frumusetea unde domneste hidosenie.Si dorinta,acolo unde inainte era doar o
mare secata.

In loc de asta,am tacut.

CAPITOLUL 7: ARMASARUL ALB

Intru cu pas hotarat in sala Consiliului,urmata indeaproape de Makai.De o parte si de alta

cavalerii imbracati in zale ma saluta inclinand din cap,iar eu fac la fel,mergand cu pieptul
scos,barbia ridicata si fruntea senina.Impresia mea de forta nu trece neobservata si este exact
ceea ce am nevoie acum.

Ajung in fata lui Petronus,care sta cu o ochii putin incruntati,ascunsi sub sprancenele
stufoase.Ma opresc si salut scurt din cap,iar el face semn spre Makai sa se apropie de el.Isi drege
vocea si ma cantareste din priviri,apoi schimba niste cuvinte cu tarkul.

-Suntem pregatiti sa iti ascultam cererea...

-Dupa cum v-am spus ieri la sosirea mea,intunecatii condusi de Print se pregatesc de
represalii,iar eu am putin timp sa ma pregatesc si inca si mai putin sa ma intorc cu ajutoare.Am
nevoie de 1000 de tarki din ordinul tau si desigur,de Makai.

Se aud exclamatii si Mordos ma priveste inca si mai urat decat in urma cu o zi.Sper ca acea
uitatura sa nu imi zadarniceasca eforturile,pana la urma este un membru al Consiliului.

-Ne ceri mult...Ce ziceti,cavaleri?

-Puterea unuia din noi face cat 100 de demoni...Nu e asa,fratilor? zice Makai.

Cavalerii se uita spre el,lasandu-ma sa rasuflu o clipa.O parte dintre ei sunt gata de lupta,iar o
alta parte e nehotarata.

-Asa este...Datoria ordinului nostru este sa protejeze nevinovatii.Ce mai reprezentam noi daca
fugim de lupta ca niste iepuri speriati?

Ma intorc spre posesorul vocii ragusite,la timp ca sa vad unul dintre cavalerii din partea
stanga.Spre deosebire de ceilalti,este imbracat in rosu,lucru care arata ca se afla la acelasi stadiu
al pregatirii ca si Makai.Este ceva mai in varsta decat el,sa aiba vreo 35 de ani.Alura intunecata
si pletele inchise la culoare imi aduc aminte de...El paseste semet si se aseaza alaturi de mine.

-Daca Gardianul doreste,sabia mea este a lui...zice el si isi scoate sabia de la sold cu o miscare
sigura.
24
-Si a mea de asemenea,zice Makai si se coboara de pe trepte,venind in dreapta mea.

Inghit cu noduri,asteptand sa vad reactia celorlalti cavaleri.Cei imbracati in alb vin in spatele
celui imbracat in rosu si agita sabiile.Din ce imi dau seama,pentru ei este un fel de lider.

Se face galagie mare si din ce in ce mai multe sabii ni se alatura,ceea ce imi face ca inima sa
creasca de bucurie.Am primit ajutor atat din partea celor din partea stanga,condusi de barbatul in
rosu cat si din partea dreapta,cei care asculta de vocea lui Makai.Petronus face semn sa se faca
liniste.

-Ai multe sabii de partea ta...

-Si ma simt onorata...Dar nu sunt de ajuns,zic eu ferma.

-Intr-adevar,intr-adevar....clatina el din cap.

Se intoarce spre ceilalti membri si se sfatuieste ce sa faca.Partea de cavaleri care imi trebuie e
inca nehotarata.Dupa ce discuta cu vocea joasa si isi fac tot felul de semne,Mordos ia
cuvantul.Nu-mi place acest Batran,este mereu impotriva mea.Cine stie ce o sa scorneasca acum...

-Vei primi si restul de cavaleri daca vei trece de o incercare...

-Incercare? scutur eu capul.

-Daca tu esti cea aleasa sa ii conduca in lupta,trebuie sa treci prin Focul Dragonului.

Acum murmurul din sala s-a intetit,vocile sunt din ce in ce mai stridente,sabiile se agita iar
Makai face o miscare de nerabdare.Toata lumea e surprinsa,mai putin eu,pentru ca nu stiu la ce
se refera Batranul.Astept tacuta o explicatie,care insa nu vine.

-Te invoiesti ?

-Nu ar trebui sa stiu intai ce presupune aceasta incercare?

-Ti-e teama ?

Sprancenele lui Mordos se ridica si zambetul zeflemitor ii apare iar.Cat de multumit ar fi daca as
da acum bir cu fugitii!

-Nu imi e teama de nimic,zic eu si in acelasi timp scot sabia.Eu sunt Gardianul Semilunei!

-Prea bine...Atunci pregateste-te...La noapte vei face cunostinta cu protectorul taramului nostru.

Ce protector? Il intreb pe Makai din priviri,dar el ramane nemiscat.

Petronus ia cuvantul.

25
-Sa ne pregatim pentru diseara...Vom calari sub lumina lunii,ca in vechime,pentru a ajunge la
culcusul Dragonului.

Un fior fierbinte ma patrunde prin tot trupul,din cap pana in talpi,in vreme ce uralele acopera sala
Consiliului.

Culcusul dragonului ! Daca protectorul tinutului va avea pofta sa ma prajeasca cu focul sau,sunt
pierduta si odata cu mine intregul ordin! Stiu ca asta e ticluirea vicleanului Mordos,care dintr-un
motiv sau altul vrea sa se scape de mine.

Am parasit sala impreuna cu cavalerii,care cu mare voiosie se duc spre grajduri pentru a-si
pregati caii.Simt mana cuiva cum ma apuca de umar si ma face sa ma opresc.

-Vino cu mine...

Barbatul misterios care i-a adus pe cavaleri de partea mea,imi face semn sa merg alaturi de
el.Iesim din sala si ne ducem undeva in afara castelului,acolo unde se pot vedea grajdurile.

Insotitorul meu brunet imi zambeste si barba neagra si scurta i se increteste.E inalt si masiv,are
pielea aramie si ochii de culoarea alunelor de padure.Merge alaturi de mine,fara sa scoata un
cuvant,pana ajungem dincolo de grajduri,spre campie. Acolo,un armasar superb,cu coama alba si
lunga,cu picioarele subtiri si corpul gratios,sta si paste linistit.

-El este Drego...Unul dintre cei mai rapizi armasari pe care ii avem.Vei avea nevoie de el pentru
diseara.

Ma uit fascinata la superbul animal iar insotitorul rade de mirarea mea.Cand ma uit la el,intinde
mana inmanusata.

-Eu sunt Vardas.

Ii strang mana,fara sa imi mai spun numele,este de prisos.

-Vreau sa iti multumesc pentru tot sprijinul tau.

-Nu,eu iti multumesc.Este o sansa pentru mine sa demonstrez ca Ordinul Dragonului inca nu a
pierit.Nu am mai avut o confruntare cu luciferienii de mai bine de 500 de ani.Abia astept sa retez
niste gaturi de demoni.

Vardas este intr-adevar neobisnuit.Nu fuge de pericol,ci sta in intampinarea lui,asa cum orice
razboinic ar trebui sa o faca.Zambetul lui si ochii intunecati ma fac sa raman cu privirea pironita
mai mult decat ar trebui.Are un chip intr-adevar hotarat,o line ferma a maxilarului,o barbie
pronuntata si nasul acvilin.Buzele ii sunt subtiri si parul usor ondulat.

-Ar trebui sa il calaresti putin,ca sa se obisnuiasca cu tine.

26
-Ai dreptate,asta ar trebui sa fac...mormai eu si ma uit repede spre armasar.

-Ne vedem sub clar de luna Gardianule.

-Doar Layra...Titlul ma face sa ma simt prea...impovarata.

-Daca asta iti este voia...Sa fie precum vrei,Layra.

Numele meu pe buzele lui,rostit intr-un mod aproape senzual imi aduce in minte parfum de
mosc,zgomot de tobe,niste plete intunecate si ritualuri demonice cu sange...

Cavalerul se duce spre grajduri,iar eu ma apropii de armasarul alb,sorbindu-l cu privirea.Nu am

mai vazut un asemenea animal,prea obisnuita cu caii de povara pe care ii primisem de la sateni
pentru treburile Templului.

Armasarul imi simte prezenta si se opreste din pascut.Ridica semet capul si coama alba ii flutura
in vant,ca o panza pretioasa,iar picioarele incep sa i se agite.

Am inceput sa il mangai si l-am luat de capastru.Un asemenea animal nu ar trebui sa poarte

capastru! E facut sa fie liber...

M-am apropiat de botul lui si l-am mangaiat indelung,iar el se lasa sub mainile mele,supus si
recunoscator.Cand am decis ca ne-am apropiat destul,l-am frecat pe spate,apoi l-am incalecat.L-
am indemnat la pas,dar se pare ca el vrea mai mult.Am inaintat prin campie,lasand grajdurile in
urma,apoi am strans mai bine fraiele.

-Haide Drego...Sa fim una cu vantul.

El ma intelege si incepe sa alerge in directia opusa templului,tropaind infundat pe covorul de

iarba,strivind in urma lui vegetatia,apropiindu-se de dealuri.Am lasat in urma castelul si
grajdurile,urcand spre o poteca ce duce in munte.

***

Soarele incepe sa coboare,dar mai am ceva timp inainte sa ma pregatesc de plecare.Ce se va

intampla cand vom ajunge la culcusul dragonului sacru ?Nu am mai vazut niciodata un
dragon.L-am indemnat pe Drego inapoi,pornind in galop.

Ajungand la grajduri,am lasat armasarul pe mana unui baietandru.Am zarit cu coada ochiului o
silueta care ma urmarea dintre umbre,dar m-am prefacut ca nu o vad si m-am dus in chilie sa ma
odihnesc.

CAPITOLUL 8: BOTEZUL FOCULUI

27
Luna clara,argintie,a inceput sa lumineze valea.Cavalerii au scos caii din grajduri,s-au urcat pe ei
si ii mana usor,la pas,spre podul de piatra.Fiecare dintre ei este imbracat fastuos,in haine
cavaleresti de sarbatoare,peste care au zale,asa cum se obisnuia din vechime.

Mi-am luat frumosul armasar de capastru si am pornit incet spre poarta.Peste 200 de cavaleri
sunt alaturi de mine in aceasta incercare,inclusiv cei sapte Batrani.Undeva in fata il zaresc si pe
Makai,el fiind mana dreapta a lui Petronus,sta imediat in apropierea lui.Batranii sunt cei care
conduc sirul,in spatele lor formandu-se o coloana de calareti.Eu am ramas ultima,nevrand sa
suport din nou privirile lor si discut cu glas scazut cu Vardas.

Acesta are capul acoperit de o gluga,ca si cum ar vrea sa se ascunda.E imbracat in negru si are
niste insemne neobisnuite la manecile hainei,care par mai mult decat niste modele
decorative.Raman impresionata de teaca sabiei lui,decorata cu aur negru,cu desene arcuite,care
reprezinta de fapt litere.Ceva imi spune ca este diferit de restul cavalerilor.

-A supravietuit cineva acestei incercari?

El ma priveste cu o expresie ciudata,apoi zambeste slab.

-Este mai bine sa nu te gandesti prea mult la asta.

Fiorul fierbinte ma strabate din nou,ca si cum pot simti de acum dogoarea acelui dragon,care
poate topi oasele si carnea asa cum focul din vatra topeste taisul unei sabii.

Am iesit din castel si traversam podul,acum calaretii isi indeamna caii in galop si toata lumea se
pune in miscare.Hainele lor albe flutura sub bataia lunii,care le poleieste cu argintiu.Eu sunt
imbracata in albastru,culoarea ordinului nostru si port o capa asemanatoare cu a lui Vardas.Mi-
am lasat gluga peste jumatate din fata,simtind ca si el nevoia sa ma ascund si sa fiu cu gandurile
mele.

In urma mea,mai sunt cativa zeci de baietandri calare,care duc cu ei tobe mari de alama si au
agatate de sei bete lungi de lemn care am aflat ca se numesc "alanas".Bataia tobelor este menita
sa trezeasca Dragonul din culcusul sau si sa il aduca la noi.Desi ma bucur pe de o parte ca voi
vedea o asemenea creatura,pe de alta ma intristez pentru ca asta ar putea fi ultima mea noapte pe
Pamant.Nu m-am mai gandit la moarte din acea noapte cand m-am dus in cuibul
intunecatilor,poate din cauza ca am intalnit de atunci moartea de prea multe ori.

Armasarii ne poarta spre vale,in zgomot de potcoave ce lovesc pamantul,in sunetul sabiilor care
se lovesc de harnasamente,care se impletesc cu vocile barbatilor care au inceput sa intoneze un
cantec vechi.

***

Vreme de trei ore,am strabatut valea pana am ajuns in fata unui rau.In spatele lui se vad niste
stanci uriase,care par aruncate acolo de mana unui urias,in forma unui cerc.

28
-Aici e sanctuarul sau,imi zice Vardas cu un glas infiorat. E adormit de sute de ani,de la ultima
confruntare cu intunericul...Dar acum,trebuie sa il trezim...Ordinul are nevoie de el.

Nu as putea spune ca ii este teama pentru ei,dar simt ca ii este teama pentru mine.

O parte din cavaleri descaleca si ii ajuta pe baieti sa puna pe pamant tobele mari.Apoi incaleca
din nou,se dau in spate si se aseaza pe doua randuri,formand un fel de coridor.In fata,pe coloana
din stanga se aseaza Vardas,iar pe cea din dreapta Makai.Batranii s-au asezat in linie in fata
tuturor si mi-au facut semn sa vin.Am inaintat calare,privind numai spre campie,desi ii simt pe
toti ca ma petrec cu ochii.

-Ram 'A'Dar ! Ram'A'Dar ! au inceput ei sa incanteze.

Am trecut pe langa zeci si zeci de barbati,pana am ajuns langa Batrani.Petronus strapunge

cuvintele lor tainice cu vocea lui puternica,ciudat de puternica pentru varsta inaintata.

-Gardianul Semilunei se afla aici,dupa 500 de ani de liniste,pregatit sa primeasca Botezul

Focului ! Sa il petrecem in cantari,spre ultima incercare,care ne va arata tuturor ceea ce poarta in
inima !

Baietii au inceput sa bata strasnic din tobe,iar Vardas imi spune ca mai departe trebuie sa merg
singura,ca ei sa ramana la distanta sigura fata de Focul Dragonului.Cu inima batand salbatic,cu
mainile inclestate pe fraie,parca am devenit una cu armasarul meu.

Imi este frica,dar cui nu i-ar fi ?

Am mers incet,in strigatele lor pe diferite voci,care il cheama pe dragon afara dintre
stanci,tulburandu-i somnul de secole.

-Ram'A'Dar ! Ahtia Shante yamar Ram'A'Dar ! Ahtia Ihlahya Yardna Merhadit!

Calul meu incepe sa fornaie,semn ca ceva neobisnuit se intampla in indaratul stancilor.In spatele
meu,se aud inca strigatele cavalerilor,dar ceva mai slabe,acoperite de zgomotul asurzitor de
tobe.Deodata,un falfait de aripi care pare ca cutremura stancile,ii face pe cavaleri sa inteteasca
chemarea,iar pe mine sa simt ca inghet de spaima.Am strans cu mana teaca sabiei pana am simtit
ca imi pocneste incheietura,vazand cum clipele vietii mele imi trec prin fata ochilor.Ametita,am
coborat jos de pe cal si l-am mangaiat,iar el a luat-o in galop inapoi de indata ce s-a vazut
eliberat.

-Vino Ramadar ! Sa vedem ce e asa de inspaimantator la focul tau ! zic eu printre dinti,mai mult
ca sa imi fac curaj.

Ca si cum m-ar fi auzit,falfaitul unor aripi uriase se apropie si la lumina palida la lunii,vad forma
unei dihanii cum se ridica incet de la sol,se catara pe una dintre stanci si ridica aripile enorme in
aer.Pielea lui straluceste ca arama incinsa si dintii albi ii sclipesc ca niste pumnale
gigantice.Irisul ochilor este colorat in rosu,iar din gat parca sta sa iasa o valvataie.

29
Rasuflarea aproape mi s-a oprit la vederea acestei bestii impresionante,care va decide daca voi
trai sau voi muri.Un gand de revolta ma face sa ma stramb,gandindu-ma ca voi muri din cauza
unui dragon,fie el si sacru,cand am scapat cu viata din mainile celui mai puternic demon...

El iese de dupa stanci si incepe sa mearga,deplasandu-se pe imensele lui picioare,terminate cu

ghiare puternice.Coada solzoasa e atat de lunga,incat nu ii zaresc capatul iar aripile se aseamana
cu cele ale unui liliac gigantic pregatit de zbor.

Se opreste si ne privim fata in fata.Cavalerii au incetat sa cante,dar tobele inca bat si toata lumea
priveste spectacolul cu teama si veneratie.Eu incerc sa rasuflu,dar parca o mana nevazuta ma
strange de gat si pieptul imi e prins in capcana fricii.Este cel mai mare animal pe care l-am vazut
vreodata !

"Animal ? In locul tau nu m-as pripi !"

A cui e vocea asta adanca,venind ca din strafunduri? Ma uit in stanga,ma uit in dreapta,dar nu
vad pe nimeni.Ma uit in fata,acolo unde dragonul ma priveste nemiscat.

"Sunt chiar in fata ta..."aud din nou acea voce in minte.

"Vorbesti...Cu mine? " casc eu ochii,nevenindu-mi sa cred ca acest animal este de fapt inzestrat
cu inteligenta.

"Nu sunt un animal,sunt o fiinta straveche Gardianule..."

Am ramas fara cuvinte.Dintr-o data,ma simt incurajata.Nu mai sunt la mila unei bestii pline de
capricii,ci ma aflu in fata adevaratului protector al ordinului cavaleresc,inarmat nu doar cu solzi
ci si cu intelepciune.Inima mi-a venit la loc.

"Esti gata? Inchide ochii !"

Inclin din cap in semn de aprobare si il mai aud inca o data.

"Acum...Da drumul scutului tau...Daca esti in adevar,focul meu nu te va arde ci iti va mari
puterea scutului de mii de ori..."

Mi-am strans pumnii cu putere,dar scutul meu nu vrea sa apara.Am deschis ochii,la timp ca sa
vad energia rosie cum iese din gatul dragonului.Deodata,corpul ii devine incandescent,ca si cand
se pregateste sa arunce lava.Frica ma paralizeaza,pentru ca scutul nu s-a activat,iar dragonul nu
pare sa observe asta.Jetul de foc a iesit din gatlejul lui si vine cu repeziciune spre mine.Nu am
putere nici macar sa fug,parca picioarele imi sunt cuite de pamant.Inchid ochii si simt ca incep sa
ma incalzesc din ce in ce mai tare...

Pe cand focul se apropia cu intentia de a ma parjoli,o lumina albastruie ma inconjoara.Scutul

meu! Rasuflu usurata.Deschid ochii ca sa fiu martora acestei impletiri de lumini orbitoare.

30
In vreme ce energiile demonice se lovesc de scutul meu ca de un zid,focul dragonului se
comporta intr-un mod misterios.Energia rosie ma inconjoara,apoi lasa in interiorul scutului meu
fasii subtiri,asemanatoare unor flacari,de culoare rosu aprins.Lumina a impanzit valea si ajunge
pana la cavaleri,ale caror urale le pot auzi ca printr-un vis.

Corpul meu e din ce in ce mai cald,prin vene parca imi curge foc,picioarele parca au prins
radacini si simt temeliile pamantului.Mi-am ridicat bratele in sus si m-am oferit cu totul
Botezului.Inima imi bate in acelasi ritm cu pulsul scutului,care pare si el o inima uriasa.Dragonul
arunca fara incetare foc,care ma caleste si ma intareste,iar scutul meu devine
incandescent.Caldura e de nesuportat si capul mi se invarte,dar senzatia de putere pe care o am
acum in toata fiinta,nu se compara cu nimic! Parca as putea sparge cerurile cu forta mea !

Apoi ma sleiesc brusc si picioarele mi se taie.Cad,cad fara oprire in intuneric,ca intr-un somn
adanc.

CAPITOLUL 9: CHIPUL DE PIATRA

Cand m-am trezit,primii ochi pe care i-am vazut au fost cei ai Briseidei.Ma aflu intr-o incapere
necunoscuta mie,undeva in apartamentele cavalerilor si stau culcata pe un pat matasos.Mobila e
austera,camera e decorata destul de sobru si regasesc culoarea rosie pe multe dintre pernele
brodate,pe vasele de ceramica sau de aur.

Ca prin ceata,vad o silueta inalta care se afla in spatele Briseidei.Zambesc usor cand il vad
pe tarkul meu,care se plimba preocupat dintr-o parte in alta a incaperii.

-S-a trezit...anunta Briseide.

Makai vine cu pas apasat si se aseaza pe marginea patului meu,privindu-ma ingrijorat.Imi simt
gatul inclestat si uscat,imi este foarte sete.Ma uit cu ochii dupa o carafa.

El face un semn si Briseide aduce o cupa cu apa,pe care o beau pe nerasuflate.

-Mereu insetata,zambeste el.

-Ce s-a intamplat? intreb,dupa ce imi trag rasuflarea.

-Botezul dragonului a fost cam mult pentru tine...Ne-am temut foarte tare sa nu iti arda scutul cu
totul.Dar spre mirarea tuturor,energiile voastre s-au impletit intr-un dans nemaivazut...Ma bucur
asa de mult ca am putut fi martorul unei asemenea minuni...

-Da,este o minune ca mai traiesc,incerc eu sa glumesc.

El ma fixeaza cu privirea si imi strange incheietura.

-Ai dormit timp de trei zile.Batranii au zis ca ai nevoie de asta ca sa iti refaci trupul.Ceva sau
Cineva te iubeste...Ai scapat de o moarte teribila si ceva imi spune ca nu este pentru prima oara.
31
Am privit la degetele lui,care ma strang usor si la ochii tulburati.Nici nu stie cata dreptate are !

-Sa zicem ca...Focul fie ma arde,fie ma aprinde mai tare...Depinde cine il atata,zambesc eu.

-Vardas vrea sa te vada...Pot sa il chem?

Am incuviintatat din cap.El imi lasa mana si dupa ce zambeste timid,paraseste

incapererea,lasandu-ma cu Briseide.

-Gardianule...se inclina ea.

-Ce faci...? ma mir eu.Inceteaza cu temenelele...

-Acum nu mai esti doar Gardianul ordinului nostru...Batranii te-au recunoscut ca fiind ceea ce
esti,odata cu Botezul...Mi s-a zis ca trebuie sa stau la cativa pasi distanta de tine si sa nu ma
apropii decat daca imi dai voie...

-Vino aici.

Ii fac semn sa se aseze pe marginea patului,acolo unde statea mai inainte tarkul.Ii pun mana pe
umar.

-Briseide,orice se va intampla,noi suntem surori.Nu conteaza ca sunt Gardianul,nici ca o sa

conduc acesti cavaleri in lupta,nici ca m-au recunoscut...Noi suntem ceea ce suntem de la
inceputuri si asta nu se schimba.

Ea zambeste si imi apuca mana,privindu-ma usor vinovata.In usa se aud doua batai scurte.

-Lasa-ma cu cavalerul,ii zic eu ferm.

Ea se ridica incet si paraseste camera cu pasi usori.Usa se deschide,apoi se inchide si in cadrul ei

apare Vardas.Poarta din nou o pelerina neagra,pe sub care se vede un costum rosu, brodat cu fir
de aur.Are manusi scurte de calarie si cizmele pline de praf,semn ca a ratacit pe undeva cu
armasarul lui.Saluta scurt apoi vine langa patul meu.

Eu dau sa ma ridic,simtindu-ma caraghioasa facand pe bolnavul,dar el face un semn cu mana

inmanusata.

-Nu te ridica pentru mine...Ar trebui sa te odihnesti.

-Cred ca imi este de ajuns ca am dormit trei zile...Gandeste-te ca in atata timp deveneam maestru
in arta luptei cu sabia.

El schiteaza un zambet si ma urmareste cum ma ridic din pat.Acum vad ca sunt imbracata intr-o
haina lunga si alba,cu maneci largi si falduri lungi,pana in pamant.Sunt desculta si simt raceala
marmurei,dar asta ma trezeste.

32
Ma duc spre fereastra si fac un semn lui Vardas sa mi se alature.Afara,se apropie amurgul.Pe cer
serpuiesc culori incendiare,care imi amintesc de focul dragonului.Deschid fereastra si las sa intre
aerul proaspat de munte.Ma infrigurez si umerii imi tremura usor.Vardas desprinde capa de pe
umerii sai si o aseaza pe umerii mei,fara sa spuna un cuvant.

Apoi sta si ma priveste ganditor.Lumina apusului se joaca pe fata mea si parul meu sclipeste in
auriu.Demult nu am mai simtit asa o bucurie in suflet.Parca acum totul incepe sa se aseze.Nu mai
sunt neputincioasa si fara speranta,curajul mi-a revenit,fortele mi-au sporit si am cu mine
ajutoare de nadejde.Dar simt o stare de neliniste pentru ca el continua sa ma priveasca fara ca
macar sa incerce sa se fereasca.

-Aproape uitasem...

-Ce ai uitat? ma mir eu si ma intorc cu fata spre el,abandonand apusul.

-Am uitat ca sub zale si armura se ascunde o femeie.Una asa de frumoasa...In gandul meu,mi-am
promis ca te voi vedea doar ca pe Gardianul Semilunei,ca sa pot inchide ochii la ceea ce ma
tulbura.

Am inghitit in sec.Nu stiu ce ar trebui sa spun.

-Layra...Te-ai gandit vreodata...Cum ar fi viata ta daca nu ar fi inchinata juramantului de

castitate,fidelitatii fata de ordinul tau? Daca ai fi libera si nu ar trebui sa te lupti cu nimeni?

Curios.Nu cred ca m-am gandit la asta vreodata.

-Nu stiu Vardas...Pentru asta m-am nascut.

-Dar...Nu ai simtit niciodata nevoia sa iubesti pe cineva?Un barbat?

-Dorintele mele pier cand imi amintesc de datoria pe care o am fata de ceilalti.

-Deci...Ai dorinte ? zambeste el.

Inima a inceput sa imi bata mai repede.Imi amintesc saruturile patimase ale Printului si intreaga
fiinta mi se umple de rusine.

-Nu sunt facuta pentru iubire,ci pentru datorie...

-Spui asta asa de des,incat ma faci sa cred ca ...

-Ca ce? ma incrunt eu.

-Nimic...Iertare.Nu sunt cel mai potrivit sa judec pozitia ta.Stiu ca acest fel de viata pe care o
ducem noi inseamna multe sacrificii.

33
Am continuat sa ma uit pe fereastra.Pe fata lui Vardas se intrezareste o umbra.

-Dar tu Vardas...Ce ai vrea ?

-As vrea sa ard macar o data! Nu am stiut pana acum ca viata mea era asa searbada...

-Ce vrei sa spui ?

El inclina din cap.

-Nu ma lua in seama...Amurgul ma face deseori sa devin visator.

Am oftat incet,multumita ca nu a spus mai mult.Nu ma asteptam ca intunecatul Vardas sa imi

faca destainuiri,el care vorbeste destul de putin si isi alege cuvintele cu grija.

-Batranii au organizat o festivitate in cinstea ta.Daca te simti in stare,peste cateva ore te asteptam
in Sala Tronului.

In sinea mea ma bucur,dar nu las sa se vada nimic.

-Atunci ar fi bine sa ma pregatesc.

-Ne vedem acolo,zambeste el si pleaca cu pas masurat,cu alura mandra,cu umerii lui lati
acoperind aproape de tot cadrul usii.

***

In linistea noptii,zgomotul de instrumente muzicale a strapuns aerul asa cum ploaia rupe panza
unui paianjen.In sala de festivitate mesele sunt intinse,toata lumea se ospateaza si inchina pahare
in cinstea mea.Am intrat cu pas apasat,iar ei au inceput sa bata in pahare si sa strige"Gardianul !"

Petronus a venit sa ma intampine si mi-a pus mana pe umarul stang.La randul meu,am pus si eu
mana pe umarul lui drept.Cand salutul s-a incheiat,el a ridicat vocea.

-De acum Gardianule...Esti una de-a noastra.

Cavalerii bat iarasi in pahare si se bucura,Makai zambeste,asezat putin mai incolo la masa lunga
si surorile mele imi fac semne.

Il caut cu privirea pe Vardas,este in apropiere de locul lui Petronus,cu mana tinand o cupa si
soarbe usor.Ochii lui ma cerceteaza cu atentie.Pret de o clipa,ma las furata de gesturile lui,de
adancul ochilor lui caprui,apoi ma uit in alta parte ca sa scap de ei.Ma duc spre locul indicat si
intalnesc in cale fete prietenoase,care ma saluta.Zambesc,cu adevarat,dupa multa vreme
petrecuta in tenebre.

Botezul Dragonului mi-a adus mai mult respect decat ma asteptam.

34
In multimea de fete,un singur chip sta posomorat si impietrit,cu ochii sfredelitori: e Mordos.

CAPITOLUL 10: UN DUEL PASIONAL

Mana imi este inclestata pe manerul sabiei,oboseala imi face picioarele sa tremure si fiecare
sambure din fiinta mea ma doare.Sunt istovita,au trecut 33 de zile de cand ma pregatesc
cu tarkul meu,iar iscusinta in ale sabiei inca ma ocoleste.

-Vrei sa ne oprim putin? ma intreaba Makai.

-Nu pot...Luciferienii in niciun caz nu se vor opri.Fiecare ora in care nu ma pregatesc este o ora
pierduta.

-Sa fie precum vrei,zambeste el si se repede spre mine intr-un atac furibund.

Limitele mele au fost atinse si depasite,corpul parca se afla in stare de vis si nimic nu mai pare
real,din cauza oboselii crancene.Sabiile noastre se incruciseaza si il imping pe Makai cu ultimele
forte,pana ajunge cu spatele lipit de zidul de piatra.Se aude un scrasnet,sabiile sunt acum in
forma de "x"peste pieptul tarkului,iar el rade,obosit,dar multumit.

-Mult mai bine Layra...Faci progrese.

-Nu e destul,mai imbufnez eu.

-Nici nu ai prea mult timp ca sa fie destul,ai uitat ca abia a trecut o luna de zile?

Ne asezam pe pietrele rotunde ca sa ne mai tragem sufletul.

-Imi trec mii de ganduri prin minte...Nu am primit nicio veste de la Denaida.Nu stiu daca
intunecatii au inceput deja represaliile sau inca se pregatesc.Simt ca ceva nu este bine...

-Si chiar daca nu ar fi,inca nu esti pregatita sa te intorci acolo,in gura lupului...

-Ai uitat ca am scapat o data din gura lupului...

-Asa este...De fapt,ce vorbesc eu aici? Tu ar trebui sa imi dai lectii mie.

Am inceput sa rad,privindu-l cu coada ochiului si a inceput si el sa rada.Tovarasia noastra

prevede zorii unei prietenii trainice.

Se aude zgomot de pasi apasati.Imi duc mana la frunte,pentru ca soarele imi intra in ochi si il vad
pe Vardas,imbracat iarasi in negru,venind grabit spre noi.Ne vede inca razand,dar el nu pare
vesel deloc,sta incruntat cu mana dreapta pe sabie.

35
-Petronus a solicitat prezenta ta in Sala Tronului...

-Atunci...Ar trebui sa plec.E de ajuns pentru azi,Layra.

Incuviintez din cap,desi stiu ca nu este de ajuns,dar suntem amandoi prea obositi.Makai pleaca si
eu raman cu cavalerul negru,cum imi place sa ii zic uneori in mintea mea.

-Deja ai renuntat? Soarele nu a apus inca...

Vocea lui joasa se vrea a fi provocatoare.Nu rezist prea mult si insfac sabia,trecand iarasi la locul
meu,iar el o scoate pe a lui cu miscarile lente ale unui animal de prada inainte de atac.

-Iti spun de acum ca nu voi fi bland cu tine asa cum este Makai...

-Ma descurc binisor cu sabia,ridic eu barbia mandra.

-Asta o vom vedea curand...

Inghit in sec si pana sa ma dezmeticesc,el se repede spre mine ca un fulger,iar eu ma feresc si

incep sa dansez in jurul lui.Incearca sa ma loveasca de mai multe ori,dar ma aplec si
rasucesc,scapandu-i printre degete ca argintul viu.

-Ne luptam sau ne jucam,Layra? il aud strigand.

Ma incrunt si il atac,sa vada ca nu imi este frica de o confruntare directa,insa e mult mai priceput
decat mine.Taisul sabiei mele este lovit napraznic,mana ii vibreaza ca si coarda unui instrument
muzical,umarul ma doare si strang teaca mai bine in mana,iar intre timp el se rasuceste si ma
prinde din spate.Imi rasuceste incheietura si scap sabia pe jos,scotand un strigat scurt de
durere.Apoi imi ia mana si mi-a duce la spate,tinandu-o nemiscata,iar cu cealalta imi cuprinde
grumazul si ma lipeste de el cu spatele.

Ii simt barba deasa cum ma gadila pe fata si respiratia greoaie chiar langa urechea mea.

-Se pare ca nu te pricepi asa de bine la lupta corp la corp...

Ma smucesc dar el ma strange si mai tare si ma schimonosesc.

-Ce ai sa faci acum? Arata-mi...

Incerc sa imi eliberez mana de la spate,dar nu ma aleg decat cu un geamat,in clipa in care el ma
trage inapoi.Il lovesc cu cizma in varful piciorului si il aud scotand un sunet slab,iar stransoarea
mai slabeste putin.Atunci ma rotesc si il lovesc puternic cu pumnul in burta,imi recuperez sabia
de pe jos si ma asez iar in postura de lupta.

El gafaie si chipul i s-a mai destins putin,ca si cand faptul ca l-am lovit ii aduce vreo multumire
launtrica.

36
-Asa te vreau,micuta razbonica...

Sabia mea o loveste pe a lui si el ridica din spranceana.

-Nu...sunt...mica !

Fata ii redevine serioasa si ma confrunta cu putere,intr-un ritm innebunitor,abia mai rasuflu si

incep sa fac greseli.Ajunge din nou in apropierea mea si dupa ce ma loveste peste incheietura in
acelasi loc,lacrimi de durere imi tasnesc din ochi.Arunc sabia si ma intorc furioasa la culme la
locul meu.

-Ce este Layra...Nu-ti place sa pierzi? il aud eu razand.

Rade! Cum de are nesabuinta sa rada,cand eu sunt in dureri ? Ar trebui sa ii dau o lectie ca sa ma
tina minte ! Furia imi cuprinde fiinta si nu mai vad decat negru in fata ochilor.

Ma ridic si ma duc spre el,apoi incep sa il lovesc cu pumnii.El se da inapoi,pana parasim

postamentul de piatra.

-Te porti ca un copil...Unul manios.

Copil ?! Deja este a doua oara cand ma insulta !

Vazand insa ca nu am pofta de ras,se fereste cat poate si mustaceste,facandu-mi si mai mult in
ciuda,pana cand un pumn bine directionat il loveste in grumaz.Atunci ma prinde de incheieturi si
picioarele lui imi pun piedica.Inainte sa apuc sa vad ce se intampla,ma trezesc pe jos,privind
cerul din alt unghi.Lovitura cu pamantul e destul de dura si cateva secunde nu mai pot sa
respir,privesc in sus fara sa clipesc,cu fata congestionata.

-Layra...Esti bine?

Ma scutura de brat si atunci imi recapat suflul,lovindu-l in obraz cu o furie pe care nu stiam ca o
am.Isi atinge fata in locul lovit,iar din buza ii iese un firisor de sange.Nu stiu de ce in clipa asta
imi vine sa il ucid.

Ma prinde de ambele brate si mi le culca la pamant,lasandu-se deasupra mea.Gafai si ma zbat,dar

picioarele imi sunt prizoniere sub ale lui.

Soarele tocmai incepe sa apuna.La lumina lui,barba neagra ii sclipeste,ochii parca ii iau foc si
mainile ii devin fierbinti.Se apropie de figura mea pana ma atinge cu nasul,intr-o miscare
tandra,incarcata de electricitate.

-Ce faci ? ma sperii eu.

-Micuta razboinica nu se teme de lovituri si vanatai,dar se teme de atingeri...

37
Zambeste si dintii albi ii sclipesc ca si coltii unei pantere.

-Da-te jos de pe mine ! ma infurii eu.

-Obliga-ma ! rade el.

-Esti un infumurat ! Te crezi cavaler,dar te lupti cu femeile...Spui ca esti gata sa retezi gaturi de
demoni,dar stai si bei acel vin galbui cand nu te vede nimeni,trandavind prin camerele tale ca
un...

El se apleaca fulgerator peste mine si buzele lui le strivesc pe ale mele,intr-un sarut patimas care
ma reduce la tacere.Bratele mi s-au sleit pe data si in loc sa ma mai lupt,ii cuprind grumazul,iar
el se rostogoleste,lasandu-ma pe mine deasupra.Mainile mele ii insfaca materialul hainei cu
brutalitate, el ma strange cu un brat iar cu celalalt ma apuca de cap.Sarutul lui imi topeste
incet,incet mania.

In numele lui ISH... Ma ridic putin si ma uit la chipul lui.Ochii caprui au devenit si mai
intunecati,iar ceva ca o mica flacara se aprinde in ei.Cred ca mi-am pierdut mintile!

Ma desprind din imbratisarea lui,ma ridic de jos si imi aranjez hainele,simtind ca ma ustura ochii
din cauza unor lacrimi ce vor sa iasa,am luat sabia si m-am departat de el incercand sa fiu cat mai
demna.Oh,Doamne,ce am facut?

Nu ma pot incurca cu un cavaler al ordinului Dragonului si sa risc sa fiu distrasa de la ceea ce am

de facut...Un fior neplacut imi spune ca poate asta si este rolul lui Vardas.

Sa ma faca sa imi pierd concentrarea,sa ma las prada dorintelor trupesti si sa imi uit
datoria.Cuvintele lui din acea seara imi arata clar ca asta urmareste iar eu,naiva,m-am lasat
sedusa de farmecul lui intunecat care imi aminteste de...

Oare acel Mordos stie ceva despre aventurile mele pe taramul intunericului? Daca a aflat cumva
despre pasiunea Printului fata de mine si acum incearca sa ma denigreze? Gandul ca ceilalti
cavaleri ne-ar fi putut vedea in acea postura patimasa ma face sa-mi dau seama ca increderea
lor,pe care abia am castigat-o,ar putea fi pierduta intr-o clipa !Nu,nu voi lasa asa ceva sa se
intample ! Voi continua sa ma antrenez cu tarkul si voi sta cat mai departe de acest Vardas care
pare pus sa imi zadarniceasca planurile.

CAPITOLUL 11: O MOARTE MISTERIOASA

E dimineata devreme iar cavalerii au plecat pana in cetatea vecina ca sa faca rost de provizii
pentru drum.De cum se insereaza,voi strabate muntele cu mica armata,intorcandu-ma in taramul
meu.Un fior neplacut ma scalda de cateva zile...Cine stie ce voi gasi la intoarcere !

Am iesit sa ma plimb calare,incercand sa imi adun gandurile imprastiate si pe alocuri

speriate.Gandul de a conduce pe acei oameni spre o posibila moarte oribila ma face sa ma
cutremur.Daca nu voi reusi sa apar templul si ordinul?Daca voi esua si istoria ma va tine minte
ca pe intaiul gardian invins?
38
-Daca as fi in locul tau as inlocui gandul de a pierde cu un gand ceva mai luminos...Nu iti face
bine sa te gandesti neincetat la asta,te vei imbolnavi daca vei continua asa...

Ca de obicei,vad ca Makai imi citeste gandurile doar dupa expresia fetei.M-am obisnuit asa de
tare cu asta ca nici nu ma mai intreb cum reuseste.O privire aruncata asupra chipului sau solar e
de ajuns ca sa imi calmeze putin spiritul zbuciumat.

-Facem o intrecere ? zambeste el,dorind sa ma distreze.

-Intrecere ?

-Cine ajunge primul la baza muntelui are dreptul de a-l infrunta primul pe Printul
intunericului,atunci cand va aparea in lupta.

Am un nod in gat la auzul acestor cuvinte.Oare chiar imi doresc sa il infrunt ? Trebuie,in niciun
caz nu il voi lasa pe el sa castige si sa fie pus in pericol.Asta este doar intre mine si Print...Dau
bice calului si pornesc ca fulgerul,fara sa ii las ragaz lui Makai sa spuna mai multe.

Calul meu fornaie si copitele lui bat in pamantul tare si uscat,pe un ritm sacadat,care imi
aminteste de sunetul demult uitat al unor tobe.Scutur din cap ca sa alung acea amintire,vreau ca
tot ce s-a intamplat acolo sa fie ingropat,dar ma tem ca odata cu intoarcerea acasa,amintirile o sa
devina asa de vii incat vor putea umbla singure...

***

Ne-am intors la castel pe la amurg,stiind ca acum vor sosi cavalerii cu proviziile,vreau sa verific
daca totul decurge conform planului si daca toata lumea este pregatita de plecare.Makai surade
victorios pentru ca m-a invins,dar asta nu inseamna ca il voi lasa sa faca ce are de gand.Trebuie
sa recunosc,ca in ale calaritului se pricepe mult mai bine decat mine.Pana la urma,sunt doar o
preoteasa,iar el un cavaler.

Cand ajungem insa la poarta castelului,in loc de forfota plecarii vad doua coloane de cavaleri cu
gaturile intinse.Undeva in capat,chiar pe treptele templului,se vad niste siluete precipitate.Las
calul unui baiat si cobor rapid,urmata de Makai.Cavalerii se feresc,facandu-ne loc,totul intr-o
tacere mormantala.Inima incepe dintr-o data sa imi bata mai repede,sangele parca se aduna tot in
piept, iar picioarele capata ceva asemananator unei moleseli stranii.

Strang de teaca sabiei ca sa imi vin in fire si inaintez.La auzul pasilor mei,Petronus se ridica
deasupra unui trup prabusit pe treptele templului,cu sprancenele incruntate.Nu cred ca l-am mai
vazut vreodata furios,iar acum scoate de-a dreptul foc pe nari.Putin mai sus,cu bratele incrucisate
la piept,sta Vardas,fara vreo expresie pe fata,privind la trupul cazut.

-Cine ar fi facut o asemenea marsavie ? ridica glasul Petronus.

Multimea de cavaleri inclina capetele,de parca s-ar simti cu totii vinovati.Ma apropii incet,iar
trupul mort mi se dezvaluie putin cate putin.Imbracaminte cavalereasca,niste cizme negre si

39
lungi si o barba cenusie,scurta si tepoasa.Cand ii zaresc chipul,de abia ma abtin sa nu scot un
strigat de mirare.

Din gura lui Mordos iese un firicel subtire de sange inchegat,iar ochii ii are intredeschisi,intr-o
expresie de groaza nemaiintalnita.Chipul congestionat incremenise exact cum moartea il
prinsese,iar pielea incretita ii da un aer de pergament.Are mainile inclestate,ca si cand s-ar fi
luptat din greu,iar sabia ii este pe jumatate scoasa din teaca.

-In numele cerului,ce s-a intamplat aici ?

Petronus se uita la mine cu o expresie de profunda tristete.

-A fost otravit,zise Vardas sec.

-Asta nu e arma barbateasca! Trebuie sa fie mana unei femei ! se agita un alt Batran si ma
priveste necrutator.

-Valerius,stim cu totii ca Mordos avea indoielile lui cu privire la Gardian,dar sa insinuezi ca intre
aceasta crima si ea ar fi vreo legatura nu mi se pare intelept...

-Unde te aflai acum doua ceasuri ? ma confrunta Batranul.

Nu imi vine sa cred ca ma intreaba asta.Nenumarate priviri se indreapta spre mine si simt ca as
vrea sa intru in pamant.Apoi in piept imi creste ceva asemanator furiei.Makai ma simte si imi
strange bratul usor,apoi imi spune din ochi sa ma calmez.

-Layra s-a aflat cu mine in tot acest timp...Am calarit impreuna pana la baza muntelui si dupa
cum vezi si singur,de abia ne-am intors.

Batranul mormaie nemultumit,dar nu se lasa cu una cu doua.

-Cele doua preotese,unde sunt? Trebuie sa fie supuse interogarii.

-Ce te face sa crezi ca doar o femeie ar face asta ? Si mai ales,de ce ai crede ca preotesele mele ar
vrea sa asasineze unul dintre Batrani ? Gandeste-te putin...Mordos era suspicios din fire,ca sa te
apropii de el si sa ii strecori otrava in vin,ar fi trebuit sa...

-Ce incerci sa spui ? se incrunta Petronus.

-Ceea ce vreau sa spun este ca asasinul trebuie sa fie cineva pe care Mordos il cunoastea bine.

La aceste cuvinte,rumoarea din aer creste si mai mult.

-Aceasta e o acuzatie grava Gardianule.Ar trebui sa ii interogam pe toti cavalerii care s-au aflat
in castel acum doua ore si nu avem timp pentru asta.

40
-Nu pe toti...Doar pe cei care nu au plecat dupa provizii.

-Chiar si asa,tot mai raman macar 50.

-Putem sa folosim Fantana pentru asta,il aud pe Vardas.

-Fantana ?

-Este o idee buna.Chemati de indata toti cavalerii in piata de piatra.Si pe cele doua
preotese...Vardas,tu vei supraveghea desfasurarea ceremonialului.

Cavalerul clatina din cap scurt,apoi face un semn.

-Veniti...Sa luam trupul lui Mordos si sa il ducem in cripta.

Ceilalti Batrani clatina din cap si vad in ochii lor ca desi nu se tem de nimic,de data asta sunt
ingrijorati.Probabil se gandesc cine va fi urmatorul.

***

Piata cenusie de piatra este plina de cavaleri,iar Batranii inconjoara ca un medalion cumpana
fantanii.Vardas sta incruntat in fata ei,facand semn cavalerilor sa se aseze intr-un grup
ordonat.Cei 55 care ramasesera se supun degraba,doritori sa scape de aceasta incercare.

Unul dintre ei isi cufunda mainile in apa iar Vardas priveste oglinda ei,care ramane
netulburata.Acest ritual ala adevarului imi aduce in amintire acea noapte cand am vizitat Fantana
Albastra.Rand dupa rand,cavalerii isi pun mainile in apa si asteapta,dar apa nu se schimba in
niciun fel,semn ca asasinul nu este printre ei.Urmeaza Briseide,care cu ochii infricosati,se supune
ritualului,dar nimic nu se schimba.Apoi Lilia...Vardas priveste in oglinda apei,fara sa ii scape
nicio miscare a ei.

-Ceva se misca...anunta Vardas.

Oglinda apei se tulbura,apoi incepe sa fiarba,apoi se coloreaza in rosu,culoarea sangelui.Toata

lumea incepe sa strige,iar Lilia priveste incremenita.

-Ziceai ca preotesele tale sunt nevinovate ? striga Batranul Valerius.

-Criminalo !

-Asasino !

-Dreptate ! Dreptate pentru Mordos !

Cavalerii agita sabiiile,Batranii striga iar eu am ramas fara suflare.Ma uit cu o privire acuzatoare
spre Lilia,dar aceasta pare la fel de uimita ca si mine.Sau se preface?

41
-Vreau sa vorbesc cu ea,strig eu tare,ca sa acopar glasurile lor indignate.

-Ma tem ca ti-ai pierdut acest drept...se incrunta Petronus.

-Va trebui sa treci si tu testul adevarului...glasuie Valerius.

-Petronus,doar nu ma crezi in stare de asa o miselie...

Batranul ma priveste cu o expresie rece.

-Asta o vom afla acum.

M-am dus spre fantana sub privirile uimite ale lui Makai,care nu stie ce sa creada.Singurul care
nu si-a schimbat expresia este Vardas.Ma aplec si cufund mainile in apa.Ceva imi spune ca
Batranii de abia asteapta sa ma gaseasca vinovata,numai pentru a nu-mi mai da armata.

Stiu ca altceva nu ar putea sa faca,pentru ca se tem de mine.

Toata lumea asteapta in liniste,dar oglinda apei ramane nemiscata.Si asteapta...Dar nu se

intampla nimic.

CAPITOLUL 12: PRETUL UNUI PACAT

Ma dau inapoi,simtind mainile lui Vardas cum ma trag usor de umeri.

-E de ajuns,imi zice el cu o voce joasa.

-Nu mai inteleg nimic.Fantana nu minte !

Petronus este incurcat si nu mai stie ce sa faca.

-Ar trebui sa o ducem in temnita...Maine o vom judeca.

-Judecata? De ce judecata mai are nevoie cand Fantana adevarului a aratat ca ea este asasina ?
striga Valerius.

-Trebuie sa o facem sa marturiseasca.Nu putem sa o condamnam pur si simplu.Ceva nu se

leaga...

Lilia se face galbena si da sa vina spre mine,dar bratul ferm al unui cavaler o opreste.Petronus
face un semn si barbatul o insfaca de brat,apoi o cara dupa el,undeva in temnitele lor.

Multimea se imprastie rand pe rand.

-Tu vei aducea moartea asupra capetelor noastre ! imi zice Valerius aproape spumegand si pleaca
val vartej.
42
Am ramas langa colacul fantanii doar eu si Vardas.

-Nu-l asculta...Acum sunt cu totii tulburati.

Totusi,cuvintele acelui Batran nu imi dau pace.

-Poate are dreptate...In ultima vreme,incep sa moara din ce in ce mai multi oameni in jurul meu.

Vardas ramane tacut,privind lumina lunii reflectata in apa.

-Trebuie neaparat sa ma lasi sa vorbesc cu Lilia! Ea nu ar face niciodata asa ceva,Vardas ! E

buna si blanda si...nu avea niciun motiv.Ea niciodata nu m-ar trada.

-Cred ca iti dai seama ca ma expun unui mare risc daca fac asta.Daca sunt prins,voi fi acuzat de
inalta tradare.Petronus a decis ca nimeni nu o va vedea pana in zori si asa va ramane.

-Te rog...il apuc eu de brat.Trebuie sa existe o cale...

El se intoarce si imi prinde degetele,apoi imi strange mana.

-S-ar putea sa existe...Dar vine cu un pret.

-Ce pret ? ma grabesc eu.

El se apropie de fata mea.

-Ne intalnim in camera ta si vorbim...Imediat.

Chilia fusese inlocuita cu o camera aflata foarte aproape de cea a lui Vardas,dar pana acum nu
mi-a dat niciodata de inteles ca ar putea sa imi treaca pragul.Nu mai zic nimic si ma grabesc sa
ajung in ea,lasandu-l singur langa fantana.

***

Se apropie zorii,dar nici urma de Vardas.Oare s-a razgandit ? M-am imbracat in haina de noapte
si mi-am despletit parul cu ore in urma,apoi am masurat camera in lung si in lat pana am
obosit.Am lasat doar o faclie aprinsa langa pat si una langa fereastra,privind poteca,rugandu-ma
sa il vad pe cavaler venind.

Trebuie sa gasesc ceva sa o salveze pe Lilia si nu am timp decat pana dimineata ! Pe cand era sa
imi pierd si ultima speranta,aud o bataie usoara in usa.

-Intra,zic cu vocea infrigurata.

In cadrul usii apare silueta intunecata a cavalerului.Inchide usa si vine spre pat,facand marmura
sa scrasneasca usor.Am picioarele goale lipite de blana unui urs culcata pe jos si imi tin umerii

43
cu palmele,incercand sa ma incalzesc.O raceala nefireasca m-a invadat de cand cu acuzarea
Liliei.

Vardas are buzele stranse iar expresia ii este asemanatoare unei acvile viclene.Parul lui negru
este despletit si se odihneste pe gulerul hainei cenusii.Se apropie si isi petrece mainile peste
umerii mei,atingandu-mi mainile.

-Ce faci ? soptesc eu.

Vocea lui grava si zambetul zeflemitor ma pun de indata in garda.

-E vremea sa platesti pretul...

-Intai o vad pe Lilia si apoi...

El imi pune un deget pe buze.

-Shhh...Tu ai nevoie de mine,nu eu de tine,corect ?Deci vei plati pretul si apoi vei face ce vei
dori.

Mana lui fierbinte imi mangaie fata.Ochii mei s-au marit de groaza,nici daca vedeam un demon
nu ma speriam asa tare.

-Ceea ce imi ceri este un pacat...Pretul pentru el este mult mai mare decat pretul tau.Unde iti este
onoarea de cavaler? ma infurii eu.

-Shhh...Nu ridica vocea,cineva te-ar putea auzi si nu am vrea sa se intample o asa nenorocire...

Se apropie de buzele mele,dar ma smucesc si desprind mana.

-Pleaca,ii zic printre dinti.Pleaca pana nu implant sabia in tine.

El rade usor,parca inveselit de mania mea.Se apropie de usa,dar inainte de a o deschide,arunca

niste ultime cuvinte.

-Pacat...Nu ai reusit sa o salvezi pe Nyria...Acum nu vei putea sa o salvezi nici pe Lilia.Trebuie

sa fie tare greu...

Ochii mi s-au umplut pe loc de lacrimi.Cum indrazneste ?

Usa se deschide usor.

-Stai !

El se intoarce cu un zambet victorios pe buze.

44
-Cere-mi altceva...Orice.Sti ca nu imi pot calca juramantul,asta inseamna moarte pentru
mine.Nu,moartea e mai usoara...Dezonoarea e mult mai grea.Te rog...

El vine inapoi si imi prinde mainile,apoi ma priveste lung.

-Layra...Nu vreau sa te dezonorez.Dar refuzul tau de ultima oara m-a incrancenat...Credeam ca si

tu ti-ai dorit acel sarut.

-Si ce...acum incerci sa te razbuni,folosindu-te de slabiciunea mea ? Cat de jos poti sa te cobori ?

Ochii lui scapara acum ca doua scantei negre.

-Un sarut...Atat vreau.Nu ti-as fi cerut niciodata sa iti calci juramantul.

Mainile mi-au ramas stranse in ale lui,iar ochii pierduti in ochii lui.Oare este sincer ? Tremurul
usor din voce il tradeaza.

Imi musc buza nestiind ce ar trebui sa fac.Inima imi bate mai tare si ma simt neajutorata.As
prefera sa casapesc o mie de demoni,decat sa stau in prezenta dorintelor unui barbat.

Vardas ma apuca usor de cap si ma apleaca,unindu-si buzele cu ale mele,in vreme ce eu inchid
ochii.Ma cauta parca,iar mana lui dreapta se incolaceste pe dupa grumazul meu.Il iau de gat si il
trag spre mine,iar el ma prinde mai strans si ma saruta agonizant de incet.Asa de incet,incat apuc
sa simt totul...Mirosul lui vag de flori salbatice de camp,gustul usor sarat al buzelor,caldura
bratelor lui care intra prin camasa mea subtire...Sunt furata fara sa imi dau seama si sarutul nu
mai pare deodata o pedeapsa,ci o binecuvantare.

Simt ca imi elibereaza buzele si eu ma desprind ametita.Ma uit in podea,simtind rusinea ca mi-a
inrosit urechile.Nu mai pot sa il privesc in ochi acum si nu stiu de ce.

-Imbraca-te...imi zice el aspru.Trebuie sa mergem.

Cand ma uit in sus,fata lui si-a reluat acea expresie care imi aduce aminte de o masca
veche,ritualica,gasita de mine printre daramaturile unui templu pagan.Cat as vrea sa stiu la ce se
gandeste acum! Dar Vardas isi pastreaza bine secretele.

***

Am coborat undeva in subteran,sub castelul vechi,acolo unde se mai gasesc si azi

temnitele.Umezeala si mucegaiul ma fac sa tusesc usor.Este intuneric,nu am luat cu noi decat o
lumanare palida si nu vad pe unde merg.Cand dau sa ma impiedic,simt mana fierbinte a lui
Vardas cum imi inlantuie degetele si ma conduce prin acel labirint.

-Asteapta aici,imi sopteste la ureche si imi face semn sa ma ascund dupa zid.

-Pazesc eu prizonierul...Mai este putin si se ivesc zorii,veghea ta s-a incheiat.

45
Paznicul face un zgomot,apoi isi paraseste locul,fara sa puna la indoiala ordinul lui Vardas.Cand
acesta a plecat,ies si eu din ascunzatoare si ma reped spre celula.Vardas descuie usor,varand
cheia ruginita in broasca,rasucind spre stanga de doua ori.O silueta chircita sta lipita cu spatele
de zidul rece.

La auzul sunetului,ridica ochii si priveste speriata.

-Repede...Nu ai mult timp.

Am intrat si am luat mainile Liliei in ale mele.

-Gardianule...Nu eu am facut asta ! sopteste ea.Cineva incearca sa te denigreze folosindu-ma pe

mine.

-Stiu Lilia...Voi gasi o cale sa-ti dovedesc nevinovatia.

-Ce vei face ?

-Nu stiu inca,dar voi gasi ceva cat timp ei te judeca.

Ea incuviinteaza din cap,dar este in continuare speriata.

-Trebuie...Dar nu pentru mine Layra...Pentru tine.

-Ce vrei sa spui ?

-Nu vor mai avea incredere in tine dupa asta.Doar daca...

Eu ma incrunt usor,simtind cum indoielile ma doboara.

CAPITOLUL 13: CINE ESTE ASASINUL

In curtea mare de piatra s-au adunat puhoi de cavaleri.Pe un fel de postament improvizat se afla
sase jilturi de lemn acoperite cu blanuri de animale si tesaturi,pe care s-au asezat Batranii.Al
saptelea jilt,desi neocupat,a fost asezat acolo din respect pentru Batranul ucis.Petronus sta
aplecat spre Valerius si discuta cu glas scazut,incerc sa aud macar un crampei din ceea ce isi
spun,dar nu pot de forfota din jurul meu.Undeva in dreapta postamentului,sta Vardas cu bratele
incrucisate la piept,in aceeasi postura aparent nepasatoare pe care o avusese si in ziua mortii lui
Mordos.Cand ma zareste venind inclina din cap in semn de salut,dar eu nu ii raspund,de teama ca
nu cumva Batranii sa observe aerul nostru de complicitate.Mai mult ca niciodata,sunt cu ochii pe
mine,decisi sa imi vaneze orice greseala.

Lilia este incatusata si sta in fata lor,incadrata de Makai si de un alt cavaler,care o strange de brat
cu furie.Gesturile blande ale tarkului meu incearca sa o protejeze cumva de furia cavalerului,care
parca vrea sa se razbune pe ea,stiind-o vinovata.Dupa ochii lui,as spune ca ea nu este singura pe

46
care ar vrea sa se razbune.Cavalerii inclina usor din cap cand ma apropii,dar acel barbat care o
strange de brat pe Lilia nu schiteaza decat o grimasa.

-O voi pazi eu de acum,ii spun si ii fac semn sa imi cedeze locul.

-De cand hotul pazeste hotul? zice el ridicand tonul furios.

-Zekaraia,lasa Gardianul sa isi faca treaba,zice Makai impaciuitor si il atinse pe umar.

El se smuceste si ii arunca o privire ucigatoare.

-Ce ti-a facut aceasta femeie Makai? Esti cel mai mare peste noi si mereu am ascultat de tine,dar
acum nu te mai pot intelege.De cand acorzi mai multa incredere unei straine in locul cavalerilor
tai ? Oare s-a intors lumea cu susul in jos?Am ajuns sa dam binete si sa ii zambim celei care ne-a
ucis Batranul?

-Mergi prea departe...se incrunta Makai.

Zekaraia se apropie de postament intr-o postura sfidatoare.

-O sti la fel de bine ca si mine ca ea l-a ucis,Petronus ! Mordos a simtit-o inca de la bun inceput
si ea l-a redus la tacere ca sa nu ii incurce planurile !

-Zekaraia...zice Petronus blajin,incercand sa il imbuneze.Cu totii suntem la fel de indurerati de

pierderea lui,dar Layra a trecut testul Fantanii.Ea nici macar nu se afla aici cand s-a petrecut
crima.Il vei acuza pe fratele tau Makai de necinste ?Crezi ca el il acopera cumva pe Gardian?Sa
cugetam mai bine...

Zekaraia isi uneste sprancenele in unghi drept,bate scurt din picior a salut si se intoarce in
multime,infrant pe moment,dar deloc impacat,sagetandu-ma cu privirea.

-Ce ai de spus in apararea ta,preoteaso ?

Petronus o priveste de sub sprancenele lui stufoase,iar Lilia speriata si obosita ramane muta.

-Nimic? Cum pot lua o hotarare daca nu spui nimic?

-Daca imi permiti Petronus...intervin eu.

-Spune.

Ma intorc pe jumatate spre Makai si Lilia si totodata spre multime,incercand sa gasesc cele mai
potrivite cuvinte.

-Se pare ca ati uitat cu totii ca ne aflam in razboi cu intunericul.Am venit aici cautand
ajutor,nicidecum nu am venit sa ii ucidem pe cei care tocmai ne-au oferit acest ajutor.Va pot

47
demonstra ca Lilia nu era stapana pe vointa ei cand s-a petrecut crima.Aceasta e lucratura
demonica.

Un vuiet din multime se inteteste si imi acopera vorbele.

-Cum?Cum vei demonstra? striga acel Zekaraia.

-Lilia a fost stapanita de un demon pe cand strabatea muntele...Am crezut ca l-am lasat in
urma,dar se pare ca este inca in ea.Lilia este vinovata,dar doar trupul ei este cel care a comis
crima,trupul ei condus de altcineva...

Rumoarea se inalta neplacut si anumite cuvinte urate imi ajung la urechi.Dorind sa faca
liniste,Petronus se ridica.

-Daca este asa cum spui,atunci esti la fel de vinovata.De ce ai adus-o aici cand ea a carat in tot
acest timp un demon in spatele ei ?Nu ar fi trebuit sa puna piciorul in Templu.

-Cum am spus,credeam ca demonul ne-a lasat in urma atunci cand l-am silit sa iasa afara...

-Credeai ! striga Zekaraia rosu de furie.Ce vom face acum,ne vom lua dupa niste presupuneri si
te vom considera nevinovata? Chiar daca nu tu l-ai ucis pe Mordos,ai fost complice la acest
asasinat !

Vorbele lui se pare ca starnesc ceva in cavaleri,pentru ca multi incep sa clatine din cap a
dezaprobare,soaptele se intetesc,fetele lor se schimonosesc si nu vad prea multe priviri
prietenoase.

-Trebuie sa ne aducem aminte ca Focul Dragonului nu a parjolit-o pe Layra...Daca era un spirit

impur,ar fi fost moarta intr-o clipita.De asta ati uitat,cavalerilor?

Ma uit recunoscatoare spre Makai,care imi ia din nou apararea.

-Demonstreaza-ne ca intr-adevar demonul a facut asta,altfel pe preoteasa o paste streangul,imi

zice Petronus taios.

Un fior rece ma trece peste umeri .Blestemat sa fii Lucifer,acum si in vecii vecilor! Asta e
facatura ta!

Ma intorc spre Lilia si ii cuprind umerii,apoi scot de la piept o cruce de argint pe care o strang in
mana.Dupa ce soptesc in surdina cuvintele de inceput,iau crucea si o ating de fruntea ei.Pielea ii
sfaraie si Lilia incepe sa ma priveasca piezis.

-Vedeti asta ? Crucea ii raneste pielea.

Zekaraia vine din multime si cerceteaza cu atentie,vrand sa se convinga ca este adevarat ce

spun,si nu doar o piesa de teatru.Murmur alte cuvinte si rugaciuni si Lilia incepe sa scuipe.

48
-Se preface ! striga Zekaraia.Oricine poate face asta.

O prind de fata si o silesc sa ma priveasca in ochi.

-Spune-mi numele tau demonule,in numele lui ISH !

Ea incepe sa rada sadic si isi da ochii peste cap.

Cavalerul zambeste subtire si ma priveste ironic.

-Oare cat vom mai suporta aceasta prefacatorie ?

-Spune-mi numele tau necuratule.Nu eu iti ordon,ci cel care este mai mare decat mine,Cel
Preainalt,al carui salas este in Cerurile de Opal...

Pana sa termin fraza,fata Liliei se schimonoseste si isi arata coltii,apoi cu o forta supraomeneasca
ma impinge si se repede asupra cavalerului care imi poarta sambetele.Isi smulge lanturile de
parca sunt jucarii si il pravaleste la pamant.Se aseaza deasupra lui,incepand sa il muste cu
salbaticie de orice bucata de piele dezvelita.Zekaraia da sa scoata sabia,dar ea ii desprinde
degetele cu dintii si ii reteaza doua dintre ele.Cavalerul incepe sa urle din rasputeri,luptandu-se
cu ea,in vreme ce Lilia suiera ca un sarpe,rade si sare peste el.Makai si inca alti doi se reped in
ajutorul cavalerului,tinand-o de maini,dar ea se zbate si incepe sa hohoteasca.

Cineva vine sa il ridice pe Zekaraia de jos,care are ochii mariti de groaza si geme de
durere,vazandu-si degetele retezate pe jos.In acelasi timp,spumega de furie si ridica pumnul
amenintator spre demon.Batranii se ridica de pe jilturi si Petronus striga.

-Duceti-l repede la vraci !

Eu continui exorcismul,dar cu mare greutate,pentru ca acest demon e puternic si se zbate din

toate incheieturile.

-Iesi necuratenie,iesi intunecime...Asa cum soarele rasare,as a lumina lui Dumnezeu straluceste
peste tine,arzandu-te...

-Tarfo...rade ea.Crezi ca ma poti alunga cu una cu doua?

Ii lipesc crucea de frunte si incepe sa urle.

-Tarfo,tarfo,tarfo...Consoarta Intunecimii vrea sa scoata intunecimea din intunecime...Ce gluma !

rade ea puternic.

Nu stiu ce vrea sa spuna,dar scoasa din fire,o lovesc cu palma peste fata cat pot de tare.Demonul
suiera printre dinti si ma priveste urat,asa de urat incat simt ca inghet.

-Spune-mi numele tau demonule...ISH iti porunceste ! strig si arunc cu apa sfintita pe fata ei.

49
Chipul i se inroseste si sfaraie ca pestele in tigaie.

-Taci ! Taci ! Taci ! Tarfoooooo !

Isi lasa capul pe spate si pare ca este lesinata.Cavalerii slabesc putin stransoarea si ma uit cu
atentie sa vad daca mai traieste.Imi apropii urechea de pieptul Liliei.Brusc,simt o stransoare in
jurul gatului.Demonul si-a eliberat mainile si ma sugruma,apropiindu-se de fata mea.Cu toata
forta lor,cavalerii nu reusesc sa ma scoata din mainile ei.Am cazut pe jos amandoua,ea stand cu
mainile in jurul gatului meu.

-Asta meriti ! Impreuna cu salutari din partea Printului ! horcaie ea in urechea mea.

CAPITOLUL 14: FLOAREA DE LILIAC

Gatul imi este inclestat pentru ca ma lupt sa respir,rasuflarea mi s-a taiat,incerc sa duc crucea
spre fata Liliei,dar nu mai am putere in brate.De disperare,imi incolacesc mainile in jurul gatului
ei si fac acelasi lucru pe care ea mi-l face.Strigatele si harmalaia au devenit de nedescris.

Makai se straduie sa ii desprinda mainile,dar acestea i-au devenit ca menghina si ma sugruma

incet,dar sigur.Capul incepe sa mi se invarta si un peisaj negru se perinda prin fata ochilor
mei.Pe cand credeam ca ma va omori,simt o slabire a stransoarei ei,apoi vad ca prin vis cum
cineva o ridica cu sila de pe mine si o leaga zdravan cu mainile la spate.

-Layra...

Makai vine speriat si imi sprijina capul.Am inceput sa trag aer iar peisajul din jur si-a recapatat
culoarea.Tarkul imi da o gura de apa sa imi revin in simtiri si ma ridic de pe jos
infuriata.Demonul zambeste stramb,tinut strans in brate de catre Vardas.Acesta,spre deosebire de
ceilalti,isi pastrase sangele rece.

Am stropit-o cu apa sfintita din nou,si din nou.Chipul livid al Liliei da semne ca nu va mai
rezista mult.Trebuie sa aflu numele demonului sau sora mea va muri.Nu pot indura sa se
intample asta pentru a doua oara !

-Spune-mi numele tau,spurcaciune din adanc...Destul ai chinuit acest trup !

Ea incepe sa vorbeasca printre dinti,suierand ca sarpele.

-Il chinui pentru ca am dreptul...rade ea.

Ma incrunt si o plesnesc din nou,apoi incep sa ma rog.

-Facatorule a tot si toate,pogoara mila Ta cea mare peste acest copil al tau,torturat de
intunecime...Elibereaza-o !

50
-Vrei sa o eliberez ? Va muri...fara mine ! urla ea.

Teama mi se strecoara in suflet pentru ca simt ca aici este ceva adevar,dar nu pot sa ma lasa
intimidata.O prind de gat si ea incepe sa se zbata ca pestele pe uscat,nesuportand sa o ating.

-Numele tau...Spune-mi numele tau ! strig eu.

Ea incepe sa urle si din gatul ei ies sunete neomenesti,care seamana cu urletul lupilor,cu
grohaitul porcului mistret si chitaitul unui sobolan.Este posibil oare...Sa fie mai multi demoni in
ea?

-Nuuuu ! Blestematoooo !

-Numele tau ! ii zic necrutator.

Intr-un ultim raget,imi spune numele prelung si asa de schimonosit,incat abia pot sa il inteleg.

-Sem...Mmm...Sem...Ya...Semyyyyaaazeeee !

Numele ei imi aduce in amintire o fraza citita candva in biblioteca Denaidei.Este unul dintre
ingerii ce l-au urmat de Lucifer in Cadere ! De uimire,raman ca statuia,apoi privesc chipul lui
Vardas si imi amintesc ce am de facut.

-Semyaze,prin puterea ce mi-a fost daruita de cel Preainalt,te conjur sa te intorci de unde ai venit
! Pleaca si paraseste acest trup impreuna cu toti demonii ce i-ai purtat cu tine!

Trupul se contorsioneaza,se invarte,se rasuceste si se lupta cu mainile cavalerului,care da dovada

de mare putere in brate.Apoi ramane schimonosit,nemiscat si galben.

Se face o liniste mormantala.Imi plec urechea spre trupul ei sa ii ascult inima,dar nu simt
nimic.Semyaze a plecat,dar a lasat in urma ei o crunta razbunare.

-Aseaza-o pe jos,ii zic cu disperare in voce lui Vardas.

Ii frec pieptul si tamplele,o stropesc cu apa,o ciupesc de urechi,o scutur,dar ea ramane la fel.

-Nu ma poti parasi ! zic printre dinti,muscandu-mi buzele ca sa nu incep sa plang.

Briseide se apropie de mine si ma atinge usor de umar,in vreme ce eu ii frec bratele Liliei,ajutata
si de Makai.

-Gardianule...Trupul ei deja s-a racit.

-Nuu! ma incapatanez eu si continui sa fac ceea ce faceam.

Un cerc s-a facut in jurul meu si al Liliei.Chipuri incarcate de uimire,frica si mila se uita la mine
din toate partile.Petronus isi face loc printre ei.

51
-Plecati...Judecata si-a atins scopul,vinovatul a platit cu viata.Plecati,nu mai aveti ce face aici.

Cu regret,cavalerii se indeparteaza si pornesc spre castel.Langa mine raman doar

Batranii,Vardas,Briseide si Makai.Tarkul imi cuprinde bratul si ma trage usor.

-Ai facut tot ce ai putut...

-Nuu ! strig eu.

Makai ma smuceste si ma sileste sa il privesc in ochi.

-Layra,este moarta !

Vocea,barbia si buzele imi tremura.Decisa sa nu ii las pe Batrani sa vada vreun semn vadit de
slabiciune,ma ridic de jos privind spre chipul gingas al Liliei,acum lipsit de viata.

-Duceti-i corpul la cripta.Vom oficia slujba la apus,si pentru ea si pentru Mordos,zice Petronus
grav.

M-am intors cu spatele si am plecat cat am putut de repede spre grajduri.Acolo,calul meu statea
si fornaia nerabdator.Am inceput sa il mangai si m-am lipit de el,cautand alinare.

Lacrimile stau sa imi tasneasca din ochi,dar furia imi este mult mai mare si imi inclestez pumnii
in semn de lupta.

-Vei plati pentru asta...Lucifer !

Aud niste pasi apasati si cand ma intorc il vad pe Makai.

-Ce vrei ? ii zic rece.

El nu ia in seama tonul meu aspru.Merge spre mine cu o expresie trista pe chip,apoi intinde
bratele.Stie ! De unde stie ca de asta am nevoie acum? Si de ce simt ca ma poate alina?

Pentru o clipa,mandria a invins si am ramas locului.Eu sunt Gardianul,eu nu sunt slaba si nu voi
plange in fata lui !

Dar mandria este invinsa la randul ei de alt sentiment mai puternic:deznadejdea.Ma duc spre
el,vazand ca nu lasa bratele in jos,mai intai sovaielnic,apoi mai repede si mai repede...Si ma
arunc la pieptul sau,plangand cu sughituri.Nu ma mai simt rusinata acum si as putea plange
vreme de trei zile.El ma strange si imi apasa obrajii rosii de haina lui alba.Apoi ma mangaie
parinteste pe plete.Nu vorbeste,simtind ca nicio vorba nu ma poate consola acum.Dupa atata
vreme petrecuta printre demoni,este prima oara cand simt alinare din partea cuiva.Am inchis
ochii si ma bucur de o imbratisare adevarata,calda,fara vreun gand ascuns,din partea cuiva care
imi doreste doar binele.

***

52
Spre amurg,toata suflarea s-a adunat undeva in subteranul Templului,acolo unde se afla
criptele.Pentru a ajunge la ele,am strabatut o impletire de coridoare,prin care usor te poti rataci si
am ajuns intr-o sala cu bolta inalta,luminata de candelabre atarnate de tavan,de sfesnice purtand
lumanari albe si de catui umplute cu ceva aromat,care imi aminteste de smirna.In mijlocul
salii,se afla doua sarcofage de piatra,sustinute de o masa mare,in care se odihnesc trupurile
ucigasului si al victimei sale:Lilia si Mordos.Asta este felul in care cavalerii vad lucrurile.Pentru
mine insa,acolo zac doua victime ale cruzimii luciferiene,iar ucigasul nu este prezent.

Petronus poarta o haina alba decorata cu rosu,aceeasi nuanta de rosu care imi aminteste de pielea
dragonului.Are in mana dreapta un fel de sceptru ciudat ce poarta in capat o nestemata
rosie,probabil un rubin,care sclipeste insa mult mai tare decat o simpla piatra pretioasa.Asa cum
mi-a spus Denaida,dintre cei sapte Batrani,Petronus este preotul.Intamplator,am aflat ca aceasta a
fost intaia menire a lui Petronus,dar a devenit mai tarziu un om al armelor,ca sa isi razbune
familia ucisa in urma cu multi ani.

Acum,de cand ma aflu printre oameni,am inceput sa vad tot mai clar adevarata fata a
demonilor.Ei sunt Cei Cazuti si asa vor ramane! Cu toate astea,si eu fac parte din tagma
ingerilor.Oricat as vrea,nu-mi voi gasi niciodata locul printre oameni.Rolul meu nu este sa leg
prietenii cu ei,nici sa am vreo familie,eu sunt doar...Gardianul.

Cat de rece a fost viata cu mine...Sa nu-mi ingaduie sa simt vreodata iubire din partea cuiva!
Acea iubire pe care oamenii o impartasesc intre ei...Cea a unei mame pentru copilul ei,a unui
frate pentru sora,a unui sot pentru sotie.Pe mama abia mi-o amintesc,fratele meu este mort,iar
unicul care mi-a daruit vreodata fiori a fost un demon...Nu,nu a fost real! Iubirea nu e
asa...Iubirea ar trebui sa semene cu ceea ce am simtit stand in bratele lui Makai.

Pe cand gandurile se duc in trecut,Petronus murmura cu glas scazut cuvinte de ingropaciune,iar

de afara se aud clopotele din Templul Rosu.Zgomotul lor imi tulbura si mai mult fiinta.Clopotele
ce vestesc moartea...Pe cand slujba se apropie de sfarsit,ma duc spre sarcofagul Liliei si ii
privesc chipul tormentat de suferinta,trupul firav acoperit de giulgi.Un floare de liliac,ca cea care
ii daduse numele poposeste pe pieptul ei.Pentru o clipa,am simtit ca acea floare era insasi sufletul
ei,lasat acum din mana mea in mainile pline de iubire ale lui ISH.

In minte imi vine o imagine foarte asemanatoare.A Nyriei stand in cripa luciferienilor,intr-un
sarcofag de piatra.Nu le-am putut salva pe niciuna ! Oare durerea mea nu ajunge la Cer ?

CAPITOLUL 15: SFATUL LUI PETRONUS

S-au ivit zorii desi in sufletul meu este amurg demult...

Stau sus,pe meterezele castelului si admir Valea Dragonului.Cu ochii in sus,privesc cu nesat la
norii purpurii,simtind un dor nesecat dupa Imparatia cereasca,dupa acele minuni pe care acum nu
mi le mai pot aminti.Singurele imagini cu Raiul sunt cele pe care mi le-a daruit Printul,in acea zi
in care i-am vazut pentru prima oara infatisarea de dinainte de Cadere,cand ochii lui...Cand ochii
lui erau parca rupti din panza albastra a boltei.

53
O lacrima in coltul ochiului vrea sa isi faca loc pe fata,dar o sterg repede,simtind pe cineva ca se
apropie.Am coborat capul spre pamant,fiind mai aproape parca de tenebre si suferinta,decat de
eliberarea daruita de Lumina.Sunt prinsa intre Rai si Iad si acest loc care le contine pe
amandoua,este Pamantul.Care este planul lui ISH cu mine?Ma tem ca uneori nu inteleg voia
Sa,ma tem ca incep sa cred ca m-am pierdut.

-Ce rasarit frumos...

Nu ma intorc,stiind cine este,ci contemplu mai departe cerul.Ca si cand ar sti ce simt,Vardas
priveste alaturi de mine si o sclipire ciudata apare in ochii lui.Pare a se bucura de frumusetea
cerului si in acelasi timp pare intristat de el.Hotarasc sa imi dezlipesc buzele pentru a-i raspunde.

-Asa este...Nimic nu se compara cu frumusetea zorilor dupa o noapte incarcata de tenebre.

-Layra,te pot intreba ceva?

Ma intorc spre el vazandu-l cu aceeasi expresie de masca pagana pe fata.ll simt tulburat,totusi
nimic nu tradeaza asta.

-Ce este Vardas?

El se lasa de pe un picior pe altul,ca si cand ar cantari ceva.

-Cum ai reusit sa iesi din Infern?

Intrebarea ma loveste in stomac ca un pumn.Nu ma asteptam ca dintre toate intrebarile asta sa fie
a lui.

-Nu inteleg ce vrei sa spui...

El vine si ma prinde de umeri,apoi ma scutura.

-Nu fa pe nestiutoarea.Nu exista decat doua cai de a iesi din Infern.

-Si care ar fi acelea? intreb mustrator,simtindu-i mainile fierbinti prin panza hainei.

-Fie...Facem cum vrei tu.Deci...Fie iesi de acolo ca aliat al intunericului,fie nu mai iesi.Tu esti
vie,dar nu esti nici aliatul lor...Care este a treia cale,Layra?

Inghit in sec.Pe ISH! Ce voi spune acum? Nu pot sa spun decat adevarul,daca incep sa mint nu
sunt cu nimic mai buna decat un demon viclean.Dar adevarul ma poate face sa pierd tot.Vardas
este cel mai de incredere om al Batranilor,alaturi de Makai.Un cuvant din partea lui si totul s-a
sfarsit.

Cea mai inteleapta decizie este sa nu spun nimic.Ma uit in ochii lui cersind indurare,dar el ma
priveste necrutator.Nu mai seamana cu acel barbat pasional care cersea saruturi.

-Spune-mi !
54
-Te rog...Te rog,Vardas...Nu imi cere sa raspund!

-Daca nu imi raspunzi mie,vei raspunde in fata lui Petronus!

Tonul i-a devenit rece si mainile imi strang umerii cu putere.Deodata,fata i se schimonoseste si
se lasa in jos,iar mainile care ma strangeau se agata de mine.Il sprijin,vazand ca sta sa cada si
atunci isi duce mainile la cap,incepand sa geama.Se lasa in genunchi prada unei dureri
sfasietoare.

-Vardas,ce se intampla? Vardas! il zgudui eu.

Ramane nemiscat,cu privirea in jos,cu pletele atingandu-i umerii.Il tin de umeri si ma aplec langa
el.El pare ca s-a linistit,dar nu deschide ochii,tinandu-se inca cu mainile de cap.Apoi rasufla
adanc.Il ajut sa se ridice si se sprijina de zid,apoi priveste in zare.Pare zbuciumat.

-Esti cumva bolnav?

El se uita spre mine cu o privire speriata,ceva ce nu mai vazusem in ochii lui pana acum.

-Nu,nu...Sunt bine.Am uneori aceste dureri de cap...

-Ai fost la vraci?

-Am fost...Nu stie de la ce sunt.Banuieste ca de la acea cazatura de acum doua luni.

-Ai cazut de pe cal?

El incuviinteaza.Apoi isi aranjeaza sabia cu un gest scurt.Pare tulburat si doritor de a pleca din
prezenta mea.

-Ne vedem la poarta,Gardianule.

A plecat grabit iar eu am mai stat ceva timp,admirand bolta.Nu vom putea strabate tunelul pentru
ca este prea stramt pentru o armata,dar vom calari pe o ruta ocolitoare numita "Drumul
Racilor"care merge paralel cu raul Darad.

***

Ma uit in urma pentru cea din urma oara,stiind ca nu voi mai vedea niciodata trupul Liliei,nici
cripta in care este ingropata.Nu voi mai auzi clopotele si nu ma voi mai antrena cu Makai in fata
Templului Rosu.Pacea mea a fost de scurta durata si s-a incheiat cu durere,iar acum durerea face
loc spaimei,stiind ca la capatul calatoriei ma voi intalni din nou cu demonii lui Lucifer,cu ororile
si cruzimea lui.

-Imi pare rau ca ne despartim in acest fel,Gardianule.

-As fi vrut sa fie altfel,Petronus...

55
El incuviinteaza si ma priveste cu ochii cenusii de sub sprancenele albe.

-Ai pierdut pe cineva,la fel ca si noi.Dar de data asta nu te mai intorci singura acasa.Ei iti vor fi
acum familia,zise el si cu un gest larg arata catre cavaleri.Iar el...sprijinul.

Ma uit spre directia indicata de bratul lui,ca sa il vad pe Makai ce tocmai

incalecase.Zambesc,pentru ca Batranul graieste adevarul.Makai a fost ca un frate pentru
mine,sfatuindu-ma si protejandu-ma de la bun inceput.Petronus imi pune mana pe bratul stang si
eu il pun pe bratul lui drept.Vreme de cateva clipe ne privim,nepasatori la multimea de cavaleri
care trec calare si de-a stanga si de-a dreapta noastra.Zambeste.

-Da-i luptatorului o cauza dreapta...Ti-ai primit cauza.Ai iubit si ii iubesti pe cei slabi care au
nevoie de protectie.Ai cautat si ai gasit ajutor...

Eu tresar.De unde stie ce este scris pe sabia mea?

-Intrebarea este insa...Cui ii vei oferi izbavirea?

Am inghitit in sec pentru a doua oara in aceasta dimineata.

-Nu stiu Petronus...Nu cred in profetii.

El zambeste din nou,apoi isi lasa bratul in jos si inclina capul.

-Ai grija pentru ca profetiile au prostul obicei de a se indeplini.

Ma ia de umeri,de data asta parinteste si zambeste.

-Vei dori intr-o zi sa renunti la lupta.Vei fi in neagra deznadejde si totul va parea pierdut dar
tocmai atunci trebuie sa lupti mai tare.Imi promiti ca o vei face?

Ciudat este acest Batran.Oare si el vede viitorul ca Denaida?

-Iti promit.

-Bine.Acum e timpul sa pleci.

Un baietas mi-a adus calul.In urma lui Petronus apare si Valerius si acel cavaler furios,care a
ramas cu degetele retezate in urma confruntarii cu Semyaze.Are degetele legate cu panza si
chipul ii e marcat de slabiciune.

Ma urc pe cal si strang haturile,dorind sa ajung cavalerii din urma,care au pornit spre podul de
piatra.Zekaraia insfaca insa haturile si ma opreste,apoi duce mana la buzunar.Il privesc
mirata,stiind ca ma uraste pentru moartea lui Mordos.Scotoceste si scoate un saculet de panza pe
care mi-l inmaneaza.

-Ce este asta?

56
-Am gasit-o langa lucrurile surorii tale.M-am gandit ca ar fi bine sa o inapoiez.

-Multumesc,adaug scurt apoi inclin din cap.

Calul a inceput sa mearga la pas,m-am uitat inapoi vazandu-l pe Petronus stand

nemiscat,imbracat in roba rosie,cu mainile impreunate,cu un zambet straniu pe fata.Am pornit in
galop,lasand ochii lor sa ma petreaca.Portile larg deschise lasa sa se vada inaintea mea valea si
cerul albastru fara nori,podul de piatra si raul de sub el.Calul meu zburda de bucurie ca poate sa
alerge din nou pe campiile verzi.Zgomotul potcoavelor lui este ultimul sunet care se aude pe
Podul Cavalerilor.Vantul bate usor si imi face haina sa fluture,dar strang cu nadejde de
haturi,avand mana protejata de o manusa de piele pe jumatate taiata,care imi lasa degetele la
vedere.In fata mea,multimea de cavaleri se pierd prin iarba manoasa ca niste puncte rosii pe
panza unui pictor.

Am calarit intreaga zi,pana cand pe cer au inceput sa se arate primele stele.Atunci am facut semn
si cavalerii s-au oprit,au luat poverile de pe cai si au aranjat corturile langa rau.Cativa dintre ei s-
au dus sa aduca apa de la rau,iar altii au aprins focuri pentru a pregati hrana ce se afla in
desagi.Vom manca si vom dormi repede,pentru ca la prima geana a zorilor o vom lua de la capat.

CAPITOLUL 16: ISPITELE RAULUI

O pereche de maini ma scutura si ma trezesc greoi,simtindu-mi corpul ca de plumb,capul greu

asemeni unei nicovale si picioarele indurerate.Tot trupul e in durere,dupa mersul la trap din zori
si pana in noapte.

-Gata,ma trezesc,mormai eu catre Briseide si ma ridic.

-Poate o baie o sa te mai invioreze.Raul este destul de cald si are zone ferite unde te poti
scalda.Am vazut cativa dintre cavaleri ca deja s-au aruncat in apa lui.

-Ce spui acolo?

Deodata vigoarea ce ma parasise pare ca revine si ma ridic in picioare.

-Trebuie sa pornim la drum si ei vor sa se scalde?ma infurii eu.

-Se improspatau putin,nimic mai mult.Si tu ai avea nevoie.

Mi-am luat desaga si am tras de perdeaua cortului,iesind cu pas masurat.Intr-adevar,am dormit

cu hainele pe mine,ponosite si pline de praf dupa ziua de ieri.Cizmele ma strang si pielea ma
mananca,ma simt murdara si greoaie.

57
Am ajuns langa rau si ma pregateam sa arunc cateva cuvinte usturatoare,dar vazand ca cei mai
multi dintre ei se spala pe fata si atat,am mers in josul raului.Dupa niste copaci falnici si tufe,la o
cotitura a lui,apa se adanceste.

Mi-am scos cizmele degraba si hainele ce ma strangeau si am ramas goala.M-am uitat in

urma,dar cavalerii sunt mult mai incolo,deci nu exista primejdia sa ma vada in felul asta.Briseide
mi-a adunat hainele si le-a pus intr-o desaga,scotand un costum cavaleresc compus dintr-o
camasa alba cu maneci scurte si o tunica ce trecea de genunchi.

-Te poti imbraca cu astea,striga ea,ca sa acopere sunetul raului.

-Briseide...As da orice pentru tocana ce mi-ai facut-o ieri la ceaun.Mai este?

-Cred ca da.Ma duc sa vad.

Incuviintez iar ea pleaca grabita,eu ma afund pana la gat,ca oglinda apei sa ma ascunda.Acum
ma simt mai in siguranta.Am inceput sa innot in josul raului,cat mai departe de cavaleri,vrand sa
imi dezmortesc muschii intepeniti.Am ajuns intr-un loc si mai adanc,acoperit cu plante de
apa,cand am auzit voci barbatesti.Asa de departe? Nu are cine sa fie aici,tocmai asa aproape de
Drumul Racilor.Am continuat sa innot,oferindu-mi fata razelor de soare,lasandu-ma pe spate.

Vocile cresc insa si ma las din nou la fund,lasandu-mi numai capul afara.Dupa o salcie zaresc
vreo patru-cinci cavaleri care stau la soare,dezbracati de camasi,purtand doar
pantalonii.Sporovaiesc veseli si dupa cum se vede,au avut parte de o baie buna.Pana sa apuc sa
ma intorc,unul dintre ei ma vede.Rusinea ma face sa-mi doresc sa ma innec in apa raului,dar nu
mai pot da inapoi acum.Cavalerul se ridica de jos si se apropie de albie,zambind cu toata gura.

-Te racoresti,Briseide? Nu credeam ca preotesele fac baie goale,mi le imaginam mereu cu roba
pe ele...rade el.

-Nu sunt Briseide,nemernicule! strig eu.

Acesta intra in apa si se apropie iar cand imi vede fata infuriata se opreste si casca ochii.

-Gardianule?

Ceilalti cavaleri se pare ca au zarit scena pentru ca se apropie de noi curiosi si parca stand sa
pufneasca in ras.

-Ce este,nu ai mai vazut o femeie care sa se scalde? ma indignez eu pana peste poate.

-Iertare,credeam ca este...

-Da,da...Briseide! Chiar si asa,nu ar trebui sa tragi cu ochiul...

-Plecati acum! aud un glas ferm venind dinspre mal.

58
Cavalerul naucit de descoperirea facuta,face cale intoarsa si le face semn si celorlalti sa plece
spre corturi.Unii dintre ei mustacesc,dar asculta de glasul ferm care ma salvase la timp.

M-am scufundat la loc,nelasand sa se vada nici macar umerii.Cavalerul in negru isi arunca brusc
capa de pe el.

-Intr-adevar,te aflai intr-o situatie incurcata.

Si incepe sa rada.Si rade.Cu o pofta mai rar vazuta,in vreme ce eu ma fac mai rosie decat racii ce
i-au prajit aseara pe foc.El continua sa se dezbrace,isi da jos camasa,apoi se pregateste sa si dea
jos si pantalonii.Nu pot sa cred cata neobrazare incape in acest Vardas!

-Ce faci ?strig ingrozita.

-Nu se vede?Ma pregatesc sa ma racoresc.

-Dar...Poti merge mai in susul raului.

-Cred ca raul ne apartine si noua,nu doar tie,Gardianule.Asa ca pot sa ma scald acolo unde
poftesc.Nu te speria,nu ma voi rusina daca ma privesti.

Mi-am lasat capul in jos si m-am intors cu spatele.O parte din mine imi spune sa inot degraba
inapoi,dar stiu ca asta ii va arata lui Vardas ca am o slabiciune.

Aud apa clipocind apoi o bufnitura si stropi racorosi imi invadeaza capul si umerii.Am inceput sa
innot,punand distanta intre mine si el,dar viclean,ma urmeaza,prefacandu-se ca intr-acolo il duce
curentul raului.Vazand ca nu inceteaza,ma opresc si ma intorc cu fata spre el.

Apa nu mai este asa de adanca,pentru ca ii simt fundul cu picioarele,iar umerii mi-au iesit cu
totul deasupra.

Vardas are parul complet ud si greu,siroaie mari ii curg pe chipul aramiu si pe barba scurta.Ochii
ii sunt cu luminite in ei si pare ca mustaceste asemeni cavalerilor de mai inainte.

Eu imi musc buzele si imi tin rasuflarea,apoi ma cufund cu totul,ca sa scap privirii lui macar
pentru o clipa.Oglinda apei ma acopera si stau cu ochii inchisi in racoarea ei.Simt o mana cum
ma cuprinde de mijloc si ma duce incet in sus.Ma ridic si pufnesc,impingandu-l pe nesabuit cat
colo.

-Vardas,ce incerci sa faci?

El se apropie pana aproape ne atingem si imi adun picioarele,ca nu cumva sa se uneasca cu ale
lui prin adanc.

-Te ajutam sa,zambeste el.

-Ma pot descurca si singura.

59
-Ma intreb...

Imi incrunt sprancenele,presimtind ceva nu prea bun.

-Ma intreb...Oare inima unei preotese poate fi atat de rece? Ai depus un juramant,dar Dumnezeul
caruia te inchini,nu este un Dumnezeu al iubirii? Ce este gresit in a iubi pe cineva?

-Eu sunt trup si suflet dedicata lui ISH si iubirea pentru el nu se poate compara cu nimic!

-Nici macar iubirea arzatoare a unui barbat?

Cum indrazneste ?! Am dat sa ma intorc,ferm decisa sa ies din rau,dar gandul ca ma va vedea
goala ma ingrozeste.El ma prinde de mana si ma trage spre el.

-Lasa-ma! ma smucesc eu si ma pregatesc sa il lovesc.

Puterea lui este insa mare,imi amintesc cat de usor a tinut-o pe Lilia prizoniera in timpul
exorcizarii.Imi prinde incheieturile si se apropie de mine,infundandu-si fata in parul meu.Se
lipeste de fata mea,gest care imi aduce in amintire ceva parca petrecut in alta viata...O atingere
tandra si in acelasi timp indrazneata venita candva din partea unui demon.Oh,as vrea ca Vardas
sa nu imi mai aduca aminte de atingerile lui!Se pare ca oriunde m-as afla,nu pot scapa de ispita
aceasta.

El incepe sa ma sarute,atingandu-mi obrazul acoperit de stropi de apa ca niste margaritare.Buzele

lui reci imi fac spatele sa se incordeze ca un arc,pe masura ce imi atinge urechea,apoi
tampla,apoi barbia,fiecare coltisor in afara de gura.Focul lui Lucifer ma ardea,dar caldura lui
Vardas ma topeste.

Nu indraznesc sa fac nimic,il las sa ma dezmierde,in vreme ce mainile lui ce imi tin prizoniere
incheieturile au mai slabit stransoarea.Buzele lui s-au oprit aproape de coltul gurii.Inima imi bate
innebunitor de repede,pe masura ce corpul lui masiv ma striveste,lipindu-ma de el ca o manta.

-Opreste-te...ii zic ca prin vis.

Degetele lui imi mangaie buzele,ca si cand ar vrea sa imi arate cum ar vrea sa ma sarute daca i-as
da voie.Inghit cu greu si resuflarea mi se taie.Pentru ISH,stapaneste-te,Layra!

Ochii ca sagetile caprui nu imi scapa nicio tresarire de pe chip.Se apropie de buzele mele,voind
sa le pecetluiasca cu un sarut.Dar imi feresc capul si el nu apuca sa isi duca amenintarea senzuala
pana la sfarsit.Ma desprind si inot spre mal,fara sa mai spun niciun cuvant.Nu mai am de
ales,trebuie sa ies din rau si sa ma imbrac,daca vreau sa scap din imbratisarea lui.

Pe masura ce ma duc spre mal,apa incepe sa imi dezvaluie trupul putin cate putin.Pieptul mi se
umfla de ceva asemananator plansului,ca atunci cand Lucifer m-a obligat sa stau goala in timpul
acelei ritual macabru cu sange.Nu suport gandul ca ma va privi asa cum o facuse si el atunci si
voi fi pangarita inca o data.Soldurile mi se dezvaluie si intorc capul,dar nu il vad pe Vardas
nicaieri.Se aude doar un clipocit indepartat.

60
 CAPITOLUL 17: CAINII INFERNALI

Mainile si trunchiul mi-au amortit,palmele imi sunt pline de bataturi si oboseala imi ingreuneaza
pleoapele.Traversez campia nesfarsita,urmand raul Darad,asa cum ma sfatuise Petronus.In
spatele meu,la mica distanta,ii vad pe Makai si Briseide iar mai incolo mica mea armata cum
marsaluieste in tacere.Se apropie noaptea si trebuie sa desfacem din nou corturile,asa ca dau
semnul de oprire.Ma cobor de pe cal sfarsita si il duc spre malul raului ca sa il las sa se adape.Ma
sprijin cu mana stanga de el iar dreapta mi-o infig il sold,cugetand.Ceva imi spune sa nu ma
opresc din drum,dar daca voi continua trapul ma tem ca voi cadea de pe cal.Deodata,simt niste
maini calde cum imi cuprind umerii,m-am intors brusc si am apucat sabia,crezand ca este vreun
dusman.Dar nu e decat tarkul meu,care ma priveste obosit,dar ca de obicei,cu zambetul pe buze.

-Am eu grija de Drego,du-te si odihneste-te.

As vrea sa ii spun ca ma descurc,dar gandul de a imi aseza capul jos macar pentru cateva minute
este asa de imbietor ca nu pot sa ma opun.Ii zambesc in semn de multumire si ma duc spre cortul
meu,care este ridicat de...Vardas.Cand l-am vazut,am intepenit locului,cautand cu privirea in alt
loc,ca sa il fac sa creada ca nu l-am vazut.Pe ISH,de ce nu poate sa ma lase in pace? E mereu
prin preajma pandind,adulmecand,cautandu-mi slabiciunea.Scena de pe malul raului imi aduce si
acum in minte fiori si imi face trupul sa se incovoaie sub greutatea pacatelor mele.Caci am
gresit,lasandu-l sa ma atinga.

Vardas isi termina treaba si vine direct spre mine,dand impresia ca si-a dat seama de prefacatoria
mea,pentru ca zambeste subtire.Zambetul lui nu este insa ca cel al lui Makai,luminos si plin de
bunavointa.Este mai degraba inceputul unui ranjet satisfacut,cu nuante malefice.

-Cavalerii si-au intins trupurile ostenite uitand ca cineva trebuie sa stea de straja.Sa nu uitam ca
ne aflam pe teritoriul dusmanilor.

Cum de nu m-am gandit la asta? Inclin din cap in semn de aprobare si fac semn sa mergem pe
dealul din apropiere,acolo unde vad un stejar urias.Locul este cum nu se poate mai potrivit
pentru a vedea intreaga vale,daca cineva ar vrea sa ne atace,as putea vedea dinainte,indiferent de
directie.Vardas ma urmeaza prin iarba inalta,printre tufisurile cu spini care imi zgarie pantalonii
cavaleresti si imi agata manecile largi.Imi croiesc drum cu sabia,taind jnepeni si alte ierburi
cataratoare si lipicioase,care imi ingreuneaza drumul.Rasufland din greu,am ajuns la poalele
dealului,cu gandul la cortul meu ramas acum parasit.L-am urcat cat am putut de repede,cu ochii
atintiti la soarele in amurg.

Mi-am proptit mainile de stejarul singuratic si apoi m-am asezat cu spatele lipit de trunchiul
lui,mi-am sprijinit capul pe el si mi-am adunat genunchii.Vardas se aseaza alaturi fara sa spuna
nimic,in aceeasi pozitie ca si mine,doar ca el isi intinde picioarele lenes in iarba si isi aseaza
mainile pe burta,privind printre gene corturile noastre rosii,care impanzesc valea si contrasteaza
cu iarba verde ca smaraldul.

-Dormi,voi sta eu de paza primele doua ceasuri.

61
Ma uit spre el voind sa intreb de cand imi da ordine.Eu sunt cea care ia deciziile,iar el ar trebui sa
se supuna! Glasul lui poruncitor ma face sa regret ca a trebuit sa il luam cu noi in calatorie.Pana
la urma,ce vrea acest Vardas? In prima zi,a fost cel care m-a ajutat sa castig cavalerii de partea
mea,apoi a facut tot ce a putut sa ma discrediteze in fata Batranilor.Si lucrul care ma mira cel mai
tare este ca acum isi ia rolul de protector,lasandu-ma pe mine sa ma odihnesc inaintea lui.Voi
afla eu ce hram porti...mormai in sinea mea,apoi imi las pleoapele sa mi se inchida incet,incet.

***

O smucitura ma trezeste din somnul greu,aud o voce cum ma striga,dar nu ma pot misca
deloc.Smucitura devine violenta si ma face sa deschid ochii.Abia acum incep sa aud niste urlete
vagi si vad ochii lui Vardas atintiti asupra mea.In departare se aud latraturi salbatice.

-Scoala-te! Suntem atacati!

Frica face sa imi sara pe data somnul,ma ridic in picioare si scot sabia,apoi incep sa cobor dealul
in fuga,urmandu-l pe Vardas.Noaptea aproape s-a dus,am dormit nepermis de mult! Stelele
licaresc pe cer si o lumina rozacee vesteste rasaritul.

Vrejurile mi se impletesc in jurul gleznelor si sunt cat pe ce sa cad,cand aud o miscare in spatele
meu,in iarba.Vardas aude si el si se opreste din alergat,apoi ne asezam spate in spate.Miscarile
par ca vin acum din toate partile,vad tufele cum se misca ca si cand sunt calcate de ceva
invizibil,apoi aud latraturi salbatice care seamana cu ale cainilor,doar ca sunt mult mai
lugubre.Dinspre corturi se aude un corn sunand si o larma cumplita,ragete si zanganit de sabii,cai
nechezand speriati si zgomot de potcoave si sei.

-Ce este asta? zic cu glas scazut,vazand ierburile cum se indoaie.

-Nu stiu.

Un marait imi da de inteles ca ne aflam in preajma unui animal feroce.Doua sclipiri rosii,apoi o
bestie uriasa,cu blana deasa si neagra,cu urechile prea ascutite pentru un caine si ochii lucind ca
flacarile iadului,rasare in fata noastra si incepe sa isi arate coltii.

Vardas tine arma stransa in mana si ma trage in spatele lui protector,punandu-se in fata fiarei.Eu
abia pot ingaima doua cuvinte.

-Este un caine infernal!

Pana sa apuc sa ma dezmeticesc animalul vine spre noi alergand si urland,Vardas ma impinge in
iarba cat colo si sare sa il infrunte.Pe cand ma ridic de jos si imi adun oasele la un loc,vad bestia
cum s-a culcat deasupra lui,latrand salbatic si cautand sa ii sfasie gatul.Vardas icneste si tine
sabia prinsa intre dintii lui,lucru care nu il lasa sa muste,dar labele lui uriase sunt libere si incep
sa ii sfasie carnea.

Am luat sabia cazuta in iarba si m-am apropiat din spate,privind spatele bestiei cum se
unduieste,cum labele inarmate cu ghiare ascutite il strivesc pe cavaler,care incepe sa urle de

62
durere.Haina i-a fost sfasiata si bratele incep sa i se inmoaie,iar botul animalului este din ce in ce
mai aproape de fata lui.Pe cand caninii lui albi se pregateau sa se desclesteze din lama sabiei,ma
arunc deasupra lui scotand un urlet de lupta si infig sabia in spatele fiarei,pana simt ca teaca ii
atinge blana.Sangele a inceput sa ii tasneasca,un sange negru care imi arde mana si scot sabia
gemand,privindu-mi mana arsa parca de jeratic.Cainele rasufla din greu si s-a lasat cu toata
greutatea pe Vardas,care se chinuie sa iasa de sub trupul lui.Am luat sabia si am mai implantat-o
inca o data,ferindu-mi fata si ochii de sangele acela demonic.Stropi imi sar pe camasa si o topesc
pe loc,lasand sa se vada mici gaurele.Vardas reuseste sa iasa de sub el si se intinde pe spate,cu
ochii in sus,rasufland greoi.Animalul a ramas nemiscat,ma duc si il imping cu piciorul,dar nu
mai da semne de viata,iar ochii aceia ca flacarile s-au stins ca felinarele udate de ploaie.

Ii intind mana cavalerului,iar el ma priveste recunoscator,imi ia mana si se ridica de jos.Urletele

dintre tabara noastra cresc si acum imi dau seama ca si ceilalti sunt atacati de bestii la fel ca si
noi.M-am uitat in ochii lui Vardas si el s-a uitat in ochii mei,apoi am luat-o la fuga.

Pe cand ajungem in tabara,ii zarim pe cavaleri,majoritatea incalecati,cum lovesc cu sabiile si cu

bucati de lemn fiarele care se chinuie sa doboare caii.Urletele omenesti se impletesc cu
schelelaielile cainilor.Am intrat in focul luptei,impartind lovituri in dreapta si in stanga,ferindu-
ma si sarind din loc in loc,ca sa scap de ghiarele lor ascutite.Mai arunc cate o privire spre
ceilalti,dar nu il vad pe Makai nicaieri.Gandul mi se duce la Briseide,oare este in siguranta?

Grija pentru cei doi ma face sa imi pierd pentru o clipa vigilenta si un caine cenusiu,care pare cel
mai agresiv dintre ei,se opreste in fata mea,latrand si lovind cu laba in pamant,asa cum mai fac
uneori taurii.Este ca si cand ma provoaca la lupta.Totul parca se opreste in loc si in acea campie
ma aflu doar eu,fata in fata cu bestia.Ea incepe sa alerge spre mine,aratandu-si coltii,cu o bucurie
feroce la gandul ca ma va sfasia.Fara sa stiu cum,imi strang pumnii si ii unesc,apoi o lumina
albastruie iese din mainile ei.Sferele fierbinti pornesc spre fiara,una ii poposeste pe ureche si alta
pe spate,iar blana incepe sa ii arda.Rage cumplit si latra totodata,incetinind fuga,dar dupa ce isi
mai revine,continua sa vina spre mine,iar eu incep sa il ard iarasi cu energia mea.Viclean,pricepe
gandul meu,asa ca se fereste la timp,iar sferele sfarsesc in capul altei creaturi,care alerga in
spatele sau.Dau fara oprire,dar el este din ce in ce mai aproape,iar eu nu reusesc sa il
nimeresc.Atunci scot sabia iar animalul sare.Eu ma arunc la pamant,cazand intr-o parte si el trece
pe deasupra mea.Sabia mea intalneste burta cenusie a cainelui si o spinteca din zbor,iar el se
pravaleste peste mine.Apuc sa ma rostogolesc si cainele cade cu zgomot infundat in iarba,foarte
aproape sa ma faca una cu pamantul.Sudoarea mi-a invadat fruntea cand realizez cat de aproape
am fost de moarte,dar intunericul nu imi da timp sa ma gandesc,pentru ca un alt caine vine sa ma
intampine.

Din fericire,zorii se ivesc incet incet iar asta pare ca ii supara teribil,pentru ca incep sa se
fereasca de soare si sa dea inapoi.Puterea luminii nu le prieste si cainii dispar undeva in
pamant,ca si cand nici nu au fost.Acum,la lumina diminetii,pot sa vad dezastrul pe care l-au lasat
in urma.Insangerat si prafuit,Vardas cara un cavaler ranit spre cort,iar in urma lui sunt alte si alte
siruri de raniti.Lesurile cainilor ucisi au ramas inca in iarba,iar acum vad clar cat de odioasa le
este infatisarea.Acestia sunt demoni din adanc!

Ma reped spre cortul meu ca sa o caut pe Briseide,dar cortul este gol.Am inceput sa alerg si sa o
strig,intreband cavalerii.O vad pe malul raului cum aduce apa pentru a spala ranile barbatilor din

63
tabara si rasuflu usurata.Este in viata ! Acum sa vad ce s-a intamplat cu Makai.O presimtire
sumbra imi poarta pasii in goana spre cortul lui.

***

Dintre toate tablourile negre care mi-a fost date sa le vad in Infern,acesta este unul dintre cele
mai urate.Culcat pe un pat improvizat,cu hainele rupte si fata palida,Makai se chinuie sa isi
oblojeasca singur rana adanca pe care o are in piept.Are degetele pline de sange inchegat si fata
lui vadeste o suferinta puternica.

-Pe ISH !

Ma reped si ma las langa pat,apoi ii culc capul,dandu-i de inteles ca voi avea eu grija de el.Cu
mana tremuranda,mi-a rupt o bucata din camasa mea alba,pe care am inmuiat-o in apa din
ulcior,incepand sa ii curat rana.Haina lui ma stanjeneste,asa ca ii fac semn ca o sa ma
descotorosesc de ea.Scot cutitul scurt pe care il port la brau si ii tai manecile,desprind bucatile si
le arunc langa,lasand sa se vada trupul vanjos al lui Makai,pe jumatate gol.Am strans cu putere
carpa acum inrosita si am inceput sa fac un bandaj pe care l-am asezat langa.

-Stai nemiscat.Ma duc pana in cortul meu sa aduc o alifie.

-Nu as putea pleca nici daca as vrea,zambeste el silit.

M-am intors alergand si l-am zarit culcat,cu ochii inchisi.Am pus alifia pe rana lui,ungand
incet,ceea ce l-a facut sa geama,apoi l-am legat zdravan si l-am acoperit cu o tesatura de
lana.Apoi i-am ridicat capul pentru a-l ajuta sa bea niste apa.El bea,apoi ma trage spre el.

-Trebuie sa iti spun ceva...In caz ca voi muri...

-Shhh...Imi poti spune si maine,il culc eu la loc.

-Nu intelegi...Nu poate suferi amanare.Daca voi...

-Nu vei muri! ii zic aspru si ii mangai fata incrancenata.

CAPITOLUL 18: SECRETUL LUI MAKAI

Ma plimb de la un cort la altul veghind ca fiecare barbat ranit sa primeasca ingrijiri,dar cavalerii
mei nu se pricep prea bine la oblojeli.Mi-am petrecut intreaga noapte spalandu-le ranile,iar pe
Briseide am trimis-o sa stea la capataiul lui Makai.Nu am dormit de doua nopti si totul pare ca s-
a petrecut candva,demult.M-am dus pe malul raului ca sa imi spal mainile si fata,sperand sa ma
inviorez.M-am culcat jos in iarba si am scos de la brau punguta de panza care apartinuse
Liliei.Am scuturat-o si din ea a iesit o moneda destul de mare,aramie,ce are pe ea un insemn

64
ciudat.Am rostogolit-o in palma cercetand-i ambele fatete.Pe una din ele este infatisat un sarpe
incolacit,iar pe cealalta o cruce,care asa cum o vad eu acum,este desenata gresit.Este invers,dar
daca intorc moneda,crucea este asa cum trebuie.Sarpele insa este straniu,pentru ca indiferent cum
rasucesc moneda,el este mereu in aceeasi postura:prelungindu-se pe marginile monedei si
devorandu-si propria coada.

Dupa un rastimp de gandire,mi-am dat seama ca nu mai vazusem asa simboluri in Templul
nostru.De unde avea Lilia aceasta moneda veche? Gandurile mi-au fost furate la auzul unor pasi
indesati.

-Cati raniti avem? intreb fara sa ma intorc,stiind cine este.

-La ultima numaratoare,33.

-Cati morti?

-15.

Am oftat din rasputeri,strangand moneda,pe care am bagat-o degraba in saculet,ca Vardas sa nu

ii vada insemnele.

-Briseide m-a trimis sa iti spun ca s-a trezit tarkul.

Nu am mai stat sa il privesc pe Vardas,ci am luat-o la sanatoasa pe data,vrand sa zbor pana la

cortul lui Makai.Dupa aceasta noapte oribila,in care s-au pierdut atatea vieti,vieti care pentru
mine valoreaza mai mult decat aurul,in sfarsit o veste buna!

Am ferit marginile cortului si l-am zarit ridicat pe perne,cu un bandaj pe piept si altul la bratul
stang,band o cana de vin.Briseide se ridica incet de langa el si ia ulciorul sa mai aduca apa.Ii pun
mana pe umar.

-Ai muncit destul...Du-te si odihneste-te putin.

-Dar...Tu nu ai dormit deloc,Gardianule!

-Am zis sa te odihnesti.Este un ordin.

Ea inclina din cap si iese,in vreme ce tarkul zambeste usor.

-Stii ca prinzi culoare in obraji atunci cand dai ordine?

-Iti arde de gluma,cand tu esti cel care are nevoie de culoare in obraji,ii zic eu in
zeflemea,incercand sa imi ascund ingrijorarea.

-Vino,aseaza-te.Arati de parca ai avea nevoie de un somn bun.

-Nu pot dormi Makai! Am atatia cavaleri raniti! Am venit doar sa vad daca esti bine si ma intorc
imediat la munca.
65
-Am vorbit cu Vardas si inca cativa sa se ingrijeasca de corturi.Tu ar trebui sa mananci ceva,daca
nu vrei sa cazi jos.Nu faci nici doua parale daca esti nedormita si flamanda.Desi...Trebuie sa
recunosc,te-ai descurcat de minune azi noapte.Vardas mi-a zis ca i-ai salvat viata.

-Mi-am facut doar datoria,adaug eu,apoi ma asez la picioarele lui si ma intind de-a latul
patului.Imi sprijin capul de o desaga incarcata cu haine si ma las pe spate.Mainile imi tremura
usor si capul imi este molesit,gandurile devin tot mai neclare si simt cum somnul ma imbie cu a
lui dulceata.Makai imi intinde un platou cu ceva vanat,dar ma stramb vazand ca este vorba de
carne de iepure.

-Ce este,prea putin pentru onorabilul nostru Gardian? glumeste el.

-Nu,doar ca...

Am vrut sa spun "Doar ca eu nu mananc carne"dupa care am dat din brat a lehamite si am
inceput sa ma infrupt.Dupa cate tragedii s-au intamplat,sa mananc carnea unui animal nu mi se
mai pare cel mai infricosator lucru.Desi nu prea imi place,ma silesc sa ma hranesc,am nevoie de
forta pentru ca "Drumul Racilor" este lung,iar calatoria tocmai ne-a fost intrerupta brutal de
atacul cainilor infernali.

Dupa ce am baut si putin vin,am mai prins inima si m-am intins la loc,facand planuri.Vom avea
nevoie de cateva zile pentru ca ranitii sa isi revina,poate chiar mai mult de o saptamana,ceea ce
ma sperie.Simt ca surorile si Templul au nevoie de mine mai mult ca oricand.Ma bate chiar
gandul sa plec inainte si sa las o mana de cavaleri sa aiba grija de raniti,dar daca ar avea loc un
alt atac...Ar fi pierduti si nu as putea sa ma iert niciodata pentru asta.Painea este pe sfarsite,dar
mai avem vin si din fericire multi dintre ei stiu sa vaneze.

Planuind si vazand cu ochii mintii tot ceea ce voi face,nici nu am stiut cand somnul m-a furat.

***

Cand ma trezesc,simt ca este ceva mai racoare si imi infasor mai bine tesatura in jurul
trupului,privind cu coada ochiului la cizmele mele negre.M-am culcat incaltata,dar nici macar nu
imi pasa,plecarea pe taramul viselor a fost asa de revigoranta incat am uitat de toate:de Print,de
demoni,de lupte,de agonie si moarte.

Mi-am frecat ochii ca un copil si m-am uitat spre Makai,care sta nemiscat si ma priveste
lung.Oare el s-a odihnit? M-am ridicat fara sa zic nimic si i-am desfacut incet bandajul,privind la
paste verzuie pusa de Briseide.Rana este adanca,dar nu a atins niciun organ important,o acopar si
trag patura peste el.Makai ma prinde bland de incheietura.

-Linisteste-te...O sa fiu bine.

Ochii lui adanci si cenusii imi amintesc de ceva familiar.Parul blond ii este in neoranduiala si ii
sta ciufulit pe umeri.

-Makai...Ce ai vrut sa imi spui ieri?

66
-La ce te referi? casca el ochii.

-La lucrul care nu sufera amanare.

El se foieste,devenind brusc nelinistit.Imi tine palma stransa intr-a lui si eu il privesc

curioasa,dornica sa ii aflu secretul.

-Daca ma gandesc mai bine,nu stiu daca ar trebui sa afli.Acest lucru te poate distrage de la lupta
care te asteapta.

-Spune-mi...Si lasa-ma pe mine sa hotarasc daca este bine sau nu.

El ofteaza,apoi isi lipeste mana de fata mea,tinand-o nemiscata.Aceasta tandrete din partea lui
ma mira,dar nu ma sperie.Tot ce vreau e sa aflu ce se ascunde in spatele ochilor albastri
cenusii,incarcati de furtuna.

-Iti amintesti cand ti-am spus ca noi avem o legatura speciala?

-Da,tu esti tarkul meu si trebuie sa ma povatuiesti...

-Si ceva mai mult,ceva mult mai mult Layra.Ai trait crezand ca esti singura pe lume,fara
familie,fara tata,mama...Fara nimic decat datorie,lupta si durere.

-Am ordinul Semilunei Makai,ei sunt familia mea.

-Dar...Nu te-ai intrebat niciodata ce s-a intamplat cu familia ta reala?

-Ce rost avea sa ma intreb? Mama m-a dat Denaidei,pentru ca eram pe moarte si doar leacurile ei
ma puteau ajuta.Fratele meu a murit cu cateva zile inainte de friguri...

-Si daca...Fratele tau nu a murit de friguri?

Makai si-a desprins mana si s-a ridicat in sezut.Am ramas cu gura intredeschisa,nestiind ce sa
spun.Adica cum...

-Te inseli.Fratele meu a murit cu trei zile inainte sa fiu eu luata.

-Si daca Denaida nu ti-a spus intreaga poveste?

-Ce vrei sa spui? tresar eu.

El ma ia din nou de incheiatura si ma priveste bland.

-Uita-te in ochii mei Layra...Chiar nu ma recunosti? Stiu ca eram amandoi micuti atunci,dar
sufletul tau trebuie sa ma simta...

Am ramas incremenita,privindu-l cu tristete si furie.

67
-De ce imi faci asta? ii zic cu lacrimi in ochi.

-Iti spun adevarul.Fratele tau nu a murit in acea zi.A fost luat si crescut undeva departe de
tine,pana cand a venit clipa sa fii reunita cu el.Oh,Layra,tu stii cat de mult am asteptat sa te
cunosc?

Privirea lui a devenit rugatoare,implorand sa il cred.Imi amintesc acum ca eu nu am vazut de fapt

niciodata trupul mort al lui Lakai,cand m-am trezit din boala mi s-a spus ca este deja
ingropat.Am inceput sa tremur iar ceva asemanator unui delir ma cuprinde.

-Jura-mi ! Jura ca nu te joci cu inima mea! ii zic tunator.

-Iti jur pe tot ce am mai sfant...Nu m-ai pierdut! Ai uitat ca ne-am intalnit in vis? Aceea a fost
ziua in care am aflat ca tu erai sora mea pierduta.

Infernul! Cu putin timp inainte sa plec in Infern,el imi aparuse in vis sa ma incurajeze.Acest
barbat blond si frumos este...fratele meu?

Lacrimile au inceput sa imi tasneasca pe data din ochi.

-Makai...Cum de nu mi-am dat seama ca numele tau e asa de asemanator cu...Lakai.Ai fost in
fata mea tot timpul!

-Dar ai stiut! imi strange el mainile.Ai simtit,dar nu stiai ce este !

Am inceput sa plang,luandu-i fata in maini si privindu-l pentru prima oara cu adevarat.Nici el nu

este mai prejos,este tulburat si agitat.

-Dar cum este posibil? De ce te-au luat?

-Trebuia sa...Sa fim pregatiti separat.Denaida si Petronus au considerat ca este mai bine pentru
amandoi sa nu stim ce legatura avem pana cand nu vine clipa.Clipa a sosit,surioara !

El zambeste si ii vad in ochi stralucirea lacrimilor.

-Nu ai sa sti niciodata cat de greu mi-a fost sa pastrez acest secret! Am vrut sa te iau in brate din
prima zi si sa iti spun totul,dar Petronus mi-a interzis.Am vrut sa iti spun dupa moartea Liliei,dar
nu am putut.M-am temut ca nu ma vei crede!

-Esti chiar tu...soptesc si il prind de umeri.

-Nu am apucat niciodata sa iti multumesc ca ai ucis acel cocos,zambeste el.

Am inceput sa rad printre lacrimi.

-Iti aduci aminte?

68
-Mai intrebi? Sti cate luni m-a terorizat pasarea aia nenorocita? Tu ai fost salvatoarea
mea.Acum,o sa ma revansez fata de tine.Te voi proteja cu pretul vietii mele!

Am sarit la gatul lui,uitand ca e ranit si trebuie sa ma misc usor,dar el nu a zis nimic,ci m-a lasat
sa plang si sa imi infund nasul in umarul lui.Fratele meu! Cat de mult l-am jelit! Nu voi lasa pe
nimeni sa mai fie vreodata intre noi! Am sa ii ucid pe toti care vor incerca sa ne desparta! El ma
strange puternic si isi lipeste buzele de fruntea mea.

In aceasta postura ne-a surprins Vardas cand a intrat in cort.A tusit,ca sa isi faca simtita prezenta
si eu m-am desprins usor de la pieptul fratelui meu,inlacrimata,dar fericita.Aceeasi fericire l-a
cuprins si pe Makai,fericire care se pare ca nu este impartasita de cavalerul negru.

Acesta sta incruntat si trist,cu o adancitura intre sprancene si chipul brazdat de uimire amestecata
cu dezamagire.

CAPITOLUL 19: UN AMURG FUNEBRU

Vardas sta in continuare nemiscat,privindu-ma ca si cand ar astepta ceva.Eu ma desprind de

Makai si imi aranjez hainele,simtindu-ma stanjenita si in mod straniu vinovata de faptul ca am
fost prinsi imbratisati.

-Ce este Vardas?

El ramane cu aceeasi incruntatura pe frunte si isi dezlipeste buzele alene,ca si cand ar depune
stradanie pentru asta.

-Ma gandeam ca ai putea spune cateva cuvinte inainte sa ii punem pe cavaleri in groapa comuna.

Am oftat din adanc.Bucuria de mai inainte mi-a fost umbrita in mod neasteptat de amintirea
acelor trupuri insangerate,ciopartite,care stau asezate in apropierea raului,acolo unde ceilalti
barbati au sapat o groapa adanca,la umbra unui copac falnic.Makai da sa se ridice.

-Nici sa nu te gandesti! Vei ramane aici sa te odihnesti,nu vreau ca rana sa ti se redeschida.

-Layra...Au fost fratii mei.Trebuie sa fiu acolo,imi zice el incrancenat,cu fata colorata usor in
galben.

Nu imi place ca vrea sa paraseasca cortul,dar pot intelege dorinta lui.

-Prea bine,dar vei merge ajutat de Vardas.

Cavalerul negru se apropie si il ajuta sa se ridice,desi se vede ca asta nu ii face prea mare
placere.Makai zambeste subtire,probabil cu gandul la scena de mai dinainte si imi arunca priviri
complice.Am tras la o parte perdeaua cortului si am iesit afara.

69
Este amurg si razele blande ale soarelui ce sta sa piara mangaie fetele barbatilor care s-au adunat
in apropiere de cortul meu.Am iesit si l-am vazut pe Terai,Nadamar si Kenred cu niste lopeti de
lemn improvizate,indreptandu-se spre acel carpen batran.

Am strans in mana crucea ce imi atarna la piept si m-am dus cu pasi apasati,privind cu jale in
suflet mandretea de cavaleri ce zac aliniati in iarba,cu ochii inchisi,cu fata indreptata spre
cer.Toata lumea este aici,o zaresc pe Briseide sprijinind pe unul dintre raniti,stand cu capul in
pamant,ingandurata.Mi-am dres glasul si m-am apropiat de groapa,incercand sa nu zabovesc cu
privirea prea mult spre aceste imagini funebre.Furia din mine creste incetul cu incetul,indreptata
asupra Printului si liotei lui de intunecati uitati de Dumnezeu.

Ce as putea spune,ce cuvinte ar fi potrivite pentru sacrificiul lor? Stiu ca nimic din ce as spune
nu va sterge vreodata jelania intiparita pe fetele celorlalti cavaleri,care stau cu mainile stranse pe
sabii,nemiscati.Ma simt vinovata pentru moartea lor,pentru moartea Liliei,pentru Nyria.Pentru
tot.Lupta nici nu a inceput si am pierdut asa de multe...

Iar Lucifer castiga de fiecare data! Ce se va intampla daca vom fi atacati din nou? Voi avea
puterea sa ii apar sau vor fi si altii macelariti?

Aud vocea grava a lui Vardas,care il tine de brat pe fratele meu.

-Ar trebui sa incepi Gardianule,in curand se lasa noaptea si nu putem lasa trupurile la mila
jivinelor.

Tonul lui dojenitor ma scoate din gandurile mele si ma infurie si mai tare.Cine se crede? Este a
doua oara cand ma trateaza de parca as fi vreun copil care nu stie ce are de facut.Dar il iert si de
data asta.Tulburarea pricinuita de pierderea fratilor lui trebuie sa fie de vina.

Ma uit spre Briseide si ii fac semn sa vina la mine.Ea il paraseste pe cavaler,lasandu-l in grija
altuia si vine degraba.

-Ajuta-ma,ii soptesc.Vreau sa cant un imn pentru ei si vreau sa canti alaturi de mine.

-Nu pot,scanceste ea.Tu esti Gardianul,iar ei sunt cavalerii unui ordin stravechi.Nu mi se cade
mie aceasta cinste.

-Atunci...Ia tamaia asta si presar-o peste mormant si peste hainele lor.

Ea inclina din cap si ia punga de matase din mainile mele.Pe ISH,de ce toata lumea vrea astazi sa
imi incerce rabdarea? Ma astept ca atunci cand spun un lucru acesta sa fie facut de indata.Nu mai
am puterea sa ma lupt si cu nesupunerea celorlalti.

-Biencuvantat esti Dumnezeul nostru,de acum si pururea...

M-am oprit simtind ca nu pot rasufla din cauza atator perechi de ochi care ma privesc.

70
-Pamantul este pamant...Tarana se intoarce in tarana iar sufletul la Dumnezeu,care l-a dat...Si
chiar de m-as afla in Valea Mortii de nimeni nu ma tem,cat esti cu mine...Ishala Ishallya
Mehra...Ishlla ISH,Morham Mordum Esth...Ishala Emparath...

Am inceput sa cant incetisor.Vantul a inceput sa bata starnind crengile copacului,dandu-ne de

veste parca de sufletele cavalerilor ce vor sa isi ia ramas bun de la noi.Toata lumea inclina
capetele umil.

Pe masura ce cant,cavalerii iau trupurile mortilor cu gesturi respectuoase,vrand parca sa isi ceara
iertare pentru brutalitatea de dupa.Trupurile sunt pogorate in groapa,carate pe brate si prinse de
altii care stau pe fundul gropii.Sunt asezate unele langa altele,inghesuite,iar mainile si picioarele
lor se impletesc.Cand au terminat,m-am dus incet spre marginea gropii ce va deveni mormant,iar
cavalerii mi-au facut loc,asezandu-se intr-o parte,obositi si cu sudoare pe frunte.

Am luat buchetul cu flori albe adus de Briseide si am presarat florile una cate una peste trupurile
lor,lasandu-le sa cada din mana mea.Cand toate cele 33 de flori au ajuns la morti,cavalerii si-au
scos brusc sabiile,iar zgomotul de taisuri ascutite m-a facut sa tresar.S-au asezat apoi pe
marginea gropii,inconjurand-o,cu sabiile tinute deasupra ei,ca si cand ar fi vrut sa creeze o
cupola din ele,care sa apere trupurile defunctilor.

Apoi au strigat la unison niste cuvinte in limba ordinului lor vechi,pe care le-au repetat de trei
ori.La sfarsit,barbatii au luat fiecare cate un pumn de tarana,apoi au inceput sa se uite spre
mine,stand asa,cu pumnii stransi,cu fire de pamant cazandu-le printre degete.

Ce asteapta? Makai ii face un semn lui Vardas si acesta il ajuta sa vina langa groapa.Fratele meu
ia de asemenea un pumn de pamant iar cavalerul negru il lasa si vine langa mine.

-Avem un obicei care trebuie respectat Gardianule.

Vocea lui joasa ma face sa ma infior.

-Ce trebuie sa fac? intreb cu glas scazut.Credeam ca asta e totul.

-Ei si-au dat sangele pentru cauza ta.E randul tau sa le dai sangele tau,in semn de recunostinta.

Vardas imi face semn sa intind mana.Inima a inceput sa imi bata mai repede,desi demult nu ma
mai tem de curgerea sangelui meu.Ochii lui imi par acum de chihlimbar,odata cu venirea
inserarii.Fata ii sta inclestata si are aceeasi expresie de masca mortuara.Fara prea multe
cuvinte,imi prinde incheietura si scoate un cutit cu lama neagra,lucioasa,incrustat cu pietre,apoi
apasa de-a lungul palmei mele.Aerul imi suiera printre buze de durere,dar nu las sa se vada
nimic.Sangele incepe sa picure deasupra gropii,in vreme ce Vardas ma strange puternic de
palma,facandu-l sa iasa mai usor.

Pecetluind trecerea lor in lumea de dincolo,cavalerii au aruncat pamantul din pumni pentru fratii
lor,apoi cativa dintre ei au inceput sa umple groapa cu pamant.Am ramas privind in jos,la
cizmele mele murdare,la camasa barbateasca stropita de sange pe care o port,la centura lata de
care am prinse cutite si sabia de argint.

71
O mana imi ofera o bucata de panza alba.O iau si o petrec peste palma mea stanga,inconjurand-
o,apoi strang din dinti de usturime.

-Ar trebui sa pui niste balsam pe acea rana.

-Leacurile le pastrez pentru raniti.Nu voi risipi balsamul pentru o biata zgarietura,zic eu tantosa.

-Vino cu mine.

Vreau sa intreb unde,dar nu apuc ca el intoarce deja spatele,stiind ca am sa il urmez,fie si de

curiozitate.Ma duce spre cortul lui,nu stiu ce are de gand,dar felul cum isi schimba purtarea ma
intriga.Azi este vant de furtuna,maine o zi senina,cand este foc,cand este gheata,cand este
crunt,cand arata mila.Ciudate sunt caile lui ISH!

A deschis cortul poftindu-ma sa intru,fara insa sa scoata o vorba.Mi-a facut semn sa ma asez pe
scaunelul de rachita impletita si a scos de undeva o sticluta,din lucrurile lui ingramadite intr-un
colt.Pana sa il intreb ce are de gand,se lasa intr-un genunchi in fata mea si imi ia
mana.Dezveleste carpa de panza si cerceteaza rana cu ochi antrenat.Nu pare prea multumit de
faptul ca a trebuit sa ma taie.

-Este doar o taietura...murmur eu.

-Una adanca.O sa o curat acum.

A luat alta bucata de panza peste care a picurat o parte din continutul acelei sticlute,care miroase
vag a ceva asemanator cu otetul.A apasat apoi peste rana mea si fara sa vreau,am scos un
geamat.Ochii lui s-au pironit pe data pe fata mea tulburata.Eu dau sa imi retrag mana,simtindu-
ma stanjenita.

-Ce este? se mira el.

-Sunt mai bine acum,mint eu.

-Nu iti place ca cineva sa aiba grija de tine,nu-i asa? Esti asa obisnuita sa ai mereu grija de
altii,incat rolul asta nu ti se mai potriveste.

Eu nu raspund,inciudata ca poate sa citeasca aceste lucruri de pe chipul meu,care ma tradeaza de

fiecare data.Am luat acea carpa si m-am legat la loc cu miscari furioase.

El se ridica incet si ia o plosca pe care o deschide.

-Vin?

-Nu.Trebuie sa imi pastrez mintea limpede.

-Cum vrei.

72
A inceput sa bea insetat,fara sa se gandeasca ca face risipa.Poate asta este felul lui de a-si ineca
durerea.M-am ridicat nevrand sa mai zabovesc,in vreme ce el sta cu spatele la mine.Cand am dat
sa ies,ii aud glasul ragusit.

-Gardianule...

Ma opresc si el se intoarce.Buzele ii sunt usor inrosite de culoarea vinului si fruntea ii este

brazdata de riduri fine.

-Ar trebui sa ai grija cum te porti in preajma lui Makai.Ar putea sa inteleaga gresit afectiunea ta.

-Nu cred ca este treaba ta ce se intampla intre mine si el!

De data asta a intrecut masura! Cum indrazneste?

Mi-am umflat pieptul si m-am apropiat de el amenintator.

-Si tu...cavalere,ar trebui sa fii atent sa nu te dai de gol.As putea intelege gresit grija pe care mi-
o porti.

El zambeste in zeflemea,iar fata i se destinde,in contrast cu a mea.As vrea sa il lovesc si nu am

niciun motiv sa fac asta,in afara de fata lui ironica,care nu pare tulburata de spusele mele.Oh,e
prea stapan pe el si isi masoara bine cuvintele,dar nici eu nu voi fi mai prejos!

Nu mi-a fost teama de demonii de rang inalt,nu imi va fi teama de un simplu om!

CAPITOLUL 20: STRIGATUL UNUI CORB

Vardas isi infoaie umerii ca un cocos,incercand sa para cat mai grav.

-Datoria mea este sa te protejez.Daca mori inainte de timp...

-Nu de moarte voiai sa ma protejezi acum ci de Makai!

-Am inteles Gardianule.Nu voi incerca sa mai stau in calea iubirii tale pentru cavalerul blond...

Furia mi s-a preschimbat intr-un ras necontrolat.Ideea ca el crede ca ei si Makai suntem

indragostiti,are darul de a ma face sa tremur de ras.El ramane mirat,cu mana suspendata in aer,in
vreme ce eu hohotesc pe saturate.In acelasi timp,imi aduc aminte de amara mea iubire,daruita nu
demult unui demon ingrozitor,o iubire plina de sange si suferinta,care m-a costat deja mult prea
mult...Nu ma va iubi nimeni vreodata in acel fel! Voi muri,poate chiar curand si nu voi sti cum
este sa te iubeasca cineva ca pe o femeie!

73
Rasul mi se frange si se preschimba in plans.Nu ma pot opri chiar daca imi dau seama cat de
caraghioasa trebuie sa par.Ca si cand ar simti tulburarile inimii mele,cavalerul vine si imi prinde
bratele,iar eu raman cu ochii mari uitandu-ma la statura lui impunatoare.Imi ia mainile si si le
lipeste de pieptul lui.Inca o data,raman uimita de gesturile lui atat de nepotrivite,dar in acelasi
timp potrivite cu disperarea ce o simt.Pieptul mi se ridica si coboara si lacrimile mi-au udat
obrazul.

-Biata de tine...Esti atat de nefericita...

Incet,mana lui mare imi mangaie obrazul manjit de pamant si de polen din buchetul de flori.Isi
apleaca capul spre mine si ma trage mai aproape,iar eu ma simt ca o papusa de carpa in bratele
lui.

-Vardas,ar trebui sa te opresti...

-Shhh...

Ma prinde la pieptul lui si imi atinge fruntea cu buzele.Oare vrea sa imite gestul lui Makai,atunci
cand mi-a marturisit ca sunt sora lui?

Stiu ca asta vrea,vrea sa ma faca sa compar in mintea mea cele doua imbratisari,nestiind ca nimic
nu se compara cu Imbratisarea lui Lucifer.

Imi ridic capul si il infrunt curajoasa din priviri.

-Ce vrei Vardas?

-Stii ce vreau.

-Oare chiar stiu?

-O simti.

-Si daca nu o simt?

El se incrunta usor,dar continua jocul.

-Te voi face sa o simti.

-Si daca nu poti sa ma faci sa simt nimic?

-Atunci mi-ai da dreptate.

-In privinta a ce? ma supar eu.

-In privinta ta si a lui Makai.

74
M-a prins in capcana.Daca zic ca il iubesc pe Makai ca pe un barbat,va crede ca am o slabiciune
si o va exploata.Daca ii zic ca imi este frate,va afla adevarata mea slabiciune si o va exploata.Nu
am incredere in el.

-Nu este ceea ce tu gandesti...

-Oare? imi strange el bratele.

-Cum de ma crezi in stare de necinste? Sa fie din cauza ca tu esti cel care nu esti cinstit?

Buzele i s-au strans si imi da drumul la brate.

-Imi cer iertare...Nu ar trebui sa iti cer socoteala pentru ceea ce faci si nici pentru ceea ce nu faci.

Insa nu simt in glasul lui urma unei pareri de rau.Mai degraba ii pare rau ca nu imi poate stoarce
de pe buze adevarul.

-Atunci nu o mai fa! ii zic cu glas poruncitor.

I-am intors spatele si am iesit din cort val-vartej,furioasa ca am lasat sa mi se vada tristetea in
prezenta lui,dezamagita de mine insami pentru slabiciunea femeieasca ce o am cateodata.De azi
inainte,nu voi mai vorbi cu altcineva in afara de fratele meu.Cu el ma voi sfatui,lui ii voi spune
framantarile mele,cu el voi rade si cu el voi plange.Imbarbatandu-ma,m-am dus spre cortul lui
Makai,dar inainte de a intra am sovait.Un gand neobrazat vrea sa imi strice linistea sufleteasca si
se strecoara in mintea mea viclean.Oare daca Makai ar sti ce s-a intamplat in Infern intre mine si
Print,m-ar mai iubi la fel ?

***

Trezeste-te ingeras...

Ma ridic in capul oaselor si il vad deasupra mea pe Makai,zambitor,purtand o pelerina alba,cu

parul frumos pieptanat,cu fata luminoasa.Ma sprijin pe bratele lui si el ma strange la piept,iar
iubirea lui covarsitoare ma imbata.Incet,incet,incep sa ma dezmeticesc,intrebandu-ma de ce
hainele lui sunt asa imaculate.Ultima oara cand l-am vazut era ranit si cu fata murdara de
pamant.Ma uit peste umerii lui si vad ca nu mai suntem in cort.

-Makai...Ce se intampla?

-Shhh...Nu spune nimic,zice el si continua sa ma stranga,dar imbratisarea lui devine tot mai
calduroasa,tot mai stranie,invaluitoare ca un giulgi.Incerc sa ma desprind,dar el nu ma lasa si
simt ca nu mai pot rasufla bine,nasul imi este acoperit de haina lui si mana lui ma apasa pe
cap,facandu-ma neputincioasa.Ma smucesc si ma trag inapoi cand vad ochii lui in
flacari...Negri,fara pupila si iris,iar zambetul ironic ma ingheata...Ma dau inapoi ingrozita si
imi caut sabia,dar nu o gasesc nicaieri.Makai se repede spre mine si ma tranteste pe acel pat cu
asternuturi negre,apoi ma acopera cu trupul lui fierbinte.Incet,parul i se inchide la

75
culoare,haina imaculata capata nuante cenusii,iar mangaierile apasate nu sunt cele ale unui
frate.

-Opreste-te! rasuflu eu precipitat.Tu nu esti Makai!

El ma prinde de cap si isi apropie chipul de al meu,hipnotizandu-ma cu ochii aceia ca doua

furtuni negre.Chipul ii este preschimbat.

-Adevar graiesti surioara...zice el cu sarcasm.Dar trupul tau sigur isi aminteste atingerile mele...

-Pleaca...Lasa-ma in pace! strig la el scoasa din minti.

Furia mea are darul de a il face sa se inveseleasca.Incep sa il bat cu pumnii in piept si sa

urlu"Piei...Lucifer!"

Apoi ma regasesc in trup,cu ochii inchisi,lovind cu pumnii pieptul cuiva.

-Layra...Trezeste-te! aud un glas cunoscut.

Deschid ochii si ma vad cu pumnii inclestati,lovindu-l pe Makai fara sa imi dau seama ce
fac.Gatul imi este uscat si furia din vis inca vie.

-Ai avut un cosmar...Linisteste-te...

Ma mangaie pe cap ca pe un copil speriat si atunci revin la realitate.Sunt in cortul fratelui meu
iar el este asa cum a fost mereu.Cat de ticalos poate fi Lucifer,sa se foloseasca de imaginea
fratelui meu ca sa se apropie de mine in vise! Stie ca altfel nu i-as suporta prezenta...Ma ridic
scarbita din pat,sub privirile usor ingrijorate ale tarkului.

-E toata lumea pregatita de plecare?

-Soarele nu a rasarit inca.

-Da semnalul de plecare,ii zic aspru.Au trecut doua saptamani,a fost destul timp ca ranitii sa isi
revina,nu mai putem astepta nicio clipa.

El nu imi cere alte lamuriri ci pleaca de indata spre iesire.

Ma plimb dintr-un colt in altul,tulburata,intrebandu-ma daca visul era mai mult decat una dintre
josniciile obisnuite ale Printului.O simt ca o amenintare la adresa fratelui meu.Aproape imi vine
sa il trimit pe Makai inapoi la Ordinul Dragonului,dar ceva imi spune ca oriunde s-ar afla nu va
fi in siguranta.Nu atata timp cat eu traiesc.

***

Incetul cu incetul,ne apropiem de destinatie iar inima mea se strange si se face cat puricele,prada
unei senzatii sumbre si plina de angoase.Nimeni nu scoate o vorba,inaintam precaut,incercand sa
facem cat mai putin zgomot,pentru ca am intrat demult pe teritoriul dusman.Cat de greu este sa
76
spun acest cuvant! Teritoriile de dincolo de Templu obisnuiau sa fie sigure,oamenii isi duceau
vietile in indestulare si nimeni nu se gandea ca intr-o zi cuibul de viespi va fi starnit.Pe cand
strang de haturi indemanand armasarul meu la trap,vinovatia ma copleseste pentru a mia
oara,pentru ca toate astea se intampla din pricina mea.Pe fata mea nu se clinteste niciun
muschi,desi mainile imi tremura usor iar inima imi e cuprinsa de frica.

Am inceput sa vad deja acoperisurile de lemn ale micului satuc aflat la cateva mile de Templul
Semilunei,acel satuc in care eu si surorile mele ne duceam deseori sa tamaduim bolnavii.Imi
aduc aminte de mos Sterie si de ultimele sale cuvinte,care mi-au inghetat sufletul.Ceea ce ma
nelinisteste este ca totul e cufundat in deplina liniste.Am facut semn micii mele armate sa se
opreasca si m-am uitat spre Makai,iar el mi-a inteles gandul.Am pornit imprena spre sat,lasandu-
I pe ceilalti in urma,ca sa cercetam imprejurimile.

-Ce se intampla? ma intreaba el cu glas scazut.

-Nu stiu,dar nu am un simtamant prea bun...

Un corb a zburat pe deasupra capului meu,starnind frunzele.A venit atat de repede,incat abia am
avut timp sa imi feresc crestetul.S-a asezat mandru pe o craca si a strigat ascutit.Este toamna si
covorul de frunze ruginii a imbracat intreaga vale.Pe taramul Dragonului iarba era verde ca
smaraldul si soarele jucaus,aici insa timpul pare ca s-a oprit in loc.Nu vad vreun semn care sa
arate ca ceva s-a schimbat de la plecarea mea in acea zi rece.

Cand m-am apropiat insa de case,de abia mi-am putut stapani un strigat.Acoperisurile sunt asa de
negre incat par la fel ca si aripile acelui corb.Barnele sunt carbonizate dar in loc ca taciunii sa fi
cazut la pamant au ramas asa cum erau,casele aratand ca si cand ar fi pictate in funingine.Am
coborat de pe cal uimita si m-am apropiat de casa fierarului,atingand cu degetele una dintre
barne.Ca si cand as fi rupt o vraja,intreaga casa s-a prabusit intr-un nor de praf negru,facandu-se
bucati.Era ca si cum asteptase atingerea mea ca sa isi dea sufletul.Makai face acelasi lucru
atingand o baraca unde candva se adunau lemne si aceasta s-a prefacut in praf fin,cazand pe
covorul de frunze.

-Ce vrajitorie este asta? ma intreaba el aproape furios.

-Esti unul din siretlicurile Printului.Vrea sa ne sperie...

O intrebare insa il chinuie pe tark,care ma priveste lung.

-Dar Layra...Unde sunt toti locuitorii?

La acest gand un sarpe rece mi-a strabatut fiinta.Si nu am un raspuns.

CAPITOLUL 21: MIROASE A MOARTE

77
Aproape am ajuns in piata cenusie acoperita cu paie.Simt in nari miros de cal,desi nu vad pe aici
vreun animal.Am ocolit turnul de lemn acolo unde se afla de obicei clopotnita si vad clopotul
ruginit cazut pe jos.Ce fel de forta ar fi putut sa ii rupa lanturile groase care il tineau suspendat?
Rasuflarea mi se taie si pieptul nu mai tresalta,ca si cand inima a incetat sa bata.Vad sange,mult
sange inchegat.Am urmat petele privind la cizmele mele prafuite,cu privirea in pamant,nevrand
parca sa vad ce mi se desfasoara in fata ochilor.Am ocolit cateva capite de paie cand am
constatat ca Makai nu se mai afla in urma mea.Am legat calul de o bucata dintr-o baraca
darapanata si am continuat sa merg cu pasul tremurand.Petele se largesc si se tranforma in
baltoace,iar copacii care imi ascundeau pana acum privelistea se raresc si ma lasa sa vad zona
centrala a satucului,acolo unde gospodarii isi tineau targurile.

Ceea ce vad imi ingheata sangele in vene si imi pune un nod dureros in gat.Totul pare ireal.Cum
ar putea fi reali acei stalpi pe care stau legati si batuti in cuie...Nu,nu poate fi adevarat! Simtind
deodata un curaj vecin cu nebunia,am inceput sa alerg sperand ca mintea in joaca feste si aproape
m-am prabusit la baza unuia dintre stalpi.L-am atins ca sa ma conving si apoi m-am departat ca
sa vad privelistea oribila pe de-a-ntregul.

Sute de stalpi in cruce strajuiesc ca o padure satul parasit si pe ei se afla legati cu

franghii,acoperiti cu sange inchegat,barbati si femei.Cu hainele rupte,pe jumatate dezgoliti si cu
chipurile cuprinse de o adanca groaza.Una dintre femei are ochii pe jumatate deschisi si gura
stransa intr-o expresie care ma duce cu gandul ca a fost torturata pana la moarte.Si nu sunt prea
departe de adevar,pentru ca trupurile lor schingiuite sunt acoperite de rani din cap pana in
picioare iar la multi dintre ei le lipseste parul pe jumatate in cap,ca si cand le fusese smuls.Unii
au ochii scosi din orbite,la altii le lipsesc ochii cu desavarsire,unii au degetele taiate,altii au
chipurile ciopartite de mana unui sculptor al iadului.Si toti,de la primul pana la ultimul,sunt cuiti
de acele barne,asa cum Printul intunericului imi promisese candva ca o va cui pe Nyria.

Mirosul de putreziciune deja a inceput sa cotropeasca locul,cu toate ca ranilor lor par destul de
proaspete.Nu a trecut mult de cand au fost ucisi.Corbii si vulturii au inceput deja sa le dea
tarcoale.

-Luciferrrr! Vei plati pentru asta! am urlat si am cazut in genunchi.

Urletele mele l-au atras pe Makai,care a lasat si cal si tot si a venit alergand.M-a luat de
umar,apoi ridicand privirea,a vazut masacrul.

-A omorat intregul sat...murmura el pierit si ingrozit.

Desi fata lui a devenit galbena,isi pastreaza cumpatul cat sa ma ridice de jos si ma prinde in
brate.Am inceput sa ma zbat,vrand sa distrug totul in cale din cauza furiei care imi intuneca
mintea.Tanguielile mele,lacrimile,deznadejea nu folosesc la nimic.Nu ii pot invia!

-Cheama cavalerii...Pana se lasa seara vreau toate acele trupuri date jos,ca sa le ingropam asa
cum se cuvine.

78
Makai s-a urcat pe cal si a plecat inapoi,ca sa ghideze armata,iar eu mi-am scos de la san crucea
si am sarutat-o.Insa o intrebare ma chinuie si ma umple si mai mult de manie.

-Pentru ce Tata...Pentru ce ai permis asta?

Am inceput sa murmur o rugaciune in fata acelor cruci,cea mai puternica rugaciune pe care am
rostit-o vreodata,plina de mila,disperare si furie in acelasi timp.Lacrimile imi curg siroaie si vad
trupurile lor ca printr-o ceata iar inima imi bate salbatic,ca un cal naravas,neimblanzit.Si cata
vreme bate,ei isi vor primi dreptatea.

***

Dupa ceasuri de truda,cavalerii au coborat trupurile chinuite ale satenilor si i-au aruncat pe toti in
groapa comuna.Nu avem prea mult timp pentru ca nu stiu ce blestematii mai pune Lucifer la
cale.I-am indemnat sa se urce pe cai si sa ma urmeze,trebuie sa parasim satul si sa traversam inca
o bucata de campie,pana vom ajunge la Templu.

Caii au pornit in galop,pastrand totusi o anumita distanta fata de mine.Nu vreau ca cineva sa mi-
o ia inainte,nu voi permite ca altcineva sa fie ranit sau sa pice in vreo capcana de-a demonilor.

Pe masura ce amurgul se lasa,sufletul imi e cotropit de intuneric.Nimic,nimic din ceea ce am trait

pana acum nu se compara cu durerea care mi-au starnit-o acei barbati si femeie crucificate.Totul
se intampla numai din vina mea si nu am putut face nimic sa impiedic masacrul unor vieti
nevinovate.Blestemat fii Lucifer,de mii de ori!

In departare zaresc o licarire alba,este Templul Semilunei care isi arata acoperisurile.In suflet
simt speranta amestecata cu groaza.Oare Denaida si surorile mele sunt bine? Am dat bice
calului,urmata de fratele meu,pentru ca nu mai am niciun strop de rabdare.A trecut prea mult
timp de cand astept aceasta zi,indiferent ce va fi,trebuie sa ajung acolo.Ma cutremur la gandul ca
voi intalni in cale numai starvuri.Sau poate o alta padure de cruci,sau pe surorile mele spanzurate
de copaci...Ma uit in toate partile dar nu vad nimic.

Apoi,o licarire alba imi atrage privirea spre pamant si calul meu rupe ceva sub copite,care rasuna
sec,ca zgomotul a ceva spart.Am coborat de pe cal si am luat in mana acel lucru care licareste
usor in alb.In clipa urmatoare,l-am scapat din mana inspaimantata.E un craniu!

Am inceput sa alerg vazand zidurile Templului cum se apropie.Sub picioarele mele,mormanele

de oase scrasnesc si ma infioara,dar continui sa alerg ca intr-un cosmar,vreau sa ajung acolo dar
nu pot destul de repede.Scheletele sunt din ce in ce mai multe,incep sa ma impiedic de ele si
incerc sa nu le ating,ferindu-mi scarbita mainile de ele.Unele sunt mici,ca si cand ar apartine
unor copii,altele sunt mari.Unele sunt partial arse,altele par neatinse,iar multe sunt rupte,ca si
cand o herghelie de cai a trecut pe deasupra lor.Schelete de cai si de caini intregesc peisajul
sumbru.

Oh Dumnezeul meu! Tabloul ce mi se infatiseaza in fata ochilor este ca o continuare a celui

dintai,doar ca acesta este asa de sumbru incat imi aminteste de cotloanele iadului.Un morman de

79
cranii este aranjat anume la mica distanta de intrarea in Templu.Felul cum acele oase se
intrepatrund si formeaza piramida ma fascineaza.Par ca si cand ar sfida orice lege,stand una peste
alta,alcatuind etaje,trepte,scari,ca o creatie sepulcrala dintr-o minte bolnava.O arta satanica
menita sa imi aduca aminte de Gradina Oaselor din Infern...Acesta este mesajul.

Vrea sa imi amintesc ce s-a intamplat in acea zi! Dar de ce,de ce,blestematule? Vrei sa imi
demonstrezi ca apartin intunericului?

Aud tropait de cal si il vad pe tark venind in urma mea.A coborat si a incercat sa mearga cat mai
incet,dar degeaba,pentru ca oasele se sfarama usor sub calcatura lui.Ma priveste cu fata livida.

-Mi-a promis...Mi-a promis ca ii va ucide pe toti si uite...A umplut campia cu oasele lor si i-a
rastignit,i-a torturat si i-a ingrozit!Si toate astea cad acum pe capul meu,eu sunt vinovata!

Vocea mea ascutita si chipul incrancenat il sperie pe Makai.

-Layra,trebuie sa te linistesti...

-Sa ma linistesc?! Tu vezi ce s-a intamplat aici sau esti orb?

-Nu mai poti face nimic acum...

-Nu imi spune ca nu mai pot face nimic! Acelasi lucru mi l-a repetat si El la nesfarsit,nu mai
suport sa il aud! Nu mai suport!

M-am luat cu mainile de cap privind mica armata marsaluind.

El ma strange de brate si ma scutura,ca sa ma faca sa-mi vin in fire.

-Care El? Despre cine vorbesti?

-El! ii zic cu ochii mariti de groaza,apoi imi dau seama ca nu intelege.

Nu stie,nu stie ce s-a petrecut in Infern...Nu stie ca m-am lasat sarutata de tartorul cel mare,de
regele ucigasilor,de demonul suprem! Poate de asta ISH a lasat sa fie secerate acele mii de
vieti,ca sa inteleg ca toate au venit ca urmare a alegerii mele.Oh Doamne,oare sunt una de-a lor
si inca nu mi-am dat seama?

Fata mi se schimonoseste in fel si chip,prada gandurilor inebunitoare.Makai imi simte disperarea

si ma strange la pieptul lui.

-Orice ar fi,vom trece prin asta impreuna.Ma auzi?

Vocea lui imperativa ma aduce in simtiri,dar inca nu ma pot aduna si ma las moale ca o papusa
de carpa,tanjind dupa un strop de pace.

80
-Este aproape noapte.Ar trebui sa ne apropiem de poarta.Cu mare grija,nu se stie ce vom intalni
acolo.

Mi-am ridicat capul din haina lui si am incuviintat,stergandu-mi lacrimile.Nu vreau ca ceilalti sa
imi vada izbucnirile de slabiciune.

***

La poarta Templului ne intampina o liniste adanca.Am descalecat si am incercat sa intru pe

poarta,dar aceasta este zavorata.Insa ferestrele templului sunt luminate usor,semn ca lumanarile
sunt aprinse si cineva sta de paza.

-Intindeti corturile si puneti strajeri.De acum inainte asteptati-va sa fim atacati oricand.Nu
dormiti,vegheati.Makai,tu ramai cu ei si organizeaza-i.

-Layra,nu te pot lasa sa intri singura acolo.

Din spatele noastru se aud pasi masurati si il vad pe Vardas.Cu o privire incruntata,cu pelerina
neagra fluturand.

-Ma ocup eu.Makai,intra impreuna cu ea.

-Nu am nevoie de insotitor! Ar putea fi periculos!

-Acelasi lucru il cred si eu,de asta nu vei merge singura,se incapataneaza Makai.

Oftez si dau din cap a aprobare iar fratele meu se apuca sa loveasca poarta cu o barda
scurta.Zgomotul strapunge tacerea noptii.Dar ca prin magie,barda nu poate strapunge poarta.

-Cine loveste? aud o voce inspaimantata de cealalta parte.

-Thelia,tu esti?

-Gardianule? aud o voce uimita.

Thelia este una dintre vindecatoarele noastre cele mai pricepute.

-Deschide poarta!

-Nu pot sa fac asta.

-De ce?

-Mama Denaida a zavorat-o si doar ea o poate deschide.Trebuie sa vad daca intr-adevar esti
tu.Bea asta.Si tu si insotitorul tau.

81
Imi arunca peste zid o plosca pe care o culeg de pe jos.

Makai da din umeri intrebator,eu ii fac semn sa bea apa sfintita,apoi beau si eu pana nu mai
ramane nimic.Nici nu stiam ca imi este sete.

-Deci?

Se aude un oftat de usurare.

-Slava lui ISH! Credeam ca unul dintre demoni a luat chipul tau.

-Am venit cu ajutoare.Am o armata de cavaleri care tocmai isi intinde corturile.Du-te si spune-i
Denaidei ca trebuie sa vorbim.Acum.

Pasii grabiti ai Theliei ma anunta ca a plecat sa imi indeplineasca cererea.

CAPITOLUL 22: FACLIE TRISTA

Cu pas apasat am intrat in curtea Templului,simtindu-ma pentru prima oara ca un hot ce se teme
sa nu fie prins de cineva.La mica distanta ma insoteste Makai,tinand sabia scoasa din teaca pe
jumatate,cu ochii tinta spre intunericul din jur.Thelia a disparut ca si cand nu fusese,dar eu merg
pe cararuia de piatra spre cladirea binecunoscuta a Templului.Lumanarile aprinse nu mai ard ca
altadata,lumina lor galbuie parca a fost imprumutata de jalea de afara.Cand ma apropii de
ferestre,lumina dinauntru incepe sa palpaie.

Am impins usa grea si am intrat incet,privind in toate partile.Podeaua si peretii sunt slab
luminati,dar altarul se vede in toata splendoarea,la fel si statuia lui ISH.Fosnete de haine si voci
soptite se inalta.

-Gardianule? Tu esti?

Uimirea lor este la fel de mare ca atunci cand m-am intors prima oara din Iad.Citesc pe surorilor
o bucurie abia stapanita.Cine stie cate grozavii au vazut pana m-am intors eu din regatul
Dragonului.

Un pas aspru,un voal lung de matase si scrasnetul unor matanii ce parca imi zgarie urechile ma
fac atenta la silueta ce trece prin surorile mele.Toate capetele se intorc febrile urmarind silueta.

-Bine ai revenit...aud o voce ragusita.

82
Denaida pare schimbata.Fata ei era candva senina,acum mai regasesc doar asprimea si riduri
adanci pe frunte,ochii infundati in gavanele ochilor si gura stransa ciudat.Oboseala ce se citeste
pe ea o regasesc pe multe chipuri.Oh,daca as fi venit mai repede inapoi!

-Mergeti in chiliile voastre.Eu si Gardianul avem de vorbit.

Ca la un semn,toate surorile mele parasesc incet Templul,langa altar mai raman doar eu,Denaida
si Makai.

-Iar el...Trebuie sa plece,face ea semn.

-Nu plec nicaieri,zice Makai crancen.

-Nu ascund nimic fata de Makai,ma pronunt eu.

Vazand indarjirea noastra,ea ramane descumpanita.Nu i s-a mai intamplat pana acum sa ii
nesocotesc un ordin direct.

-Sunt lucruri care tin de ordinul nostru si pe care trebuie sa le discutam numai noi doua...

-Fratele meu ramane si asta imi este ultimul cuvant,ii zic indaratnic.

Cuvantul"fratele meu"isca o tulburare pe fata ei.

-Ai aflat?

-De ce mi-ai ascuns asta? M-ai facut sa cred ca fratele meu este mort!

Pe masura ce vorbesc despre asta,incep sa ma infurii.

-Vom vorbi,dar nu acum.Exista lucruri mai importante decat framantarile tale sufletesti.

Inclin din cap in semn de aprobare,dar simt ca Denaidei nu ii place deloc tinuta mea trufasa.Nu
imi mai este teama de ea si totodata imi este frica sa nu pierd respectul ei.

-Iarta-ma...

Ii iau mana si i-o sarut intr-un gest spasit,sperand ca umilinta mea o va indupleca.Ea imi ridica
barbia.

-Cantareste-ti bine cuvintele copila mea.Intunecatii te-ar jupui de vie doar pentru cateva vorbe
nesocotite.Eu nu am ce sa iti iert.

Nu vreau sa imi amintesc cat de scump m-au costat vorbele mele candva.Si iar ma intreb cum de
ea stie ce s-a intamplat acolo.

83
-Trebuie sa fim pregatiti pentru cand ei vor veni...Mai intai,au atacat locuitorii din satele
dimprejurul Templului,care au venit aici cautand sanctuar.Insa nu le-am putut da drumul
inauntru...Odata cu ei ar fi intrat si ceata de demoni si ne-ar fi ucis pe toate.Nu se poate descrie in
cuvinte omenesti ce a trebuit sa fac pentru a salva ordinul.

-I-ai lasat afara sa moara?

Casc ochii si nu imi vine sa imi cred urechilor ce aud.

-Erau condamnati oricum...Nu am putut sa ii ajutam cu nimic,iar demonii au dansat si au cantat

pe oasele lor,dupa ce i-au ars cu valvataie din Iad...Inimile noastre s-au frant,dar am facut ce
trebuia facut.

-Nu mai exista nimic,ii zic cu lacrimi in ochi.Au atacat si Namadara,au ars toata asezarea si au
crucificat femeile si barbatii.

-Nu mai traieste nimeni?

-Au ucis pana si animalele...Totul e ruina.

Ea clatina din cap si isi strange in mana crucea cu patos.Un suspin nedeslusit parca izvoraste din
pieptul ei.Sau poate mi se pare.Denaida nu este deloc fiinta care sa se piarda cu firea.

-Acum ca ai venit,ne putem astepta la un atac la orice ora din zi si din noapte.De cateva nopti
priveghem neobosite.

-Odihneste-te...Eu si Makai vom ramane sa ne rugam.

Ea da din cap usor si pleaca spre iesire,pesemne ca intr-adevar este obosita crunt.Eu il privesc pe
Makai cu acei ochi care ii spun ca vom face orice altceva decat sa ne rugam.Templul este ferit de
priviri iscoditoare si nimeni nu poate intra fara sa aflu,e locul perfect pentru a face
planuri.Vremea rugaciunilor a apus pentru mine,acum imi spun rugile din varful sabiei si
ascutindu-mi simturile,lasandu-le pe surorile mele fragile sa faca asta in locul meu.

Fratele meu pare ceva mai destins acum ca Denaida a plecat.Imi ia mainile si parca dupa multa
vreme,respira usurat.

-Layra...Trebuie sa imi promiti ceva.

Ma incrunt,presimtind deja un lucru care nu o sa imi placa.

-Ce este?

-In caz ca voi fi ucis de demoni nu vreau sa te arunci neinspirat in focul luptei,cu ganduri de
razbunare care sa te faca sa-ti pierzi concentrarea.Daca ma vor captura,nu vreau sa faci nimic

84
nesabuit,cum ar fi sa vii sa ma cauti prin Infern.Daca una dintre acestea doua se intampla,oricum
sunt mort si nu vei sacrifica intreaga armata ca sa vii sa ma cauti.Este clar?

-Imi ceri sa te abandonez?

-Iti cer sa iti faci datoria si sa nu te uiti la o singura viata curmata.Daca mor pentru a apara
ordinul sau pe tine,moartea mea nu va fi in van si vei putea gasi consolare in asta.

-Tu eti fratele meu! Crezi ca voi lasa pe cineva sa te atinga?Nu imi este teama de intuneric
Makai,l-am simtit,l-am atins,am fost in el si el in mine.Pentru mine sa fii mort nu este vreo
consolare!

Tulburarea mea il molipseste si pe el si ma apuca de brate usor.

-Tu ce ai face daca eu as fi cea ucisa sau capturata? Spune-mi.

El zambeste usor.

-Simplu.As veni dupa tine pana in Infern si m-as razboi cu totii demonii daca ar fi nevoie.

-Vezi? Nu ai face ceva ce eu nu as face.

-Da...Dar eu trebuie sa apar doar o viata: a ta.Tu trebuie sa aperi intreg ordinul,tu esti
Gardianul,fie ca iti place,fie ca nu,nu ai parte de aceleasi alegeri ca si mine.

M-am inbufnat,dar stiu ca are dreptate.Ne-am asezat la rugaciune privind stelele prin sticla
colorata a geamului.Statuia Dumnezeului meu imi aduce ceva alinare si speranta ca nu vom fi
infranti fara lupta.

***

A trecut ora demonilor si Makai s-a asezat pe unul dintre zidurile Templului,veghind.Eu am
parasit Templul fara ca nimeni sa stie si am plecat printre corturi,ca sa vad ce se intampla cu
armata mea.Soldatii mei se odihnesc,dar facliile sunt aprinse si cei care stau de straja se plimba
dintr-un loc in altul.Ma lovesc de unul dintre ei.

-Gardianule...se inclina el.

La lumina palida a lunii ii vad chipul,dar nu imi pot aminti numele.

-Cum iti spune tie?

-Hedar.

-Hedar,unde este asezat cortul lui Vardas?

85
-Acolo,indica el cu bratul.

Am plecat in directia indicata,cu ochii spre peisajul sumbru.Mai multe corturi asezate sub forma
unui hexagon il au in mijloc pe al cincilea la numar,care are niste insemne rosii,asa cum uneori
vad pe hainele cavalerului negru.Am tras perdeaua lui,sub privirile altor soldati care ma priveau
cu oarece teama,ca si cand prezenta mea le-ar fi starnit fricile.Desi sunt razboinici vajnici,nu s-au
mai infruntat pana acum cu demoni.Luptele imemoriale cu luciferienii fusesera cu 500 de ani
inainte,cand niciunul nu era nascut.Pe chipul lor se poate citi amprenta mortii si privirile le sunt
lungi si ingandurate.

Am oftat incet si am pasit in cort.Ridic ochii si il vad pe Vardas stand pe un scaun ca de rachita
si citind ceva dintr-o carte veche.Pare asa de absorbit inca nici nu simte cand intru.Insa privirea
rapida pe care mi-o arunca imi arata ca m-am inselat.

-Gardianule...

Da sa se ridice in picioare,dar ii fac semn ca nu este necesar.Trupul lui relaxat inainte parca s-a
contorsionat dintr-o data.

-Ce citesti?

-Un pasaj dintr-o cantare inchinata iubirii.

Nu m-as fi asteptat ca Vardas sa citeasca asa ceva.

-E vorba despre o iubire implinita?

-E vorba despre o iubire amara,niciodata implinita si care sfarseste cu moartea unuia dintre
ei.Dar isi vor gasi linistea in ceruri.

Prin trup imi trece un fior,ca si cand ceea ce el spune revertebreaza in adancurile fiintei mele.O
presimtire mi se strecoara in inima.Ochii lui sarutati de intuneric ma privesc iscoditor.

-Vardas...Vreau sa te rog sa vorbesti cu Makai.Il vreau ferit de focul luptei si el nu ma

asculta.Dar tu fiind mai experimentat decat el,poate l-ai convinge...

Ochii lui se tulbura si mai tare si chipul se incranceneaza.

-Cred ca uiti ca este un membru al Ordinului Dragonului.Mandria si datoria il vor face sa nu ti se

supuna.De unde atata grija pentru el?

-Din prea multa iubire.Nu as suporta sa il pierd.Ii vei vorbi?

-Sa vorbesc cu el? Ti se pare ca as putea sa iti conving iubitul sa...

86
Se opreste,dandu-si seama ca a vorbit prea mult.Ma hotarasc sa ii curm chinul si ii spun dintr-o
suflare.

-Vardas,Makai este fratele meu.

El ramane descumpanit,semn ca dintre toate raspunsurile,nu s-ar fi asteptat la asta.Sta cateva

clipe si se gandeste la ce i-am spus.

-Imi cer iertare...

Apoi o schimbare in trasaturile lui ma pune pe ganduri.Ridica cartea si incepe sa citeasca cu voce
tare.

-Pe cand dulceata ti s-a dus in negurile noptii...O ultima suflare tie ti-am inchinat-o...Caci nu te
pot avea pe acest pamant nemernic...

Si s-a oprit,privindu-ma lung,cu buzele desenate de cuvinte.Imi ia mana si ar vrea sa mai

rosteasca un cuvant,dar il opresc punandu-i degetul pe buze.

-Vardas...Stiu.Dar nu in aceasta viata.

Si am plecat,lasandu-l singur in cort,luminat de o faclie trista.

CAPITOLUL 23: ARMATA INTUNERICULUI

M-am trezit din somnul de piatra simtind cum o geana de lumina se incapatana sa mi se strecoare
sub pleoape.Cineva ma zgaltaie de umar si deschid ochii speriata,iar inima imi bate ca a unei
caprioare urmarita de vanator.Lumina capata contur si vad in fata mea o torta,iar fumul incepe sa
ma inece.

-Layra!

Makai ma priveste cu o fata incordata,iar in ochii lui vad prevestirea unei furtuni gigantice.

-Ce...ce se intampla? ingaim,inca naucita de somnul scurt si adanc.

-Ei...vin!

Am sarit in picioare,fara sa mai intreb alte lucruri,pentru ca stiu cine sunt"ei".Am insfacat sabia
si parasit chilia in fuga,urmata indeaproape de Makai,iesind spre zona corturilor.Picioarele mi se
misca greu,ca intr-un vis si inca nu ma pot dezmetici,in vreme ce inima bate de parca ar vrea in
curand sa imi paraseasca pieptul.

Pamantul moale se zbate sub presiunea cizmelor mele si sabia imi luceste in mana dreapta.Cu
coltul ochiului vad literele aurii cum incep sa prinda viata,acele litere scrise in limba
ingerilor.Afara este inca noapte,dar undeva in departare se pot vedea torte luminand ca mii de

87
licurici.Un tropait speriat de cal si voci mai groase sau mai subtiri s-au impletit spargand linistea
noptii.Murmurul se inteteste si cavalerii ies din cort,iar cei care fusesera de veghe se apropie de
mine.

-Demonii! Cred ca sunt mii! zice Hedar precipitat.

Un fior imi trece prin piept si o senzatie de gheata nu ma lasa sa rasuflu cum trebuie.

-Unde e Vardas? intreb cu voce joasa.

-Nu stiu,se poate sa fie in cortul lui.

I-am lasat pe Makai si pe Hedar si m-am dus sa il caut.Ceva in mine imi spune ca Vardas are mai
multa experienta in astfel de lucruri,desi nu as putea spune de unde simt asa ceva.E atat de stapan
pe el incat nu se teme nici macar de demoni.As vrea sa pot spune acelasi lucru si de restul
cavalerilor.Desi sunt barbati vajnici,nici nu isi pot imagina cat de sadici pot fi acesti fii ai
intunericului.

Am desfacut cortul dar nu vad pe nimeni,doar o faclie aruncata pe jos,care inca fumega.Unde
este Vardas cand am nevoie de el? Frica incepe sa ma cuprinda si strang mai bine sabia in
mana,arma care mi-a devenit intre timp si rugaciune.Am iesit si m-am dus inapoi spre multimea
de cavaleri,cand il vad dand din brate,gesticuland si explicand ceva,iar barbatii au facut un cerc
in jurul lui.

-Trebuie sa intelegeti ca nu va luptati cu sange si carne,ci impotriva

stapanirilor,legiunilor,armatei intunericului! Nu veti iesi vii din aceasta confruntare! Dar veti fi
inscrisi pentru totdeauna in Cartea Vietii...

Nu pot sa cred ca le spune asa ceva,asta nu este incurajare! Ochii lor incep sa se uite in spatele
lui Vardas iar eu pasesc furioasa si trec razand pe langa cavalerul negru,infigandu-ma in mijlocul
cercului.Pe data,murmurul si intrebarile iau sfarsit si toata lumea asteapta ca eu sa zic ceva.Dar
ce mai pot zice,cand Vardas a zis tot,uitand ca eu sunt cea care conduce aceasta armata,nu el!

-Vardas,cati demoni ai ucis pana acum ?

El se incrunta usor si se intoarce cu fata spre mine,iar toata lumea sta cu sufletul la gura citind de
pe buzele noastre confruntarea.

-Nu ca ar fi treaba ta dar...am ucis destui demoni cu invelis uman,fiinte care faceau lucruri
ingrozitoare.

-Ai ucis vreodata un demon cu invelis de...demon?

Vocea imi este aproape rastita.Cata nesabuinta zace in acest Vardas!

-Nu.

88
M-am facut inteleasa,asa ca ma intorc cu fata spre cavaleri.

-Ceea ce a zis Vardas este adevarat...Nu va luptati cu sangele si carnea,dar totusi demonii pot fi
raniti.Sagetile inmuiate in ulei sfintit si sabiile batute in ziua Coborarii Harului sunt tot ce aveti
nevoie.Sabiile pe care le aveti nu sunt niste sabii obisnuite.Au fost turnate si batute in urma cu
mult timp,intr-o zi miraculoasa.

-De unde sti asta? intreaba Hedar.

-Este unul dintre lucrurile pe care mi le-a zis Petronus.

Murmurul creste si odata cu el parca si curajul in pieptul barbatilor.Incep sa se uite la sabii cu

ochii ingustati,atingandu-le de parca acum le vedeau pentru prima oara,incercand sa vada ce le
face atat de deosebite.

-Nu va uitati la tais pentru ca nu acolo e puterea lor.Voi sunteti puterea sabiei! Cand demonii se
vor apropia destul de mult veti sti,pentru ca vor incepe sa luceasca,asa cum se intampla acum cu
a mea.

Mi-am scos arma de la sold si le-am aratat lama.

-Si ce se va intampla atunci?

-Puterea lui Dumnezeu va fi in bratele voastre si lumina Lui va intra in taisuri,ceea ce va face ca
demonii crestati de ele sa fie ca atinsi de fulger.Ii veti ucide pe loc,daca veti lupta cu vitejie!

Cuvintele mele se pare ca ii insufletesc,pentru ca isi scot sabiile de la sold.Vardas se pleaca

usor,iar respectul lui nu ii lasa indiferenti pe ceilalti.Am ridicat sabia continuand sa spun

-Si acum fratilor...Sa mergem sa ucidem niste demoni!

Aproape am ranjit zicand cuvintele cu tarie,iar ei ridica armele.

-Gardianul! Gardianul!

-Pe cai! Arcasii in fata,purtatorii de sabie in spate! Bateti tobele!

M-am intors spre Vardas.

-Tu ma vei flanca in partea dreapta,iar Makai in partea stanga.Si Vardas...Ai grija ca flancul tau
sa inainteze primul.

El da scurt din cap si pleaca repede sa isi ia calul.M-am dus spre grajduri privind forfota.Prin
gand imi trece chipul fratelui meu.Pentru nimic in lume nu il pot lasa sa inainteze primul.

Am facut semne lui Hedar.

89
-Hedar anunta-i pe toti ca ne pregatim de plecare.

El se grabeste si curand aud cornul sunand prelung de trei ori.Am luat cu mine 50 de cavaleri si
am inaintat,urmata de mica mea armata ce ma flancheaza de ambele parti ca aripile unei pasari.

***

Tropotul cailor este sincron cu bataile inimii mele inebunite.Strang cu fermitate haturile,lipindu-
ma de animalul meu si inaintez cu tenebre in suflet.In curand,in curand il voi intalni din
nou...Intrebarea este,voi avea puterea sa il infrunt? Prin minte imi trec cele mai ciudate
ganduri.Crampeie din copilaria mea,chipul vag al mamei...Cocosul acela afurisit pe care l-am
ucis sa imi protejez fratele.Casa de lemn si mirosul vag de busuioc care domnea in
gradina...Eram doar un pui ca om ca toti oamenii.Denaida...Ochii ei aspri,neinduratori,lipsiti de
tandretea pe care mama o avea.Dura si rece ca o sabie,dar dreapta.

M-a calit,dar nu am simtit iubire din partea ei.Era prea dedicata Dumnezeului ei ca sa vada ca
eram doar o fetita ce dorea mangaiere.Eu am fost dintotdeauna soldatul ei,pregatit din timp
pentru marea confruntare...Darul inainte vederii nu i-a dat insa si darul compasiunii.Niciodata nu
mi-a ingaduit sa am vreo slabiciune.

Cat de dezamagita ar fi sa stie cum mi-am incalcat juramintele! Asta e ultima mea sansa sa imi
demonstrez devotamentul,pentru ca stiu ca voi muri.Daca zorii ne vor prinde,asta va fi prin
ingaduinta lui ISH! Nu mai sunt naiva si stiu ce putere de distrugere au demonii.

Coamele cailor flutura in vant si copitele lor zdrobesc in trecere craniile arse nu demult de
luciferieni.Vantul s-a starnit dintr-o data iar norii vinetii vor aduce o ploaie cumplita ce va spala
intunericul...Asta sper in adancul sufletului.Niste corbi au inceput sa croncane,ii vad zburand
deasupra noastra,dar pentru mine sunt ca niste fantasme negre,fara contur,ca intr-un cosmar.

Atingerile Printului...Ma scutur,ca si cand un sarpe s-ar fi urcat pe mine.Mai mult ca niciodata,il
urasc!Armata mea se apropie de locul unde se vedeau luminitele,in vreme ce armata lor vine in
intampinarea noastra.

-Asteptaaatiii! am strigat si ii fac semn lui Hared,iar el suna din corn.

Caii incremenesc si luciul sabiilor ramane o vreme suspendat.

Tropul cailor infernali ne ingheata inimile si zarirea mantiilor negre si a sabiilor facute parca din
flacari ne fascineaza.Armata intunericului se apropie si printre siluetele diforme ale demonilor de
rang inferior,zaresc si una frumos conturata:Belial.

L-as recunoaste dintr-o mie.Nu se afla insa in forma demonica primitiva pentru ca nu a fost
starnit de sangele de om.Parul castaniu ii flutura in vant,ochii complet negri ma privesc
incrancenati si statura lui inalta domina turma de demoni supusi si grotesti.Se desprinde de
armata lui care se intinde pe ambele dealuri,astupand orizontul,ceea ce ma face sa ma
cutremur:sunt asa de multi!

90
Belial vine spre noi,dar restul demonilor nu il urmeaza.Stiu ceea ce vrea,asa ca fac semn lui
Vardas si el intelege si ma duc spre luciferian,incercand sa par cel putin la fel de mandra ca
el.Imi tin spatele drept si picioarele stranse pe dupa burta calului,iar sabia mea cu insemne aurii
luceste,atrangandu-i atentia.

-Layra...Nu credeam ca ne vom intalni din nou,ranjeste el subtire.

-Belial...As vrea sa spun ca imi face placere sa te vad,dar nu este cazul...ii raspund cu sarcasmul
cuvenit.

-Insa mie imi face o placere deosebita sa te revad...Ai plecat din Infern ca un ingeras chinuit si
te-ai intors conducand o armata.

Abia ne-am intalnit si deja incepe sa ma enerveze.

-Printul...va fi nespus de incantat sa vada asta.

-Si de unde va vedea asta? De la inaltimea tronului sau? E atat de las incat ii lasa pe altii sa lupte
pentru el?

-Eu sunt generalul...Dar Printul este maestrul in strategie,ranjeste el.

-Nu ma indoiesc...zic cu ironie.

-Si...Te-ai pregatit pentru infrangere?

-Infrangere? Ce zici de victorie? ii zic mandra.

-Vom vedea noi daca asa va fi! zambeste el dispretuitor si isi indeamna calul apoi pleaca la fel de
semet cum a si venit,fara sa imi mai zica vreun alt cuvant.

Am oftat usor si m-am intors la cavalerii mei,dandu-le ultimele instructiuni.Apoi am asteptat...

CAPITOLUL 24: ZAMBETUL LUI BELIAL

Tropotul cailor ma asurzeste,zanganitul armelor vechi si mantiile fluturande ale cavalerilor ma

duc cu gandul la o legenda pe care mi-o spunea Denaida,in serile linistite petrecute in
Templu.Parca a fost cu ere in urma.Acum acel tablou idilic e inlocuit de unul sumbru,cu nuante
vinetii si rosii,cu strigate guturale si frica intiparita in suflete.Strang haturile cu putere si alerg pe
campia intunecata spre locul unde luminitele rosii au devenit din ce in ce mai mari.Demonii
poarta sabii uriase care au prinse de lame parca flacari,dar stiu ca acela nu este un foc obisnuit,ci
este vapaie din iad.Pe cand ne apropiem in goana nebuna a cailor,sabiile cavalerilor incep sa

91
luceasca rand pe rand in auriu,iar campia se umple de culori feerice.Singura care luceste in
intuneric cu nuanta de albastru este sabia mea,ceea ce il face pe Belial sa ma repereze curand.

Ne ciocnim de armata inamica cu puterea unui munte si cat ai clipi din ochi aerul se umple de
urlete omenesti ingrozitoare si de ragetele guturale ale demonilor,toate impletindu-se intr-o
dizarmonie.

Un demon furios,nu prea inalt,cu spume la gura si ochii poncisi afundati in cap,imi taie calea
calare pe unul dintre acei caini care ne-au atacat pe drumul de intoarcere.Se pare ca superbii cai
infernali nu pot fi folositi decat de luciferieni.Nu am timp sa ma gandesc prea mult la asta pentru
ca bestia lui incearca sa atace calul meu,pentru a ma face sa descalec,insa ii citesc manevra si
sucesc haturile,mergand in ocol spre stanga.Demonul ma urmeaza si mai infuriat si casca gura
incepand sa urle,dar nu ma intimideaza asa de usor.Am vazut destui ca el pe vremea cand
stateam in palatul Printului.

-Morrriii! rage el si se repede spre mine.

Il ocolesc abil si sabia mea se ciocneste in trecere cu barda lui scurta cu tais lat,batut
grosolan,insa placata cu aur.Bratul imi tremura din cauza loviturii puternice,dar taisul sabiei
mele ramane neclintit.

Calul meu se intoarce si la fel si bestia lui si continuam sa ne facem loc prin multimea de fiinte
incrancenate.Imi este foarte greu sa imi mentin privirea spre inamic si totodata sa ma strecor prin
labirintul de cai si calareti,de demoni si oameni.Din fericire pentru mine,cavalerii mei au facut
un zid puternic in jurul meu,condusi de Vardas,ferm decisi sa nu ma lase sa mor din prima
noapte.

Scutul facut imi lasa timp sa ma confrunt cu acest demon inferior care devine din ce in ce mai
agresiv.Isi da ochii peste cap si incearca sa reteze cu barda picioarele calulul meu,dar o sageata
venita parca de nicaieri se infige in animalul lui si acesta incepe sa urle ca prins intr-o
capcana.Demonul tresare surprins si cand realizeaza ce tocmai se intamplase,strange mai bine de
coama animalului si renunta la planul de a-mi ucide calul,concentrandu-se doar pe distrugerea
mea.Ca beata,bestia lui vine spre mine clatinandu-se,iar eu multumesc in gand Cerului pentru
acea sageata azvarlita chiar la momentul potrivit.Armele noastre se ciocnesc din nou,dar mai
inainte ca demonul sa faca iar ocol,m-am miscat fulgerator si i-am infipt sabia in spate,chiar mai
jos de ceafa,apoi am scos-o la fel de repede,din trapul calului.Am ramas uimita de agilitatea
mea,aceasta e doar mana lui ISH,pentru ca eu nu stiu sa ma lupt calare.Demonul incepe sa urle
ca si cand as fi pus sare pe el,apoi se inroseste,se inroseste,pana cand arata ca jarul aprins.In jurul
meu vad petrecandu-se acelasi lucru,ochii imi sunt orbiti de lumina acelui foc care parca ii arde
pe demoni din interior.

Adversarul meu cade pe animalul ametit si ramane nemiscat,iar o alta sageata bine plasata se
infige in grumazul cainelui,trimitandu-l in Infern dupa stapanul sau.Oftez usurata si ma duc iar
spre focul luptei,cand il vad in stanga mea pe Makai luptandu-se vitejeste.Ma incrunt,ce cauta
aici cand i-am zis clar sa ramana mai in urma?

92
Zarind in spatele lui un arc imi dau seama de unde venise sageata salvatoare.Ma uit in fata si
ceea ce ma intriga este faptul ca Belial sta undeva retras,nemiscat,ca si cand ar asteapta sa
slabesc indeajuns pentru a ma ataca,in vreme ce ii lasa pe demonii lui sa faca treaba murdara.Ma
intreb de ce iti e teama de un biet ingeras,Belial...

Sau poate este o noua strategie parsiva,menita sa ma faca sa ma intreb si sa ma framant,ca sa imi
pierd concentrarea!

Un demon slabanog,diferit de cel de dinainte apare in stanga mea pe lateral si feresc calul tocmai
la timp,apoi el trece razand pe langa mine,razand salbatic,parca schelelaind si fluturand
arma.Cand se intoarce razand prosteste,evident convins ca o sa ma faca bucati,profit de
laudarosenia lui si nu il las sa ajunga pana la mine,aruncand in el o arma scurta pe care o port la
sold.Arma i se infige in piept si demonul uimit se uita spre mine cu o privire intrebatoare,apoi isi
indeamna animalul spre mine.Nu are timp sa mai ajunga,pentru ca arma,la fel ca toate celelalte,a
fost sfintita.Pieptul incepe sa i se inroseasca ca al unui rac fiert si el urla in agonie.

Nu imi pierd vremea sa ma uit la el,pentru ca un alt demon care a zarit toata scena vine calare
spre mine,dar drumul ii este curmat de o sageata infipta direct intre coarne.O alta sageata imi
suiera pe langa ureche si un demon scund,cu trunchiul puternic,vine din stanga celui rapus,dar
este luat in primire de Makai.

Mi-am indemnat calul spre gloata demonilor,spargand scutul construit in jurul meu,iar Vardas
imi face semne disperate sa ma opresc.Atatea trupuri de barbati zac pe iarba rece,le pot zari
luminate de luna si la fel vad sabiile lor aruncate pe jos,care inca lucesc.

Nu voi sta sa ma ascund dupa ei,cata vreme atatia cavaleri mor de cealalta parte! Am facut semn
cu bratul stang intins,ceea ce inseamna"Urmati-ma"si o parte din ei s-au desprins de ceilalti
urmandu-ma vijelios.Am intrat in randurile lor cu viteza fulgerului,nebuneste si fara sa ne mai
gandim la moarte.

In mine arde o dorinta de macel,vreau sa nu mai existe vreun demon pe fata Pamantului! Ranjesc
si retez in trecere bratul unuia dintre ei,dar pesemne mandria nemasurata ce m-a cuprins pentru o
clipa are dublu tais,pentru ca simt o sageata cum trece foarte aproape de mine si imediat o arsura
in umar.Am pus mana repede si am simtit sangele proaspat.

Intaratata,am decis sa inaintez cu si mai multa furie intre ei,cand il vad pe Belial facand o
miscare nervoasa spre unul dintre locotenentii sai,iar aceasta vine spre noi calare,cu ochii tinta la
Makai.

Simt cum mana mi se slabeste brusc la ideea ca acel animal sa il sfasie pe...Nenorocitul de Belial
simte ca Makai inseamna ceva pentru mine! Altfel ar fi trimis dupa Vardas,care din cate vad se
pricepe de minune la retezarea gaturilor de caini infernali.

Am tras de haturi si am alergat intr-un suflet in ajutorul lui Makai,care se pare insa ca nu are
nevoie de ajutorul meu.Miscarile lui repezi il scapa de prima lovitura,apoi il vad jos de pe cal si

93
pe demon la fel,infruntandu-se.Inima mi s-a facut cat un purice.In numele lui ISH,pentru ce ai
facut asta,Makai ?!

Ce vrea Belial sa demonstreze? Ca ucigandu-mi unul dintre cei mai bun cavaleri ma va pune la
zid? In mine imi vine rugamintea lui Makai,de a nu-l plange daca va muri,de a nu-mi pierde
speranta in caz ca...Daca el crede ca il voi lasa singur,se inseala! Am lovit calul cu piciorul in
burta usor,iar el simtindu-ma,isi croieste drum printre inamici.Dar planul meu se duce de rapa
cand un alt demon imi taie calea.Blestematul! Privirea imi este obturata de siluete cenusii sau
diforme,de caii cazand si nechezand iar urechile pline de zdranganit de arme si vaiete
ascutite.Mor,cavalerii mei mor pe capete,dar acelasi lucru as putea spune si despre
demoni.Sabiile din ziua Harului isi fac cu prisosinta treaba si vad armata inamica dand putin
inapoi.

Nu stiu cand s-a luminat de ziua.Nu mai stiu cati demoni am atins cu sabia sau cate capete am
retezat.Totul pare desprins dintr-un cosmar ce nu se mai termina.Imi simt bratele de piatra iar
calaritul continuu mi-a amortit soldurile si spatele.Oboseala ma doboara,dar frica de a fi ucisa ma
tine treaza.Odata cu mine,cavalerii si-ar pierde curajul si ar fi nimiciti cu usurinta.In capul lor,eu
sunt acea femeie ce a fost patrunsa de Focul Dragonului si a scapat nevatamata.Nu pot sa pierd!

Randurile demonilor,compacte la inceput,s-au rarit.Ma uit dupa Makai,dar nu il vad nicaieri.O

lovitura imi face calul sa se clatine si ma intorc pe loc inapoi,ingreunata insa de miscarile lui
confuze.

In spatele meu Belial...Tocmai retezase capul unui cavaler,ceea ce a facut ca sangele sa imi
inghete in vene.Demonii inferiori se feresc din calea lui,constienti de faptul ca eu sunt prada
capeteniei,nu a lor.

Cavalerii se lupta in continuare,fiind prea ocupati sa isi salveze viata,ca sa vada ceea ce se
petrece aici.Am strambat din nas,desi carnea imi tremura pe mine de frica.Nu de spaima mortii.

Dupa ranjet,imi dau seama ca Belial a pregatit lucruri mult mai urate pentru mine,lucruri pe
langa care moartea pare un vis frumos.

-Tot nu te-ai plictisit de jocul asta,Layra? De ce nu te predai?

-Sa ma predau? Crezi ca m-as preda vreodata intunericului?

-Dar ce zici de intunericul din tine?

De data asta,nu mai inteleg.El priveste spre mine zambind subtire.

-Eu sunt a lui ISH! Se pare ca nici tu,nici Printul tau nu au inteles asta.Chiar trebuie sa v-o spun
de fiecare data?

-Tu esti a Printului! imi zice el cu o voce care nu lasa loc de indoiala.

94
-Nu sunt prada lui de razboi! Daca vrea,sa vina sa ma ia!

-Ai grija ce iti doresti,ingerule...Ca s-ar putea sa si primesti!

Am ridicat sabia.

-Ai venit sa stam la taclale Belial? Credeam ca scopul tau principal era sa ma ucizi,pentru a avea
cu ce te lauda prin palatele lui Lucifer!

-Sa te ucid? rade el galagios,confirmandu-mi temerile.Sa te ucid si sa pierd placerea de a te

vedea torturata,disperata,indurerata? Ca intr-adevar,multe vei pierde!

Cuvintele lui imi trec prin inima cu iz de prevestire.

-Am pierdut deja mai multe decat crezi tu,Belial!

-Nu ai pierdut mare lucru ingerule...Dar vei simti curand cum este sa nu mai ai nimic.Sa plangi
in intuneric...Asta se intampla cu toti cei care il sfideaza pe El.Doar nu crezi ca te-a lasat sa pleci
din Infern,degeaba,nu?

-Ce vrei sa spui? ma enervez eu.

-Inocenta ta ma face sa ma distrez la culme! Nu stiu ce m-as face daca ar trebui sa iti suport
prezenta prea mult timp...Fie as rade necontenit,fie te-as spinteca in doua ca pe un peste!

Zambetul lui inghetat imi arata ca ma uraste la fel de mult ca in ziua in care m-a condus prin cele
trei porti de intrare in iad.

-Prefer moartea decat sa trebuiasca sa mai ascult inca una dintre glumele tale proaste!

El hohoteste.

-Printul iti transmite salutari!

Si Belial se scufunda in Pamant cu tot cu calul sau,ca si cand ar fi un fuior de fum.Odata cu

el,dispar toti demonii si cainii infernali,pentru ca zorii de zi ii alunga.O fasie
subtire,trandafirie,se intrevede la orizont si spulbera ultimele tenebre.

Pe campia insangerata vad demoni carbonizati,ramasi asa cum moartea i-a surprins,cai si calareti
cazuti,rapusi de taisul securilor,sageti negre infipte in piepturile cavalerilor...Si chipuri
galbene,guri cascate si sange inchegat patand armurile.

Imaginea ma umple de furie! Si o intrebare imi chinuie iar mintea...

Unde e Makai? Trebuie sa ma duc sa il caut.

95
CAPITOLUL 25: OROARE SI ONOARE

Am cautat in fiecare cort,dar nu l-am gasit nicaieri pe fratele meu.Am dat sa ies din cortul lui
Hedar cand l-am vazut carat de Vardas.Am alergat cat m-au tinut picioarele spre ei vrand sa vad
ce se intamplase,cu inima ticaind innebunitor.Makai este alb ca varul,dar nici Vardas nu arata
mai bine,este acoperit de rani pe tot corpul.

-Ce s-a intamplat?

-A fost otravit...

Acum inima mi se opreste in piept.

-In ce fel,Vardas?

Il zgaltai nerabdatoare de umar.

-Hai,sa il ducem in cortul tau.Nu avem timp de vorbit acum.

Nu am mai pus nicio intrebare,ci l-am luat pe Makai de brat si l-am ajutat sa mearga cat mai
repede,pare vlaguit si abia se tine sa nu lesine.Nenorocitul acela de locotenent l-a ranit,se vede pe
piept o taietura destul de adanca,dar a ramas intreg.L-am dus cu grija si l-am culcat pe
pat,dezvelind apoi rana,care are pe margini o crusta ciudata,verzuie.Vardas scoate ceva din
saculetul pe care il poarta la gat si eu ii urmaresc gesturile cu priviri feroce.

-Ce faci?

-Am ceva care va anula efectul otravii.Am primit potiunea asta de o un saman cu foarte mult
timp in urma,dar inca isi pastreaza proprietatile.Makai a fost otravit cu lama inmuiata in sange de
NARZA.

-Ce e acela "narza?"

-Un demon din adanc...

-Tu de unde sti lucrurile astea?

-Ai fi uimit de cate lucruri stiu...

A scos potiunea si a turnat din ea pe o carpa,apoi a sters rana lui Makai,care sta nemiscat,cu ochii
inchisi si arzand de fierbinteala.

96
Vardas intoarce spre mine un chip obosit.

-Daca vrei sa ii arzi...Sunt asezati cu totii.

-Ai grija de Makai pana ma intorc?

El incuviinteaza si eu parasesc cortul.

***

Pe campiainrosita de sange s-a amenajat un rug imens construit din lemne pe care au fost asezate
zeci de lesuri de cavaleri,care asteapta acum izbavirea focului.Ranitii se afla in corturile lor,iar
cei care pot sta in picioare s-au asezat solemn de-a lungul rugului improvizat.

Am pasit obosita printre ei,iar privelistea m-a amutit.E o liniste mormantala,soarele de abia ce s-
a ridicat si razele lui palide de toamna ii lumineaza pe barbati,intr-un joc de umbre si lumini.

Imaginea trupurilor taiate de securile si sabiile demonilor imi strange inima cat un purice,ca in
clipa urmatoare inima sa imi bata dureros in piept ca un gong.Simt in nari mirosul mortii si ma
straduiesc din greu sa nu plang in fata cavalerilor.Mainile lor....Sunt inrosite de sange.Viata le-a
fost curmata nedrept si prea devreme.Nu ma pot gandi decat la fratele meu,oare se simte mai
bine sau mai rau?

Am luat torta aprinsa si am atins lemnele uscate,care au inceput sa arda sfaraind.Fumul acopera
chipurile mortilor si imi aduc aminte din nou de Nyria...Si de vinovatia mea.

Nu gasesc niciun cuvant de spus,dar ceva trebuie sa spun.

-Fratii nostri...Si-au sacrificat vietile pentru protejarea acestui ordin.Rasplata lor va fi multa in
Cer si sufletele li se vor odihni in Gradinile Raiului.Sa inaltam un imn in cinstea lor,rugand pe
cel Preainalt sa le ierte greselile omenesti si sa isi plece privirea doar spre actele lor de vitejie...

Si am inceput sa murmur rugaciunea,tinand de crucea mea de argint,in vreme ce trupurile lor ard
cu miros intepator.Flacarile rugului imi aprind si mai mult valvataia din suflet si privesc crancen
spre corpurile carbonizate ale demonilor.Se pare ca indiferent de hramul lor,atat razboinicii
umani cat si cei demonici s-au daruit focului.

M-am dus sa imi vad razboinicii si cel putin 50 dintre ei sunt raniti grav,iar ceilalti obositi si
flamanzi.Am pus straja la ceva distanta de noi si le-am rugat pe surorile mele sa le pregateasca
mancarea si sa le ingrijeasca ranile.Nu mai este mult si se va lasa amurgul..

M-am intors in cort sfarsita de oboseala,dorind sa inchid ochii macar pentru cateva clipe.Cizmele
mele lovesc pamantul haotic si bratele imi sunt grele ca plumbul,ma simt intr-un vis ce nu se mai
termina,indiferent daca este noapte sau zi,amurg sau rasarit.

97
In cortul meu Makai se odihneste.Vardas nu a plecat de langa el si spre multumirea mea vad ca
figura fratelui meu a capatat putina culoare.Doarme adanc.

Cavalerul negru are camasa sfasiata si pieptul lui usor aramiu mi se infatiseaza privirii fara
niciun ascunzis.Am inghitit in sec.

-Esti ranit...

-O nimica toata,doar niste zgarieturi...

Am simtit ca trebuie sa ii multumesc cumva pentru grija lui fata de Makai,asa ca m-am apropiat
de plosca cu apa si cu o bucata de haina rupta,ca sa ii curat ranile.El s-a asezat pe scaunul de
rachita oftand.

-Am numarat cel putin 100 de morti...Nu vom apuca sa traim nici trei zile,Layra...Ei sunt prea
multi fata de noi.

Cum indrazneste? Nu am pierdut deja destule? Acum vrea sa ne pierdem si speranta?

-Nici sa nu te gandesti la infrangere,m-ai auzit? Da-mi bratul...

El s-a supus fara sa protesteze,dar cu o unda de mirare pe chip.Un rid fin ii apare pe frunte si
ochii caprui se innegureaza.

-Layra...Opreste-te...

Am continuat si i-am atins pieptul undeva in zona inimii,acolo unde are o taietura neregulata si
zimtata,mai mult ca sigur provocata de o secure.El imi prinde degetele si le tine apasate pe rana.

Ochii lui ma privesc cercetator.

-Nu poti salva pe toata lumea!

-Nu imi spune ce pot sau ce nu pot face,cavalere!

M-am infuriat si am dat sa ma ridic,dar de abia ce apucasem sa ma indrept...Cand i-am simtit

bratele cum ma prind de maini.Stam fata in fata rasufland repede,iar capul meu ii ajunge undeva
la piept.

-Layra...Daca macar o data m-ai lasa sa...

Ma incrunt.

-S-ar putea sa nu mai apucam zorii.Tot ce avem este aceasta clipa.

98
-Nu imi fac griji pentru trup,Vardas...Ca mor sau ca traiesc,nu conteaza.Tot ce conteaza e sa lupt
pana in ultima clipa.

-Poate pentru tine nu,dar pentru mine conteaza!

-Lasa-ma...

Ma smucesc simtind dorinta lui,dar oboseala ma face sa recad.Ma strange la piept brutal si capul
mi se odihneste pe pieptul lui.Incerc sa imi proptesc mainile de el,dar el le trage in jurul
grumazului sau.

-Vardas...Nu este bine ce facem!

-Vreau doar sa te simt...Macar odata sa nu mai fugi de mine.

Slabiciunea ma mai tine inca cateva clipe in caldura acelor brate puternice,care imi aduc in minte
crampeie viata pe care as fi putut sa o am daca...nu as fi fost Gardianul.Vardas este aici ca sa ma
chinuie,neindoielnic! Nu mai stiu ce imi doresc sau ce nu imi doresc.Tot ce vreau este pace si
liniste.Vreau sufletul sa-mi fie izbavit.Dar nu raman in ispita imbratisarii lui prea mult.Ma retrag
rusinata si ma uit spre fratele meu,amintindu-mi ca trebuie sa fiu treaza si sa nu las nimic sa imi
tulbure judecata.Datoria si onoarea trebuie sa fie inainte de dorintele mele nedemne!

-Ar trebui sa pleci...ii zic.

El clatina din cap si isi ia sabia de langa pat,apoi iese.

M-am asezat langa Makai si am inchis ochii pentru cateva clipe.Tristetea ce o simt in suflet este
asemeni unui abis,iar acum nici nu ii mai vad capatul,pentru ca l-am alungat din nou pe
Vardas.Ceva ma opreste sa merg mai departe si nicio spaima nu se compara cu aceea pe care o
simt cand se apropie de sufletul meu nemuritor,incercand sa ma ispiteasca cu lucruri lumesti.In
minte imi vin doar juramintele preotesti si rugaciunile indelungi,lupta cu intunericul lui Lucifer
si slabiciunile mele.Daca nu as fi avut slabiciuni,nu ar fi fost sacrificate in van atatea vieti...

Amaraciunea mi-a invadat fiecare coltisor de suflet.Nu mai gasesc salvare decat intr-o
rugaciune,pe care o spun in tainita sufletului,cu pleoapele inchise si lacrimi prelingandu-se pe la
coltul ochilor.

***

Armata intunecata se apropie vertiginos iar eu ma uit cu jale la randurile cavalerilor mei,care
sunt din ce in ce mai rare.In stanga mea Vardas sta incruntat,cu mana inclestata pe sabie si
privind din cand in cand la mine.Ma uit la el si pentru o clipa privirile ni se intersecteaza.Vad
tristete in ochii lui...Sau poate e doar amaraciunea mea reflectata in irisii lui? In inima simt iar
ghiara groazei,iar el imi face un semn de incurajare,ca si cand mi-ar cunoaste starea launtrica.

99
Tropotul cailor infernali ma umple de frica,dar cugetul imi este mangaiat la ideea ca Makai a fost
dus in chiliile din Templu si se afla in siguranta.Niciun demon nu poate trece de portile
templului,pentru ca acolo pamantul este sfant.Ideea de moarte nu m-a speriat niciodata,pentru ca
moartea este doar un prag pe care il treci intr-o clipita.Ce ma ingrozeste este gandul ca l-as
dezamagi pe ISH...

Armatele se ciocnesc cu putere,securile se lovesc de sabii,caii de cainii infernului si urletele

umane se impletesc cu zgomotele guturale ale demonilor.Vardas este angajat intr-o confruntare
feroce cu doi dintre ei si este aspru incoltit,asa ca de indata ce retez gatul unui demon cu solzi
uriasi pe spate,ma reped spre in ajutorul lui.

Hidosenia lor ma lasa fara grai...Se pare ca Belial a venit cu artileria grea pentru ca vad ca multi
dintre ei sunt imbracati in armuri grele ce le protejeaza piepturile paroase si capetele hade au
coifuri.Sau poate generalul lor s-a gandit ca demonii din adanc nu sunt suficient de buni.Constat
cu uimire ca sagetile inmuiate in ulei sfintit nu au decat un efect temporar asupra acestor
bestii.Multe dintre ele se lovesc de platosele lor si cavalerii sfarsesc aruncati de pe cai,sfasiati de
cainii infernali sau calcati in picioare de acesti demoni puternici.

Inteligenta lor insa se pare ca nu e stralucitoare pentru ca nu cunosc nimic legat de strategie.Se
infig orbeste in noi,fara sa le pese ca le vom distruge corpurile.Probabil stapanul lor ii va rasplati
cand va fi timpul,oferindu-le un grad in adancurile iadului.

Galagia asurzitoare si crampeiele de cosmar ma fac sa simt ca am ajuns deja acolo in

adanc,printre demoni...Fara sa fii ajuns inca.

CAPITOLUL 26: CADEM NECONTENIT

Armata intunericului ne impinge din ce in ce mai mult spre Templu.Am facut semnul pentru
retragere,pentru ca mai am o mana de cavaleri si nu mai putem tine piept acelui puhoi.Indiferent
ce se va alege de noi,stiu ca Templul va ramane intact iar surorile mele in siguranta,desi nu vor
putea rezista decat cateva luni in acel perimetru sfintit.Caii au inceput sa mearga indarat,barbatii
sa urle,sabiile sa se ciocneasca abitir si incrancenarea de trupuri umane sau diforme a ajuns
aproape sa ne sufoce.Il vad pe Vardas cum pleaca calare spre Poarta Templului,aceasta se
deschide si el intra.Nu inteleg ce se intampla,de ce Vardas fuge de la locul luptei ? Oare are un
plan de rezerva pe care nu il cunosc? Sau se duce sa il protejeze pe Makai,asa cum ii cerusem
candva? Dar...De ce ar face-o,el este in siguranta...

Sabia mea reteaza bratul unui demon stramb si cocosat dar plin de el si inarmat pana in dinti,apoi
dau bice calului si ma retrag pana la zidurile Templului,urmata de ultimii cavaleri
ramasi.Deodata,poarta se deschide si cavalerii intra pe ea,dar spre groaza mea,odata cu ei intra si
demonii care incep sa macelareasca tot ce intalnesc.Incep sa aud strigate de groaza venind
dinspre chilii si cobor de pe cal,alergand intr-un suflet pana acolo.Demonii au patruns in curtea
de piatra si trec prin securi si sabie pe fiecare fecioara intalnita in cale.

-Fugiti in Templu! urlu eu cat ma tin plamanii.

100
Un grup de surori iese din chilii si spre marea lor groaza ii vad pe demoni venind incarcati de o
bucurie salbatica.Unele dintre ele incremenesc si incep sa isi sarute crucile de la gat,iar altele
incep sa planga,ingramadindu-se spre zid.Am alergat cat am putut de repede spre ele,la timp ca
sa ii tai calea unui locotenent care agita sabia amenintator.Saliva ii curge din gura de satisfactie
si se repede spre o fata plapanda,una dintre surorile mele pe nume Hena.Ea incepe sa urle si isi
acopera mainile cu fata,iar eu vin din spate si infig cu sete taisul sabiei mele in spatele lui.El
mugeste si sangele incepe sa ii tasneasca,arzandu-mi mainile.Am scos sabia si am urlat salbatic
spre ele,transfigurata de ura si groaza.

-Fugiti! In Templu,acum!

Ele au inceput sa se loveasca una de alta in fuga lor disperata si eu le petrec cu ochii,facandu-le
loc si curatand drumul de demoni.Au ajuns la usa si aceasta s-a deschis,dar una dintre ele nu a
mai apucat sa intre.O sageata azvarlita de undeva din spate se infige in grumazul ei si cade pe
treptele Templului.Am ajuns si am prins-o inainte sa isi izbeasca capul de marmura rece,iar ea
tremura cuprinsa de ghiara mortii.Haina ei alba s-a manjit toata de sangele ce curge ca un
rau.Incerc sa ii scot sageata,dar ea imi face semn sa ma opresc.

-Hena! Hena!

Ea imi strange mana si zambeste crispat.

-Ma voi intalni cu ISH astazi...

Zambetul i se schimonoseste si isi da ochii peste cap,eliberandu-si duhul.Am lasat-o degraba si

am fugit cu ochii impaienjeniti spre chilii,de acolo de unde se aud urlete de durere.Cum de au
patruns nenorocitii de demoni atat de departe? Acesta e pamant sfant!

Cavalerii se lupta cu ultimele forte,conducand femeile spre Templu,ultimul nostru refugiu.Au

inchis poarta pentru ca sagetile sa nu patrunda prin ea si au continuat sa se lupte.Cu bratul obosit
si tremurand,am fugit sa il caut pe Makai,abandonand tot.Am intrat pe coridor cu pasi
usori,ascunzandu-ma de doi demoni ce tocmai ieseau din coridorul de langa si m-am dus spre
chilia mea.Am gasit usa sfaramata,am intrat intr-un suflet si m-am uitat spre pat.Sange...

-Makai...Unde esti? am soptit.

Am continuat sa il caut peste tot,dar nici urma de trupul lui.Oare a iesit in focul luptei asa ranit
cum era? Am fugit afara.

Curtea este plina de uraciuni care se lupta contra luminii.Il vad pe Belial intrand maiestuos in
curte,pasind cu calul sau infernal peste cadavrele surorilor si ale cavalerilor,culcate laolalta cu
cele ale slujitorilor sai.Cei care au reusit sa scape sunt in Templu,iar eu ma retrag spre usa lui,pe
masura ce intreaga gloata de demoni ramasa fara nimic de ucis vine incet spre mine.Multi dintre
ei si-au lasat cainii in urma si merg pe jos,numai doi locotenenti au ramas calare pe acele
fiare.Cativa dintre cavalerii ramasi sunt alaturi de mine,retragandu-se si confruntandu-se din
priviri cu demonii.

101
-Intrati in Templu!

-Nu Gardianule,vom ramane aici.

Nu apuc sa vad chipul celui care imi nesocoteste ordinul,pentru ca vocea ii este curmata de o
sageata.Nici nu am intors capul,nici nu am clipit,ci am continuat sa ma uit in ochii lui Belial,care
scanteiaza de bucurie.Ma intreb de ce nu le zice cainilor sa sara pe noi.De ce sta pe loc? De ce nu
face decat sa zambeasca subtire?

-Am zis sa intrati inauntru! urlu eu.

Hedar si inca cineva au luat trupul celui care se zbatea inca sa traiasca si l-au tras dupa ei in
Templu.Am intrat si eu in urma lor si am baricadat usa.Am rasuflat pret de o secunda si m-am
uitat la chipurile inspaimantate ale surorilor mele care stau imprejurul altarului.

Si ceea ce am vazut imi ingheata inima! Statuia lui ISH este zdrobita!

Cavalerii mei nu sunt mai mult de zece iar alti cativa zac in balti de sange.Ei incearca sa
protejeze si ultimele suflete dar nu stiu ca o fac in zadar.Acum stiu de ce demonii au intrat pe
taram sfintit...Cineva a spart statuia Lui! Dar cine,cine ar fi putut comite o asa faradelege?

Ma plimb printre ele si ma uit cu ochii ascutiti in toate partile.

-Cine? Cine a indraznit?

Ele ma privesc cu ochii inlacrimati,stiind ca acesta e sfarsitul.Nu vad insa niciun chip vinovat.

-Ascundeti-va in altar! comand eu.

Surorile au intrat de indata acolo iar eu am ramas doar cu mana de cavaleri privind la Templul
gol,imbracat doar de cadavre pe podea.

-Mergeti in capat si aprindeti facliile! Vegheati!

Ei se duc de indata spre capatul celalalt al Templului,privind spre ferestre,pasind incet,cu grija,ca
nu cumva o sageata sa zboare prin geamurile de sticla pictata.Lumina facliilor arunca umbre
palide pe pardoseala.Amurgul se apropie,pentru ca afara vad orizontul in flacari.Aud gemete si
ragete,dar nimeni nu intra.Demonii inferiori se pare ca nu pot intra aici,chiar daca statuia lui ISH
este distrusa.

Ma uit cu ochii tinta la usa,cand simt doua brate cum ma inconjoara din spate cu
caldura.Instinctul imi spune sa atac,dar recunosc mainile.

-Vardas!

El ma strange la piept din spate si imi mangaie urechea cu buzele.

102
Mainile lui se ridica incet spre gatul meu si ma mangaie usor.

-Iarta-ma Layra...

Vocea lui ragusita e nefireasca.

-Pentru...ce?

Nu apuc sa termin fraza ca mainile lui se inclesteaza in jurul gatului meu cu putere.Atat de
repede s-a petrecut totul incat nu am avut timp sa reactionez.Forta lui nu mai pare umana...Am
inceput sa ma zbat si i-am strans degetele,chinuindu-ma sa le dezlipesc de beregata mea.El ma
sugruma insa incet si sigur si ochii mi se incetoseaza.Am scos un singur sunet intretaiat inainte
sa se faca intuneric.

-Tra...datorule!

Si am cazut moale in bratele lui.In urechi imi rasuna insa fosnete si tipete femeiesti,ascutis de
sabii si o usa deschizandu-se.

***

Cand reusesc sa vad din nou mainile imi sunt legate si sunt sprijinita cu spatele de o coloana.Nu
cred ca am stat lesinata mai mult de cateva clipe pentru ca vad usa acum sfaramata deschisa
larg.In lumina puternica a facliilor arzande,vad un cal si un calaret intrand.

Imi frec palmele ca sa topesc legaturile cu energia mea,dar spre uimirea mea,nu reusesc sa o
fac.Acele catuse de arama cu insemne ciudate nu ma lasa sa imi folosesc puterea.Cand recunosc
insemnele de pe ele,raman fara grai.Nu,nu poate fi adevarat! Ma ridic in picioare si ducandu-ma
asa cu mainile legate in fata,merg in intampinarea nepoftitului.

Calaretul coboara de pe cal si lumina falcliilor palpaie brusc.Pe masura ce se apropie de mine
podeaua se intuneca si ferestrele zornaie.Simt energia cotropitoare si metalul incins care incepe
sa ma incalzeasca inca de la departare.

Si ochii mei vad ceea ce niciodata nu ar fi crezut posibil:un intunecat in Templul

Semilunei,pangarind cu pasii lui masurati sacralitatea acestor pietre! Daca se va apropia de
altar,cred ca voi fi in stare sa comit o crima chiar aici in acest sanctuar!

Silueta intunecata incepe sa capete contur si aud vaietele surorilor ascunse dupa perdelele
lungi.Vad cavalerii mei ucisi langa poarta sfaramata si sufletul imi sangereaza.Pentru nimic in
lume nu il voi lasa sa se apropie de ele!

-Cine esti? Arata-ti fata! ii zic poruncitor.

Silueta inalta se apropie si cand ajunge luminata de falcii in totalitate,isi da incet gluga jos iar eu
inlemnesc.

103
Cu ochii intunecati,complet negri,cu fata prelunga si gura usor mijita intr-un zambet rautacios,il
vad pe Lucifer! Adancul ochilor sai are o luminite de foc si inelul in forma de sarpe ii luceste.

Printul demonilor in Templul Semilunei! Daca Denaida ar putea vedea asta,cred ca si-ar infige
pumnalul in inima! Dar nu am gasit-o nicaieri,la fel cum nu l-am gasit pe Makai,nici pe
tradatorul de Vardas!

Am pierdut tot...Sufletul nu mai poate sangera vreodata mai mult decat o face acum,vazand
intunericul cum fumega asupra statuii sfaramate a Domnului Lumilor!

Printul se opreste la distanta de vreo trei metri de mine.Ii aud glasul tunator incarcat de ura si
dispret.

-Priveste-l pe Dumnezeul tau! Unde este cand ai nevoie de El?

-Iesi afara din Templu,damnatule! urlu eu.

Damnatul cu chip frumos se apropie mai mult si emite din mana dreapta un jet de energie
rosie.Lasul! Asta nu este o lupta egala! Ma feresc,dar nu la timp si energia ma izbeste in piept,iar
eu incep sa cad spre pamant.Inainte insa sa il ating simt un suvoi de aer care sparge ferestrele si
ceva cum ma cuprinde de mijloc,refuzandu-mi izbirea de pardoseala.Ridic capul si ma lovesc de
un piept tare,vad un zambet malitios si mainile lui ma strang aproape pana ma sufoca,destul ca sa
imi sopteasca la ureche si restul frazei.

-Dar eu sunt aici...

-Lasa-ma,uraciune!

Ma smucesc dar in zadar.El ma insfaca si se inalta cu mine in aer,zburand inapoi spre calul
sau.Atunci pe usa intra o gramada de demoni,care se reped spre altar iar eu incep sa urlu de furie.

-Nu te atinge de ele Lucifer,m-auzi?

Nepasator la strigatele mele,ma arunca pe cal ca pe un sac si el se aseaza din zbor in spatele
meu,apoi ma strange iar la piept si ia haturile,lovind in burta calului.Apoi se aude un tunet.

-Dati-i foc! Sa nu ramana nicio piatra nearsa!

Ma smucesc privind cu groaza cum demonii darama altarul,cum izbesc cu securile in statui si
cum le iau pe surorile mele pe sus cu forta.Tortele au inceput sa aprinda perdelele si simt miros
de fum.Apoi vapaia din iad inlantuie Templul si acesta incepe sa arda,in vreme ce demonii
condusi de Belial ies afara carand cu ei prizonierele.

Cosmarul meu cel mai crunt s-a adeverit! Iata,chiliile unde am trait de cand am fost copil sunt
acum rupte in bucati de securile lor.Crucile sunt topite in foc si Templul arata asemeni unei torte
uriase!

104
Mirosul de carne arsa se amesteca cu mirosul copacilor de langa Templu,ale caror corole
caramizii au fost si ele sfasiate de mania flacarilor! Ochii imi inoata in lacrimi si inima imi bate
cand mai tare de parca ar vrea sa imi scoata sufletul afara,cand prea incet,ca si cand ar vrea sa ma
omoare lent.Calul se intoarce si nu mai vad lacasul sub flacari,dar pot vedea armata demonica
cum se retrage disparand in pamant.Zorii de zi rasar sub ochii mei indurerati.Insa lumina nu-mi
aduce nicio binecuvantare.

Lucifer ma strange de grumaz ca si cand se pregateste de ceva.

-Nu plange ingerule...Nu mai ai pentru ce acum!

-Fii blestemat! ii zic cu o ura neostoita.

El rade incet si face un semn iar solul se crapa.Cadem in intuneric,undeva sub

pamant.Cadem,cadem necontenit.

CAPITOLUL 27: CUSTI DE ARAMA

Pietrele fierbinti imi ranesc pielea,dar stau rezemata cu spatele de zid fara sa cracnesc.As vrea sa
plang,as vrea sa scot din mine toata durerea,dar nu pot.Ochii mi-au secat si sufletul imi este
muribund.

Retraiesc ceea ce s-a mai intamplat candva,inchisa in celulele luciferienilor,printre gratiile

cenusii.Am revenit la mila lor care dupa cum bine o stiu,nu exista.Ei nu cunosc acest sentiment
uman.Tot ceea ce fac o fac pentru a-si atinge scopurile meschine.

Pe cand cugetam plina de amar la distrugerea Templului si a ordinului vechi de sute de ani,am
auzit un zgomot de chei ruginite.

Un demon inferior vine si imi aseaza o tava inainte,strecurand-o pe sub zabrelele celulei,ca si
cand s-ar teme ca nu cumva sa il ating.Vestea uciderii a sute de demoni din spita lui pesemne ca
l-a pus pe ganduri.Un ranjet imi apare pe fata cand ii vad ochii bulbucati cuprinsi de oarecare
teama,desi ma aflu prizoniera in taramul lor.

M-am ridicat incet si el s-a dat inapoi precaut,ranjind prosteste.Am luat tava cu mancare cu
gesturi usoare,fara insa sa il scap din ochi si el ma privea satisfacut,vazand ca imi este foame.De
sapte zile nu am primit decat apa iar hrana am refuzat-o cu desavarsire.Acum m-am uitat la
bucate si asta il face pe el bucuros de reusita.Stapanul sau va fi mandru.Stiu ce gandeste acest
monstru,dar el nu cunoaste gandurile mele.Bucuria i-a fost de scurta durata,pentru ca am trantit
tava cu putere de peretele celulei si hrana a cazut pe jos.

Expresia lui devine feroce si se enerveaza.Va fi din nou batut.E modul lui Lucifer de a se
razbuna,atunci cand nu vrea sa imi faca mie rau.

105
-Spune-i Stapanului tau ca vreau sa vorbesc cu el!

El grohaie si mai enervat,stiind deja ce pedeapsa il asteapta.

-N-auzi? Misca-te! ii zic feroce,tinandu-ma cu mainile de gratii.

-As putea sa ii spun...Sau as putea sa te las sa putrezesti dupa gratii.

Ma enervez si ochii imi scapara.

-Ce vrei...Sluga?

-Sange...

Ranjeste sardonic si deja parca isi linge buzele.

-Vrei sangele meu,bestie? La ce ti-ar folosi?

-Imi da putere...

-Daca fac asta,te duci sa il anunti ca vreau sa ii vorbesc?

El inclina din cap si se apropie de gratii.Eu il prind de haina printre ele si il atrag pana fetele ni se
ating,zabrelele fiind singurul obstacol.

-Daca minti...O sa am grija sa fii pedepsit cu mult mai rau decat iti poti imagina.Nu subestima
influenta mea asupra Printului.Pentru el,tu nu reprezinti nimic.Nimic,auzi?

Isi apropie fata hidoasa de a mea.

-Da-mi sange...

-Vreau un cutit.

El scoate de la brau un pumnal scurt,dar sovaie inainte sa mi-l inmaneze.

-Crezi ca te pot ucide de aici de dupa gratii? Da-l odata.

El il lasa in mana mea si imi deschid usor palma stanga,iar cu dreapta ma crestez de-a lungul
liniilor fine.Sangele incepe sa curga si imi umple mana,imi strang degetele ca sa nu il las sa cada
pe jos si ma apropii de gura demonului.Acesta imi insfaca mana printre zabrele si suge cu
pofta,hipnotizat de gustul lui,cu ochii semideschisi.

M-am uitat pe loc la cutitul ramas inca in mana mea si am strecurat degetele usor printre doua
zabrele...Cu un gest furios,am implantat cu sete pumnalul de aur in pieptul lui paros,umbrit de o
duhoare statuta.Ochii i se inrosesc si geme brusc.Isi duce mana la piept in locul dureros si

106
priveste cu ura spre mine.Nu il las sa se dezmeticeasca,scot pumnalul si continui sa il injunghii
cu o furie oarba.El cade paralel cu celula si se prabuseste pe jos,grohaind si incercand sa imi ia
arma.L-am tras de guler si i-am taiat beregata,lasand sangele sa ii galgaie.

Apoi m-am oprit rasufland din greu.Sunt speriata de bestialitatea pe care o simt in vene.Pana
acum am ucis demonii cu simtul datoriei,insa un nou simtamant se naste in mine.As putea zice ca
incepe sa imi placa sa ii vad secerati si ucisi de mana mea.Printul lor e urmatorul...Pana atunci
insa...Trebuie sa vada ca nu sunt asa de intimidata precum crede,chiar daca mi-a ucis tot ce am
avut mai drag pe acest Pamant.Makai...Oare este mort? Sau tinut prizonier prin beciurile lor?
Ideea ca el sa fie torturat este de nesuportat.Mai bine ar fi mort de mii de ori.

Am luat cheia de la gatul gardianului si am desfacut usa celulei. Am luat secera scurta a fostului
meu paznic si am inceput sa ma strecor cu pasi felini.Oftand usurata,m-am dus pe coridor
ajungand in fata usii principale,pe care am descuiat-o precaut.Liniste.De pe coridoare se aud doar
gemete infundate si cate o santinela ce patruleaza arareori.Totul e aranjat in asa fel incat nimeni
sa nu scape vreodata din celule.Demonii au devenit prea increzatori in ultimele sute de ani.Sunt
pe cale sa le spulber increderea in fortaretele lor bine pazite.

Am traversat coridorul si am vazut alte cinci care duc fiecare in alta directie.Nu stiu care ma va
duce la suprafata si care in adancuri.Am zabovit o vreme in fata lor,apoi l-am ales pe al
treilea.Am mers cat am putut de repede,cu securea strans lipita de sold.Tunelul devine abrupt,dar
continui sa calc pe pietrele sale cenusii luminate de torte.Am ajuns intr-o sala care nu are
margini,impanzita in toate partile de celule de arama in forma de ou,cu zabrele indoite,ca niste
colivii pentru pasari uriase.Spre mirarea mea,nu vad niciun prizonier.

Sunt pustii.Sa fii mutat prizonierii in alt loc? Aud voci guturale si ma ascund dupa o cusca din
aceea,continuand sa privesc cu atentie.

Doi gardieni intra purtand pe brate o femeie ce urla din rasputeri.Are hainele sfasiate si pulpele
muscate parca de un caine urias.La gat are o zgarda de metal,care are in prelungirea ei un
lant.Dupa urmele de la incheieturile ei si gleznele ei,imi dau seama ca a fost torturata
indelung.Inghit in sec si abia ma abtin sa nu sar sa ii secer pe loc.

Ei o forteaza sa intre in una din acele custi,unde nu se poate sta decat ghemuit.Unul dintre ei o
tranteste brutal,pana ea se izbeste cu spatele de gratii si icneste,apoi ramane nemiscata.Au incuiat
cusca si s-au indepartat.

Am asteptat ca ei sa paraseasca incaperea si m-am furisat pana am ajuns la cusca cu pricina.Vad

niste plete blonde si murdare,luminate vag de tortele fumegande si doua brate albe pline de
taieturi.

La auzul pasilor mei,femeia se retrage ingrozita si se lipeste cu spatele de partea opusa a custii.

-Cine e?

107
Chipul ei secatuit imi pare cunoscut.Glasul insa nu imi lasa urma de indoiala.M-am napustit
asupra gratiilor.

-Briseide! Tu esti?

-Gardianule?

Ea se uita la mine nevenindu-i sa creada.

-O sa te scot de aici...ii soptesc si ma apropii de incuietoare.

-Nu o fa...

E obosita,incercanata,aproape livida.Nu mai gandeste bine.

-Te voi scoate de aici! ma incapatanez eu.

-Sunt pe moarte...Si daca ma scoti din cusca,vei fi prinsa curand de ei si atunci te vor tortura si
pe tine.Daca vrei sa imi faci un bine da-mi...

Privirea se indreapta spre cutitul scurt ce l-am luat de la demon.

-Briseide...Asta e un sacrilegiu!

Ea se lipeste cu bratele de gratii.

-Ma vor tortura! Iar si iar! Nu mai suport! Da-mi cutitul! Te implor.

Incepe sa planga cu suspine si vad pe fata ei o groaza cumplita.

-Vrei sa fiu partasa la moartea ta?

Vocea mi se inalta si sunt cat pe ce sa strig.

-O merit Gardianule...Te-am tradat.

-Ce spui acolo?

Lacrimile ei curg siroaie.

-Imi dai cutitul dupa ce iti spun?

Ma cuprinde o mila sfasietoare amestecata cu furie.Il iau de la brau si i-l intind printre gratii.Nu
o voi lasa sa cerseasca moartea de la mine.Stiu de ce sunt capabili acesti monstri.

Ochii ei par dintr-o data luminati de ideea salvarii.

108
-Gardianule...Dupa ce imi iau viata,sti unde voi ajunge...

-Pe taramul Umbrei...

-Imi fagaduiesti ca ma vei scoate de acolo?

-Voi face tot ce imi sta in putinta cata vreme traiesc.

-Oh,esti asa de buna cu mine cand eu...

-Briseide...Ce ai facut?

-Am urmat ordinele...Dar asta nu ma izbaveste de vina.Te-am vandut Layra!

O prind de maini si o fac sa se uite spre mine.Are ochii rataciti!

-Ordinele cui? Spune-mi!

Ea deschide gura sa imi zica,cand se aud iarasi acele voci groase si o usa grea cum
scartaie.Briseide s-a retras intr-un colt,ascunzand pumnalul,iar eu m-am ascuns dupa o alta
cusca.

Un demon ce pare de rang mai mare a intrat vijelios,urmat de inca o ceata de demoni inferiori.

-Ordin de la Stapan! Cautati-o peste tot,in orice coltisor,nu poate fi departe! Grabiti-va!

Ei se raspandesc pe data si eu ma strecor de-a lungul zidului si continui sa fug pe coridor,spre

locul din care abia ce am plecat.Sunt in urma mea si ii aud zanganind armele si urland.

-Uite-o! urla unul dintre ei si face semn spre mine.

Eu sunt la un capat de coridor,iar el la un altul.Incepe sa alerge,urmat de ceilalti,iar eu ma

opresc,decisa sa ii lichidez unul dupa altul.Stiu ca nu pot sa ma omoare pentru ca acesta e ordinul
Printului,iar asta le face treaba mult mai grea.

Liderul se avanta ca un berbece furios si il intampin cu o secure in piept.Mormaie,de parca l-ar fi

piscat un tantar si trage taisul ei afara din scutul sau,pieptul ramanandu-i neatins.Ma retrag
fulgerator.Ne aruncam priviri pline de inteles si el incepe sa danseze in jurul meu,cu una dintre
sabii scoasa de la brau.Taisul ei intalneste securea mea si scanteile incep sa sara.

-Incapatanarea iti va aduce moartea,ingerule!

-Nu inainte sa mori tu!

109
El ranjeste si face un semn,presimt ca urmeaza ceva neplacut pentru mine,dar nu am timp sa ma
gandesc,pentru ca ne duelam.El e inarmat pana in dinti iar eu am o barda,totusi nu reuseste sa ma
doboare.

Deodata aud ceva vajaind in spatele meu si un lant de arama imi prinde unul dintre
picioare.Glezna mea se indoaie si ma prabusesc la sol.Acel nenorocit de lant pare insa vrajit cu
ceva,pentru ca se rasuceste asemeni unui sarpe si ma imobilizeaza.Am inceput sa ma tarasc
inapoi,in vreme ce demonul vine spre mine precaut.

Un alt lant imi petrece grumazul si ma strange ca un piton.Acum vad in spatele meu un alt
locotenent de al lor,care manuie aceasta arma.

Cineva imi smulge securea din mana si altcineva imi da cu sete un picior in spate.Am icnit si m-
am lipit de zidul coridorului.

-Luati-o! Dati de veste Printului ca ne intoarcem cu evadata!

Am inceput sa urlu in vreme ce doi dintre ei ma iau de brate,iar alti doi de picioare.Ma zbat din
rasputeri,dar mainile lor brutale ma tin ca in menghina.Gandul mi se duce la Briseide.Nu am avut
timp sa aflu ce inseamna cu adevarat tradarea ei si nici nu mai pot afla!

Insa planul meu a functionat.Am atras atentia asupra mea iar acum Printul e mai nerabdator ca
niciodata sa afle ce am de spus.O sa regrete amarnic ca mi-a ucis surorile,cavalerii! Si pe fratele
meu...De acum inainte,daca vreau sa supravietuiesc in Infern,trebuie sa invat sa lupt cu armele
lor.

Ce n-as da sa am acum in mana sabia mea! I-as fi casapit pe urmaritorii mei si as fi lasat o dara
de cadavre de aici din celule si pana in palatul acelui Print crud,capricios si nemernic!

CAPITOLUL 28: UN NEMURITOR INDRAGOSTIT

Am intrat in Palatul Printului printr-o usa secreta,pe care se pare ca nu o cunoaste multa
lume,camuflata in spatele unei statui impozante a lui SAT'A'NA.Gardienii ma tin fortat de brate
si ma obliga sa inaintez pe coridorul slab luminat.Din cand in cand,se aud pe coridoarele
incalcite soapte tainice si vad valvataie din iad pe sub pragul multor usi.Podeaua este fierbinte si
parca ii simt caldura cum intra prin sandalele mele destul de subtiri.Bratele mi s-au invinetit de
stransoarea lor,dar nu mai prostestez.Am reusit sa ies din inchisoare si acum ma aflu din nou pe
teritoriul Printului.

O usa mare se deschide singura,dandu-se de o parte si de alta si lasa sa se vada o camera cu

draperii purpurii.Pe divanele imbracate in catifea rosie se odihnesc Lilith si suita ei de preotese
sangeroase.O alta femeie pe care nu o cunosc,sta in partea opusa a printesei,pletele ei blonde
contrastand cu pletele brune ale celei dintai.Are ochii de culoarea azurului si este imbracata intr-
o spledida rochie de culoarea cerului,brodata la maneci cu auriu.

110
Ca de obicei,Lilith este pe jumatate goala,acoperita doar de un voal subtire,negru,rafinat,care
lasa sa se vada pe dedesubt pielea ei brazdata de desene si insemne pictate maiestrit.

Camera este uriasa,capatul ei se pierde undeva in penumbra,acolo unde se afla un pat cu

baldachin.Pentru a ajunge la pat insa,trebuie sa treci prin doua siruri de perdele colorate,asezate
in asa fel incat sa ascunda discret patul.Podoabele abunda in aceasta camera si peretii sunt
pictati,ceea ce ma face sa cred ca ma aflu in apartamentele lui Lilith.Dar privind cu atentie
simbolistica desenelor,imi dau seama ca nu seamana cu ceea ce sunt eu obisnuita.Azurul din
vopselele de pe pereti ma duce cu gandul ca aceasta camera este a femeii cu ochii de culoarea
cerului.Genele ei colorate cu praf auriu se zbat la vederea mea si desi pare relaxata pe acel
divan,pupilele i s-au marit de furie.Ochii mi se indreapta spre parul ei impletit si lasat sa cada pe
umeri si brate.Senzualitatea ei este chiar mai mare decat a lui Lilith.

Gardienii imi elibereaza bratele si ma lasa in camera,inchizand usa in urma lor,dar raman in
continuare de paza.

Stau cu mainile legate,murdara de praf,invinetita de lovituri,cu incheieturile batand in albastru si

fata zgariata.El zambesc superior,bucurandu-se de imaginea mea lipsita de stralucire.

Lilith se ridica si paseste leganat,atragand atentia preoteselor ei,care ii urmaresc gesturile cu

devotament,vrand parca sa se hraneasca din unduirile corpului ei.Un parfum floral imi invadeaza
narile pe masura ce ea vine spre mine,mergand in cerc,ca si cum ar vrea sa ma incolteasca.Ma
ocoleste de vreo doua ori,iar eu stau atenta sa vad ce are de gand.Niciodata nu pot sti ce zace in
mintea acestei nebune.

Femeia blonda zambeste rautacios.

-Se pare ca indiferent ce ar face,Printul o lasa in viata! Cum explici acest mister,Lilith?

Printesa se opreste din mers in stanga mea,partial indreptata spre mine si partial spre femeia
voluptoasa.Isi moduleaza vocea senzuala si isi cantareste cu atentie cuvintele,insistand pe ele.

-Poate...Vrea sa o tina in viata pentru a o tortura...Va fi un deliciu sa privesc aceasta!

-Daca ar fi vrut sa o tortureze,de ce nu a facut-o pana acum?

Lilith se incrunta si arunca o privire veninoasa femeii cu prea multe intrebari.

-Tu...Mai bine decat toti,ar trebui sa ii arati cum se simte intunericul pe piele! Ai uitat ca te-a
trimis in abis,Semyaze?

Am tresarit interior.Acum inteleg furia de pe fata acelei femei si fara sa vreau,zambesc.Incerc sa

ascund,dar e prea tarziu,zambetul mi-a fost vazut de cele doua.Preotesele din suita se incrunta.

-Zambesti? Cum indraznesti?

111
Aparent calma pana acum Semyaze se ridica si vine spre mine cu pas vijelios,apoi palma ei se
loveste cu putere de obrazul meu.Fata imi arde si am intors capul intr-o parte,cu pletele
acoperindu-ma.

Ea ramane nemiscata,uitandu-se cu ura spre mine,iar Lilith rade incetisor.Insa rasul lor nu tine
mult,pentru ca imi ridic capul la loc si pana sa apuce ele sa mai spuna ceva,mi-am folosit mainile
legate si piciorul drept pentru a o lovi in pantec pe Semyaze si a o impinge.Lovitura aplicata cu
sete o face sa se incovoaie si cade in genunchi.Rasufla greu si se ridica,iar ochii ei negri se fac de
foc.Lilith incremeneste,preotesele isi dau coate,iar Semyaze urla de furie.

-O sa te omor!!!

Isi ridica pumnul,dar acesta ii ramane intepenit,ca si cand ar fi fost inghetat de ceva.Spre marea
ei mirare,nu poate cobori mana ca sa ma loveasca.Toate capetele se intorc in partea opusa,acolo
unde eu vad un nor de fum negru venind,cu miros de metal topit.

O silueta apare din ce in ce mai clara si cand fumul se clarifica,il vad pe Lucifer.Incepe sa bata
din palme aprobator si sa rada.

-Excelenta lovitura!

Semyaze zambeste cand aude complimentul,dar peste o clipa realizeaza ca nu despre lovitura ei
era vorba si trasaturile frumoase si se cufunda intr-un noian de ganduri razbunatoare.

-Printeselor...V-ati jucat destul...Acum plecati.

-Dar...!

-Am zis sa plecati!

Vocea lui tunatoare le face sa se strambe,dar se supun ordinului.Lilith bate din palme,usa se
deschide si iese,urmata de suita ei,insa Semyaze mai zaboveste putin langa urechea mea.

-Vei plati scump aceasta lovitura!

Se indreapta de umeri si iese si ea,iar usa se inchide din nou.

Printul sta in picioare in fata mea,cu buzele mijite a zambet.

-Uite-o si pe mica mea evadata...Ma intreb ce s-ar intampla daca te-as dezlega...Probabil as primi
un pumn mai sanatos decat cel pe care l-a primit Semyaze...

In minte imi vine crampeiul din cartea ingerilor cazuti.Semyaze,ajunsa candva la gradul de
Veghetor,a convins o parte dintre ingeri sa se impreuneze cu femeilor Pamantului,facandu-i sa
cada odata cu ea.

112
Senzualitatea ei si formele pline duc cu gandul numai la desfrau,asa cum se intampla si in cazul
lui Lilith.Singura deosebire intre ele este ca Lilith este om,iar Semyaze inger.

-Nu ar fi trebuit sa imi alungi Veghetorul din corpul Liliei...

-Stai departe de gandurile mele! spumeg eu.

El zambeste siret,apoi ochii ii raman fixati pe mine.

-Cum ai patruns in corpul ei? Spune-mi! Lilia era una dintre preotese,era dedicata ordinului trup
si suflet de la nasterea ei!

-Poate era dedicata cu trupul,dar sufletul cu siguranta era al meu,ranjeste el.

-Si Briseide? De ce zice ca m-a vandut?

-Se pare ca ai uitat ca Briseide a fost primul meu mesager...

Fiori reci ma trec pe sira spinarii si memoria mea ingreunata de suferinta scoate la iveala scene
pe care am refuzat sa le vad.Templul Semilunei...Briseide cazuta pe scari,bolborosind cuvinte in
limba ingerilor cazuti,eu incercand sa scot demonul din ea...

-Vezi ca iti revine memoria? zice el ironic.

-M-ai urmarit de la bun inceput prin Briseide! Si mai tarziu,prin Lilia...Ai stiut tot ce am facut de
cand am plecat si pana am ajuns la ordinul Dragonului,asa e?

-Ai inceput sa pricepi cum stau lucrurile...

-Dar cum...

-Preotesele tale au fost doar niste pioni pe tabla mea de sah,ingerule.Le-am folosit pentru a te
tine sub observatie.

-Cum ai intrat in ele? Asta nu se poate face decat...

Am amutit.El zambeste atotstiutor.

-Ticalosule!

-Eu? Dar eu nu am obligat pe nimeni sa faca ceva...A fost alegerea lor.

-Cum le-ai pacalit,ce tertipuri ai folosit sa le sucesti mintile? Cum au ajuns sa se conformeze
ordinelor tale?

-Prea multe intrebari...

113
Pieptul mi se umfla si coboara de furie,mai ales ca acum imi vine in minte tradarea lui
Vardas.Deschid gura sa intreb,dar el mi-o ia inainte.

-E inutil sa intrebi de el...Chiar nu ti-ai dat seama pana acum de...marea taina?

-Tu ai fost in noaptea in care...Vardas m-a dus in celula Liliei,nu e asa? Ai incercat sa ma faci sa
imi tradez legamantul.

El se apropie si imi cuprinde fata in palma,mangaindu-mi maxilarul.

-Sa nu-mi spui ca nu ti-a placut acel sarut...

M-am smucit de indata si el si-a retras mana.

-Cum ai posedat trupul lui Vardas?

-Acel cavaler idiot era sa imi pericliteze toate planurile...Nu am reusit sa intru in el decat de trei
ori...In acea noapte in celula,pe malul raului si desigur,cand l-am ucis pe Mordos.

Ochii mei s-au cascat de uimire.

-L-ai posedat pe Vardas pentru a ucide Batranul?

-Un plan genial,nu-i asa? Ingamfatul ala statea in calea planurilor mele.Prea repede si-a dat
seama de legatura dintre mine si tine.Sa il ucid a fost una dintre cele mai mari placeri ale vietii
mele...A fost asa de usor...Nici nu a stiut ce l-a lovit.

-Dar...Vardas si-a amintit ce i-ai facut?

-Nu si-a amintit nimic.Tot ce stia era o durere de cap.

Am ramas cu gura intredeschisa,fascinata si in acelasi timp scarbita de cruzimea si inteligenta lui

satanica.

-Daca Vardas nu a fost vinovat,de ce m-a tradat?

-Asta e o alta poveste ingerule...Pentru altadata.

-Cum ai intrat in el? Raspunde-mi!

Tonul meu imperativ il amuza.Se plimba cu mainile la spate prin incapere,in haina lui neagra.

-S-a luptat din greu cu mine sa nu il acaparez.As fi putut usor intra in el pentru ca Vardas a facut
mult rau in trecut si se simtea vinovat dar...Ceva ma oprea.M-am muncit indelung sa aflu ce era.

Apoi bufneste in ras.Eu il privesc nedumerita.

114
-Imagineaza-ti...Marele cavaler,batran de 600 de ani,care a luptat candva impotriva noastra,sa fie
sedus de o fetiscana!

Capul deja mi se invarte.Cum adica batran de 600 de ani?

-Ce vrei sa zici?

-Nu am putut sa il posed complet pentru ca...Vardas a facut greseala vietii sale...S-a indragostit
de tine! Asta a fost cat pe ce sa il salveze,dar...Sa zicem ca povestea e mai complicata decat
pare.Slabiciunea lui...Il va distruge.

Lucifer rade...Rade inveselit.In vreme ce ochii mei confuzi se scalda in lacrimi seci.

-Vardas...E unul dintre Nemuritori?

El incuviinteaza iar cerul fals al iadului imi cade in cap,cotropindu-ma cu deznadejde.

CAPITOLUL 29: OGLINDA ARATA ADEVARUL

Stau legata de una dintre coloane.Incheieturile mele sunt vinetii si durerea este sacaitoare.Dar cel
mai tare ma chinuie gandul ca Vardas este Nemuritor.

Aceasta spita de cavaleri era pomenita doar in legende.

Se spune ca Nemuritorii au fost oameni ca oricare altii care in urma unui pact cu intunericul au
primit viata eterna pe Pamant.Trupurile lor nu imbatranesc si nu se imbolnavesc
niciodata.Fiecare Nemuritor incremeneste la varsta pe care a avut-o la incheierea pactului.Mai
mult ca sigur Vardas a facut mult rau in trecut,inainte de a schimba taberele.Adica inainte de a
veni in Ordinul Dragonului.Oare ceilalti Batrani stiau hramul lui? Probabil ca nu.Nu l-ar fi
acceptat niciodata daca ar fi cunoscut trecutul lui.

Totusi,Nemuritorii pot fi ucisi si pot muri in timpul unui razboi.Acest lucru se intampla insa
rar,pentru ca traind sute de ani ei devin maestri in manuirea armelor si nu pot fi cu usurinta
invinsi sau pacaliti.

Atunci de ce Vardas a tradat ordinul Dragonului,de ce si-a tradat fratii...si pe mine? A luptat cot
la cot cu noi doar ca la sfarsit sa se alature Printului?

Nu mai inteleg nimic.Nu mai stiu cine este bun si cine este rau,cine spune adevarul si cine
minte.Cunosc doar faptele si faptele imi arata ca nu mai pot avea incredere in nimeni.Oricum,nu
a mai ramas cineva in care sa am vreo incredere...Sunt cu totii morti sau prizonieri.Ceea ce ma
nedumereste este faptul ca Lucifer ma tine inca in viata.

115
Oare ce plan malefic a pregatit pentru mine? Capul mi se clatina de oboseala,as da orice sa pot
adormi.Cand sa adorm insa imi ating capul de genunchi si ma trezesc.Ochii mi se ingreuneaza
iar...

Imi strang palmele cu putere si din ele iese un abur albastrui.Inca am putere,dar acele catuse nu
lasa energia mea sa iasa afara.Incet,incet,ca si cand as avea o pila,aburul topeste catusele de
arama si ele cad.Am sarit in picioare si mi-am frecat incheieturile degraba.M-am dus spre
oglinda cu rama neagra,incadrata de statui si ghirlande cu flori.M-am uitat in ea si mi-am vazut
chipul tras,obosit si incercat de suferinta.Imi este asa de foame.

Irisii mei albastrui par ai unei batrane.Mi-am pierdut toata vigoarea.O sclipire rosie in ei ma face
sa ma privesc cu atentie.Chipul din oglinda incepe sa se metamorfozeze in fata mea.Pupila se
mareste si cuprinde intreg irisul.Albul ochilor se coloreaza in cenusiu si pana sa ma dezmeticesc
cenusiul devine negru si cuprinde intreg ochiul.Tresar inspaimantata.

Chipul din oglinda are propria sa viata.Cautatura lui este rea si perversa.Ochii complet negri ma
arata ca pe un demon si incep sa tremur de frica.

-Asta e ceea ce vei deveni! urla chipul cu ura.

Nu,nu se poate! M-am dat inapoi dar silueta din oglinda isi face jocul ei.Am luat o statueta de
bronz si am aruncat-o cu putere,sfaramand oglinda.Cioburile cad pe jos,dar o parte din oglinda
ramane si pot vedea acele trasaturi schimonosite.In urechi rasuna glasul meu
strain,ingrosat,nefirescsi incarcat de ura.

-Nu ai unde sa fugi de intunericul din tine,Layra!!!

Capul mi-a cazut in piept si atunci m-am trezit.

Privesc cu spaima spre oglinda,dar aceasta e intreaga.Ma uit la catuse.A fost doar un blestemat
de vis! Fiorii imi cutreiera fiinta.

Usa se deschide brusc si il vad pe Lucifer intrand.In stanga si in dreapta lui se afla alti doi
demoni imbracati in negru,cu fetele palide,verzui.Ei vin si ma dezleaga de coloana,dar in
continuare am catusele la maini.Printul face un semn si ei ma aseaza cu fata peste o masa,indoita
peste ea,ca mainile mele sa fie la vedere.Ma apuca strans de brate.Fata mi se striveste de masa.

-Ce-mi faceti?

Am inceput sa ma zbat si sa ii lovesc cu picioarele.Mi-am dat capul in spate si m-am lovit in mod
voit de capul unuia dintre ei.Il aud blestemand.Cand ma uit,vad ca printre buze ii curge o suvita
subtire de sange.El priveste spre Print.

In clipa urmatoare pumnul lui ma izbeste violent de masa si simt capul cum imi zornaie ca o
cutie cu monezi.Din gura imi curge sange si am ametit teribil.

116
Printul rosteste o incantatie in limba lor.Simt cum mainile incep sa imi arda tot mai tare,si mai
tare,si mai tare...Gem.

-Ecamtus...Hardiacemto...Parhesi Diurma!

Am inceput sa urlu.Simt parca un fier inrosit care imi arde incheieturile.Ma zbat,dar ei ma tin de
umeri si Lucifer termina incantatia.

Simt cum cineva imi smulge catusele si cand ma ridic,vad cei doi demoni disparand in podea.Ma
uit repede spre incheieturi si vad desenate pe ele niste insemne.Pielea imi arata ca si cand ar fi
proaspat arsa.Dar aceste semne...

-Nu-ti sunt necunoscute?

El zambeste subtire,cu acel zambet blestemat care arata ca le stie pe toate.

-Am zis...Sa stai departe de gandurile mele! Ce mi-ai facut?

-Am reimprospatat ceva deja indeplinit.Sau ai uitat acea zi?

Prin minte imi fulgera ziua primei lui dorinte,atunci cand m-a insemnat pe tot trupul cu sange,in
acel ritual macabru.Doamne,cat de naiva am putut sa fiu!

-Ai vrut sa salvezi trupul Nyriei,asa ca ti-am indeplinit dorinta...

-Dar pretul? Nu ai vrut sa imi zici pretul,nenorocitule...

Intr-o clipita,il simt asa de aproape incat rasuflarea lui imi mangaie figura.Ma strange de
incheieturi,presand simbolurile ca sa imi provoace durere si imi vorbeste pe un ton scazut si
furios.

-Ai grija...Mai ai nevoie inca de limba sa vorbesti.

-Spune-mi pretul!

El se indeparteaza si priveste zambitor spre oglinda chipul meu reflectat.

-Pretul? Te-am insemnat cu pecetile mele de robie.Asta inseamna ca orice ai fi facut,ai fi venit
intr-un fel sau altul inapoi in Infern.Nu au disparut niciodata de pe trupul tau,Layra.De aceea nu
ti-ai putut atinge sabia,de aceea nu mai erai tu la intoarcerea la ordinul tau.

Gatul mi se inclestat si simt cum lacrimile stau sa tasneasca.El ridica vocea.

-Vrei sa sti cat te-a costat acea dorinta? Ai pierdut tot! Ai pierdut lupta,Templul vostru a fost
ars,preotesele injunghiate si tu ai sfarsit prizoniera.Si nici macar nu te poti apara!

117
Am incercat sa scot din palme aburul albastru ce il vazusem in vis,dar nu reusesc.

-M-ai pacalit...

-Ti-am zis ingerule...Nu este bine sa faci targuri cu mine.Mereu castig.

Cu o ura de care nu ma credeam capabila m-am repezit la gatul lui.El dispare insa din locul in
care se afla si il simt in spatele meu.Mana lui dreapta se inclesteaza de gatul meu si cu cealalta
imi prinde incheieturile.

-Te voi ucide Lucifer...Jur!

Am inceput sa ma zbat,dar el ma tine vartos.As vrea sa il fac bucati! Imi amintesc cu groaza ca
nu a fost doar o dorinta care i s-a indeplinit,ci doua! Dumnezeul meu,ce am facut? Este numai
vina mea! Toti au murit din vina mea! Suspinele imi zguduie pieptul si ma las moale in bratele
tartorului.

Imi merit soarta! Dar cavalerii nu meritau sa sfarseasca in acest fel! Am ruinat un ordin care a
dainuit atatea secole,un bastion real in fata intunericului! Toate acele vieti curmate,toate satele
arse,femeile si copii carbonizati! Am sangele lor pe maini! Dumnezeule...

I-am sacrificat pe toti pentru o singura dorinta.Am crezut ca am facut un bine salvand trupul
surorii mele de profanare.As vrea sa urlu atat de tare incat cerul sa se cutremure! Durerea din
mine este asa de mare incat oceanele dau pe dinafara! Cum mai indraznesc sa ma rog lui ISH
cand sunt o netrebnica?

-Ai de gand sa incetezi? Gandurile tale de vinovatie imi dau dureri de cap.Si vaicarelile tale ma
plictisesc.

-I-am condamnat la moarte! ii zic cu glasul sugrumat.

-Daca te consoleaza cu ceva...Sunt mandru de tine.

El rade incet la urechea mea,ceea ce ma face sa ma infurii la culme.Ma zbat,dar trupul mi-e slabit
de foame si sete.Pieptul mi se zbate salbatic si sangele se simte curgand violent in vene.Simt ca
inima o sa-mi pocneasca.El ma simte si isi trece mana peste fruntea mea.

-Linisteste-te...

-Nu...Nu!

Caldura palmei lui imi amorteste gandurile.Durerea din inima ramane surda,nedeslusita,undeva
in fundal.

-Lasa-ma! Vreau sa simt...Vreau sa simt toata durerea! ii zic hohotind.

118
-Nu imi esti de folos lasandu-te prada durerilor tale stupide pamantesti...

Atingerea lui incepe incet sa imi stearga sentimentul cumplit de vinovatie.Constiinta imi
amorteste.Gandurile imi amutesc si durerea ma lasa pret de cateva clipe sa respir.Pieptul mi se
usureaza si groaza cauzata de pierderile mele pare dintr-o data fara sens.

El ma tine strans la piept si imi saruta parul.Il simt in spatele meu,dar nu cutez sa fac
nimic.Vocea lui mieroasa imi sopteste la ureche.

-Spune-mi...Ce ai castigat de cata vreme slujesti oamenii? Tot ce ai in tine e durere si furie.Ai
pierdut tot ce aveai pentru ca nu ai avut niciodata nimic...Tu nu esti om,Layra! Inceteaza sa te
mai sacrifici pentru aceste creaturi demne de dispret! Te-au tradat,te-au mintit,te-au
abandonat...Si tu imi spui mie ca sunt demon!

Imi intorc capul spre el,sprijinita de umarul lui.Ma tine de fata si isi lipeste gura de a mea.Pret de
o secunda,as vrea sa il pocnesc in fata.Dar imbratisarea lui ma elibereaza de povara
responsabilitatii mele.Gura lui marsava imi fura gandurile.

Ma lupt cu tentatia,dar el ma saruta din nou.Si pierd batalia.

Buzele mele ii raspund recunoscatoare.Ma intorc spre el si il trantesc de perete cu ultimele mele
forte.El ma priveste surprins,dar vazand lucirea din ochii mei,zambeste subtire.Ma reped asupra
lui si imi trec mainile prin pletele lui pieptanate ingrijit.El ma strange de umerii pe jumatate goi
si ma saruta salbatic,dar metalul topit incepe sa inunde camera.Ma apuca de ceafa si dintr-o
miscare ma pune pe mine la zid,schimband rolurile.Rasuflarile noastre se amesteca innebunitor.

Cu disperare si dorinta,ma las in bratele lui,blestemandu-ma.Cu fiecare atingere de a lui,sunt mai

aproape de intuneric.Cu fiecare gand pe care mi-l ucide,glasul constiintei devine mai slab.

Oh,oglinda aceea arata adevarul!

CAPITOLUL 30: MILOSTIVIREA LUI AZAZEL

M-am desprins din sarutul ametitor,privind victorioasa chipul Printului,care pare mai incantat ca
niciodata de reusita lui.

L-am tinut de maini,apoi m-am indepartat incet,zambind.Ca un fulger,pumnul meu s-a izbit de
fata lui.L-am lovit atat de tare incat cred ca mi-am frant oasele.M-am schimonosit de durere.Spre
uimirea mea,pare facut din stanca.El ramane surprins,apoi cand realizeaza ca tot acel sarut a fost
o prefacatorie,furia il cuprinde ca un uragan.Si vocea i-a devenit asemeni unui tunet.

-Cum indraznesti?!

Cu lacrimi de durere la coltul ochilor,am raspuns raspicat.

119
-Asta e pentru Makai.

In clipa urmatoare genunchiul lui ma loveste in burta si sunt lipita de zid.Mana lui mi se strange
ca un lat in jurul gatului si energia lui intunecata a umplut odaia.Brusc,parca s-a facut noapte in
incapere si cerul sangeriu de afara a fost cuprins de pacla.

Am inceput sa respir cu greu,apoi gatul mi-a fost strans asa de tare incat nu mai pot inghiti.Ochii
lui complet negri au luminite rosii in ei,semn ca furia l-a cuprins acum cu valvatai.

-Ia te uita...Micuta Layra a invatat sa joace teatru.Ma intreb...Cum de ai reusit sa iti ascunzi
adevaratele ganduri de mine?

Ii fac semn ca ma sugruma si slabeste stransoarea ca sa ma lase sa vorbesc.

-Am invatat de la regele minciunii...

El zambeste si isi intareste stransoarea,pana incep sa devin livida.Apoi brusc,isi ia mana de la

gatul meu si eu ma reped sa il lovesc,dar este puternic decat mine.Ma insfaca de par si ma izbeste
cu capul de perete.Am simtit o durere groaznica in ceafa si totul s-a intunecat.

***

Cand m-am trezit,constat ca sunt singura si ma aflu in alta camera.

Imi pipai capul si simt o umflatura undeva mai sus de ceafa.Spre disperarea mea,sunt treaza din
nou.Stiu ca faptul ca m-a lovit nu ii va aduce satisfactia dorita.Voi plati scump pentru aceasta
sfidare.

Langa pat,vad un platou cu mancare care arata asa de apetisant,incat ma face sa plang.Dupa
atatea zile de foamete,nu mai pot rezista.Ma reped spre el si infulec pe nerasuflate tot ce gasesc
acolo,apoi imi torn pe gat un pahar de vin.Bautura imi incalzeste in mod placut membrele si mai
potoleste durerea de cap.Vad o usa intredeschisa si ma duc curioasa spre ea.O cada sapata in
podea este plina cu apa fierbinte,parca anume pregatita pentru mine.

Amintirea celulei prafuite si sangele inchegat de pe ranile mele ma fac sa imi dau seama cat sunt
de murdara.Am aruncat degraba de pe mine hainele rupte si taiate si m-am afundat in apa pana la
gat.Pe ISH! Cred ca am murit si am ajuns in Rai inainte de timp! Un miros placut cu iz floral se
simte in aceasta incapere decorata cu coloane negre.Arabescurile de pe perete si insemnele cu
cap de sarpe imi dau de inteles ca ma aflu intr-un alt apartament de-al Printului.

Am inchis ochii si m-am cufundat,pana apa mi-a trecut de cap si mi-a udat in intregime parul.Am
ramas asa sub apa,visand.

Nu ma mai aflu in acest loc al disperarii.In mintea mea,sunt undeva cufundata intr-un lac de
munte,in timpul unei veri calduroase.Apa imi mangaie trupul si ma spala de toate
necuratiile.Sunt libera...

120
Visul meu nu tine mult pentru ca trebuie sa iau o gura de aer.Imi scot incet fata de sub apa si ma
las cu capul pe spate,rezemata de marginea de marmura neagra.Apoi simt o prezenta si deschid
ochii.

Langa cada il vad pe Azazel.Mi-am pus degraba mainile la piept,dar din fericire pentru mine,apa
imi acopera sanii.De cand e aici?

-Ce vrei? ma rastesc eu.

El sta nemiscat si fata ii infloreste incet intr-un zambet.

-Nu te infuria...Imi ruinezi intreg tabloul.

M-am incruntat si am ramas nemiscata.El se lasa pe genunchi langa mine,iar poalele hainei ii
ating podeaua din mozaic.Mana lui se strecoara in apa si calatoreste incet spre pieptul meu.I-am
prins mana rapid,inainte de a face ceea ce voia sa faca.

-Nu ma atinge! Asta daca nu vrei sa ramai fara degete...

El incepe sa rada.Pletele lungi pana putin de umar se revarsa spre mine.Se lipeste de obrazul meu
ud,pentru a ajunge cu buzele la urechea mea stanga.

-Stii Layra...Cand Printul se va plictisi de tine...Ma poti cauta.Astept de mult timp sa ne jucam...

Mi-am intins mana si l-am apucat de gat,tinandu-l fortat.

-Auzi Azazel...Primul lucru pe care il voi face cand imi recapat puterea,va fi sa iti ard fata asta
frumoasa cu lumina mea...

El isi retrage chipul si imi mangaie maxilarul.

-Ah...Nici nu iti inchipui ce ma ung pe inima aceste vorbe! Esti cu mult mai atragatoare decat
inainte,cand jucai rolul de ingeras pur si neatins...Esti o diavolita deghizata,stiai asta?

-Pastreaza-ti complimentele pentru Lilith si suita ei de tarfe...

El rade apoi se ridica in picioare.Eu continui sa il fulger din priviri.

-Printul m-a insarcinat cu pregatirea ta.Am acceptat cu mare placere.Intr-un fel sau altul,trebuie
sa ma razbun pentru faptul ca m-a trimis in exil prin Seiram din cauza ta.Ma distram asa de bine
pe aici Layra si mi-ai rapit aceasta bucurie mult timp...Acum e vremea sa imi iau revansa.Insa
pedepsele mele sunt mai...aparte.Vrei sa te ajut sa...

Am ranjit stramb.

-Cred ca ma descurc...

121
Am luat sticluta cu esenta parfumata care se afla pe marginea cazii si am turnat cateva picaturi in
apa,apoi m-am cufundat din nou.

-Ai de gand sa stai in apa o eternitate? Trebuie sa te imbraci.

-Nu cred ca ai vrea sa ma prezint murdara in fata Printului,nu?

-Stii ce cred eu?

M-am incruntat.

-Nu imi pasa ce crezi tu.

-Ti-e teama ca nu cumva sa vad o bucatica din tine...Sa inteleg ca a mai ramas ceva nealterat
ingerule? Ti-e cumva...rusine?

Gura mi s-a inmuiat pe loc la auzul cuvintelor,dar nu voi recunoaste nimic.Nici daca m-ar taia in
doua.Nu voi mai lasa slabiciunile sa ma conduca.M-am ridicat pe loc din apa,in picioare,iar parul
mi s-a lipit de solduri si de sani ca o manta grea.Am pasit afara din cada.Talpile mele goale au
atins podeaua si sunt fata in fata cu infumuratul de Azazel.Nu indrazneste sa faca nimic,dar ma
cerceteaza lacom.

Simt ca obrajii imi iau foc,dar sunt salvata de semiintuneric.

Lui Azazel ii scanteiaza ochii de placere si mormaie in barba.

-Mai sa fie...Aceasta priveliste o intrece pe cea in care esti pe campul de lupta,secerand gaturile
dusmanilor.Te pot picta?

-Du-te in iad...ii zic raspicat.

El pufneste.

-Frumusete...Am fost deja acolo.

Mi-am strans incet parul,cu miscari agonizante,fara sa imi desprind ochii de la el.Si el face
acelasi lucru si vederea trupului meu neacoperit de plete il face sa se framante interior.Se
gandeste la ceva.

-Oferta mea ramane in picioare...In ziua in care Printul se va satura de tine,cel mai probabil te va
tortura pana la moarte.Iti pot salva pielea.

-Ceea ce nu intelegi Azazel...Nici tu,nici ceilalti...Este ca nu imi pasa ce se intampla acestui

corp.Am o misiune si o voi indeplini.

122
-Vrei sa spui ca ai lasa sa fie ciopartit asa bunatate de trup? Pentru ce? Ca sa-ti demonstrezi
devotamentul pentru...El?

-Numele lui este ISH!

Fata lui pana atunci relaxata isi schimba expresia.

-Nu cred ca iti dai seama de incurcatura in care te afli...Trupul tau este plin de pecetile
Printului...Ai pierdut.Daca accepti asta o sa-ti fie mult mai usor sa supravietuiesti aici.

-De ce te intereseaza pe tine asa de mult supravietuirea mea?

-Puterea ta nu a disparut Layra...E doar incatusata.

M-am oprit,tinandu-mi parul strans intre degete.

-Incatusata de peceti?

El da din cap afirmativ.

-Si speri ca atunci cand o voi recapata,o vei putea folosi?

-Nu o vei recapata.Nu vei iesi din Infern decat moarta.

Inima a inceput sa imi bata mai repede.Am inghitit in sec.

-De ce esti asa de sigur de asta?

-Sa zicem ca imi cunosc Printul.Insa tu,in nebunia ta,continui sa te revolti...Nu ai decat doua
alegeri: fie te dedici lui cu inima,fie mori in chinuri groaznice.

-Se va intampla doar ce trebuie sa se intample.

El rade dispretuitor.

-Spui asta pentru ca nu sti ce inseamna cu adevarat tortura...Belial ar da orice sa puna mana pe
tine.I-ai distrus jumatate de armata.Ai idee cat de mult isi doreste sa te chinuie? In locul tau,as
avea mare grija cum ma comport in preajma Printului.E unicul lucru care mai sta intre tine si
razbunarea celorlalte capetenii.Si tu il sfidezi...

Chipul meu s-a umbrit de indata si el simte.

-Nu te teme...Daca se va ajunge la asta,pot interveni pentru tine...

-Chiar? De cand ai devenit milostiv? De ce te crezi mai bun decat stapanul tau? Nu sunteti decat
niste rataciti!

123
-Indiferent ce suntem,tu esti cea aflata acum la ananghie...

-Nu...Nu o sa mai fac vreodata targuri cu unul dintre voi.Mai bine mor.

-Sa fie precum vrei...Dar pana atunci,vino.Trebuie sa te imbraci frumos.Lucifer ne-a invitat pe
toti la o mare festivitate.

Am simtit ca inghet.Festivitatile lor au darul de a ma cutremura de scarba.Cine stie pe cine vor

mai tormenta pentru simpla lor placere diabolica...

-Nu vin.

-Daca nu vii,mi s-a ordonat sa te duc cu forta.Misca-te!

Ranjetul lui ma convinge insa ca urmeaza ceva inspaimantator.Am iesit din camera de imbaiat cu
pasi inceti.Spatele imi arde sub privirile capeteniei.Ii simt ochii peste tot,dar rezist stoic.Nu ma
grabesc deloc sa merg la sarbatoarea lor.Intreaga fiinta imi striga"moarte".

Ceva imi spune ca merg sa sarbatoresc ingroparea ultimelor mele sentimente umane.

CAPITOLUL 31: ROBII PORUNCESC ROBILOR

Ma privesc in oglinda si vad reflexia chipului lui Azazel,care isi contempla opera.Parul imi este
strans in bucle ingrijite si prins in legaturi cu pietre scumpe.Rochia aurie este lunga pana in
pamant,iar in dreptul umerilor este aranjata in asa fel incat creeaza impresia ca imi vor tasni niste
aripi.Un voal lung este prins de umeri si se prelinge ca o apa curgatoare pe podea.Este straveziu
si lasa sa se vada detaliile rochiei.Ca de fiecare data,Printul nu s-a zgarcit deloc in ceea ce
priveste podoabele.Nu l-am lasat insa pe Azazel sa ma vopseasca pe fata,asa cum am vazut ca
sunt pictate preotesele.Si de ar fi sa ma omoare,nu ii voi lasa sa imi pangareasca chipul facut de
ISH.

-In locul tau as folosi orice as avea la indemana sa il atrag pe Print...Ai inceput sa il infurii din ce
in ce mai des si asta e o miscare proasta.Trebuie sa fii mai inteleapta de atat...

M-am strambat.

El pufneste.

-Haide Layra...Nu imi spune ca nu ti-a trecut prin cap macar o data cum ai arata pictata de
mine...Sunt un maestru,sa sti.Chipul tau deja frumos ar deveni o capodopera in mainile
mele.Mestesugul meu s-a raspandit pe toata fata Pamantului si femeile il adora.

-Mestesugul tau...A fost creat de tine pentru a duce la desfrau.

124
-Ah...Desfraul...Acolo sta adevarata arta.Dar pana sa ajungi sa te tavalesti prin asternuturile lui
Lucifer,trebuie sa il seduci.

-Ajunge! ii zic cu vocea tremurata.

El ma cuprinde de umeri si zambeste subtire.

-Stiu dupa ce tanjesti...

M-am smucit.

-Vrei sa plecam sau vrei sa ma omori cu prostiile tale inainte de vreme?

-Nu fi nerabdatoare...

M-am incruntat,dorindu-mi sa ii aplic o lovitura.Mi-am strans pumnul.

El scoate de undeva un fel de pensula,care are un capat ascutit.

-Mai inainte ca mana ta sa ajunga in dreptul figurii mele,ti-as scoate cu siguranta ochii.

-Si atunci ai duce Printului tau o oarba.Sigur va fi multumit...

-Ai grija...Nu vei mai putea juca cartea cu"Printul"multa vreme.Sunt ultimul de pe lista ta care as
putea fi intimidat de amenintarile tale.

Ma intorc spre el mandra.

-Chiar asa?

El se apropie si imi sopteste incet la ureche.

-Am daramat imperii...Am facut barbatii sa porneasca razboaie pentru o femeie...Am transformat
fecioarele in tarfe si pe calugari cautatori ai placerilor carnale.Si crezi...Ca imi este frica de tine?

-Poate daca nu ai fi asa increzut,ai putea vedea adevarul...Dar si tu si Printul tau sunteti destinati
pieirii.

Vorbele mele au un oarecare efect asupra lui,caci se retrage.

-Si cei vei face Layra? Ne vei izbavi tu...de cel Rau?

Incepe sa rada malitios.

-Ce te face sa crezi ca pe voi am venit sa va izbavesc?

125
-Ah,asa este...Nu pe noi trebuie sa ne salvezi,pentru ca esti prea ocupata acum sa iti salvezi
pielea proprie.

-Nu pielea urmaresc sa o salvez,nu carnea si nici sangele.

-Partial adevarat...Trebuie sa iti salvezi sufletul din ghiarele...atragatoare ale Printului.Dar

intrebarea este...De ce ai vrea asta? Te-ar face regina peste Infern daca l-ai accepta in patul
tau...Renunta odata pentru totdeauna la juramintele tale idioate!

Ma indrept de spate si ma duc cu mers tantos spre el.

-Crezi ca am coborat din Rai ca sa devin tarfa lui Lucifer?

-Nu stiu ingerule...Tu ce crezi?

Ochii imi scapara fulgere,asa cum se intampla de fiecare data cand el imi aminteste de greselile
mele.

-Ai incalcat regulile ceresti Layra...De asta esti din nou la cheremul lui.Ce rost are sa te mai
consideri pura dupa toate cate s-au petrecut? Esti sclava lui.De ce nu sfarami lanturile ca sa devii
ceea ce ti-a fost scris sa devii?

-O sa le sfaram si imi voi indeplini misiunea data de ISH!

El ma priveste ganditor.

-Atunci...Lanturile tale vor fi acoperite cu sangele tau.

-Asa sa fie!

El nu mai zice nimic,dar bate de trei ori din palme.Podeaua se cutremura,doi demoni inarmati
pana in dinti apar de indata si imi pun la maini doua catuse.Sunt subtiri,incat le-ai confunda cu
niste bratari,dar ele imi iau si ultima farama de putere pe care o mai am.

Daca nu se tem de mine,pentru ce peceti,pentru ce catuse si pentru ce gardieni?

Usa se da in laturi si ne lasa calea libera.Azazel merge inainte,eu dupa el si garzile imediat in
urma noastra.

Am ajuns in curtea interioara pavata cu marmura si decorata cu statui.Muzica imi inunda

urechile si vad spectacolul desfasurandu-se cu pompa.Femei pe jumatate dezbracate si pictate
strident pe fata danseaza lasciv pentru deliciul capeteniilor.

Am fost condusa de-a lungul acelui culoar format din oameni decazuti si demoni.Galagia este
asurzitoare,dar capetele incep sa se intoarca pe masura ce ma apropii de punctul central.

126
Vad un postament impresionant.Scaunele lor sunt asezate in forma unui evantai,iar la mijlocul
acestui evantai se afla desigur Printul pe un tron mesterit dintr-un material sticlos,ce aminteste de
turturii de gheata din pesteri.In stanga lui sta infumurata Lilith,iar in dreapta Semyaze.Fiecare
dintre ele are un mic alai care sta pe treptele postamentului.Toata lumea este imbracata de
sarbatoare.

Soldatii lui Belial stau in partea dreapta a tronului,iar muzicantii,dansatoarele si ceilalti in

stanga.Tobele rasuna si hainele fistichii imi acapareaza ochii.Rosu sangeriu,auriu,verde,negru si
purpuriu.Fiecare dintre capetenii poarta o culoare distincta si are insemnele dupa care este
recunoscuta pe Pamant.

Lilith este imbracata in negru si incarcata de bijuterii,iar insemnul de pe coroana ei este al unui
craniu uman acoperit cu pulbere aurie.

Semyaze are o centura decorata cu imagini de barbati si femei care desfraneaza,o capa lunga ce
are umeri in forma de aripi de fluture si cercei ce aminteste de niste mici dragoni.Pe cap are de
asemeni o coroana.Asmodeu este imbracat in albastru si are o coroana pe care sunt gravate
stele.Belial poarta argintiu si are o cununa austera.Marchizul Adraz poarta o haina de culoare
purpurie,care straluceste ca o pata de rubin.

Azazel poarta auriu,ca de obicei,care contrasteaza cu haina rosie atarnata peste.Cununa cenusie i
se potriveste de minune cu ochii machiati cu negru.Cu mandrie,se desprinde de mine si isi ocupa
locul gol,in aplauze si priviri admirative.

Ochii imi sunt furati de singura pata de alb pe care o vad in peisaj.

Costumul Printului.Pe masura ce ma apropii,muzica parca ramane undeva in fundal,furata fiind

de imaginea lui sclipitoare ca zapada cernuta.Parul negru si lucios,parca acoperit de ceara,sta
asezat cuminte pe haina imaculata si este prins intr-o panglica.Poarta broderii aurite la gat si la
manecile hainei.Incaltamintea este de asemenea acoperita cu fel de fel de modele stranii.

Pe cap are o cununa din aur masiv,care spre surprinderea mea,este destul de delicata.Coroana lui
aduce cu un sarpe rasucit.Vad inelul de care nu se desparte niciodata,cum ii straluceste pe deget.

Singurul lucru care ii stirbeste frumusetea fara cusur este oglinda ochilor lui sarutati de intuneric.

El ridica mana dreapta cu degetele intinse si treptat se face liniste.

Toata lumea urmareste cu interes scena dintre mine si el.Pe o treapta inferioara,putin mai jos de
picioarele lui,se afla un scaun.Imi face semn sa iau loc pe acel scaun,spre satisfactia incredibila a
Printesei Lilith.Chipul ei devine surazator si linia buzelor zeflemitoare.

E incantata de noul meu statut de sclava,pentru ca doar sclavii iau loc pe treptele inferioare,in caz
ca nu fac parte din suita capeteniei respective.Insa pentru mine ei sunt cu totii robi.Robi ai
patimilor si desfraului,ai vinului si placerilor stomacului,ai impreunarilor interzise intre ei si
oameni.Sunt robi care poruncesc peste robi.

127
Am inceput sa urc cele douasprezece trepte care duc spre tron.Am incercat sa ma tin cat mai
dreapta si sa nu arat vreun semn de slabiciune sau frica pentru noua mea pozitie printre ei.

-Apropie-te!

Vocea lui tunatoare contrasteaza cu chipul aproape angelic.Buzele arcuite,stropite parca de

mustul fructelor de padure,par usor mirate.Apoi zambeste seducator si in acelasi timp rautacios.

-Micuta Layra...Intotdeauna ma surprinzi placut.Azazel,trebuie sa te felicit.Te-ai intrecut pe tine

de aceasta data.

Rasete si fosnete de haine se aud deodata.Azazel zambeste recunoscator si inclina capul.Ma asez
pe scaun,simtind privirile Printului cum imi ard ceafa.

O clipa mai tarziu,muzica reincepe si ma pierd in vacarm.

CAPITOLUL 32: SANGE DE COPIL

Dansatoarele se retrag incet,cu miscari languroase,urmate de tobosari.Lucifer face un semn si de

nicaieri incepe sa se auda o muzica maiestuoasa,cu totul diferita de muzica lor obisnuita.Ritmuri
stravechi,sunete de flaut si parca voci soptite de femei.

Un alai de femei si barbati vin purtand pe umeri cupe aurite,lazi incrustate in pietre pretioase si
instrumente muzicale.Dintre ei se desprinde o femeie imbracata in negru,cu plete castanii si
lungi,impletite cu panglici aurite.Ea paseste incet si se opreste la baza postamentului,cu ochii
tinta spre mine.

Lucifer o indeamna sa se apropie si ea urca treptele cu bucurie si in acelasi timp cu supunere.In

mana dreapta poarta o cutiuta de aur cu modele rosii,care are inscrisa in partea din fata un cuvant
in limba damnatilor.

-Stapane...Lasa-ma sa-ti fac acest dar! A fost mesterit in adancul Infernului,otelit sub para de foc
si sculptat de supusii tai cu maini de artist.

-Sa vad...zice el bine dispus.

Imi intorc capul spre dreapta,destul ca sa surprind scena.Femeia ingenunchiaza in fata tronului si
deschide cutia.O lumina tasneste din ea si coloreaza fata Printului in albastru.Se aud murmure
admirative.

-Printe...E pretioasa!

Lilith zambeste subtire si isi intinde gatul mai mult spre el.

128
Piatra albastra este de dimensiuni destul de mari si are sute de fatete.

Printul ia cutia si zambeste multumit,privind spre sclava lui,care sta cu capul plecat.

-Apropie-te...

Ea se ridica timid,cu genunchii partial descoperiti si mainile pe langa corp.Miscarile ei feline

atrag atentia capeteniilor.Senzualitatea ei il face pe Lucifer sa ridice dintr-o spranceana.

-Nasamma...Darul tau imi este pe plac.Dar ca sa fiu pe deplin multumit am nevoie de ceva mai
mult.

Ea ridica ochii cafenii spre el si vad cum incepe sa ii tremure barbia.In contrast cu ea,Printul
zambeste de parca tocmai ar spune ceva foarte amuzant.Semyaze chicoteste si Azazel la
fel.Femeia insa tremura.

-Stapane...Te implor!

Lucifer se ridica dintr-o data in picioare,stand fata in fata cu supusa lui.

Capeteniile isi intorc gaturile de parca sunt trase pe sfoara,armata lui Belial agita sabiile si gloata
asteapta cu interes sa vada ce are Printul de gand.

El isi intoarce partial figura si ma priveste asemeni unui sarpe.Un fior mi se strecoara pe
ceafa,care nu imi prevesteste nimic bun.La fel ca de fiecare data,se asigura ca nu voi pierde
nimic din jocurile lui murdare.

Mainile lui apuca chipul femeii cu tandrete,de parca tocmai se pregateste sa o sarute.Ea insa are
ochii mariti de spaima si sta nemiscata.

-Acum...Saruta-ti Printul!

Ordinul nu lasa loc de nesupunere.Se aud din nou chicoteli si rasete.

Ea asteapta sa se convinga ca el nu incearca vreun truc,dar vazand ca incepe sa se incrunte,se

apropie cu buzele ei rosii de el.Gura lui se lipeste de a ei si totul pare un sarut ca oricare
altul,insa mainile femeii incep sa se impotriveasca.El o tine de cap si ea nu mai poate sa se miste
iar gura ii este capturata parca cu totul si nu se mai poate desprinde.Incepe sa se zbata.

El insa o tine ferm si se uita in ochii ei,ceea ce o hipnotizeaza.Fata ei capata o paloare

pamantie,trasaturile i se subtiaza si se preschimba treptat in altceva.Dintr-o data,chipul ei tanar si
frumos imbatraneste iar asta ii provoaca dureri infernale.O aud cum geme si apoi ramane
teapana.

Respiratia mi s-a taiat si inima imi bate surd in urechi.Nu cred ca am vazut ceva mai
inspaimantator ca asta.Sufletul i-a parasit corpul!

129
El o mai tine suspendata cateva clipe pe brate,apoi isi mangaie victima cu gesturi
paterne,uitandu-se insistent la chipul ei garbovit.

Apoi o lasa sa cada,ca si cand ar fi doar un obiect demn de dispret.

Se aude o bufnitura si o vad intinsa pe jos,cu ochii mariti de groaza si buzele intredeschise.Se
lasa o tacere mormantala.

-Acum ...Sunt multumit.

Cuvintele lui starnesc o furtuna de rasete aprobatoare.Demonii si oamenii rad,dar simt ca o fac
din prea mare frica.Oricare dintre ei ar fi putut fi in locul femeii.Capeteniile insa aplauda,ca si
cand ar fi vazut o sceneta grandioasa.

-Biata Nasamma...Nici nu a stiut ce a lovit-o,susura Lilith.

Printul zambeste.

-Asta e farmecul,nu?

Am inghitit in sec,neputand sa imi desprind ochii de acea femeie lasata pe postament.Lucifer imi
vede privirea,se aseaza pe tronul lui si face un gest cu degetele.Corpul ei se aprinde dintr-o data
si incepe sa fie mistuit de focul lui.In curand dispare si nicio urma a ei nu se mai vede,ca si cand
nici nu ar fi existat.

Un barbat imbracat intr-o tunica vine in fata Printesei Lilith si ingenuchiaza.Pe umar poarta o
carafa,iar alaturi de el se afla alt tanar ce poarta cu el mai multe cupe.Din cate imi dau seama,este
paharnicul ei.

-Ce mi-ai adus in dar?

Primul barbat ia carafa de pe umar,iar al doilea umple una dintre cupe cu un lichid rubiniu.O
intinde printesei cu capul plecat.

Ea prinde cupa delicat intre degete si isi lipeste buzele de marginea ei.

Supusul ramane plecat,iar barbatul ce purta carafa se da inapoi,mergand indarat fara sa intoarca
spatele spre ea.Acesta e considerat semn de sfidare si se pedepseste cu moartea.

Ea isi linge buzele satisfacuta.

-Interesanta mixtura.

-Sangele a 22 de nou-nascuti,stapana mea...

Urechile mele refuza sa creada ca ceea ce am auzit poate fi adevarat.

130
Ea ii face semn sa se indeparteze si se aseaza pe tron,continuand sa bea.

Nu am mai putut rabda si m-am ridicat de pe scaun.

-Cum poti sa bei sangele copiilor? Esti dezgustatoare!

Ochii ei tresar,ca si cand ar fi mirata de indrazneala mea.Azazel incepe sa rada de expresia mea
furioasa,iar Lucifer se simte dator sa imi explice.

-Nu ai aflat inca,Layra? Asta e...specialitatea ei.Lilith se hraneste doar cu sange de prunc,dar nu
orice prunc...Un copil sacrificat de mama lui.

-Ce mama in toate mintile si-ar sacrifica copilul?

-Buna intrebare...Dar asta fac cele care isi omoara copiii in pantec.

-Si...Ce le indeamna pe ele sa faca asta? Sau ar trebui sa intreb...cine?

El rade.

-Cum am spus...Cu asta se ocupa Lilith.

-Esti o criminala!

Ea arunca cupa pe trepte si sangele ramas pateaza marmura neatinsa.

-Ar trebui sa-ti tii in frau limba aceea blestemata,daca vrei sa o mai ai in gura!

-Usurel printesa,nu te enerva...incearca Azazel sa o impace.

-M-am saturat! Cat mai trebuie sa suport injuriile acestei fiinte ticaloase? Eu sunt criminala?
Tind sa cred ca mult mai multi au fost sacrificati din vina ta...Oare ce te face asta pe tine?

Lucifer tuna.

-Liniste!

Lilith isi strange buzele furioasa ca nu poate spune mai multe,eu ma asez pe scaunul
meu,fulgerand-o cu privirea.

Alaiul continua sa trimita alti si alti reprezentanti,care aduc daruri celorlalte

capetenii:aur,bijuterii,carafe cu tot felul de bauturi,ghirlande cu flori.

Muzica reincepe vesel si scamatorii ii fac pe privitori sa rada in hohote.

131
Imi tin mainile impreunate in poala,privind la catusele ce mi-au luat puterea.Daca numai o clipa
mi-ar cadea de pe maini,ar fi destul sa ajung langa tronul printesei si sa o scutur strasnic.Cu
siguranta merita o lectie!

Ma uit aproape cu tristete spre alaiurile falnice si hainele frumoase,care ascund pe sub ele trupuri
mancate de desfranare si ura,suflete secate de lumina,o palida amintire a ceea ce au fost candva
ingerii lui ISH.

Oare doar eu pot sa vad grotescul acestui peisaj?

Ochii mi se duc din cand in cand spre Azazel,care si-a facut o preocupare din a ma cerceta cu
privirea ori de cate ori imi schimb expresia fetei.Uneori pare vesel,dar veselia lui este
falsa,alteori pare crud,dar cel mai adesea nepasator.Pentru el,ca si pentru ceilalti,totul este un joc
distractiv.

Totusi,in vreme ce imi priveste detaliile hainelor nu pot sa nu observ o umbra pe chipul lui,ceva
ce aduce cu dezamagirea.Poate chiar tristete.

E posibil sa mai fi ramas in ei macar o urma a unei emotii curate? Macar o remuscare cat de
mica,vreo urma de rusine pentru faptele lor reprobabile?

Ma cutremur cand ma gandesc ce scurt a fost drumul lor spre cadere si ce lung va fi drumul spre
Acasa.Asta daca bineinteles vor alege sa ceara iertare si sa se salveze de disparitie.Cu
timpul,petrecand atata luni de zile in Infern,am inceput sa capat o simpatie pentru calai,ceva ce
aduce cu mila.

Sa fie mila lui ISH care se manifesta prin mine,din prea marea lui iubire?

Sau eu m-am intunecat atat de mult incat incep sa ma aseman cu ei?

CAPITOLUL 33: DANSAND CU PRINTUL

Amurgul s-a lasat incet peste cerul iadului.Lumina sangerie de peste zi a fost inlocuita de umbre
purpurii si fetele tuturor participantilor la sarbatoare par umbrite de flacari.Postamentul si curtea
interioara sunt desprinse dintr-o poveste veche.Hainele somptuoase imi aduc aminte vag de ceva
familiar,sclipirea de aur si bronz imi tulbura ochii...

Festivitatea s-a incheiat si toata lumea este multumita.Capeteniile au primit daruri,au ucis
muritori,au mancat si au baut,au dansat si petrecut.

Lucifer se ridica de pe tron si in acea clipa toata lumea face la fel.Ma intorc partial cu fata spre
el,privind inca la catusele mele.

132
-Fratilor si surorilor...Sarbatoarea continua.Maine...Avem de petrecut iarasi.Si avem surprize...

Se aud chicoteli si o vad pe Lilith cum isi lungeste gatul curioasa.Buzele Printului s-au deschis
usor intr-un zambet zeflemitor,dar nu spune mai mult.Pocneste din degete si vad doua matahale
care inainteaza spre jiltul meu.Doi demoni cu ochii complet negri,inalti si bine facuti,acoperiti cu
platose,purtand haine decorate cu solzi de aur.Ma iau de fiecare brat si ma petrec afara din
curte,sub ochii capeteniilor care ma ard cu privirea.

In urma mea il vad pe Print mergand,discutand si razand cu Azazel.

-Pregateste-ti magia pentru zilele ce vin,frate...

-Asa o sa fac,Printe...

Cei doi murmura inca ceva ce imi scapa auzului,apoi se despart.

Gardienii mei se opresc la intrare brusc,fara vreun avertisment,si imi elibereaza bratele la auzul
unei voci poruncitoare.

-Plecati!

Lucifer mi se alatura,calcand apasat pe dalele de piatra,cu mantia eleganta fluturand incet in

urma lui.Imi intinde mana,ca si cand ar vrea sa valsam,si eu imi pun degetele in mana lui.

Intram intr-o sala cu tavanul foarte inalt,decorata cu arabescuri din aur.Peretii sunt vopsiti in
albastru inchis si scaunele imbracate in catifea.

Ferestrele uriase lasa sa se vada amurgul nobil de purpura.

Printul face un semn si usile se inchid cu zgomot,apoi sopteste o fraza pe un ton scazut.Uneori
foloseste cuvinte pentru a fereca usile.Mai mult ca sigur,vrajitorie.Nu inteleg totusi de ce s-ar
teme ca ar intra cineva aici.

Sau poate...Se teme de ceea ce ar putea iesi? Ma uit spre incheieturile mele,marcate cu insemne
rosii si dintii imi scrasnesc fara sa vreau.

-Furioasa?

Tonul lui este egal,dar nu ma pot abtine sa nu resimt o nuanta de ironie.Nu ii raspund nimic,ci
continui sa ma uit prin jur,admirand incaperea.

-Te rog...Ia loc.

Ma uit spre scaunul cu spatar inalt,ce pare sculptat din ceva asemanator fildesului,iar pe margini
e decorat cu pietre pretioase.

133
Ma asez si iau cupa pe care mi-o intinde el,umpluta cu vin.

Ochii mi se rotesc spre statuile de bronz inaripate care strajuiesc intrarea.

Lucifer se aseaza comod si mananca dulciuri de pe o tava de argint,lucru care imi aminteste de
ceva ce s-a intamplat cu ceva timp in urma.Dupa atatea lupte,zbucium si pierderi,acea scena pare
desprinsa din alta viata.

In dreapta mea,pe una dintre masute,se afla o carte groasa si dupa cum arata,si destul de grea,ce
are slovele suflate in aur.Fara sa vreau,ma uit din cand in cand pe furis spre ea,dorind sa ii ating
macar putin copertile.

-Iti place?

Buzele lui raman suspendate si ochii negri ma tintuiesc.

-Ce...anume? ma balbai eu.

-Cartea...

-Aaa...Eu doar ma uitam.

Colturile ochilor ii zambesc si pufneste in ras.

-Desigur.Totusi,nu poti citi cu mintea,asa ca iti recomand sa o deschizi.

Sunt inciudata ca m-a deconspirat,dar nu astept sa fiu poftita a doua oara.Iau cartea si o pun pe
genunchi,deschizand la prima pagina.

"Cartea Damnatilor".O introducere scrisa in limba ingerilor cazuti,care descrie prima lor
rebeliune,incatusarea si exilarea pe planeta Pamant.Nu imi este clar nici in ziua de azi cum pot
intelege aceasta limba antica.

Pupilele mi se misca cu repeziciune si irisii mi se maresc,captati de imaginile desenate pe foile

groase,care infatiseaza diferiti ingeri:Veghetori,heruvimi,serafimi.In mijlocul lor Printul,cu o
cununa pe cap,cu o piatra scanteietoare in mijlocul fruntii si purtand haine de mii de ori mai
frumoase decat ale regilor.In mana dreapta tine un sceptru.

Vocea domoala a impricinatului spulbera tacerea.

-Ti-am pregatit o camera.Vom ramane o perioada in partea aceasta a palatului,pentru festivitatile

ce vor urma.

Imi ridic ochii dintre slove.

-Care este apogeul acestor festivitati?

134
Printul isi reazama mainile de spatarul scaunului si ma priveste lung,visator.Incerc sa imi dau
seama la ce se gandeste dupa fata lui,dar nu reusesc,pentru ca se ascunde de mine.Gandurile lui
sunt de asemenea invaluite.Reusesc sa surprind ceva asemanator unei semilune.

-Peste 11 zile vom deschide un portal pentru a fi in prezenta...stramosului meu.Pentru a obtine

asta,vom avea nevoie de un sacrificiu.Unul mare.

Inghit in sec.

-Stramosul tau?

-Nu-mi spune Layra ca nu sti la cine ma refer...

Gandul mi se duce la statuia din onyx din sala mare.Nu indraznesc insa sa pronunt numele celui
dintai damnat,primului cazut cu eoni in urma...Pe vremea cand Lucifer si intreaga noastra spita
angelica era abia un gand...

Daca el nu ar fi existat,nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat...

Si Lucifer vrea sa stea de vorba cu el,sa ii aduca omagii si sa ii inchine ofrande.Cand de fapt si
de drept,ar trebui sa ii ceara socoteala!

Sprancenele mi se incrunta si am inchis cartea pe neasteptate,aproape trantind-o.Ce fel de

sacrificiu ar fi necesar pentru a il chema pe Lordul intunericului din palierul sau? Cu siguranta
unul ingrozitor.

-Sa mergem...

Ma ridic de pe scaun si il urmez fara sa mai protestez.Stiu ca orice as zice este oricum
inutil.Cand Printul comanda,toata lumea se supune...Sau cel putin se preface,asa cum este in
cazul meu.Oare exista vreo cale de a indeparta bratarile mele magice de pe incheieturi? As putea
sa il momesc pe Azazel sau...Nu,nu pot face asta! M-ar deconspira.

Am intrat in alta sala unde vad o multime de instrumente muzicale ciudate.

Stau asezate pe diferite suporturi ce par incolaciri de serpi,care sunt suspendate de pereti.Vad
multe perdele colorate si simt miros de flori.

Ma opresc vrajita,ca sa nu pierd vreun detaliu nici din aceasta incapere somptuoasa.Podeaua este
din marmura asortata,in care predomina nuante de verde si rubiniu,iar coloanele sunt negre si
traversate de fante rosii.

Lucifer pocneste din doua degete si vad instrumentele muzicale cum prind viata si incep sa
cante.Am ramas cu ochii cascati de uimire.

135
El ma priveste zambitor,in vreme ce se foloseste de magie pentru a le face sa vibreze si imi
intinde mana pentru a dansa.Mana lui o prinde pe a mea si un fior cald mi se strecoara pe spate.

Cealalta mana a lui ma apuca de mijloc...Si ma trage mai aproape de el.

Crestetul meu ajunge pe la jumatatea pieptului sau.Imi ridic ochii putin intimidata de prezenta lui
si de caldura metalului topit ce imi face obrajii sa se inroseasca.Ma lipeste de el si picioarele
noastre se impletesc intr-un dans straniu,acompaniate de muzica lui cu accente stravechi.El ma
conduce gratios,fara sa isi dezlipeasca ochii intunecati de chipul meu.

-Esti asa de frumoasa...Layra.

Mi-am retras mana si m-am smucit din bratele lui.

-Ce fel de joc este asta?

-Nu te-ai saturat de cruzime si sange? Credeam ca schimbarea ar fi binevenita.

-Te astepti sa cred ca esti acum vreun biet pamantean ce doreste doar sa danseze? Crezi ca pot sa
uit cine esti?

-Nici nu vreau sa uiti cine sunt...Vreau sa iti fie intiparit in minte in fiecare clipa a existentei tale
efemere.

Se apropie si ma insfaca de mijloc,lipindu-ma de el.

-Acum...Lasa-te...sedusa...

Zambeste in timp ce ma poarta pe bratele lui intr-un dans ametitor.

Sedusa?Pe ISH,cat de mult imi doresc acum sa il pocnesc in figura!

Pasii mei se incapataneaza,dar el este iscusit la acest dans si nu am sanse.Isi lipeste fruntea de a
mea si respira sacadat,sincron cu anumite note din melodie,ce se repeta iar,si iar...si iar.Inchid
ochii pentru cateva clipe,incercand sa uit sacrificiile de azi,tulburarea,strigatele...

Si pentru putin timp,reusesc.Sunt doar eu si un barbat,dansand ca doi muritori de rand,intr-un

palat...

Cand imi ridic genele,ma izbesc insa de doi ochi atinsi de intuneric,care imi amintesc iarasi
neincetatul meu chin.Si tortionarul meu zambeste fermecator,cu buzele sarutate de patimi.

CAPITOLUL 34: LACRIMI SI NESTEMATE

136
Timpul trece incet in Infern.Dupa cum imi spusese candva Denaida,ceea ce pare a fi o zi in
imparatia intunericului reprezinta la suprafata saptamani.Dar cand sunt aici pare inca si mai
mult,pentru ca adorm si ma trezesc si cerul e la fel de intunecat,palatul Printului la fel de
mohorat si fetele demonilor la fel de aspre si incrancenate.Pentru mine,timpul s-a oprit in loc in
acea zi in care Templul Semilunei a fost ars si surorile mele injunghiate.Strigatele lor si imaginea
cavalerilor luptand imi tulbura somnul si nu de putine ori ma trezesc scaldata in sudoare si
tremurand.Nu ma pot ierta.

Amurgul sta incremenit deja de multa vreme iar corpul meu uman obosit isi cere
drepturile.Sarbatorile luciferice au darul de a scoate din mine tot ce poate fi mai rau:furie pentru
ingerii cazuti si cruzimea lor,sila fata de purtarile lor,deznadejde cand vad ca totul e pierdut si
vinovatie.

Inainte a a-l intalni pe Lucifer traiam in pace.Viata de la Templu,desi austera,ma facea sa ma

simt in siguranta.ISH era in inima mea ziua si noaptea si eu ma aflam in El.Tot ceea ce faceam
era pentru El.Acum cunosc sentimente care inainte imi erau straine si am imprumutat de la
demoni purtari asemanatoare.Ma uit in oglinda uneori si nu ma mai recunosc.Ce se intampla cu
mine? De ce mi-am pierdut speranta?

As vrea doar ca Printul sa ma ucida odata si sa inchei cu suferinta.Nu mai am ce sa pierd,nu mai
am nici ce sa castig,el va ramane neclintit pe calea lui intunecata,in vreme ce eu ma voi umbri in
fiecare zi cate putin.In orele in care sunt singura imi petrec vremea intre rugaciuni si disperare si
nimic...nimic nu pare sa ma aline.Mai mult,noua strategie a Printului ma pune pe ganduri.El nu
are niciodata purtari bune,afara doar daca...

Aud usa deschizandu-se si ma uit in cadrul ei,dar nu vad pe nimeni.Usa ramane insa in mod
misterios deschisa,ca si cand mi-ar face o invitatie.

Am pasit curioasa pe coridor,m-am uitat in stanga,m-am uitat in dreapta,dar sunt doar eu.In fata
mea o alta usa se deschide,ceea ce imi marcheaza drumul. Nu am nicio arma la mine si asta ma
face sa ma simt nesigura.Pasesc cu luare-aminte si usile se deschid una dupa alta,lasandu-ma sa
trec.Am parcurs un numar de sali si anticamere,inainte de a ajunge in fata unor trepte interioare
de marmura,care duc undeva spre urmatorul nivel.Usa de sus se deschide greoi si urc treptele
incet,uitandu-ma in toate partile.

Palatul pare pustiu,o fi din cauza ca ceilalti sunt afara sau din cauza ca stau intr-o aripa izolata a
lui? In mod straniu,nu se aude niciun sunet,nici macar obisnuitul zanganit al armurilor pe care le
poarta demonii inferiori.Am aflat ca li se mai zice si zebruni,iar armurile lor se numesc kepres.

137
Cand am trecut pragul,usa s-a inchis incet si sinistru in urma mea.Ma aflu intr-un apartament
frumos si elegant,pe care desigur,nu il mai vazusem.Coloanele negre si draperiile rosii imi spun
ca este unul dintre apartamentele lui Lucifer.De fapt,mai mult de jumatate din palat ii apartine.

Vad baia sapata in dusumea si decorata cu mozaic.Lumanarile albe si negre emana o lumina
calda si un parfum ascutit imi atata narile.Este penumbra.

-Vino,vino...

Vocea joasa si ragusita a Printului nu imi vestesc nimic bun.

-Intra in apa...E calda.

Tresar si ma inrosesc,amintindu-mi o scena dintr-o baie asemanatoare,unde am participat la un

ritual ce era compus din vin,sange si saruturi.Pentru nimic in lume nu ma voi lasa asemenita iar
de siretlicurile lui!

-Ma simt bine aici.

Ma asez pe un scaun sculptat,pe care vad aruncata o haina din blana pretioasa.Pe o masuta vad o
cutie de aur si in ea stralucind nestemata pe care o primise Lucifer in dar de la biata sclava
Nasamma.Alte si alte cutiute sunt pline de pietre pretioase,dar ochii imi sunt furati numai de cea
albastra.

-Iti place? Admir-o mai de aproape.

Ma uit neincrezatoare la el.Sta in apa pana la brau si e mai tacut ca niciodata.Barbia lui atinge
cand si cand suprafata apei si il aud gemand satisfacut.Se apropie de margine si isi pune mainile
pe ea,pentru a fi mai aproape de mine.Mana lui iese din cada si imi atinge glezna.Ma strange cu
degetele umede si fierbinti,apoi urca mai sus spre gamba.Mi-am tras piciorul si m-am ridicat pe
data de pe scaun.

-Daca pentru asta m-ai chemat...

-Gata,gata...Fireste ca nu pentru asta te-am chemat,dar daca tot esti aici m-am gandit sa
profit...zambeste el siret.

-Ce vrei...Printe?

-Ia piatra!

Ultimele cuvinte au sunat ca un ordin si ma duc scarbita sa fac ceea ce imi spune,pentru a evita
noi batalii.Ma apropii de masuta si privesc spre nestemata,o cantaresc in palma si ma uit
fascinata la ea.Este uriasa!

Suprafata ei se tulbura si incep sa apara imagini.Ma uit spre Lucifer.

138
-Ce este asta?

-Priveste.

Fatetele pietrei oglindesc un chip deformat si imi este greu sa imi dau seama despre cine este
vorba.Cu gura intredeschisa,un chip de barbat urla si se agita.Vad lanturi cum se misca,vad
disperarea lui dar nu aud nimic.Apoi chipul apare pe una dintre fatete si il vad clar.

Piatra imi scapa din mana si cade pe podea.

-Makai!

M-am repezit sa o iau de pe jos si m-am uitat repede la ea,dar nu se mai vede nimic.Pare a fi o
piatra pretioasa ca oricare alta.

Aud un raset usor si il vad pe Print inotand spre partea cealalta a bazinului.

-Razi de mine?

El se sprijina cu spatele de margine si ma priveste crunt.

-Oare rad de tine? Sau spun adevarul? Va trebui sa intri in cada ca sa afli.

M-am uitat lung la rochia mea lunga pana in pamant.Am dat sa pasesc.

-Nu...Nu asa.Dezbraca-te.

Imi vine sa urlu de furie.

-Du-te in Abis! Mincinosule si intunecatule! Stii prea bine ca Makai este mort si indraznesti sa
ma santajezi!

M-am intors si am pornit spre usa.

-Stii tu mai bine decat mine ce s-a petrecut cu el?

Picioarele mi s-au inmuiat si o farama de speranta se naste in mine.

-Daca ma minti...

-Exista o singura cale de a afla...

Vocea lui egala ma scoate din minti.Eu sunt furioasa si el asa de linistit! Ca si cand totul se afla
sub controlul lui,ca si cand eu sunt sclava lui...

M-am intors spre cada si m-am oprit in fata scaunului.Mi-am facut cruce.

139
-Te temi de mine?

-De ce intrebi?

-Vad ca te insemnezi...Asa de infiorator am devenit?

Incepe sa rada si se cufunda pret de o clipa,apoi iese cu parul imbibat in apa,cu pleoapele inchise
si isi trece mainile peste chip,cu miscari repezi.

-Vrei sa te ajut cu hainele?

Ochii lui negri ca noaptea imi dau fiori de groaza in piept,dar buzele senzuale si zeflemitoare imi
arata ca sunt in siguranta.De ucis nu vrea sa ma ucida.Mai ramane celalalt lucru care ma sperie
inca si mai tare.

Am indepartat rochia si mi-am dezvelit umerii.Trupul meu nu este un secret pentru el dar si asa
ma simt cea mai umilita fiinta de pe fata Pamantului.

Dumnezeul meu ISH ma priveste din inalt si vede acest sacrilegiu.Cu toate astea nu se intampla
nimic sa ma opreasca! Asa ca las rochia sa cada...

M-a uitat in podea,in vreme ce pasesc in cada.Pielea imi arde ca focul de rusinea ce m-a cuprins
si in gand il blestem pe Lucifer cu cele mai grele blesteme.Colturile ochilor mi s-au umplut de
lacrimi.

Apa ma salveaza,acoperindu-ma.Ma tin de margine si imi las picioarele sa atarne,cu ochii tinta la
oglinda apei.Aud apa clipocind si il simt cu vine spre mine,se opreste langa cotul meu drept si
intinde bratul.Mi-am dat capul spre stanga,iar el ia ceva din spatele meu.Rasuflarea lui imi
mangaie obrajii.A baut ce se afla in cupa,apoi a aruncat-o cu zgomot.

Sunetul ma face sa tresar si ochii mi se ridica spre el.Se pune in fata mea si devin
prizoniera,prinsa intre peretele cazii si trupul lui.Mainile lui nu ma ating insa.Pe sub apa,imi
inclestez pumnii...Ma simt gata de atac.

Isi lipeste pieptul de mine prin apa si carnea mi se infioara ca strabatuta de o furtuna.Am inghitit
in sec si l-am implorat din priviri.

-Spune-mi...Vreau adevarul.

-Vino mai aproape.

Ma apropii de fata lui si buzele lui aproape imi ating urechea.Ma prinde de bratele ude si ma tine
ca un cleste,apoi imi dezmiarda gatul.Pe cand ma pregatesc sa il lovesc aud o soapta.

-Fratele tau traieste...

140
Bucuria ma invadeaza si pumnul mi se relaxeaza.Sunt ca beata de fericire,in vreme ce el profita
si ma lipeste de el.Il imping cu furie si in acelasi timp sunt atat de recunoscatoare ca nu l-a ucis!
Il prind de gat fulgerator si ma uit necrutatoare spre el.

-Juri?

El zambeste subtire,dar nu zice nimic.

CAPITOLUL 35: OCHII ALBASTRI

Barbatii din fata mea poarta faclii si se rasucesc in fel si chip,unduindu-se intr-un straniu
dans,fara ca sa isi arda bratele dezgolite si incununate de bratari masive de aur.Picioarele lor sunt
desculte si pasesc peste marmura.

Tobele si ceva asemanator unor clopotei au umplut aerul Infernului,aducand zambete pe fetele
capeteniilor,asezate semet pe jilturi.Azi a fost adus insa un tron care deocamdata este neocupat.

Stau pe scaunul meu ca pe o pernita de ace,cu gandul la Makai.Nu pot sti daca el intr-adevar
traieste,sau daca nu cumva Printul s-a folosit de magie sa ma pacaleasca si sa ma faca sa las
garda jos.

Dansatorii din spatele curtii au venit aducand un palanchin acoperit de perdele negre cu modele
brodate.Fiecare dintre cei patru tine de unul dintre colturi si venele umflate de la brate arata ca
efortul este destul de mare.La fiecare dintre colturi se afla prinsa cate o statueta de aur rosu.

Palanchinul este lasat jos si perdelele se dau la o parte.Muzica ce imi invaluie urechile ma duce
parca pe alte taramuri si privesc cu ochi fascinati spre mainile care se intrevad dintre
broderii,incarcate de podoabe.

O femeie de o frumusete tulburatoare paseste afara si vine spre noi cu miscari languroase.Parul ei
blond straluceste ca soarele si ochii verzi te strapung cu iz de verdeata.Irisii au insa presarati in ei
si scanteie aurii.

Poarta o cununa de perle pe crestet si cercei mestesugiti prinsi de urechi.

Haina ei albastra si lunga pana in pamant este despicata la mijloc,lasand sa i se vada pulpele
generoase si gleznele pline de bratari colorate.

Face un semn cu degetele prelungi si palanchinul este luat si dus in spate.Apoi urca treptele cu
semetie,iar cand ajunge in dreptul meu imi arunca o privire plina de inteles.Ceva din ea imi
repugna,in pofida frumusetii.Azazel zambeste subtire,iar Printul ii face semn sa se apropie.

-Bine ai revenit Astaroth.

141
Imi intorc capul mirata,privind spre aceasta femeie care e limpede ca este vreo printesa sau
cineva de rang inalt printre ei.

-Multumesc Printe...Sunt onorata ca mi-ai permis sa particip la festivitati.

Buzele ei rosii se rasfrang intr-un zambet plin de promisiuni.Printul se ridica in picioare si ii

prinde fata intre maini,apoi ii atinge buzele cu buzele lui.M-am lamurit ca acesta este un fel de
salut intre el si capeteniile femei.

-Layra...Ea este ducesa Astaroth,stapana peste regatul de vest al Infernului.Tu ai cunoscut-o sub
numele de Inanna,pe vremea cand ea nu se mai afla in gratiile mele.

M-am ridicat brusc de pe scaun si am privit-o cu cel mai mare dispret posibil.

-Deci asa arata adevaratul tau trup atunci cand nu furi trupul altuia...Esti o scursoare!

In minte imi apare corpul chinuit al surorii mele Nyria,ce fusese candva posedat de
ea.Capeteniile amutesc,insa Astaroth ramane netulburata.

-Ingaduie-mi Printe...Macar un cutit sa ii infig in grumaz.M-a trimis in abis...

-Mi se pare ca ai facut asta deja,atunci cand ai incercat sa o omori,incalcand in mod direct
ordinele mele!

Vocea lui Lucifer tuna si pe fata ducesei se vede o urma de umbra.Lilith isi pleaca capul cu o
sclipire in ochi ce aduce cu vinovatia.

-Si totusi...Nu voi regreta niciodata ca am injunghiat-o.Ea nu mai este una dintre noi,Printul
meu...Te-a tradat si te va trada intotdeauna.

Sprancenele mele s-au incruntat.Ce vrea sa zica oare Astaroth?

Ea ma priveste cu superioritate si parca cu o anumita scarba,apoi isi muta ochii spre

dansatori.Printul bate din palme si muzica reincepe si mai abitir.

Femei despuiate se alatura barbatilor si lumina falcliilor se impleteste haotic pe fetele lor
asudate.O voce de barbat ce rasuna parca de nicaieri murmura cuvinte intr-o limba veche.

Il vad pe Azazel ridicand bratul si rotind degetul in aer,ca si cand ar face un semn.Cerul se umple
de jerbe de foc si imagini de dragoni,serpi si demoni incep sa danseze si sa bucure
capeteniile,care bat din palme.

Slove de foc apar pe bolta Infernului si pot sa deslusesc ca Azazel incearca sa rescrie acolo o
parte din Cartea Damnatilor.

142
Lucifer priveste magulit scenele miscatoare si cuvintele de lauda ce sunt inscrise pe fundalul
intunecat al cerului.Istoria lor le umple ochii intunecati de lumina,chiar daca aceasta istorie
inseamna rebeliune,sange si razboaie.

Un fel de complicitate stranie se naste intre acesti fii si fiice ratacitoare,un ghem de amintiri pe
care ei il impartasesc si ii fac sa isi aminteasca de maretia de altadata.Ca de fiecare data,ma simt
a nimanui,prizoniera intre intunericul din Infern si cu o mana intinsa spre Raiul ce nu pot sa-l
ajung.

Nu sunt atat de intunecata incat sa apartin regatului mortii si groazei,dar nici atat de luminoasa
cat sa ma fericesc alaturi de ingerii nepatati.

Am incercat sa imi gasesc locul printre oameni...dar eu nu sunt om.

Sunt dispretuita de propriul meu regn,care dintr-un motiv sau altul ma considera tradatoare.Stiu
ca slabiciunea Printului e unicul motiv pentru care mai sunt in viata.Sau poate nu exista vreo
slabiciune,ci un plan bine gandit.

Sunt nedorita de Cer si ISH nu imi mai vorbeste demult.Niciun vis,nicio viziune sau revelatie nu
imi mai bucura ochii sufletului.Speranta mea a devenit subtire,ca firul netesut de un paianjen,ce
se poate rupe oricand.

Orice as face,nu imi mai pot gasi locul si uneori ma surprind ca ii invidiez pe ingerii cazuti,care
desi incarcerati in trupuri si exilati pe Pamant,isi iubesc tenebrele si greselile si se considera la
fel ca mareti ca intotdeauna.

Eu nu-mi pot ierta greselile si nu pot uita...ca eu sunt vinovatul care ar trebui sa plateasca pentru
torturarea si moartea celor inocenti.Pentru ce m-ai ales Dumnezeul meu? Nu vezi cat sunt de
pacatoasa? La ce imi foloseste cainta cand toti cei pe care ii iubesc sfarsesc ucisi de intunecati?

Ochii mi se scalda in lacrimi,dar din fericire pentru mine,stau cu spatele la capetenii si ele nu pot
ghici ce se intampla in sufletul meu.

Festivitatea de azi se apropie de sfarsit si Lucifer se ridica de pe tron batand din

palme.Capeteniile se ridica de asemenea,apoi dispar in pamant ca un fum.Demonii din multime
isi agita armele si isi saluta liderul,pe Belial,apoi dispar de asemenea in Pamant.Parca toata
lumea se grabeste undeva.

Aud in pas usor in urma mea si vad o fluturare de material albastru ce atarna pe jos.Ridic ochii si
vad mana lui Ashtaroth,care sta pe umarul meu.Ochii ei se pironesc asupra mea si vad in ei o
urma de frica.

"Vardas are nevoie de ajutorul tau".

Isi retrage mana si apoi dispare in pamant,lasandu-ma cu gura intredeschisa de uimire.Imi revin
insa repede,pentru a nu ma da de gol.

143
-Layra...Vino aici.

Ma ridic cu o mie de ganduri in minte.Vardas traieste,dar de ce ar avea nevoie de ajutorul meu?

Pana la urma este un tradator,un slujitor al intunericului si locul lui este printre umbre si foc.De
ce l-as ajuta?

Lucifer a ramas pe tron singur.In spatele lui vad palatul si dealuri parca arse de un soare in
amurg,copacii cu trunchiuri albe si secate de viata si schelete de oameni impletite pe altare.Nu
mai suport umbrele si intunericul.

Am uitat cum arata lumina zilei si verdeata pomilor.Nu cred ca au trecut mai mult de trei zile in
Infern dar pentru mine...deja o eternitate.

M-am dus in fata lui Lucifer,privindu-mi bratarile magice arse pe incheieturi.

-Ce se intampla cu tine?

Mi-am ridicat cu mirare ochii de jos.De cand ii pasa tartorului cum ma simt? Sau vrea sa ii spun
ceea ce gandesc,pentru ca nu mai reuseste sa imi citeasca gandurile? Pacat ca nu mai poate.Ar
vedea atunci ce pedepse am creat pentru el si tagma lui,ucigasii si nebunii care tormenteaza
suflete.

-Vreau sa stiu ca intr-adevar Makai este in viata.Ca nu te joci cu mine...

Cerul a inceput sa tune si fulgere incep sa iasa din degetele lui.

-Pe Satan! Bine...Vei fi escortata in temnita.

***

Coridorul lung se sfarseste si intrezaresc o usa masiva.Gardianul scoate de la brau o cheie prinsa
intr-o legatura si descuie broasca ruginita cu miscari incete.Inima imi bate sa imi sparga
pieptul,pe cand aud o voce cunoscuta.

-Cine e acolo?

Dumnezeule,este chiar el! M-am repezit prin deschizatura si m-am uitat in semintuneric.Cu
mainile ridicate in sus si prinse de un belciug atarnat de tavan,il vad pe Makai.Hainele de cavaler
ii sunt rupte si tremura stand in picioare,fara a putea sa se aseze pentru a se odihni.

-Makai!

El smuceste din lanturile pe care le are legate de glezne.Ochii lui speriati si fata murdara ma duc
cu gandul la un animal prins intr-o capcana.Ramane descumpanit,ca si cand nu ar crede ca sunt
eu.

144
-Makai...Sunt eu,Layra!

I-am atins fata cu mainile si l-am mangaiat,incercand sa il dezmeticesc.

-Esti chiar tu? Nu esti vreo fantasma trimisa de Lucifer,sa imi rapeasca mintile si sa imi chinuie
cugetul?

-Sunt eu...Sora ta!

-Atunci este adevarat...

Mainile mele au ramas nemiscate pe fata lui.Buzele lui sangerande se stramba si intreaga faptura
ii pare cuprinsa de un spasm dureros.

-Ce vrei sa spui?

Chipul ii pare chinuit de ceva ce doar el cunoaste.Rasufla precipitat.

-Asculta-ma cu atentie...Nu avem mult timp.Layra tu...esti cheia...

Nu inteleg ce bolboroseste acolo.

-Ce cheie?

-Tu vei deschide portile si ne vei conduce spre izbanda,daca vei alege ceea ce este
corect...Printul nu te-a ucis pentru ca...nu poate inca.

Scutur din cap.

-Makai...Spune-mi deslusit.

-Nu pot Layra...Ei...ar putea auzi,horcaie Makai.Asculta-ma...Tu esti acum puntea dintre lumina
si intuneric...Ce vei alege in noaptea cu luna plina va decide soarta a milioane de suflete...

-Dar ce trebuie sa aleg Makai?

-Layra,tine minte asta...

-Da...

-Orice mi-ar face Lucifer,sa nu ma alegi pe mine.Lasa-l sa ma omoare...

-Nu,nu voi face asta!

-Trebuie!

145
Lacrimile mi-au tasnit din ochi si am imbratisat grumazul lui pe jumatate gol,vrand sa il
incalzesc macar putin.

-Jura-mi...

-Nu te voi sacrifica! Tu esti tot ce mai am frate!

-Layra...Noi...ne vom revedea...

Un zgomot metalic se aude si silueta masiva a gardianului revine.

-Gata! E vremea sa pleci!

Eu insa nu vreau sa plec,asa ca demonul ma insfaca de brate si ma taraste spre iesire.Makai ma

priveste cu speranta vie in ochii albastri si striga dupa mine.

-O sa ne intalnim din nou! Promit!

Usa se inchide si ii astupa ultimul cuvant.

CAPITOLUL 36: VREREA UNEI SABII

Privesc pe fereastra si vad capateniile parasind curtea pavata cu marmura neagra.Mantiile lor
flutura in vant...apoi cat ai clipi,se transforma in corbi si zboara in departare,spre orizontul
insangerat al iadului.

Nu stiu ce anume s-a intamplat la suprafata Pamantului dar ceva se pregateste,pentru ca Lucifer a
plecat impreuna cu ei.La intrebarea muta rostita de ochii mei nu am primit niciun raspuns.Imi
este limpede ca nu mai are niciun strop de incredere in mine,de aceea isi fereste cu grija
gandurile.

Mangai arcada geamului cufundata in ganduri si ma uit la curtea acum pustie.Simt o prezenta in
spatele meu si cand ma intorc o vad pe Astaroth.

De data asta nu mai poarta una dintre tinutele ei somptuoase,ci are un costum peste care si-a
petrecut o haina de zale.Doua junghere ii sunt prinse de brau si parul ei lung si impletit este
adunat in coc in varful capului.

M-am incruntat pe data,confruntandu-i privirea verde.

146
-Ce cauti aici?

-Am nevoie de ajutorul tau.

Am amutit pe data,pentru ca nu pot sa cred cat de infatuata este aceasta creatura.Cum indrazneste
sa imi ceara ajutorul,dupa toate cate s-au petrecut? Curiozitatea insa e mai puternica decat sila si
dispretul.

-Ce vrei?

-Vreau sa il eliberez pe Vardas din carcera si nu o pot face fara tine.Am nevoie de sabia ta pentru
asta.

-De ce ai vrea sa il eliberezi pe Vardas?

Ea se intoarce spre fereastra si ofteaza usor.Inciudata,astept un raspuns care nu vine.Buzele ei se

misca ca si cand si-ar spune ceva siesi;nehotarata,ma masoara din priviri,nestiind ce sa
faca.Vocea mea rasuna insa seaca.

-Daca vrei sa te ascult,imi vei spune tot ce vreau sa stiu...Altfel poti sa pleci chiar acum.

-Dintr-un motiv pe care nu il cunosc,Vardas are incredere in tine.

Am zambit ironic,iar mintea mi s-a dus la o scena indepartata,undeva intr-un cort.

-Din fericire pentru mine,nu am incredere in el si nu am avut niciodata.Este un tradator

mizerabil...Desi,daca stau mai bine sa ma gandesc,nu cred ca m-a tradat vreodata,pentru simplul
fapt ca el era omul lui Lucifer,pus acolo sa ma denigreze in fata Batranilor...Nu-i asa?

-Ceea ce spui este adevarat.Planul conceput de Lucifer si Vardas a luat fiinta dinainte de a apuca
tu sa te nasti.Vardas este un...

-Nemuritor.Stiu.

Ea ridica mirata din sprancene,dar nu imi cere amanunte.

-Eu si Vardas ne cunoastem...demult.A fost un slujitor de incredere al intunericului...Cand timpul

a sosit, s-a ascuns abil printre randurile cavalerilor din Ordinul Dragonului,devenind unul dintre
ei.

-Se pare ca este ceva specific lui Vardas...Sa faca pe cineva sa aiba incredere si apoi sa il
injunghie pe la spate...Din pacate pentru Mordos,asta nu a fost doar o metafora...

Ea inghite in sec,apoi isi intoarce ochii verzi ca iarba spre mine.

147
-Planul era urmatorul: Vardas urma sa iti castige increderea si sa te ajute in incercarea ta de a-i
face pe cavaleri sa te urmeze in batalie...Ceea ce a si facut.A doua parte a planului insa...a esuat.

-Te referi la tentativele lui Lucifer de a ma corupe,folosind trupul lui Vardas?

Ea incuviinteaza dand din cap.

-Mai mult decat atat...Vardas a inceput sa te admire.El ar fi trebuit sa te paraseasca inainte de

lupta din vale,dar in loc de asta a schimbat tabara si a luptat alaturi de tine...contra Printului
nostru.

-Vrei sa zici ca asta nu facea parte din planul lui marsav?

-Nu este clar? Din aceasta pricina Vardas a fost pedepsit si zace in carcera.Doar rugamintile mele
fierbinti l-au facut pe Lucifer sa nu il ucida pe loc.

O intrebare insa ma sacaie si caut raspunsul pe chipul framantat al demonitei.

-Este ceva ce nu imi spui.Care este mai exact legatura dintre tine si Vardas?

Pentru prima oara de cand o cunosc,o vad pe Astaroth incurcata.Isi framanta mainile si isi tot
aseaza jungherele,ocolindu-mi privirea.

Apoi o strafulgerare ma face sa vad intreg tabloul si izbucnesc in ras.

-Nu-mi spune ca esti indragostita de cavaler! Asta ar fi cea mai mare ironie din cate am vazut
vreodata...Un demon sa iubeasca un om...

Ea se intoarce cu miscari serpesti si ma priveste plina de venin.

-Si cand un inger iubeste un demon,asta cum se numeste?

Inima a inceput sa imi bata mai tare si mi-am strans pumnul.

-Ai grija Astaroth...Nu mai rosti blasfemii.

-Blasfemii? Tu esti o blasfemie umblatoare...La fel ca Vardas,schimbi taberele precum iti sunt
interesele...Vrei sa il salvezi pe Lucifer sau vrei sa te salvezi pe tine?

M-am incruntat si am izbit cu pumnul in perete.

-Daca ai venit aici sa imi faci sila cu presupunerile tale,mai bine ai pleca.Altfel...

Ultimul cuvant l-am rostit cu o nuanta de amenintare.Ea ramane insa impasibila.

-Nu plec pana nu accepti sa ma ajuti.

148
-Nu esti in stare sa folosesti o sabie? Fura-o si elibereaza-l pe cavalerul tau.

-Nu pot atinge sabia ta...Ma arde.

Atunci am inteles ca arma se afla in posesia ei si am simtit deodata un dor cumplit dupa sabia
mea.Nu m-am pierdut insa cu firea.

-Intrebarea este...De ce l-as ajuta pe Vardas? Asta presupunand ca spui adevarul.Ar putea fi iar
una dintre capcanele tale murdare...Cum ar fi sa ma atragi in carcere si sa ma ucizi sau ceva mai
rau...

-Spun adevarul!

Ea se indreapta de umeri si apoi fara sa ma lase sa mai spun ceva,isi lipeste palmele de tamplele
mele,trimitandu-mi imagini cu Vardas.Acesta sta incatusat intr-o celula rotunda,in acelasi fel in
care sta si Makai.

Am impins-o pe Astaroth cat colo si m-am intors cu spatele.

-Nu te voi ajuta.Nu risc sa trezesc mania lui Lucifer.Nu acum...

-Lucifer e plecat...Nu se va intoarce pana maine.Sunt doar cateva garzi care il pazesc pe
Vardas...Iar eu stiu un tunel secret de iesire din iad.Vei pleca impreuna cu el,iar eu ma voi
intoarce aici,ca sa nu fie nicio banuiala.Vei fi libera Layra...Nu asta e ceea ce iti doresti cel mai
mult?

M-am intors pe loc,cu respiratia intretaiata.In minte mi s-a aprins in gand.

-Nu vreau sa parasesc iadul.

Ea a ramas cu ochii holbati.

-Ce vrei sa spui?

-Nu e treaba ta ce vreau sa spun.Dar daca ma ajuti sa il scot pe fratele meu de aici,te voi ajuta cu
Vardas.Ii eliberam pe amandoi sau pe niciunul.

Ea sta si cantareste cuvintele mele,privindu-ma cu nestapanita curiozitate.Pesemne se intreaba de

ce nu vreau sa plec impreuna cu ei.

-S-a facut.

Imi intinde mana si eu imi duc degetele spre ea,dar ma opresc inainte sa o ating.

-Jura-mi ca nu ma pacalesti.

149
-Iti jur pe tronul de admoniu al lui Satan!

I-am strans mana,stiind ca spune adevarul macar pe jumatate.Este legata acum de mine prin acele
cuvinte si nu le mai poate lua inapoi.

-Urmeaza-ma.

-Cum ai gasit sabia mea?

-Lucifer a inchis-o in unul din apartamentele lui,dar eu mi-am facut o copie a cheii.Am reusit cu
mare greutate sa iau sabia...Dar am reusit.

Am urmat-o pe Astaroth pe nenumarate coridoare,pana am ajuns in alt sector.A soptit cateva

cuvinte intr-o limba straina mie si usa unei camere inalte s-a deschis singura.Apoi a pocnit din
degete.

Camera s-a luminat brusc si a dezvaluit un dormitor.Pe pat vad cateva haine cavaleresti si doua
pelerine negre.Demonita se duce si trage ceva de sub pat: o cutie de lemn lunga pe care o descuie
cu mainile tremurande.Sabia mea se iveste stralucind ca o nestemata.Lumina ei ii raneste insa
ochii demonitei si se retrage racnind.Eu ma reped pe ea si ii apuc manerul,apoi o rasucesc prin
aer.Pe ISH,cat de mult mi-a lipsit sa ii simt puterea!

Cuvintele aurii s-au aprins brusc si vad unul din versete:

"Si celui pierdut izbavire" Ce incearca sa imi spuna? Ca Vardas ar merita sa fie salvat oricum?
Nu pot sa cred ca asta este vrerea ei!

Astaroth si-a revenit si si-a pus peste umeri una dintre pelerine.Imi face semn sa iau hainele si eu
incep sa ma dezbrac de rochia mea lunga pana in pamant.Dupa ce imi trag cizmele,ma acopar si
eu cu cealalta pelerina si ascund stralucirea sabiei printre faldurile ei intunecate.Mi-am tras gluga
pe cap si am pasit usor pe urmele ei,trecand in aripa de vest a palatului.

Am iesit intr-o curte interioara,unde pe un soclu impunator vad statuia unui dragon
urias.Astaroth manuieste ceva la una din ghiarele statuii si soclul ei se roteste incet,dezvaluind
sub burta dragonului o trapa.Bate din palme de doua ori si trapa se deschide,aratand un sir de
trepte care duc undeva in adanc.Demonita a inceput sa coboare si eu la un pas in urma ei.Apoi
aud o huruitura si trapa se inchide incet.

CAPITOLUL 37: UN INGER, UN OM SI UN DEMON

Tunelul pe care il strabatem pare fara sfarsit.O luminozitate slaba izvoraste dintre peretii lui si ne
dezvaluie drumul,care pare pavat cu piatra de rau.Nuanta rosiatica este insa singurul element
care imi aduce aminte ca ma aflu pe coridoarele infernului...Gandul mi se duce la tunelul pe care

150
l-am strabatut cu Briseide si Lilia...Si la Ordinul Dragonului.Bucuria de a-l elibera pe Makai se
impleteste cu dezgustul pe care il simt cand ma gandesc la cavaler si totodata cu frica de a nu fi
inselata de Astaroth.Nu imi este teama de infrangere,nici de tortura,nici de moarte.Mi-e teama
insa pentru fratele meu...Daca sunt prinsa,Lucifer se va razbuna pe mine prin el...

Tunelul se sfarseste brusc in fata unei usi.Astaroth bate din palme de doua ori si usa se topeste,ca
si cand nu ar fi fost niciodata acolo.Intram intr-o incapere rotunda,care nu are
unghiuri,colturi,muchii,nimic.In mijlocul ei troneaza un dispozitiv straniu: un schelet metalic
care este construit in asa fel incat formeaza o sfera.Capetenia rosteste soptit niste vorbe scheletul
este pe data strapuns de flacari.Flacarile se ordoneaza,se aseaza si formeaza o sfera de
energie,care ramane prinsa intre contururile scheletului de metal.

-Ce este asta?

-Pune mainile in sfera.

-Adica...in flacari?

Ma intorc spre demonita si incrunt din spranceana.

-Da,in flacari...

Am strans mai tare de sabie si m-am apropiat de ea.

-Ce fel de joc este asta?

-Nu mai fa pe viteaza Layra...Amandoua o stim ca puterea ta este acum a unui simplu om,pentru
ca Printul ti-a pus catusele magice.Acest mecanism este singurul care poate sterge amprentele de
pe incheieturile tale.Asta daca vrei sa il salvezi pe Makai...

-Dar daca eu imi recapat puterea,nu te temi ca iti voi zbura capul de pe umeri?

Ea zambeste vag.

-Fara mine nu vei putea sa iti salvezi fratele...Iti sunt folositoare.Daca iti va trece prin cap sa ma
ucizi,esenta mea va intra in trupul fratelui tau.Nu am vrea sa se intample o asa nenorocire,nu?

Viclenia intiparita pe fata ei ma infurie.De fapt,de ce as fi surprinsa? Era limpede ca nu ar fi

indraznit sa imi ceara ajutorul,daca nu ar fi avut si un plan de rezerva...in caz ca am pofta sa o
trimit in abis.

-Sa nu indraznesti sa te apropii de el,Astaroth!

-Nu o voi face...Cata vreme nici tu nu te apropii de mine.Acum,vrei sa scapi de catuse sau nu?
Timpul este pretios.

151
Mi-am intins bratele simtind caldura flacarilor.Degetele mele au trecut prin vapaie si mainile mi-
au ramas captive acolo.Ciudat,dar focul nu ma mistuie...Deodata o durere atroce imi cuprinde
incheieturile si am cazut in genunchi urland si dandu-mi ochii peste cap.Literele de pe pielea mea
incep sa arda ca si cand ar fi de foc,apoi se sterg una cate una...

Astaroth zambeste satisfacuta cand imi vede durerea de pe chip,dar expresia i se schimba rapid
cand ma ridic in picioare.Mi-am retras mainile si am privit cu mirare spre incheieturi.

M-am dus spre ea si ea se retrage,mergand inapoi.Bratele mele au devenit din fier si degetele
parca sunt din metal.M-am dus spre demonita pana s-a lipit de perete si ochii i s-au marit de
frica.Pentru o clipa,s-a temut ca ii voi stalci figura cu o lovitura,dar in loc de asta am izbit cu
pumnul in perete.Camera s-a clatinat usor,ca si cand ar fi fost un cutremur.Spre uimirea
mea,puterea mea abia descatusata a crescut...

-Sa mergem,am zis printre dinti.Unde se afla celula lui Vardas?

-Nu departe de aici...Va fi pazita destul de bine.

Isi strange jungherul mai bine si timp de o clipa,un fulger imi arata imagini din mintea ei...Chipul
lui Vardas apare iar si iar.

O usa apare in perete,in locul unde nu se afla nimic...Iesim prin ea si tunelul de mai inainte
continua,ca si cand camera de mai inainte nu ar fi existat.

In fata noastra apar mai multe coridoare incalcite.O luam pe cel din stanga si coboram tot mai
adanc,pana ajungem in zona celulelor.Deasupra fiecarei usi pluteste un simbol scris cu litere de
foc.Nu inteleg slovele si nici nu cred ca este vorba de numele celor intemnitati.

Apoi ceva ca o amintire veche ma bantuie...Si stiu ca slovele arata de fapt tipul celulei...Tipul de
tortura la care este supus cel inchis inauntru.

Sabia mea incepe sa luceasca si literele sclipesc slab"Si celui pierdut izbavire".Astaroth se
opreste in fata unei celule cenusii si face un semn cu degetele in fata incuietorii.Cand usa se da la
o parte,nu mai am nicio indoiala...Sabia mea vrea ca acest Vardas sa fie salvat.

Lanturi grele ii sunt prinse de maini si de picioare...Bratele ii sunt intinse si legaturile adunate
undeva sus in tavanul intunecat...Horcaie si bolboroseste,ca si cand ar fi cuprins de febra.

Insa ceva nu imi da pace...Coridoarele sunt pustii.Unde sunt gardienii? Astaroth se repede spre
el.

-Iubirea mea...Ce ti-au facut?

Mainile ei trag de lanturi,incercand sa il elibereze si cavalerul isi ridica ochii incetosati,privind-o

cu uimire.

152
-Astaroth?

Ea se lipeste de el si il saruta cu infocare.Am ramas fara grai,cu mana prinsa de sabie...Poate fi

un demon capabil de iubire? Toate insultele ei palesc pe langa asta.Deodata simt ca iubirea ei
pentru Vardas ma doare.Pentru ca amandoi sunt condamnati...Papusile de carpe ale lui Lucifer...

-Vino...Foloseste sabia....Repede,ingerule!

Abia acum cavalerul ma vede si chipul lui devine o pictura uimirii.Sabia mea iese din teaca
aproape singura si loveste in legaturile lui,care ard sub taisul ei si cad zornaind la pamant.Am
lovit cu ea si in dreptul gleznelor lui si am indepartat si lanturile de jos...Vardas cade in bratele
demonitei.

Se vede clar ca frigul,oboseala,nesomnul si zilele in care a stat atarnat in felul asta l-au slabit
ingrozitor...Se comporta ca un copil ce abia a invatat sa mearga.Ea ii petrece bratele pe dupa
gatul si ei si il sprijina,iar el pune un picior in fata altuia,pasind cu mare greutate si icnind.

Unde sunt aripile mele? L-as fi purtat in zbor cat ai clipi,dar in loc de asta sunt nevoita sa merg
in ritmul lui,desi ne aflam pe teren periculos.

Camera se lumineaza brusc si vad din podea iesind mai multe siluete.Siluetele capata forma si
devin demoni inferiori,ingrozitor de urati si totodata ingrozitor de bine acoperiti de zale si
inarmati pana in dinti.

Aud urlete si zdranganeli,apoi sabii cu tais lat isi fac aparitia.

-Retrageti-va! In spate,in spate...!

Astaroth se pune la adapost,protejand corpul lui Vardas cu trupul ei.

Sunt trei...Primul vine spre mine ranjind si loveste cu putere,iar taisul sabiei lui grosolane de
loveste de taisul sabiei mele elegante de argint...Scanteile sar cat colo si ma feresc cu
agilitate,dar miscarile imi sunt cumva ingreunate de celula prea stramta.Imi feresc capul,ca sa
nu-mi fie zburat de pe umeri si imi plec umerii,rasucindu-ma spre grumazul demonului.

Sabia mea ii topeste zalele si taisul ii arde burta,iar el cade cu un zgomot infundat.Imediat se
ivesc si ceilalti doi si ma ataca deodata.Bratele mele intepenite de atata timp,au asteptat cu
ardoare sa manuiasca sabia...

Catusele lui Lucifer nu au facut decat sa imi aduca mai multa putere.Prea mult timp a fost
zavorata,iar acum se revarsa ca apa ce inunda un pod inalt...Desi inalti si puternici,demonii nu
reusesc sa ma dovedeasca.

M-am rostogolit pe sub scuturile lor si am retezat picioarele unuia dintre ei,care a cazut
gemand.Pe cand ma ridicam,am simtit o lovitura napraznica in spate si m-am pravalit la
podea,iar piciorul ultimului demon mi s-a pus peste sold,apasand.M-am intors cu fata spre el,l-

153
am prins de picior,l-am impins cat colo si am dat sa ma ridic,dar demonul cu picioarele retezate
m-a prins din spate cu mainile lui paroase...Si am simtit cum ma sufoc,pe masura ce degetele lui
butucanoase imi apasa pe gatlej...

Am alunecat incet pe podea,stransa la pieptul monstrous,incercand sa slabesc stransoarea cu

mainile mele...Aud un urlet gutural si il vad pe Vardas ucigand demonul de mai inainte,cel care
ma pravalise la podea.Insfaca apoi sabia si vine spre noi,iar pumnul lui loveste scurt si sec in
figura atacatorului meu.Capul lui cade pe spate si bratele ii slabesc.

Am sarit pe data in picioare,inca ametita de lovitura si l-am sprijinit pe Vardas,ale carui forte s-
au dus deodata...Astaroth apare din spate,tinand in mana un jungher,apoi isi roteste ochii prin
camera.Fulgerator,se duce spre demonul naucit de pumnul cavalerului si ii taie gatul.Sangele lui
tasneste si ii murdareste pelerina.Gardienii zac cu totii secerati...In pofida grabei,nu ma pot opri
sa nu observ ironia din spatele acestei situatii...Trei gardieni...ucisi pe rand de un inger,un om si
un demon.Ochii nostrii se privesc complici.

-Trebuie sa plecam de aici cat mai repede...Vor veni si altii...

Astaroth l-a luat pe cavaler,iar eu am mers in urma lor,pandind in toate partile,tinand sabia plina
de sange in pozitie ofensiva.Dupa ce am mers prin tunelul principal,am ajuns in fata unei alte
usi.Aud aceleasi cuvinte soptite si usa se topeste.

-De aici,nu ne va mai putea vedea nimeni...Am vrajit tunelul...

Astaroth ii ia bratele cavalerului de dupa gatul ei.Vardas se lasa jos si se reazama de peretele
tunelului,rasufland din greu.Ma aplec spre el si cand ii vad chipul palid si obosit,ma cuprinde
mila.Mainile lui fierbinti le cauta pe ale mele...

-Iarta-ma...

Suferinta lui indelungata l-a facut umil.Nu mai vad urma de mandrie in el.

Cu toate ca a slujit intunericul atat de mult timp,a ales la sfarsit sa lupte pentru mine.Ce nu voi
intelege niciodata insa e legatura lui cu demonita.Ca si cand ar sti la ce ma gandesc,el zambeste
subtire.

-Stii Layra,e posibil...Sa iubesti un demon.Pana la urma,eu ce sunt? Te-am tradat...Si pe tine si
pe Batrani...Pe Dumnezeu de asemeni.Stiu ca sunt blestemat,fie ca ma gaseste Lucifer,fie ca
nu.Sunt la fel ca si ei...

-Nu,nu esti Vardas...Am vazut lumina din tine...Daca ai slujit intunericul,sunt sigura ca nu ai
facut-o de bunavoie...

Ochii lui incercanati capata un licar de speranta.

-Ai dreptate Layra...Si in acelasi timp nu ai...

154
CAPITOLUL 38: POVESTEA UNUI CAVALER

E liniste in tunelul cufundat in semiintuneric.O vad pe Astaroth cum deseneaza cu un jungher un

cerc auriu pe podeaua de piatra.Cutitul pare a fi vrajit,pentru ca linia e facuta din pulbere.Se
aseaza apoi in interiorul lui si incepe sa murmure fel de fel de descantece,pe un ton scazut.

Eu ma retrag si ma asez langa Vardas,stand cu spatele lipit de tunel.

-Ce face acolo?

Vardas o priveste si o umbra vaga trece peste chipul lui.Apoi ma strapunge cu ochii ca aluna.

-Creeaza un cerc magic care ne va teleporta in subteran,acolo unde este inchis Makai.La nivelul
noua este plin de gardieni si ar fi imposibil sa scapam neprinsi.Vraja ei ne va proiecta direct in
celula lui Makai.Dupa ce il dezlegam,voi iesi de acolo in acelasi fel,dar nu va fi usor...Pana face
legatura dintre cercul de acolo si cercul de aici,noi va trebui sa protejam intrarea in celula...Daca
intra peste noi,suntem pierduti...

-Stii multe lucruri despre magia straveche...Te-a invatat Astaroth?

-Printre altele...Insa eu nu sunt mag,sunt luptator...Stiu unele lucruri,dar nu am harul ei...

-De cat timp va cunoasteti?

-De mai bine de 5000 de ani...

Ne-am uitat spre demonita,care pare cuprinsa de o transa,pentru ca sta complet nemiscata,in
picioare,cu mainile intinse si palmele spre tavan...Ochii ei sunt dati peste cap si sub pleoape nu
se mai vede pupila neagra...Doar ceva alb,care ii imbraca ochii in mod sinistru.

-De cat timp cutreieri Pamantul Vardas?

El ofteaza melancolic.

-De multa,multa vreme...Cam de pe vremea pe cand Lucifer fusese inchis in iad...Si odata cu
el,si ceilalti...Azazel,Astaroth,Asmodeu...

-Dar asta inseamna ca traiesti de peste 10.000 de ani! Cum ai reusit asta?

El scrijeleste ceva cu un briceag pe podea.

155
-Eu si Astaroth am facut un pact,chiar atunci la inceput...Ea voia sa scape din iad,eu voiam sa fiu
Nemuritor...Impreuna cu o mana dintre cavalerii mei,am eliberat-o...Dar Lucifer a aflat si ne-a
ademenit,promitandu-ne ca ne va lasa sa fim pentru totdeauna impreuna...

-De ce voia Astaroth sa scape din Iad?

-Ea...Si-a dat seama de eroare,dar a fost prea tarziu...Nu mai putea sa se intoarca in taramurile
ceresti,dar nici nu voia sa il slujeasca pe Lucifer...Voia izbavire si credea ca o va gasi aici pe
Pamant...Cu mine.Asa ca m-am intors cu ea in Iad...Si Lucifer si-a tinut promisiunea...Cel putin
pe jumatate.Este periculos sa faci orice fel de targuri cu el.

-Cum adica pe jumatate?

-Ne-a lasat sa fim impreuna cu o conditie...Ca eu sa ii jur credinta si toata viata mea nemuritoare
sa o petrec luptand pentru el.

-Si daca ai fi refuzat?

-Ar fi aruncat-o pe Astaroth in abis...Iar pe mine m-ar fi ucis in chinuri.Oricum,nu aveam de

gand sa refuz...

-Adica...Ai facut rau doar pentru a ramane cu ea in Infern?

-Cateodata faci lucruri nebunesti...Pentru un strop de iubire.Dar acest pact mi-a distrus sufletul
Layra...Iar Astaroth nu mai este cum a fost la inceput.Am incercat de nenumarate ori sa iesim din
Iad,dar am esuat.Dar intr-o zi,soarta ne-a zambit...A fost ziua cand Lucifer mi-a cerut sa ma duc
ca spion in Ordinul Dragonului...El stia ce va fi,stia ca vei ajunge acolo intr-o buna zi.

Am inghitit in sec.

-Si ti-a cerut sa ma ruinezi...

-Da.La inceput,a fost o misiune ca oricare alta.Te-am urat de moarte atunci cand ai azvarlit-o pe
Astaroth din trupul surorii tale...Si am jurat razbunare.Mi-am jucat rolul foarte bine,asa de bine
incat incepusem sa cred si eu ca ceea ce faceam era adevarat...Si cand mi-am dat seama ca tu nu
esti om...Am stiut ca ISH mi-a trimis o cale de salvare...Deja pierdusem tot.Asa ca m-am
razvratit si am luptat pentru tine...

-Am stiut mereu ca ceva se intampla cu tine,Vardas...Parca erati doua fiinte in acelasi trup...

El intoarce capul dezgustat.

-Nu mai vreau sa imi amintesc...Lucifer m-a folosit in cel mai marsav mod,intrand in trupul meu
si facandu-ma sa fac lucruri...nedemne.

-Si totusi in final...M-ai tradat.

156
-Am facut-o pentru ea...Printul a venit si mi-a zis ca o va intoarce pe Astaroth in trupul ei
original daca eu il ajut sa intre in Templu...Eu fiind om puteam sa fac asta,dar el nu...

-Tu ai distrus statuia lui ISH?

El priveste spre podea si rusinea se intipareste pe chipul lui.

-Dupa cum ziceam,nu poti sa ai incredere in intuneric...Al doilea targ m-a costat la fel de
mult...Ea a fost eliberata,iar eu aruncat in carcera...

Am rasuflat din greu si am strans sabia mai bine in mana.Cum sa il mai judec pe Vardas
acum,cand eu insami am facut pacturi cu intunericul de la bun inceput? Iar eu nu eram un
criminal,asa cum e Vardas...Eram preoteasa.

Trebuia sa imi fi protejat Ordinul...Am facut aceeasi greseala ca si Vardas.Vrand sa o salvez pe

Nyria,am sacrificat sute de suflete...Povestea lui imi aduce lacrimi in coltul ochilor.

Si acum gandindu-ma la asta,imi dau seama cat de mult seman cu acest cavaler apostat din vremi
de mult apuse,care a facut orice pentru iubire...

Dar iubirea...este ceva creat anume pentru om.Eu cunosc doar simtul datoriei.Si cu toate
astea,am vrut sa simt macar pentru o zi ce simt oamenii...Ticalosul de Lucifer! Fireste ca el a
intrezarit asta in inima mea.

Daca eu nu aveam o slabiciune,nu ar fi ajuns niciodata la mine.Nimic din toate astea nu s-ar fi
intamplat,iar eu as fi slujit in continuare ordinul Semilunei,pana cand moartea ar fi binevoit sa
ma ia de pe Pamant...

Dar daca toate astea trebuiau sa se intample? Care este scopul meu final?

Simtind ca ma framant,Vardas mi-a luat mana si mi-a strans-o cu nadejde.

-Nu dispera,vor veni si raspunsurile...Cand vei fi pregatita sa le primesti.

Cuvintele lui sunt intrerupte de vocea demonitei.

-Cercul este gata.Sa mergem!

Il ajut pe Vardas sa se ridice si ne ducem spre coltul tunelului,apoi pasim in mijlocul

cercului.Fara sa se sinchiseasca de faptul ca eu ma aflu acolo,demonita il ia pe Vardas de dupa
gat si isi lipeste buzele de buzele lui,mangaindu-i pletele negre aflate in neoranduiala.El se lasa
furat de ea cateva clipe,apoi o strange la piept.

-Desmonia aerctus benefidus!

157
Cuvintele ei au facut marginile cercului sa se aprinda si sa arda ca un foc auriu.Lumina ne
inconjoara si imi strang ochii fara sa vreau.Nu mai deslusesc nimic si peretii tunelului se pierd
undeva in fundal.

O ameteala usoara ma face sa ma clatin si pe cand credeam ca ma voi prabusi,lumina dispare si

picioarele mele simt podeaua la fel ca si inainte.Ma uit imprejur cu mirare.

-Suntem tot in tunel?

-Shh!

Astaroth se desprinde din bratele cavalerului si pune degetele pe buze,in semn de tacere.

Dupa ce ma uit mai bine,vad ca ne aflam de fapt in zona carcerei.Sabia mea incepe sa luceasca
slab si vad undeva in intuneric niste lanturi atarnate de tavan.Ne aflam intr-o celula destul de
mare,mai mare decat cea in care statuse Vardas.Pe coridoare se aud pasi indesati.Ne strecuram ca
umbrele spre o silueta inalta,prizoniera in intuneric.Vederea unor plete blonde ma face sa
tresar.O voce ragusita se aude,dar degetele mele ii acopera buzele.

CAPITOLUL 39: EVADARE DIN INFERN

In loc de bucuria pe care ma asteptam sa o vad,citesc in ochii lui Makai cu totul altceva.

-Layra,ai innebunit? Ce faci aici?

-Am venit sa te eliberez...

Ochii i se muta de la mine la Astaroth si cu toata oboseala pe care o simte,o grimasa ii crispeaza
trasaturile.

-De cand te aliezi cu intunericul pentru a ma elibera?

-E complicat...Acum lasa-ma sa te ajut...

-Daca trebuie sa ies din Infern in acest fel,prefer sa raman aici...

Isi smuceste mainile si lanturile ii zornaie.Am scos sabia si fara sa ii mai ascult protestele,am
topit lanturile cu taisul ei.Makai imi cade in brate.

Astaroth se duce in coltul celulei si incepe sa rosteasca cuvinte de nedeslusit,desenand cu

jungherul simboluri in aer.

158
Bratele fratelui meu sunt slabite si incheieturile insangerate.Fata lui palida este incarcata de
suferinte fara sir si inima mea sangereaza de vinovatie.Fiecare taietura si vanataie pe care o vad
pe trupul lui ma doare mai tare decat daca le-as fi primit eu.

Pe coridor se intetesc pasii si vocea unui gardian rasuna tunator.

-Verificati prizonierul!

Vardas a tresarit si a strans in mana cutitul scurt,eu am scos sabia,apoi l-am tras pe Makai
undeva intr-un colt.

-Astaroth...Indiferent ce faci acolo,ar trebui sa te grabesti...

Ea nu imi raspunde,preocupata sa incanteze.

Vardas imi face un semn si pricep de indata gandul lui.Ma strecor cu grija,ca nu cumva gardienii
sa ma vada prin ferestruica cu zabrele.Ma lipesc cu spatele de zid,undeva in stanga usii,iar
Vardas face la fel,de cealalta parte.Un pas apasat vesteste sosirea unuia dintre ei si suierul unui
bici imi sfaraie in apropierea urechilor.

Scund,indesat si acoperit de par,unul dintre zebruni paseste in intunericul celulei si cand vede ca
prizonierul nu se mai afla in locul unde trebuia sa se afle,se pregateste sa dea alarma.Usa se
inchide cu zgomot in urma lui.

Vardas ii sare in spate si taisul jungherului sau ii taie de indata gatul.El cade pe podea horcaind si
eu il iau de unul dintre brate,tragandu-l dupa mine.Cu mare greutate,il ascundem undeva in
intuneric si ne pregatim in cazul in care un alt gardian ar avea pofta sa intre.Asasinarea lui a
trecut neobservata,dar timpul nostru se scurge.

Un cerc auriu incepe sa straluceasca pe podea.L-am ridicat pe Makai,care pare din ce in ce mai
naucit si mai obosit.

-Astaroth,esti gata?

Vardas ii sopteste ceva la ureche nerabdator si ea arunca o privire in directia noastra.Face semn
sa ne asezam in interiorul cercului.Pe coridor se aud alti si alti pasi.

-Ydar,ai verificat prizonierul?

Am tresarit cu totii si ne-am asezat degraba asa cum ne-a indicat demonita.Incepe a bolborosi
cuvinte iar in limba ei ciudata,iar noi privim cu ingrijorare spre usa.Superiorul lui Ydar impinge
de usa si da sa intre.

Privelistea il lasa fara glas.Pe cand se pregatea sa se napusteasca asupra noastra,o lumina
orbitoare ne invaluie si el isi duce mana la ochi mugind.

159
Ameteala imi invaluie capul si il tin pe Makai cat mai lipit de mine,simtind ca fortele imi
slabesc.Din fericire,nu dureaza mult si ne regasim in tunelul de deasupra,in acelasi cerc pe care il
desenase Astaroth mai devreme.

-Trebuie sa iesim din tunel acum! Au dat alarma si sunt pe urmele noastre! Vor scotoci fiecare
ungher...Haide,frate!

L-am imbarbatat pe Makai,care se chinuie sa se tarasca agatat de gatul meu.Mi-am scos sabia si
l-am predat lui Vardas.Oricat de mult uraste Makai ideea ca un demon sa il ajute,nu are
incotro.Isi lasa bratul pe dupa gatul demonitei si se sprijina de ea,in vreme ce cavalerul mi se
alatura.

Pasii nostri grabiti parcurg tunelul cu repeziciune,acompaniati de icnetele lui Makai si rasuflarea
greoaie a lui Vardas,care este si el la fel de slabit.Nu trece mult si vedem o licarire alba,undeva la
capatul acestui tunel.Cizmele noastre rasuna si mai aprig pe pietrele seci,ochii nostri se maresc
de speranta si toata slabiciunea ne dispare.Am iesit la gura tunelului privind cu mirare locul.

O campie nesfarsita plina de oase umane.O campie plina de praf ce are culoarea
mucegaiului.Frunze putrede si copaci desradacinati parca de o furtuna puternica.In
departare,padurea se indeseste si copacii capata parca ramuri si frunze ruginii.Cu bucurie
launtrica imi dau seama ca suntem undeva la marginea Campiei Pustiirii,locul de unde se pleaca
pe taramul lui Azazel.Daca vom merge spornic ar trebui ca in doua ceasuri sa parasim taramul
intunericului.

Makai s-a lasat istovit la pamant.M-am dus degraba la el.

Abia acum vad ca este ranit undeva in zona burtii.Rana are o culoare maroniu-verzuie si
supureaza iar Makai e cuprins de fierbinteala.

-Cine ti-a facut asta?

-Gardianul...Acum vreo trei zile.S-a redeschis din cauza mersului...

I-am pus mana la frunte si m-am uitat ingrijorata in departare.Cum va rezista Makai unui drum
atat de lung? Vardas imi pricepe framantarile si incepe sa rupa crengi groase pentru a improviza
un pat de nuiele.Il ajut,rupand bucati mari din hainele mele,pe care le trasform in funii.

Legam crengile una de alta,ca intr-o impletitura si le intarim cu materialul zdrentuit.Vardas a

ramas cu pieptul descoperit iar haina lui e complet sacrificata.Astaroth isi lasa si ea mantia pe
mainile noastre.

-Ne miscam prea incet...Gata,nu mai putem astepta! Vardas,trebuie sa pleci!

Mi-am rotit ochii spre cavaler si el spre mine.Astaroth s-a agatat de gatul lui si s-au dat
deoparte,continuand sa vorbeasca cu glas scazut.Il vad pe cavaler facand gesturi de revolta cu
mainile si privirile ei manioase.

160
-Este unul dintre cavalerii Ordinului Dragonului...Crezi ca il voi lasa sa moara si voi fugi ca un
las? Nu o voi face,nici chiar pentru tine,Astaroth...

-Trebuie! Altfel tot ce am facut va fi in van...Eu pe tine vreau sa te salvez de mania lui
Lucifer,nu pe fratele ei,nici pe ea...

Mainile ei ii cuprind fata si il priveste rugator,dar el se smuceste.

-Ma poti ajuta sau ma poti impiedica...Tu alegi.

-Nu intelegi ca nu mai este timp? urla ea exasperata.Ii simt,nu sunt departe de noi...

Vardas ma ajuta sa il pun pe fratele meu pe targa si o ia de un capat,iar eu de un altul.Demonita

ne urmeaza la distanta de un pas,uitandu-se speriata in toate partile.

Undeva in departare se aude croncanit de corbi.

Cerul capata o culoare plumburie si vantul se starneste,unduindu-ne pletele.Mergem cat putem

de repede,dar trupul voinic al lui Makai este destul de greu.In suflet mi se strecoara un fior de
gheata,pe care nu l-am mai simtit decat in ziua in care am planuit evadarea cu Astaroth.

O amenintare se afla deasupra capetelor noastre si ea se apropie cu repeciziune.Desi Lucifer este

plecat din Infern de cateva zile,ceva imi zice ca nu este departe de noi.Dar cum ar putea sti? Doar
daca nu cumva cineva ne-a tradat...Ma uit spre Astaroth.Nu,nu ar face-o.Nu pentru ca ar avea un
suflet nobil,ci pentru ca acum e la fel de speriata ca si mine.Si mai mult decat atat,nu pare
speriata pentru ea,ci pentru Vardas.Caci dupa ce ai vazut abisul,ce te mai poate speria?

Nu mai are nimic de pierdut.Decat pe el.Cat de ciudata poate fi viata,sa ajung sa ma aseaman cu
ea...Deodata,fara sa vreau,inima mi se umple de mila cand vad iubirea ei deznadajduita.

Poate ca exista speranta pana la urma pentru Cei Pierduti...

CAPITOLUL 40: GARDIENII NISIPULUI

Un vuiet vine dinspre miazanoapte...Un urlet lugubru asemanator cu tipatul unui sacal ne zgarie
timpanele si sabia mea incepe sa luceasca.De data asta insa culoarea ei ma lasa uimita,pentru ca
nu mai vad albastrul binecunoscut.Lama ei este rosie,insa simbolurile sunt stinse.

Stiu ca este vorba despre ceva rau,dar nu acel rau pe care il cunosc deja.Sa fie vorba de caini
infernali sau de altceva? Nisipul de sub picioarele noastre freamata amenintator si locul incepe sa
se zgaltaie,ca si cand ar fi prada unui cutremur.Am lasat targa jos si am scos sabia din
teaca,privind in toate partile.Vardas s-a asezat spate in spate cu mine,cutreierand imprejurimile
cu sagetile ascutite ale privirii lui.

161
-Ce este asta?

-Serpilieni! Gardienii nisipului...sopteste Astaroth.

O coloana de nisip se vede undeva in departare.Se misca incet,dar dupa directia ei,devine
limpede faptul ca se indreapta spre noi.Nu apuc insa sa ma gandesc la asta pentru ca de sub
nisipul framantat incep sa rasara serpi grosi de aproape un metru,care imi aduc aminte de pitoni.

-Layra...Fii atenta!

Glasul ascutit al demonitei ma avertizeaza la timp.Sabia mea reteaza dintr-o miscare capul unuia
dintre serpi,care se apropiase periculos de mult de Makai.Alti si alti serpi rasar de sub nisip si ne
inconjoara din toate partile.Nu ne lasa sa inaintam,dar nici nu ne mai ataca.Capetele lor se inalta
deasupra nisipului si raman nemiscati asemeni unor stalpi.Doar limbile despicate le ies din cand
in cand din gura,amenintator.

-Ne pazesc...Oh Vardas,e prea tarziu!

Astaroth se repede spre el si il apuca de brat.El incrunta din sprancene,privind spre serpii
oribili,fara insa ca asta sa il sperie prea mult.10.000 de ani in intuneric ar cali pe oricine.

Mana mea tremura insa vizibil pe manerul sabiei,asa ca strang de ea pana simt ca imi plesnesc
falangele.M-am lasat jos langa Makai,privind spre coloana uriasa de nisip care se apropie de
noi.Firele de nisip se starnesc si ne ferim ochii,iar lumina incepe sa paleasca.De niciunde incep
sa rasara fulgere si catapeteasma cerului se rupe in doua.Aud un tipat slab.

-Vardas,sa fugim! O sa trecem printre ei!

Astaroth il ia de mana si se repede spre serpi cu sabia ei,dar unul dintre ei se incolaceste pe sub
picioarele ei si o trage dupa el.Sabia ii ramane in urma si este recuperata de cavaler.

-Las-o,jivina a iadului!

Cu ochii intunecati de furie,Vardas se lupta cu sarpele.Alti serpi mai mici rasar din pamant si
prind mainile demonitei,care ramane in capcana lor ca musca in panza paianjenului.Cel mai mare
dintre ei se repede spre Vardas sasaind si ferindu-se totodata cu abilitate de loviturile lui.

M-am uitat in ochii lui Makai,care tremura cuprins de friguri.M-am uitat la padurea din
departare.Serpii par preocupati de Vardas si de Astaroth.

-Fugi Layra...! striga el,ca si cand mi-ar fi auzit gandul.

L-am ridicat pe fratele meu si i-am trecut bratul pe dupa gatul meu,apoi m-am retras incet intr-o
parte,taraind sabia in urma mea.Un sarpe nu mai lung de un metru imi rasare langa cizma si
sasaie.Limba ii este plina cu venin si ochii ii sunt insangerati.Makai da sa il loveasca cu piciorul
dar sabia mea este mai rapida si il raneste.Sarpele fuge in gaura din care venise,dar alti si alti

162
serpi apar de peste tot si ne cotropesc.Pe cand credeam ca vom fi sufocati de numarul lor,se
intampla ceva straniu.Miscarile lor raman brusc suspendate in aer,ca si cand ceva i-ar fi
inghetat.Alte si alte fulgere rosii strabat cerul si locul se cutremura si mai tare decat inainte.

Atat Vardas,cat si Astaroth,au ramas prizonierii gardienilor.Spre mirarea mea,nu au fost ucisi si
nici macar raniti.Serpii ii trateaza ca pe o pretioasa incarcatura.Sau ca pe o masa pe care vor sa o
savureze curand...

Coloana de nisip devine un vartej negru,o intunericime adanca pe care o pot asemana doar cu
1000 de ani lipsiti de lumina zilei.1000 de ani de intuneric adunati intr-o clipa...Cand intunericul
incepe sa se destrame,vad cu coada ochiului cateva siluete.Siluetele se opresc in afara cercului
facut de serpilieni si capata contur si claritate.

Nu este nevoie sa vad mai mult ca sa stiu ca cel din fata lor este Belial.Groaza imi cuprinde toate
incheieturile.Ma uit la ceea ce se petrece,nu la mare distanta de cei doi.Cercul se mareste si
gardienii nisipului se retrag undeva in spatele nostru.Acum suntem inconjurati de ambele parti:in
spate serpii si in fata alaiul de luciferieni.Vad o sabie lucind si stralucirea ei ma orbeste.Taisul
sabiei se afla la gatul lui Vardas si tipetele demonitei razbat pana la mine.

-Belial,te implor...Nu fa asta,nu fa asta frate!

Makai ma strange de brat si ma priveste cu ochii obositi.

-Du-te si ajuta-i Layra...Eu nu mai am mult de trait.

-Sa nu cutezi sa spui una ca asta!

El imi ia mana.

-Aminteste-ti...Rolul tau este mult mai important decat crezi.Pentru ca aceasta misie sa fie o
izbanda,va trebui sa faci si acest ultim sacrificiu...Lasa-ma si du-te!

-Nu plec nicaieri.Crezi ca te las pe tine ca sa merg sa il salvez pe Vardas?

-Exact asta vei face.Acum!

El ma impinge iar ochii ii sunt strabatuti de fulgere.

-Am zis...Sa pleci acum!

Lacrimile mi-au tasnit din ochi de indata si ma ridic cu o miscare repezita.Chipul incordat al lui
Makai pare cuprins de un razboi launtric.

-Layra...Orice ai face...Sa nu iti pierzi credinta! Ma auzi?

163
Am dat din cap a aprobare si figura lui s-a sters usor sub perdeaua de lacrimi.Am fugit spre
grupul de luciferieni strigand"Slava lui ISH!"

Strigatele mele nu au ramas neobservate.Serpii se pregatesc sa imi taie calea,dar un gest al lui
Belial ii face sa dea inapoi.Sabia mea pare facuta din flacari acum.Si la fel este si sufletul meu
incarcat de amaraciune si neputinta...

-Da-i drumul,ticalosule!

Il vad pe Belial cum il impinge pe Vardas si acesta cade pe nisip.Serpii se incolacesc pe dupa
grumazul lui ca niste liane si il tin nemiscat.De acolo,atat el cat si Astaroth ma privesc cu ochii
uimiti.Pe cand ma apropii de el cu pasi apasati,mintea mi se duce la lupta de pe malul
raului,atunci cand eu si locotenentul iadului ne-am infruntat.

-Ai fugit prima oara de mine Belial.O vei face si acum? Esti chiar asa de las?

El ranjeste dispretuitor.

-Am urmat ordinele...Nimic nu mi-ar fi placut mai mult decat sa te spintec,sa iti scot plamanii
afara cu degetele... Sa iti smulg inima putreda si sa o arunc in foc! Iar oasele sa ti le toc marunt
cu barda mea!

Fiorul mi se strecoara pe spinare,dar nu las sa se vada nimic.

-Ai terminat cu povestile de groaza?

Sabia lui parca ii tasneste din mana si taisul ei il loveste pe al meu.

-Mai sa fie,de unde atata forta in tine,ingerule? Sa fie oare lucratura unui anumit demon tradator?

Ochii lui se rotesc spre Astaroth,care il priveste incarcata de ura.

-Taci Belial! striga ea.

Sabiile ni se incruciseaza si se incinge un duel in toata regula.Bratul lui Belial este puternic si in
mod sigur are experienta in ale bataliei.Miiile de ani in care s-a razboit cu Fiii Luminii l-au facut
maestru al sabiei si virtuosul bardei cu tais lat.Pe langa el,eu sunt asemeni unui copil ce abia
invata sa mearga...Cu toate astea,am condus o batalie...E o nebunie sa crezi ca te poti lupta cu
Dumnezeu si sa castigi razboiul! El se arata prin forta sabiei mele,prinse de niste maini
nepricepute,dar doritoare de izbanda.

Ma feresc la timp de un atac direct si dansez in jurul lui,nelasandu-l sa ma atinga.Trupul lui

masiv se misca mai incet decat al meu si asta imi aduce un avantaj.Daca am invatat ceva in arta
bataliei este ca atunci cand ai un inamic mult mai puternic si mai priceput decat tine,tot ce poti
face este sa il obosesti cat de mult poti,sa il faci sa creada ca el detine controlul absolut si cand
vigilenta ii va scadea...Sa il lovesti naprasnic.

164
Un ranjet imi arata ca deja este convins de superioritatea lui.

Lupta noastra este intrerupta brusc de un tunet care imi arde dureros timpanele.Sabia mi-a cazut
pe jos si mainile mele s-au dus spre urechi intr-o miscare violenta.Vardas urla si sangele ii
tasneste pe maxilar.Mainile lui sunt prizoniere si nu poate sa isi astupe urechile.Ceilalti demoni
din spatele lui Belial raman insa nemiscati,fara sa fie cuprinsi de vreo durere.Ochii mi se
impaienjenesc,pe masura ce tunetul se preschimba intr-un scartait lugubru,ascutit,ca si cand doua
sabii uriase s-ar ciocni una de alta.Simt sangele cum imi curge printre degete si incep sa
urlu.Genunchii mei au muscat nisipul si imi rotesc ochii cautandu-mi sabia,pe care o vad in
mainile triumfatoare si inmanusate ale lui Belial.

Un vartej zgaltaie locul si o silueta inalta si binecunoscuta isi face aparitia.

Zgomotul unor clopote si soapte macabre impanzesc aerul,urland pe mii de voci.Nisipul se

starneste si cerul se cutremura.Un bici de foc porneste dinspre Belial si imi prinde piciorul,apoi
sunt tarata spre el fara sa vreau.Incerc sa ma dezleg dar biciul imi arde pe data palmele si urlu
ascutit.Cand ajung in fata lui,niste lovituri bine plasate de picioarele lui imi lovesc pantecele.Fata
lui este cuprinsa de o bucurie diabolica si ochii ii sticlesc ca doua lumanari.O alta lovitura...Si
inca una.Rasuflarea mi s-a taiat si pret de cateva clipe ma chinui sa trag aer in plamanii mei
paralizati de durere.Pumnul lui Belial imi loveste fata cu sete si am cazut la pamant.Vad vag
conturul unor cizme negre si simt miros de metal incins si caldura mare venind de deasupra.

-Ajunge! Leag-o!

Simt mai multe perechi de maini cum imi incatuseaza bratele si Belial ma ridica apoi
sus,tinandu-ma strans lipita de el,cu o mana petrecuta pe dupa grumazul meu si cu cealalta
tinandu-ma de gat.

Toate zgomotele inceteaza pe data si in fundal mai ramane doar incantatia pe mii de voci.Silueta
se intoarce spre mine si doi ochi cuprinsi de intuneric din adanc ma tintuiesc cu ura.

-Lucifer! murmur eu sleita de puteri.

CAPITOLUL 41: UN SEMN PE CER

Printul este imbracat complet in negru si poarta o cununa ciudata pe cap,care ii acopera jumatate
din frunte.Cununa este facuta din aur si decorata cu mii de pietre pretioase.Chipul lui palid este
cuprins de furie si ochii demonici se subtiaza in doua fante tenebroase.Isi strange pumnul si vad
inelul in forma de sarpe cum scanteiaza.Aripile lui de fum s-au ridicat cu semetie si o multime de
corbi au acoperit cerul.

-O sa ma ocup de tine mai tarziu...

165
Se duce cu pas indesat spre Vardas si face un semn serpilor.Acestia incep sa il muste si urletele
lui imi ard urechile mai rau decat tunetul de mai inainte.

-Printe...Te implor! striga Astaroth.

Serpii continua sa il invenineze pe Vardas,al carui chip se face pamantiu.

Lucifer face un alt semn in aer si acestia il elibereaza.Se apleaca si il ia pe cavaler de

gat,ridicandu-l incet.Picioarele lui parasesc pamantul si ramane suspendat la cativa centimetri in
aer,cu gatul cuprins de mana Printului.

Ochii lor se intalnesc.Si de o parte si de alta pot vedea acelasi lucru:o ura neostoita,neimblanzita
de nimeni si nimic.Desi este la mana lui,Vardas zambeste dispretuitor.

-Printe,cruta-l! Te implor!

Demonita se taraste cu greu incercand sa ajunga la picioarele lui,dar serpilienii o impiedica.O

voce aspra si metalica ii intrerupe cuvintele.

-Priveste cu atentie Astaroth! Acum vei vedea cat de tare bate inima acestui om pentru tine!

-Nuu,nuu,nuuu! Cruta-l!

Toti ochii sunt indreptati spre cei doi.Inima imi bate sa imi sparga pieptul.Un zgomot de tobe se
aude ritmic,sincron cu bataile din pieptul meu.Sudoarea mi-a invadat fruntea si un presentiment
urat ma invaluie.

Ca un fulger,mana dreapta a Printului intra in pieptul dezgolit al cavalerului nemuritor si se

retrage la fel de repede,incarcata de sange.Aud un geamat agonizant,impletit degraba cu urletele
lui Astaroth.

Spre oroarea mea,mana Printului tine strans ceva ce inca palpiteaza usor: inima lui
Vardas.Pieptul ii este sfasiat si sangele ii curge in cascada.Ochii cavalerului au ramas
deschisi,cuprinsi de groaza mortii si un rictus ii imbraca gura.Corpul lui cade cu un zgomot
infundat,eliberat din mana Printului si sangele i se amesteca cu nisipul.Inima de foc a cavalerului
a incetat sa mai bata si Lucifer o arunca pe jos ca pe un gunoi.

-Fii blestemat! Sper sa arzi in Ghenna pentru vesnicie!

Alte si alte blesteme curg din gura lui Astaroth,dar eu am ramas muta din cauza ororii.La ureche
il aud pe Belial chicotind usor.Ochii negri ai demonitei se intalnesc cu ai
Printului.Disperarea,mania si jalea ei parca il hranesc,pentru ca incepe sa zambeasca satisfacut.

-De ce esti nemultumita? L-am crutat.

166
La auzul cuvintelor toti demonii au inceput sa rada galagios.Rasetele lor bolnave imi aduc
aminte de galgaitul vinului atunci cand este turnat in pahare,amestecat cu tipetele coiotilor.Am
ramas impietrita.Makai,Makai...Ma uit in departare si vad inca silueta lui zacand intinsa pe
targa.Oare a murit? Nu vad nicio miscare.

Pasii apasati ai Printului se apropie incet.Se opreste in fata mea.

Mana lui plina de sange trece usor peste buzele mele.Tresar scarbita.Zambetul de mai devreme i-
a pierit.Nu pot citi ce este pe chipul lui acum.Manie,ura,tristete?

Degetele i se priponesc pe fruntea mea si ma apasa cu vizibila cruzime.Am incercat sa smucesc

din cap,dar mana lui Belial ma imobilizeaza.O durere naprasnica imi invadeaza capul si totul se
intuneca incet.Aud ca prin vis glasul Printului dand porunci si il simt pe Belial cum ma arunca pe
spatele lui ca pe un sac.Aud gemetele lui Astaroth si croncanit de corbi.

Apoi cad in lesinul daruit de Lucifer.

***

Cand ma trezesc,in jurul meu totul e cufundat in semiintuneric.Simt ceva matasos cum imi
mangaie palmele si deschid ochii pe jumatate.Tesatura patului se unduieste la presarea degetelor
mele si vad cu coada ochiului perna brodata pe care mi se odihneste capul.Sunt imbracata cu
aceleasi haine,dar cineva mi-a dat cizmele jos si o patura cu broderii imi acopera picioarele.

Camera in care ma aflu imi este necunoscuta.Dat fiind ca palatul lui Lucifer are cateva mii de
incaperi,imi este greu sa imi dau seama daca ma aflu in aripa de vest sau in cea de est.Dar dupa
modelele geometrice de pe dusumea,statuetele in forma de sarpe si mirosul vag familiar stiu ca
sunt in apartamentul lui.

De indata ce imi dau seama de asta tresar si ma ridic pe data in capul oaselor.Mainile mele
prafuite sunt prizoniere in alt fel de catuse,unele de culoarea aramei.In van am incercat sa scot
una dintre ele,parca sunt una cu pielea mea.Dupa ce m-am caznit o vreme,incercand sa imi vin in
fire,prin inima mi-a trecut un fier inrosit care mi-a adus o durere cumplita.

Oroarea petrecuta nu demult imi vine in minte si cugetul meu se intuneca,lasand lacrimi piezise
sa imi spele obrazul.Nu dureaza mult pana imi inclestez pumnii de furie.Am sarit din pat,dar
ameteala ma face sa ma clatin si ma sprijin de baldachin.

-Ai grija...Te-ai putea rani.

Vocea grava din spatele meu imi ingheata pe loc oasele.Ma intorc cu o miscare greoaie si incerc
sa ghicesc trasaturile celui care imi vorbeste.O umbra se strecoara usor pe langa perete si ma face
sa imi duc mana la sold,asa cum fac ori de cate ori vreau sa imi scot sabia.

Lucifer paseste dintre acele umbre si chipul ii este luminat de astrul palid care sclipeste acum pe
cer.O semiluna.De cand se vad astri pe cerul iadului?

167
-Nu este un corp ceresc...Este unul dintre semne.

Am incercat sa imi stapanesc furia,pentru ca vreau sa aflu mai multe despre acel astru.M-am dus
spre fereastra si m-am sprijinit de pervaz,iar Printul mi s-a alaturat,pastrand totusi o distanta
considerabila fata de mine.

-Semne? Ce prevesteste acest semn?

-Sfarsitul unui lucru si inceputul altuia...

Raspunsul lui vag nu ma multumeste deloc.Am rasuflat adanc si am indraznit sa imi intorc ochii
spre el si sa il privesc direct.Ochii lui adanci si negri au luminite rosii in ei.Gura ii sta stransa
intr-o expresie inghetata si pletele negre ii sunt prinse la spate.O cununa de data aceasta neagra ii
imbraca fruntea,iar de o parte si de alta a ei sunt prinse excrescente asemanatoare unor trandafiri
din rubin.Costumul negru este tesut dintr-un material fin si decorat cu fire rosii.

Ca de obicei,alura lui mandra este podoaba cea mai de pret.Isi tine mainile impreunate la spate si
ma priveste lung,intr-un mod ciudat.

-De ce l-ai ucis pe Vardas?

El asteapta putin inainte sa imi raspunda,ca si cand ar cantari cuvintele cu grija.

-Vardas ar fi trebuit sa moara inca de cand m-a tradat prima oara...L-am lasat in viata pentru ca
asa mi-a cerut Astaroth...Si drept multumire a incercat sa il elibereze...Mai mult,te-a folosit pe
tine pentru asta...A facut lucrul de neiertat.

-Lucrul de neiertat?

-A devenit un obstacol in calea planurilor mele...Nu ii voi arata niciun strop de indurare...Nu
pentru urmatorii 500 de ani de tortura...

Desi Astaroth este un monstru,de data asta simt nevoia sa o apar.

-Tot ce a facut a fost sa isi protejeze iubirea...

Vorbele mele parca ii picura venin in sufletul negru pentru ca intreaga camera isi pierde lucirea
slaba si se intuneca,iar podeaua incepe sa se zgaltaie.

-Iubire?! Daca mai pronunti acest cuvant vreodata,am sa te jupoi de vie!

Fumul ce il insoteste pretutindeni m-a invaluit si mainile lui fierbinti imi strang bratele in mod
dureros.Ochii lui ma hipnotizeaza,asa cum s-a intamplat atunci in Gradina Oaselor...Deci aici
zace slabiciunea lui!

168
-De ce urasti asa de mult acest cuvant? Tatal nostru din iubire ne-a creat...Lumina ei se afla in
fiecare dintre noi,chiar si in tine,Lucifer...Tu esti...

-Inceteaza!

Umerii mei se cutremura cand simt fierbinteala lui cum imi intra in oase.

-Tu ai fost...Steaua Diminetii...Ai stralucit mai mult decat toate stelele din cer luate la un loc...De
ce ai ales intunericul ca si coroana?

Ochii lui aproape ies din orbite.

-Am ales ?! Nu am avut nimic de ales! Am fost alungat in tenebre...Incarcerat pe Terra intr-un
invelis inferior si torturat de umbre! Si sti de ce s-au intamplat toate astea? Stii ?!!!

De data asta mania lui amestecata cu disperare ma sperie.I-am prins bratele,in vreme ce el ma
tine de umeri ca in menghina,incercand sa ma eliberez.

-Toate...Toate s-a intamplat pentru ca EU l-am iubit prea mult! Da,asa de mult incat nu am vrut
sa IL impart cu oamenii! Creaturi slabe,odioase,netrebnice...Mi-a cerut sa ma plec
lor,mie...Stralucitorul! Dupa toate cate am facut pentru El! Sa slujesc timp de eoni aceste
semifiinte mizere si prostesti.M-a umilit! Asta mi-a fost rasplata pentru credinta mea,pentru
fidelitatea mea! Crezi ca vreau sa ma inchin unui Dumnezeu partinitor,care a uitat ca primii lui
Copii au fost ingerii ? Noi suntem adevaratii lui fii!

-Te inseli Lucifer! Tatal ne iubeste pe toti la fel de mult! Tu si ceilalti nu ati inteles planul lui cu
oamenii...Nu ati priceput lucrarea pe care o facea prin OM...Nu ai fost dat la o parte,nici
inlocuit,nici alungat! Tu si numai tu i-ai declarat razboi Tatalui nostru ISH!

Camera se zguduie din temelii.Hainele Printului par facute din metal topit si ochii ii ard in
flacari.Pronuntarea numelui Sfant il face sa isi iasa din minti.

Ma impinge cu putere de umeri si ma trezesc plutind prin aer,apoi ma izbesc cu spatele de perete
si cad jos.Rasuflarea mi s-a oprit pentru o clipa din cauza durerii.Am inceput a geme si mainile
mi se chircesc de podea,incercand sa imi gasesc suflul.Camera isi pierde intunericul si astrul
lumineaza cu putere pe fereastra.Candelabrul se aprinde deodata si miiile de luminite de cristal
imbraca camera cu lumina rosiatica.Aud apoi pasi precipitati.

Niste maini imi ridica capul incet si ma simt sprijinita de niste genunchi.Ochii in flacari ai lui
Lucifer imi cerceteaza cu atentie chipul.Un brat il are petrecut pe langa umerii mei,sprijinindu-
ma,iar cu cealalta mana imi mangaie pletele.

Incet,foarte incet,mania incepe sa i se topeasca...Nici el nu stie de ce face asta,ii simt gandurile

confuze si incarcate de durere.Imi dezlipesc buzele.

-Vezi? Am avut dreptate...Lumina inca palpaie in tine...

169
-Nu mai vorbi! ma dojeneste el.

Insa limba mea nu vrea sa se stapaneasca.Ma simt aproape de o victorie.

-Iti pasa de mine...De ce?

Oglinzile intunecate nu imi ofera niciun raspuns.Mana lui imi atinge fruntea si buzele incanteaza
ceva abia deslusit,iar durerea mi se opreste.El ma priveste grav.

-Ar trebui sa te odihnesti.

Ca un fulger,ma depune pe pat si tot ca un fulger dispare,fugind de ochii mei,pe jumatate

intristat,pe jumatate rusinat de slabiciunea lui si cu o unda de manie ce voia sa se nasca,dar el nu
a mai lasat-o.

Oftez obosita si ma las prada in patul matatos,lasand toata durerea din suflet sa se piarda intr-un
somn de piatra.

CAPITOLUL 42: URMASUL INTUNECIMII

Ma aflu din nou in curtea de piatra,locul unde se desfasoara de obicei ceremoniile.Astazi curtea
este goala si nu vad dansatorii pe care ii urmaresc de obicei.Pesemne sarbatorile lor se desfasoara
in alta parte,pentru ca aud muzica in departare,in partea de vest a castelului.Sunt singura si ma
simt infrigurata.

Cerul are o culoare plumburie si trista,dar palatul scanteiaza ca o nestemata rosie,incalzit de

flacarile Infernului ce zac adanc sub pardoseala.

Se aude un vajait si vad o coloana de fum negru cum capata contur.Coloana se clarifica si ma
lasa sa vad un tanar chipes,imbracat intr-un costum verde inchis.Parul blond ii este prins cu
panglici si are semne pictate pe fata.Daca nu ar avea ochii complet negri,ar fi asemenea unui om
obisnuit.Se inclina si eu ridic mirata din spranceana.Modestia lui este insa ingrozitor de falsa.

-Eu sunt Desmoniu...Printul m-a trimis sa te escortez.

Inclin din cap fara sa ii raspund.El imi face un gest cu mana,prin care ma invita sa o iau
inainte.Mergem pe drumul pavat cu marmura pana ajungem la o cladire separata de restul
palatului.Aceasta arata ca un dom imens,iar undeva sus acoperisul este spart,lasand cerul sa se
vada atunci cand pasesc inauntru.

Domul este un fel de templu satanic,pentru ca vad peste tot simbolurile Primului Cazut. Centrul
de interes e reprezentat de un fel de fantana sapata in pardoseala,care este partial

170
descoperita.Niste zebruni se chinuie sa traga capacul si lasa sa se vada un intuneric
adanc.Probabil ca fantana duce in Infern.

Aceasta sala cu vedere spre cer este plina de luciferieni care vorbesc in soapta.Ridicand capul
vad ca marimea fantanii este aproximativ egala cu spartura ovala din acoperis.La fel ca peste
tot,locul e decorat cu statui si coloane.Un fum vag se ridica dintr-o incapere mai mica,ce pare un
fel de capela.Banuielile imi devin certitudini cand vad unul dintre preotii satanici cum inalta
mainile spre statuia Potrivnicului,inchinandu-se si afumandu-se.Numar sase preoti,al saptelea
fiind cel mai mare in grad.Se deosebeste prin faptul ca desi este imbracat in alb ca si
ceilalti,poarta o centura rosie la brau,decorata cu serpi.

Ei psalmodiaza de zor si aranjeaza catuile care acopera locul cu miros ascutit.

Vorbele lor de neinteles se amesteca formand o cantare lugubra,care ma face sa inghet.O usa se
deschide si vad un mic alai,iar in mijlocul lui pe Print.

Toata suflarea isi intoarce capetele spre el admirativ.Preotii isi continua insa netulburati
cantarea,semn ca nu pot intrerupe acel ritual inchinat Intunecimii.

Ochii mei zabovesc asupra hainelor pretioase pe care le poarta Lucifer.Ca de obicei,nu se
zgarceste cand este vorba de tesaturi si podoabe.Mantia lunga si albastra ii cade pe pardoseala si
se prelungeste ca o trena.Insotitorii lui se feresc cu mare bagare de seama,ca nu cumva sa ii calce
vesmantul din greseala.Alaiul se aseaza pe doua coloane si formeaza un coridor.Soaptele se
intetesc cand il vad pe Printul lor inaintand pe coridorul din trupuri si venind spre mine.

Zambetul lui rece si rautacios ma masoara din ochi.

-Ai venit!

Nu pot sa ma stapanesc.

-Nu ca as fi avut de ales...

El rade multumit de ironia mea si bate din palme.O trapa se deschide undeva in spatele alaiului si
se ridica ca un postament,lasand la vedere trei siluete:doi gardieni purtand in lanturi o femeie
blonda de o frumusete tulburatoare,manjita pe hainele candva somptuoase: Astaroth.Chipul ii
este incarcat de furie si frica.Gardienii o aduc pana in fata noastra,mergand incet si sacadat,pe
ritmul impus de glasurile preotilor negri.Acestia ies cantand din capela,purtand in maini steaguri
rosii si pasesc straniu,formand un cortegiu sumbru.De ce simt ca sunt pe cale sa particip la o
inmormantare? Ochii mi se duc spre fantana fara fund.

Ea ma zareste si isi ridica ochii negri umezi de lacrimi.In minte mi se contureaza un gand,sunt
gata sa dau un pas spre ea,cuprinsa de mila cand..."

"Layra...Daca ti-a pasat vreodata de Vardas...Sa nu lasi planurile lui Lucifer sa se indeplineasca!
Trebuie sa il salvezi...!"

171
Ochii ei sunt muti,dar vorbele imi rasuna clar in minte.Ma uit pe furis la Print.

"Dar cum as putea face asta?"

"Calea ti se va intrezari...Doar sa nu il lasi sa castige!"

"Cum ramane cu tine,Astaroth?"

"Soarta mea e pecetluita...Jura-mi ca il vei scapa pe Vardas de chinuri!"

Buzele mi se intredeschid speriate si ma uit iar la Lucifer.Chiar nu ne aude gandurile? Astaroth

asteapta un raspuns,nescapandu-ma din ochi.Dar nu ii raspund nimic pentru ca nu stiu ce sa ii
raspund.Preotii ii picteaza pe umeri si brate simboluri cu sange uman,chiar daca ea se
impotriveste.Lanturile cad si este tinuta in continuare strans de incheieturi.Rochia neagra pe care
o poarta se potriveste cu spiritul ei indoliat.Pare mai trista din cauza lui Vardas decat din cauza
soartei proprii.Incet,este adusa pana la marginea fantanii.

-Astaroth,draga surioara!

Printul se duce spre ea zambind siret si ii cuprinde fruntea intre palme.

-Nu te teme...Nu te voi tine acolo decat 500 de ani...Dupa care ne vom impaca si vom uita ca
acest episod neplacut a avut loc.Cavalerul tau nu va fi mai mult decat o durere de cap,atunci cand
voi termina cu tine.

-Fii blestemat! ii spun buzele ei rosii.

El o saruta teatral pe frunte,incantat de crudul sau joc,apoi se retrage,lasandu-o scarbita si

manioasa.Desmoniu ma prinde de maini si ma impinge spre buza fantanii.

-Vino Layra...Trebuie sa vezi si tu cum arata o Groapa a pedepsei...

Lucifer imi face semne de apropiere si insotitorul meu imi da drumul.Alte maini ma apuca silit si
ma indeamna cu sadism sa pasesc cat mai aproape.De o parte a fantanii ma aflu eu,iar de cealalta
parte Astaroth.Ochii ei ma implora din nou "Layra...Il vei salva?"

Incuviintez din cap,apoi ochii mi se duc spre adanc.Ea pare deodata usurata.

Fantana incepe sa lumineze puternic si vad ca de fapt are un fund.Dar pe fund...vad o miscare
ciudata.Simt niste brate fierbinti cum ma cuprind de grumaz si ma apleaca deasupra ei,iar
cizmele imi sunt asa de apropiate de buza fantanii,incat sunt pe punctul sa cad.Fantana isi
dezvaluie secretul macabru: o incolacire de serpi otravitori de toate marimile si culorile o
acopera ca o haina.Parul mi se ridica de groaza si ma prind de incheieturile lui,incercand sa ma
dau inapoi,dar trupul Printului imi este zid.Ma face sa alunec tot mai mult,intr-o incercare vadita
de a ma speria.Soapta lui imi mangaie obrazul,infiorandu-mi urechea si purtandu-ma in negurile
mintii.

172
-Asta te asteapta daca vei continua sa ma sfidezi...

Amenintarea spusa pe un ton aspru si miscarea serpilor deranjati de lumina ma face sa tremur
incet.Biata Astaroth,este palida,dar nici gand sa implore mila de la Print.Amandoua o stim ca
oricum nu va primi asa ceva...Cantecele se inalta rugator,preotii incanteaza si danseaza si
zebrunii o aduc pe demonita pe margine.Inchid ochii,nevrand sa o vad pe Astaroth cazand si imi
intorc capul ingrozita.Dar mana lui ma strange de maxilar si ma obliga sa revin la pozitia initiala.

-Priveste...

O usa se deschide din partea opusa capelei si pe ea intra vijelios Belial urmat de Lilith.

-Am intarziat la spectacol?

Lucifer isi desprinde barbia din parul meu.

-Ati venit exact la timp.

-Ingaduie-mi Printe...

Cei doi isi zambesc siret si simt gandul ticalos al locotenentului.Desi cruzimea lui e vestita,nimic
nu ma sperie mai mult in aceasta clipa decat prezenta Printului,o amestecatura stranie de tandrete
si cruzime desavarsita.

Belial ocoleste abil preotii,pentru a se duce in spatele demonitei.Desi nu se citeste nimic pe fata
ei,Lilith este speriata.Cred ca isi aminteste vremurile de restriste in care decazuse din gratiile
Printului.Acea groapa putea fi pentru ea...Putea fi pentru oricare dintre noi.Locotenentul nu
cunoaste insa acel sentiment numit mila,asa ca o prinde de umeri pe Astaroth si face semn
zebrunilor sa se indeparteze.

-Ne vedem curand...ranjeste el si o impinge in fantana.

Se aude un urlet,un singur urlet,dupa care o vad pe Astaroth prabusita pe spate in groapa plina de
vipere.Ametita de cadere,incearca sa se dezmeticeasca.Lumina rosie o descopera pitonilor si
cobrelor,care incep sa o caute.Unul dintre serpii vargati cu maro i se incolaceste pe dupa
grumaz.Ea incepe sa urle,incercand sa il indeparteze.Doua vipere i se inclesteaza de maini.Si
incep sa o muste.Geme si icneste si se zbate,incercand sa se desclesteze dintre ei.

Sufletul imi e cuprins de o spaima fara sfarsit,cand ii vad fata chinuindu-se,stiind ca va suporta
asta pentru 500 de ani,fara ca sa moara.Capacul este tras incet peste groapa,iar lumina incepe sa
piara,lasand-o in intuneric.Doar ea si serpii.Va fi otravita,sugrumata,muscata si insangerata si
nimic nu o poate salva!

-Lucifer! Printe! Nu ma lasa aici!!!

173
El ma smuceste insa de pe margine si capacul acopera spartura,inabusind strigatele ei
disperate.Pieptul imi tresara si lacrimile imi tasnesc pe obraz.Ma smucesc din mainile lui si il
privesc cu spaima in priviri.El face un semn si toata lumea se duce spre iesire.Belial zambeste
satisfacut si dupa ce isi zdranganeste sabia,pleaca cu Lilith.In cateva clipe templul satanic se
goleste.Preotii raman sa afume acel mormant ingrozitor,dar eu nu ma mai pot dezlipi.

Am ramas insa ca o statuie de gheata,lasand doar lacrimile sa fie martore a zbuciumului meu.El
ma priveste intrebator,apoi intelege si izbucneste in ras.

-Nu-mi spune ca simti mila pentru Astaroth! Aceeasi creatura care ti-a ucis sora!

-Tu esti vinovatul! Tu ai trimis-o in corpul Nyriei! Ea nu a facut decat sa se supuna,asa cum fac
toate capeteniile...

Face un semn plictisit spre preoti si acestia se inclina,apoi pleaca grabiti spre capela,lasandu-si
incantatiile neterminate.

-Ce ai spus?

-Am zis ca esti un marsav! Nu cruti pe nimeni,nici macar pe ai tai...Esti nebun!

Ca sclipirea unui fulger el se apropie ca o umbra de mine.O palma rasunatoare imi arde obrazul
si ma prabusesc la podea.Il privesc cu ochi incetosati.

-Stapaneste-ti limba...Sau vei pieri pe limba ta.

Ma sprijin de o coloana si ma ridic in picioare demna.Ochi lui cu luminite rosii se aprind si imi
da mana ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat,asteptand sa il insotesc.

-Vino...Vom intarzia la cina.

Tonul lui nepasator nu imi lasa loc de vreo indoiala.Intr-adevar ma aflu in fata celei mai mari
bestii care a existat vreodata! Un urmas demn al Intunecimii.Bestia imi cuprinde mana in
degetele lui inmanusate si ma conduce spre iesire.Capul meu se intoarce mereu,privind la groapa
acoperita,de unde glasul lui Astaroth nu se mai aude.

CAPITOLUL 43: TALMACIREA ASTROLOGULUI

Ma aflu intr-o camera complet rotunda,asemanatoare unui dom.Acoperisul este de sticla si lasa
sa se vada cerul sangeriu al iadului.Semnul de pe cer straluceste ceva mai mult decat zilele
trecute iar asta imi aduce in suflet o vaga neliniste.

174
Privesc pe fereastra peisajul sterp cand vad peretele cum se topeste in partea stanga,lasand sa se
vada o usa.Pe ea intra un barbat inalt si slab,cu fata prelunga si ochii adanciti in orbite.Poarta o
capa albastru inchis,presarata cu modele care amintesc de stelele cerului si gulerul scrobit este
presarat cu diamante albastre.

In bratele lui vad o multime de papirusuri imbracate in aur.Fara un cuvant,vine si le pune pe

masa din centrul incaperii,apoi se aseaza pe scaunul acoperit de catifea neagra.Fata lui palida nu
tradeaza vreo tresarire.Ochii mi se duc spre crestetul lui,care este impodobit cu o coroana
ciudata,parca facuta din arabescuri metalice.Nu pare nici din aur,nici din argint.Curgerea ei
aduce cu apa inghetata.

-Pentru ce am fost adusa aici,Asmodeu?

El isi lasa ochii plecati asupra manuscriselor,fara sa ma invredniceasca cu prea multa

cinste.Dupa o vreme se gandeste sa imi raspunda si ma atinteste cu ochii lui de culoarea
bronzului.Machiajul cu negru il face sa arate foarte straniu.Isi misca degetele incarcate de inele
peste colile suflate in aur,putin nervos.

-Printul mi-a cerut sa iti arat cateva din tainele astrologiei.I-am spus ca nu sunt de acord,dar a
ordonat...Asa ca ma supun.

-Am invatat la Templu despre miscarea soarelui,a lunii si a stelelor,ii zic eu mandra.

-Nu cred ca ai invatat si despre semnele si portalurile Infernului...

Am ramas putin descumpanita in fata ferestrei,iar el la fel de serios.

-Vino.Aseaza-te.

M-am pus pe scaunul de langa el si am inceput sa cercetez unul dintre papirusuri.

-Vezi asta?

In partea stanga a colii vad desenata o Semiluna.

-Este cumva semnul de pe Cer?

Buzele lui se arcuiesc zeflemitor.

-Acum 500 de ani,pe cerul vostru a fost o Semiluna asemanatoare.A fost noaptea in care ordinul
vostru a luat fiinta.

-Stiu despre aceste lucruri.Marea Preoteasca mi le-a spus inca de cand aveam sapte ani.

-Acum pe cerul Infernului este o semiluna identica...Ea nu-si va dezvalui insa taina pana cand
luna nu va fi completa.

175
-Completa? Vrei sa spui plina?

-Plina si sangerie.

-Semiluna a vestit intotdeauna mari schimbari.Ce ar trebui sa intelegem din asta? Vor fi
schimbari aici in Infern,va fi razboi? Luna rosie vesteste varsare de sange.

-Nu de sangele nostru ne facem griji,printesa de gheata...

Am incruntat din sprancene.

-Pentru ce imi spui Printesa de gheata?

-Asa te-au botezat zebrunii si mi s-a parut un nume cat se poate de potrivit.Rece,dedicata si
mortala.

-Nu am venit pe Pamant ca sa ucid...Am fost nevoita.

-Cu toate ca ai fost nevoita,trebuie sa recunosti ca ti-a placut sa vezi sangele demonilor
curgand...Felul cum ii trimiti in abis prin exorcismele tale,iti da satisfactie...Setea ta de putere
este bine ascunsa,dar exista.

-Te inseli! Tot ce fac este sa indeplinesc poruncile Lui!

El ma priveste dintr-o parte,apoi se uita pe alta coala.

-Vezi aceste stele? Sunt sapte.Se vor alinia pe Pamant in aceeasi noapte in care va fi luna
sangerie.Vremea ideala pentru a deschide un mare portal...

-Un portal spre unde?

-Spre marele regat al Intunecimii.

Mana mea s-a retras de pe masa si mi-am pus-o in poala rochiei,nehotarata.

-De ce imi spui toate astea?

-Semnele pe care ti le-am zis apar la fiecare 500 de ani...Luna sangerie,cele sapte stele aliniate si
deschiderea portalului spre lumea lui Satan...Am trecut de multe ori prin asta.Acum insa a aparut
un element nou,pe care nu stiu cum sa il interpretez.

-Ce element?

-Tu.

176
Pupilele mele s-au marit de mirare si am cercetat fata lui,ca sa vad daca nu cumva isi bate joc de
mine.Asmodeu pastreaza insa aceeasi expresie serioasa.

-Nu am cu ce sa te ajut.

Si acestea fiind zise m-am ridicat de la masa si m-am intors la locul meu de langa
fereastra,simtind o tulburare cum imi strabate fiinta.

-Nu te-ai intrebat de ce nu te-a ucis Lucifer pana acum?

M-am intors cu fata spre el.

-M-am intrebat de foarte multe ori.

-Si ai aflat vreun raspuns?

-Doar jumatati de adevar.

El zambeste subtire si atoatestiutor.

-Vrei sa mai auzi inca o jumatate?

Ochii mei ii dau de inteles ca sunt curioasa sa aflu.

-Lucifer te-ar fi putut ucide inca din prima zi...Nu te tine in viata pentru ca exista lumina in
el,nici pentru ca ar avea vreo mila pentru tine...Te tine in viata pentru ca nu stie inca cine te-a
trimis aici.Nu stie daca esti trimisa de ISH sau de Satan...

De data asta am simtit izbucnind in mine un acces de manie.

-Cum indraznesti sa spui asta?

-Eu nu spun nimic.Tot ce fac este sa redau cuvintele Printului meu.

-Stii ceva? Cred ca el stie prea bine cine m-a trimis...

-Chiar daca ar fi asa,tot nu stie pentru ce ai fost trimisa...

De data asta am ramas uimita.Printul intunericului nu cunoaste totul?

-Nu,nu chiar totul,imi raspunde Asmodeu,simtindu-mi gandul.Am incercat prin diferite metode
sa aflam care iti e menirea,dar ai secrete ferecate in tine.

M-am apropiat de masa si mi-am sprijinit mainile de ea sfidator.

-Vorbeste deslusit.

177
-Raspunsul este undeva incuiat in tine.Esti protejata de Ceva sau de Cineva.Dar toate astea se vor
lamuri curand...

-Cum?

De data asta refuza sa imi mai raspunda si se concentreaza pe lucrarile lui.

-Raspunde-mi!

Am izbit cu pumnul in masa,rascolind colile.El sare pe data in picioare si imi imita postura,iar
ochii cenusii i se fac din ce in ce mai negri.

-Ai grija la cuvintele tale...Nu sunt un zebrun,ca sa imi poti comanda! Sunt una dintre capetenii!

Pe cand furia lui incepe sa creasca,peretele dispare in spatele lui si vad o silueta neagra intrand
fulgerator.Se aude o voce poruncitoare.

-Poti pleca Asmodeu.

Acesta mai ramane cu ochii pironiti inca cateva clipe,rasufland greu de nari.Apoi se duce spre
peretele opus si dispare prin el asemeni unui fum.

Ochii mei raman captati de imaginea Printului aflat la mica distanta de masa.

-Se pare ca nu te pot lasa singura nici macar o ora.Nu trece mult si te iei la harta cu fratii mei.

Rade infundat si se dezbraca de haina lunga,pe care o aseaza pe spatarul scaunului.

-Asta se intampla cand toata lumea imi vorbeste in enigme...

-Dintre care cea mai mare enigma tu esti Layra.

M-am intors ofuscata cu spatele,uitandu-ma la peisajul care bate acum in galbui.Degetele mi se

strang si mi se desfac de nervozitate.Fie ce o fi!

-Sa lasam jocurile Lucifer! Ce-ar fi sa spunem adevarul de azi inainte?

El se aseaza pe unul din scaune si isi pune un picior peste celalalt,lenes.

-Nu cred ca te inteleg,ingerule...Vrei ca eu sa iti spun tie adevarul si numai adevarul?

Rade pentru a doua oara,uimit parca de naivitatea mea.

-Ce vrei de la mine?

-Acelasi lucru pe care il cauti si tu.Adevarul.

178
-Adevarul inseamna Lumina.De cand ai devenit un cautator al Luminii?

-De cand am o scanteie de lumina in intunericul iadului.Scanteie pe care eu am atras-o...Si am

sedus-o.

Zambeste multumit de sine,dandu-mi de inteles ca se refera la mine.

-Nu te inteleg...

-Nici eu nu imi inteleg multe dintre actiuni.Ce stiu insa sigur este ca astrologul meu a prevazut
nasterea ta cu 100 de ani inainte sa se intample.

Dintre toate lucrurile pe care m-as fi asteptat sa le aud de la el,la asta nu m-am gandit.Il privesc
scrutator,ca sa ma conving ca nu vrea sa ma pacaleasca.

-Oh Layra...Te urmaresc inca de cand erai micuta.Sunt sigur ca te-ai intrebat de ce ai fost luata
de langa parintii tai si dusa la Templul Semilunei.

M-am apropiat de el si am ramas nehotarata undeva la jumatatea drumului.

-Am fost luata ca sa fiu protejata de...tine?

El incuviinteaza din cap usor.

-Am trimis soldati ca sa te rapeasca,dar cand au ajuns acolo,tu nu mai erai.Nici fratele tau nu mai
era.Te-am pierdut pentru o buna bucata de vreme.

-Ce s-a intamplat cu parintii mei?

-Nu au vrut sa dezvaluie locul unde erai ascunsa...Asa ca au fost ucisi.

La coltul ochilor mi-au aparut lacrimi tremuratoare.El s-a ridicat deodata in picioare,privindu-ma
triumfator si crud.Inima imi bate ca o toba infuriata si m-am repezit spre pieptul lui dorind sa ii
smulg inima din piept cu mainile.

-Nu ai zis ca vrei adevarul,Layra?

Iata,il am fata in fata pe ucigasul parintilor mei.Pumnii mei s-au izbit de pieptul lui si lacrimile
ma ineaca.El imi prinde bratele,incercand sa imi stavileasca disperarea. Ma zbat si il lovesc
necontenit pana raman fara nicio vlaga si ma prabusesc in bratele lui inselatoare.

-Shhh,nu te revolta...E prea tarziu acum.Ce a fost a fost...

-Te voi ura pentru vecie! am urlat inebunita si mi-am infipt unghiile in fata lui.

179
El insa rade sarcastic si imi prinde degetele in clestele mainilor lui.Si rade continuu de chinul si
neputinta mea.

CAPITOLUL 44: FESTINUL MORTILOR VII

Camera este luminata straniu de doua torte...Focul lor este insa vapaie din iad si nu lasa
umbre...Incaperea cu perdele rosii si patul negru de alahit imi fura odihna.Ma uit cu scarba la
pernele de matase tesute cu fel de fel de arabescuri,stiind ca pe una dintre ele isi odihnise capul
Lucifer.Pe cer straluceste semiluna vestitoare de nenorociri.Am ingenunchiat inaintea patului si
am inceput sa ma rog cu lacrimi...Imi amintesc vag chipul mamei...Pe tata nu mi-l amintesc
deloc.Si totusi inima imi e sfasiata stiind ca au pierit de mana lui...

Ura isi face loc in ascunzisurile inimii mele si ma roade pe dinauntru ca un cariu.Doar credinta
ma opreste sa nu iau un jungher si sa il strapung pe Printul intunecat in pieptul lui negru si lipsit
de inima.Hohotele mele inabusite sunt intrerupte brusc de un zgomot ce vine de pe coridor.

Zgomote de sabii zdranganing sinistru,de harnasamente si de cizme greoaie.Am scos capul pe

usa precaut,uitandu-ma si in stanga si in dreapta,dar nu vad nimic.

Ma iau dupa mirosul oribil pe care il simt plutind pe coridorul slab luminat,un miros foarte
diferit de cele care sunt aici de obicei.Parca ar fi carne putreda...

Mergand la intamplare,am vazut deschizandu-se o usa,care s-a dat in laturi si de-a stanga,si de-a
dreapta,lasand sa iasa la iveala o coloana de fiinte imbracate in cape negre.Glugile le acopera in
intregime chipurile si mainile sunt inmanusate.

Mi-am retras capul si m-am ascuns dupa o statuie,urmarind febril procesiunea lor.Oare se duc in
curtea cea mare pentru un alt spectacol? Lucifer mi-a interzis sa mai particip si la alte
festivitati,stiind ca asta imi va starni si mai mult ura ce o am pentru spita lui diabolica.Pasii mei
usori se strecoara indaratul coloanei,printre umbre si statui iar ochii mei raman atintiti asupra
siluetelor.

Ei coboara un rand de trepte,calauziti de cel din fruntea lor,care poarta un standard decorat cu
flamuri rosii cu insemne negre.Sa fie Marele Preot ce slujea in Templul-dom? Alte doua usi se
deschid si ei ajung in fata unui perete din piatra.Calauza lor face un semn cu mana si peretele se
topeste,lasand un coridor serpuit sa isi arate sinuozitatile.Tavanul lui pare undeva foarte,foarte
sus.

M-am strecurat degraba,vazand cum in urma mea peretele s-a refacut.Acesti calugari satanici au
ajuns intr-o curte interioara.Ascunsa dupa un dragon din bronz,nu am scapat niciunul din
gesturile lor. M-am urcat pe spatele lui,pentru a vedea ceea ce se intampla si am privit printre
aripile lui.

180
Un sanctuar alb in forma de cub isi etaleaza coloanele. Vad o masa ce are asezata pe ea cutite
ceremoniale,cupe si stergare de aur.O carte e deschisa la o oarecare pagina si una dintre siluete o
rasfoieste cu nerabdare.Abia acum observ femeia intinsa pe altar.E moarta? Nu vad sa faca vreo
miscare.Cineva ii verifica lanturile!

Primul meu impuls a fost sa imi parasesc ascunzatoarea si sa o ajut,dar ceva m-a oprit.Nu am
nicio sansa in fata acestor preoti...Nu am sabie,nici scut,nici ajutor.

Ei inconjoara femeia,stand in continuare cu fetele acoperite si aud niste vaiete inabusite.Liderul

ridica un jungher in aer si incepe sa incanteze.

-Eishalla...Ardummus...Rhaduhterna Rama...Aishalla Eredus Torth...

El arunca un praf in aer si acesta incepe sa straluceasca,acoperind altarul cu o lumina usor

galbuie,ca flacara unei lumanari.Ii vad cu fetele spre cer,inspirand adanc aroma acelui
parfum.Tamaia satanica acopera mirosul de carne putrezita,care vine dinspre trupurile lor.

-Hail...Sat'A 'Na...Tormadarh...Ih...Harshamadalla Ebrun Eurdh Kahma...

Se aud soapte nedeslusite,voci ragusite si incantatii in cor.Apoi,cel care pare conducatorul lor
ridica jungherul in aer...Respiratia mi se opreste cand vad ceea ce are de gand sa faca.Face semne
in forma de triunghi,dar nu sacrifica femeia.Nu inca...Deodata,cu o miscare brusca,cele sapte
siluete isi lasa glugile jos si le vad chipurile.Abia imi stapanesc un strigat de spaima.Fetele lor!

Sunt putrezite...Ochii negri le scanteiaza in cap si isi scot caninii amenintator,ca si animalele
flamande ce se pregatesc de atac.Sunt vinetii sau verzi si oasele li se vad pe sub pielea ca un
pergament.Cel care tine jungherul arata ca un mort abia dezgropat...Fiecare miscare a bratelor lor
aduce valuri de miros cumplit de gretos.Imi acopar narile cu o mana si continui sa ma
uit,stapanindu-ma sa nu vars.

Doua dintre aceste spectre par femei,daca ma iau dupa pletele lor lungi pana la jumatatea
spatelui.Ceilalti cinci sunt barbati.Falangele mainilor se intrevad si par roase de molii si
viermi.Una dintre siluete poarta o coroana de aur pe fruntea putrezita.Nu par fiinte in carne si
oase,par spectre ce abia au parasit mormantul!

In toata viata mea de pana acum nu am vazut un tablou mai urat ca acesta!

Incantatiile cresc si pana sa ma dezmeticesc cutitul ceremonial taie gatul femeii ametite de
aromele acelea patrunzatoare.Mainile ii sunt crestate si sangele incepe sa curga in valuri,iar ei il
aduna in cupe.Inima ii este scursa de sange.

Cel care o sacrificase ridica paharul in sus si inchina,iar ceilalti fac asemeni lui.Si beau cu nesat
sangele ei,iar pielea de pe chipurile grotesti incepe sa se schimbe.Ridurile adanci se
netezesc,culoarea vinetie incepe sa piara din obrajii supti si acesti monstri par ca redevin incetul
cu incetul oameni.

181
Apoi,cu miscari salbatice si infometate,tabara cu totii pe trupul ei,rupandu-i carnea cu
unghiile.Cutitele nu mai par de ajuns in fata foamei lor.Un strigat imi iese din piept,un strigat de
groaza si ma grabesc sa cobor de pe dragon.

Unul dintre ei ma aude si intoarce capul.Ii vad parul carliontat pana la umar,ochii negri adanci si
gura crispata.Ramane uluit,privindu-ma cum ating solul cu picioarele si incepe sa faca semne si
celorlalti.Ei se intorc,furiosi ca au fost intrerupti si incep sa le recunosc fetele.Se dau in laturi si
fac loc preotului principal,care nu este altul decat Lucifer!

Am ramas ca paralizata,nestiind daca sa ma misc sau sa fug cat ma tin picioarele.

Printre buze ii curge o suvita de sange si chipul verzui de mai devreme si-a revenit la starea sa
obisnuita.Ochii incep sa ii scapere de furie.

-Cum indraznesti sa profanezi aceasta ceremonie sacra?

Il vad pe Azazel care priveste intrebator spre Asmodeu.Lilith si Semyaze scot flacari pe nas,iar
marchizul Adraz isi incruciseaza bratele.Belial este nervos si aproape spumega,strapungundu-ma
cu priviri pline de ura.Dar cel mai manios dintre ei este Printul,care pare atins serios in marea lui
mandrie.

-Belial...Prinde-o!

Brusc ma trezesc din spaima si dau sa fug spre tunelul ce se casca in fata mea,dar Belial vine
zburand si ma prinde de brate,asa cum un vultur isi insfaca prada.

-La carcera! Du-o la carcera! striga el in continuare si ceilalti aproba.

Oricat s-ar stradui,stiu ca mania lui nu este din pricina ca i-am intrerupt festinul.Este inciudat ca
i-am vazut adevarata fata,fata lui flamanda,ramasa fara lumina...Ceva imi spune ca am privit
ceva interzis si care se pedepseste grav.

Belial ma poarta ca un fulger printre tunele,parcurgand tunelul in sens invers.

Am coborat la al treilea nivel,acolo unde se afla carcerele si el m-a impins pe coridor,bagandu-si

degetele adanc in coastele mele.Am gemut de durere si l-am impins,dar puterea mea angelica
zace in catusele de arama.A deschis o usa si am intrat intr-o sala cenusie,acolo unde vad o masa
de tortura.Picioarele mi se taie pe loc si il imbrancesc pe locotenent,fugind de partea cealalta a
mesei.El ranjeste,ca si cand pare incantat de aceasta mica vanatoare.

-Vrei sa ne jucam?

-Monstrule!

Am luat in mana unul dintre instrumentele de tortura...O foarfeca,si am strans-o in

mana,pregatindu-ma sa ma apar.El isi scoate sabia scurta si o arunca pe jos.

182
-O sa te prind cu mainile goale...Si-ti voi scoate ochii chiar cu degetele!

Am ridicat foarfeca in semn de amenintare si i-am urmarit grimasa de dispret.

-Si ce crezi ca vei face cu ea?

-Stai departe de mine!

El vine vijelios spre masa si o rastoarna cu un singur gest,iar eu ma dau inapoi spre
perete.Pluteste deasupra podelei cu chipul radiind de bucuria faptului ca se poate in sfarsit
razbuna pe mine.Se repede spre mine ca un berbece si eu ridic foarfeca ca sa i-o infig in burta,dar
el se misca ca o umbra rapid spre stanga si ma prinde din spate.Cu o mana imi inconjoara gatul si
cu cealalta imi strange incheietura.

Degetele mele cedeaza sub imperiul durerii si foarfeca cade pe jos cu un sunet sec.Am izbit
deodata cu piciorul in piciorul lui si i-am strivit degetele.Mugeste si stransoarea ii slabeste,iar eu
ma strecor pe dupa bratul lui si alerg in partea opusa.

-O sa spal podeaua cu sangele tau,tarfa!

Cuprins de furie,vine din spate si eu ma ghemui undeva intr-un colt.Mana lui ma insfaca de umar
si ma poarta in zbor,apoi imi da drumul sa cad pe podea.Mi-am izbit umarul si am auzit un
pocnet ca de surcele uscate.O durere sfasietoare imi cuprinde bratul si ma dau inapoi sprijinindu-
ma intr-o singura mana.

El coboara si isi retrage aripile ca de corb,apoi ma prinde in acel colt.Incerc sa imi ridic mana dar
osul a plesnit si nu o pot folosi.Ridic dreapta pentru a-mi apara fata si simt o izbitura puternica in
pantece.Am ramas fara aer cateva clipe si ochii mi s-au umplut de lacrimi usturatoare.Ranjind
diabolic,Belial ma loveste inca o data...Si inca o data,nelasandu-ma sa imi trag rasuflarea.

-Iti place?

Am reusit sa ma ridic in durere si m-am lipit de zid,ca sa nu ii dau satisfactia de a ma vedea

cazuta.Ochii imi sunt usor impaienjeniti si nu pot respira.El vine si imi plaseaza un pumn in
coaste,pe care reusesc sa il evit doar partial.Sunt captiva intre zid si el,iar el ma loveste cu sete pe
unde nimereste,cuprins de furie oarba.

Si continua sa imi striveasca trupul sub lovituri,pana se face intuneric.

***

Cand deschid ochii,simt sub mine raceala mesei de tortura.Sunt legata peste mijloc cu un lant de
foc,care se coboara la fel ca radacinile unui copac,prin acea masa stranie.Mainile imi sunt
asezate pe langa corp si lipsite de vlaga,iar picioarele imi sunt prinse intr-un fel de ghiare
metalice.Ochii mei intalnesc ochii lui Belial,care ascute un cutit subtire cu gesturi lente.Stiu ca
acea arma este destul de ascutita,dar o face pentru ca stie ca acel zgomot ma ingrozeste.

183
Mi-am intors capul,la timp ca sa vad instrumentele de tortura insirate langa.El vine spre mine cu
acel cutit si imi rupe o bucata de haina in zona pantecelui meu invinetit si lovit.Simt o greata
cumplita,mainile imi sunt julite si am sange in gura.

-Deci cum o sa fie Layra? O sa-mi spui adevarul sau va trebui sa...il smulg de la tine? Va trebui
sa iti smulg fiecare unghie? Nu ca mi-ar displacea...

Si isi continua amenintarea fluturandu-mi demonstrativ un cleste prin fata.

-Ce adevar?

-Cine te-a trimis aici?

-Dumnezeu!

-Minti!

Cutitul lui mi-a atins pielea si a apasat incet.Sangele a inceput sa curga ca un suvoi
subtire,ingemanat cu strigatul meu disperat.Am inceput sa ma zbat.

-Cine te-a trimis aici?

-Dumnezeul meu!

S-a apropiat de fata mea si mi-a prins maxilarul in mana,hipnotizandu-ma cu ochi plini de
ura.Am inceput sa tremur marunt,stiind durerea care va urma.

-Voi scoate adevarul din tine...Odata cu sangele tau.Nu vei parasi aceasta masa pana nu spui cine
esti,de unde vii si ce vrei de la Lucifer!

CAPITOLUL 45: DUSMANUL DEVINE DURERE

Au trecut ceasuri de cand Belial ma tortureaza si masa este acoperita cu sangele meu.Am
crestaturi pe brate,pe picioare,pe solduri,pe pantece,peste tot.

Arta sangeroasa a locotenentului tocmai si-a dat obsteascul sfarsit,pentru ca Lucifer a aparut din
podea in camera de tortura.Fumul il tine ascuns de ochii mei si stiu ca face asta atunci cand il
incearca fie si o umbra de vinovatie.

184
Belial si-a lasat cutitele deoparte si acum incalzeste o ustensila metalica cu flacara ce iese din
palma lui.Acel toiag scurt are la capat o maciulie in forma de triunghi,ce are pe ea niste
insemne.Metalul incepe sa se inroseasca.

-Sa vedem cum vei rezista la asta!

Fumul ce ascunde silueta Printului se duce undeva intr-un ungher.Priveste,dar nu aud un

cuvant.De ce nu spune nimic? De ce tace?

-Lucifer...Lasule! Il vei lasa sa ma ucida in chinuri? Nu ai curajul sa o faci chiar tu?

Nimic.Belial se apropie cu fierul inrosit de bratul meu stang.Se uita spre Lucifer,asteptand parca
o aprobare.Fierul se apropie si deja imi simt pielea sfaraind.

-Te rog,te rog,opreste-te!

-Cine te-a trimis?

-Tatal meu!

Strigatului meu i se adauga un urlet,atunci cand simt o arsura cumplita pe brat.El apasa cu o
cruzime nemaintalnita de mine pana acum,ranjind cu satisfactie plina.

-Ti-am zis adevarul,netrebnicule!

O palma usturatoare ma scutura si chipul mi se schimonoseste de durere.

-Inca mai cutezi sa ma sfidezi? Vrei sa te ciopartesc pana nu mai ramane nimic din tine? Fiindca
eu nu am nimic impotriva.Nimic nu mi-ar placea mai mult decat sa mori de mana mea.

Degetele lui strang obiectul arzator,dar fara ca asta sa il vatame.Se uita la bratul meu
insangerat,cautand o portiune de piele care nu a fost inca chinuita.

-De ce te afli aici?

-Am venit pentru Lucifer!

-Minti!

Fierul se apropie de mine si incep sa urlu dinainte sa ma atinga.Inchid ochii si inima imi bate
nebuneste,aproape sa imi sara din piept.Dar nu simt arsura.

-De ajuns!

Vocea imperativa a Printului opreste tormentarea mea,macar pentru cateva clipe.Lacrimi mari ca
niste margaritare imi spala obrazul ingalbenit.

185
Perdeaua de fum se subtiaza si il descopera privirilor mele inspaimantate.O sa cersesc mila daca
trebuie,o sa fac orice,numai sa nu mai fiu lasata cu Belial!

-Layra...Spune adevarul si nu va mai fi nevoie sa te chinuiesc.

Gemetele mele acopera insa ceea ce vreau sa spun.Buzele imi tremura dupa o picatura de
apa.Macar un strop,care sa imi astampere setea!

El isi lasa gluga jos din cap si isi descopera ochii negri ca doua lacuri de smoala.Nu pot descifra
ce se vede pe chipul lui incruntat.Nu pare sa se bucure de tortura mea.Mana lui rece imi cuprinde
bratul schingiuit.

-Este adevarat ca Tatal te-a trimis?

Ochii mei inlacrimati ii dau de inteles ca asa este.Mana lui urca mai sus,spre obrazul meu manjit
de spaima si sange.Ma mangaie parca infricosat.

-De ce te indoiesti,cand tu esti cel care mi-ai daruit o parte din amintiri?

-De ce te afli aici?

-Am venit sa te ghidez...Sa iti amintesc cine esti cu adevarat...Nu am alt scop.

-Minte! Nu o vezi,Printe? Ar minti oricat ca sa isi salveze pielea!

Belial a devenit nervos si se plimba de-a lungul si latul incaperii.E tulburat de ceva.Vocea grava
a Printului se pregateste de intrebarea finala.

-De ce te-a trimis pe tine,dintre toti ingerii? Care este gradul tau in ierarhie?

-Nu stiu...Iti jur,nu stiu!

-Belial...

El face un semn spre tortionar si se indeparteaza.Nu,nu mai suport inca o arsura! Am reinceput
sa urlu,atat cat ma tine pieptul meu firav si sa ingan rugaciuni.Belial se pregateste pentru o noua
serie de schinjuieli.

-Ai face bine sa spui cine esti cu adevarat,inainte ca mania sa il cuprinda pe Lucifer...Atunci nici
Dumnezeul tau nu te mai poate salva!

Mintea mea cauta cu disperare un raspuns pe care nici macar eu nu il cunosc.Asmodeu mi-a zis
ca sunt taine ferecate in mine.Despre ce vorbea? Trebuie sa spun ceva repede,altfel voi muri! Si
nu pot minti ca sunt ce nu sunt! Nu stiu ce raspuns ar vrea sa auda Lucifer,nu stiu ce sa fac si
simt ca inebunesc!

186
Fierul inrosit se lipeste de burta mea si carnea incepe sa sfaraie.Imi simt gatul indurerat de
strigatul prelung si vad in ceata din cauza lacrimilor bogate.

-Te implor Lucifer,nu stiu nimic!

El face un semn si Belial se retrage din nou,lasandu-ma in durere.

-Spune adevarul...Nu isi poate aminti.Dar s-ar putea sa mai existe o cale...

Vocea grava a Printului ma sperie mai groaznic decat toate orele de tortura ale locotenentului
negru.Candva imi spusese ca el este adeptul torturii fizice,dar Printul sau este maestrul torturii
sufletesti...Asa cum prea bine am aflat-o,daca El vrea sa afle ceva,o sa afle,indiferent de
mijloace! El obtine intotdeauna ce-si doreste,pentru ca se afla pe teritoriul lui,in intunericul lui de
nepatruns!

Se apropie de mine cu pasii unui pradator si mainile lui imi cuprind tamplele.Ochii complet negri
se scufunda in ai mei,facandu-ma sa raman ca hipnotizata.Simt ca incearca sa intre in mintea
mea,sa afle adevarul,sa doboare acel zid pe care il am de la o vreme pentru propria mea
protectie.Nici macar eu nu am reusit sa il strapung.Cineva de Sus a decis ca Lucifer nu va mai
afla niciunul din gandurile mele.Simt cum ma cauta,simt ungherele mintii scotocite
meticulos,apoi se apropie de zid...Vrea sa patrunda,dar ceva nu il lasa si atunci simt durere.

-Ma doare...Opreste-te...! Te rog,te rog Lucifer!

El continua insa sa ma sfredeleasca si imi simt capul arzand.Metalul mintii lui se

topeste,prelingandu-se pe zid,incercand sa il cotropeasca.O forta dinauntrul meu vrea sa sparga
acele catuse care imi intemniteaza mainile.Ele pocnesc si m-am prins de bratul lui cu mana
crestata.L-am strans cu forta,spre mirarea lui Belial,care vine repede sa vada ce s-a intamplat cu
catusele.Lantul de foc se topeste si imi lasa grumazul liber.Desi picioarele imi sunt inca
prizoniere,imi pot misca trunchiul si ma ridic,tinandu-ma de umerii lui Lucifer,luptandu-ma cu
el.Dar Printul ma prinde de brate si ma tine nemiscata,fara sa isi dezlipeasca ochii de ai mei nicio
clipa.Durerea incepe sa creasca asemeni unui val si zidul capata crapaturi,ceea ce ma face sa urlu
in agonie.

-Lucifer...!!! Daca nu te vei opri,ma vei omori!

Dintii lui se ascut furiosi si ochii capata flacarui interioare,care seamana cu valvataia din gropile
fara fund ale Infernului.O oglindire a imperiului in pupile.

Din cauza sfortarii peste masura,ochii lui au inceput sa sangereze.

-Printe...Trebuie sa te opresti! Ceva nu se intampla cum ar trebui!

Belial pare alarmat de faptul ca Lucifer nu poate strapunge bariera.Insa el se incapataneaza,fara

sa isi asculte fratele tortionar si incearca inca o data.

187
Un fulger aparut de nicaieri strapunge tavanul si imi intra prin mijlocul fruntii,orbindu-ma.Peretii
se clatina si podeaua se zguduie.Fulgerul imi traverseaza umerii si intra in bratele lui
Lucifer,mergand spre capul lui.Cand reusesc sa vad,observ ca pupilele lui s-au albit ca
zapada,ceea ce il face sa arate inspaimantator! Aud un strigat de surpriza venind din partea lui
Belial, se grabeste sa isi traga Printul,dar mainile lui sunt inclestate de mine si nu pot fi
desprinse.Capul mi se invarte si camera intunecata se lumineaza frenetic.

Adevarul se reveleaza brusc si dureros,asemeni unei lame ce taie in carne vie.Acum stiu! Nu
poate fi adevarat! Tata,cum ar putea fi asta adevarat ?! Nu,de o mie de ori,nu! Nu,pe toate
valvataile Iadului,asta este o minciuna! Lacrimile izbuncnesc din nou.

Fulgerul piere undeva sub picioarele lui Lucifer,scurgandu-se in podea.El imi lasa bratele si se
indeparteaza clatinandu-se,tinandu-se cu mainile de frunte.

Expresia fetei lui este de uluiala desavarsita.Belial nu intelege ce se intampla si il scutura de

umeri pe fratele si conducatorul sau.

-Ce este Printe? Ce este?

El rasufla rapid si sacadat,nebagandu-l in seama pe locotenent.Belial vine si ma tranteste brusc

de masa,ceea ce imi face spatele sa trosneasca.

-Faptura dezgustatoare! Ce i-ai facut?

Am inceput sa plang cu sughituri,pentru ca ceea ce am vazut nu are loc de indoiala.Dusmanul

meu cel mai mare este fiinta pe care am iubit-o cel mai mult candva.Lucifer se repede si il prinde
pe Belial de umeri,impingandu-l.

-Inceteaza Belial! Daca o lovesti pe ea,ma lovesti pe mine!

Acesta ramane cu mainile suspendate in aer si se da inapoi,uitandu-se cand la mine,cand la

Print,cu o expresie furioasa.

-Nu inteleg!

-Tatal ne-a creat dintr-o singura suflare a Lui,in acelasi timp...Doua scantei care s-au nascut in
aceeasi clipa,legate pentru eternitate! Belial,Layra este geamana mea!

-Imposibil!

Descumpanit de descoperirea facuta,locotenentul se uita spre chipul meu inlacrimat.

-Dar daca asta este adevarat,ea te-a tradat! Te-a vandut,Lucifer!

-Nimeni,nimeni nu poate afla despre asta,m-auzi?! Nimeni!

188
Printul isi priveste crunt locotenentul.

-Nu te-ai intrebat niciodata de ce esti asa de gelos pe Layra?

Belial izbucneste.

-Gelos? Tot ce am facut a fost sa te slujesc! Ea...Este cea care iti intuneca judecata,se joaca cu
tine de la inceput! Refuz sa cred ca este Veghetorul facut din tine si tu facut din El! Nu e decat
un inger de rang inferior,intrupat in carne si oase de om,o scursura umblatoare,care pretinde ca
este ceva sfant!

-Daca este asa...De ce a trimis-o Tatal pe ea aici si nu pe altcineva?

Intrebarea il descumpaneste.Belial ramane fara replica si nu mai vad in el decat furie oarba.Isi
scoate aripile de corb si sparge zidul inchisorii cu ele,iesind prin el ca si cand ar fi facut din
lut.Camera se zguduie odata cu plecarea lui si caramizi incep sa cada in apropiere de masa de
tortura.

O pereche de aripi negre se strang in jurul ei,protejandu-ma.Cand zguduiala inceteaza,ma

regasesc fata in fata cu Printul.Geamanul meu! Acum inteleg de ce imi putea citi gandurile
indiferent unde ma aflam! Acum stiu de ce nu m-a ucis!

El imi sfarama lanturile de la picioare ,apoi ramane nemiscat in fata mea.Acum ca suntem
singuri,nici nu cutezam sa ne privim unul pe altul.El ma cuprinde in brate si isi petrece mainile
pe sub genunchii si spatele meu,inaltandu-se in aer.Durerea trupului meu e crunta,dar cat de tare
ma doare sufletul! Dusmanul a disparut,inlocuit fiind de fratele pierdut!

El isi desface aripile si zboara cu mine,departe de inchisoare,spre palat.

CAPITOLUL 46: CONDAMNAREA INIMII

Trupul ostenit mi se odihneste in baie ...Se pare ca apa are proprietati terapeutice,pentru ca ranile
incep sa mi se vindece incet,incet.Imi simt pielea cum sfaraie usor si un miros asemanator tamaii
invaluie incaperea.Hainele mele murdare si rupte plutesc pe suprafata apei,ca aripile unei
libelule.Intr-adevar,cat de mult individiez libelulele,pentru ca ele pot sa zboare...

Ma simt atat de pierduta, searbada fara aripile mele...Ca un om fara picioare,care nu poate
umbla.Sau ca unul fara maini,ce nu poate imbratisa.Gura imi zace amutita de revelatia ultima,cea
din camera de tortura...Desi chinul carnii mele a fost de neinchipuit,o mai mare pedeapsa ma

189
face sa tremur...Oh,as fi vrut sa nu ma fi nascut! Cum sa fie Lucifer geamanul cel pierdut?Steaua
Diminetii a devenit Steaua Noptii,umbrind candva lumina din el...

Si iata sta aici,ingenunchiat langa mine,urmarindu-mi strafulgerarile de pe chipul

chinuit,nescapand nicio tresarire a ochilor mei nelinistiti.Trupul meu pe jumatate gol i se ofera
privirilor intunecate,dar el nu schiteaza niciun gest flamand.

Inca de la inceput am stiut ca el imi vaneaza sufletul...Dar cum poate sa faca asta,cand asta
inseamna sa si-l devoreze pe al sau? Mana lui imi atinge fata umeda,mangaindu-ma
incet,parinteste.Urasc tandretea lui seaca si perfida!

-Nu ma atinge...

M-am ridicat in capul oaselor,privind lumina lumanarilor reflectata in apa tremuratoare,fierbinte.

-Linisteste-te Layra...Nu sunt aici sa iti fac rau.

-Oare de ce inima imi spune ca ai pregatit o tortura pentru mine,chiar mai rea decat a fratelui tau
nebun,Belial?

El se incrunta si se retrage,asezandu-se pe patul acoperit de matasuri.

-Belial e furios...Si gelos pe tine,Layra,din clipa in care te-a vazut prima oara...A vrut sa
inteleaga ce se intampla intre noi si acum raspunsul l-a naucit pentru ca...

S-a oprit deodata,framantandu-si buzele pline si muscandu-le usor.

-Pentru ca?

-Belial si-a pierdut si el geamana,cu mult timp in urma...

Mi-am sprijinit coatele de cada si m-am prefacut ca imi pasa fie si o clipa de Belial.

-In ce fel a pierdut-o?

-Belisna nu s-a alaturat razboiului...L-a ales pe ISH.De atunci sunt despartiti,iar Belial indura
foarte greu separarea de ea...Ucide si mutileaza,dar nimic nu il poate ostoi...A devenit insetat de
sange si a transformat asta intr-o arta.

Am oftat fara sa vreau si m-am uitat lung si aproape sfidator in acele lacuri negre,care mi-au
trimis inapoi acelasi raspuns.Da,se pare ca suntem asemeni lui Belial si Belisna,ca o reflexie
deformata a celeilalte deformari...

Intrebarea este de ce am venit pe Pamant,cand puteam sa raman in lumina si bucurie? De ce acest

plan nebunesc de a salva pe cineva care nu vrea sa fie salvat? Unde imi este intelepciunea
straveche cand am nevoie de ea?

190
-Poate ai venit si pentru alte scopuri...Pe care inca nu le cunosti.

A inceput sa imi auda iar gandurile! M-am uitat urat la el,fara vreun strop de frica.

-Iesi afara din capul meu!

El s-a ridicat pe loc in picioare si s-a repezit spre mine,m-a ridicat din apa in picioare si m-a
strans de umeri cu obisnuita sa furie.

-Nu ma vrei in mintea ta,nu ma vrei in sufletul tau,nu ma vrei in trupul tau...Nicaieri.Chiar atat
de mult ma dispretuiesti?

-Am zis sa nu ma mai atingi!

Am sarit din cada inviorata de faptul ca nu mai am rani si mi-am pus degraba pe mine o haina
,care sa imi acopere trupul partial gol.

-Unde e Makai? Ce ai facut cu el?

El a schitat o grimasa,care ii arata dezgustul atat de bine conturat pentru rasa umana.

-Ce iti pasa ce se intampla cu el? Nu este decat un OM!

-Makai este fratele meu! Singurul pe care il mai am in viata,asta in caz ca nu l-ai ucis deja!

-Fratele tau? Eu sunt fratele tau! El e nimic,e nimic pe langa mine...Ma alungi de fiecare data,cu
acelasi dispret necontenit,cu aceeasi ura in ochi!

-Da,te urasc! Mi-ai ucis familia! Si surorile spirituale! Ai distrus tot ce aveam sfant,tot ce aveam
pur,toate lucrurile pentru care m-am jertfit! Nu vei avea niciodata sufletul meu,iti spun! Nici
daca m-ai tortura pentru eternitate!

Ochii imi scanteiaza,asa cum se intampla de fiecare data cand puterile noastre se masoara.A
venit fulgerator aproape de marginea patului si m-a impins in el.Am cazut pe spate si el a venit
plutind deasupra mea,apucandu-ma de incheieturi,asa cum statuse prima oara in Gradina
Oaselor.

-Ti-am zis ce se va intampla daca nu ma alegi pe MINE! Te-am avertizat ca voi ucide totul in
cale,ca voi distruge Ordinul Semilunei! Cu toate astea,nu ai ascultat! Ai continuat sa ma
sfidezi,desi puteai preveni toata acea varsare de sange!

-Nu-mi pasa ce spui...Nu esti altceva decat un criminal odios...Nu exista iertare pentru tine!

Vocea lui se aude tunator.

191
-Crezi ca eu caut iertarea ta? Eu vreau ceva si o sa primesc ce vreau,oricat te vei
impotrivi.Eu,tu,pe tronurile de adarzit,conducand Infernul ca frati.Pe vecie!

-Pleaca!

-Sunt o parte din tine! Va trebui sa ma accepti!

Am inceput sa ma zbat,dar el se coboara incet,prinzandu-ma in capcana.

-Esti partea intunecata pe care nu vreau sa o cunosc! Pe care o urasc!

Trupul lui ma striveste si haina neagra imi acopera jumatate din trup.

-Nu ma urasti,Layra... Inca din prima zi ai tanjit dupa unirea cu mine...Te-ai lasat
atinsa,pangarita,doar din dorinta de a ma simti aproape,chiar daca nu pricepeai de ce simti
aceasta!

-Lasa-ma in pace!

Cuprinsa de manie,m-am rostogolit jos din pat,cazand cu capul pe marginea lui,cu mainile tinute
pe el si picioarele ghemuite sub mine,pe podea.

Fierbinteala din spatele meu imi frige umerii.El continua sa ma tortureze.

-Cum poti sa ma negi in felul asta? Pentru ca suntem una si o stii! Iar tu poti alege chiar acum sa
ramai cu mine!

-Inceteaza!

-Chinul tau ar lua sfarsit...Nimeni nu te-ar mai atinge vreodata! Nu va mai trebui sa muncesti sa
protejezi acei oameni buni de nimic,creatia rebut a Tatalui! Vei fi in sfarsit libera,vei fi propriul
tau stapan!

Bratele lui ma cuprind calduros din spate si ma lipeste de el.Inima neagra ii bate
puternic,armonizandu-se cu inima mea speriata de tentatia oferita de el.Cum ar fi sa nu mai fiu
niciodata incompleta? Cum ar fi sa...Imi simt urechea atinsa usor de o pereche de buze.Ma
intoarce cu fata spre el si il vad pe jumatate.

-Cum ar fi sa nu mai pleci niciodata din imbratisarea mea?

Da,gandul ademenitor imi staruie in minte.Imi trimite imagini ale unei glorii nesfarsite in
doi.Rasuflarea fierbinte imi mangaie obrazul.

-Layra...Oamenii te-au tradat cu totii...Tot ce am facut am facut pentru tine.Ca sa te fac sa vii
inapoi,sa vezi adevarul! Avem nevoie unul de altul,recunoaste!

192
-Nu,nu am nevoie de tine...Am nevoie de Tatal meu...

Degetele lui imi strang pantecele si ma striveste la piept.Imi las capul pe spate simtind cum
energiile se impletesc intr-un dans ritmic,in bataia inimilor.

-Sunt singurul care te iubeste!

Cuvintele spuse pe un ton dur imi frig sufletul ostenit.Se joaca cu mine din nou! Ma
smucesc,trezindu-ma din vraja si il imping cu ultimele forte.

- Tu nu te iubesti decat pe TINE!

-Adevarat...

Ii simt gandul insinuant....Doua sfere iesind in acelasi timp din marele Trandafir
Primordial...Gura Tatalui,care mi-a daruit darul cantului,iar lui darul stralucirii...

-Ishalla Ishalla....Ehmecht Layra,ehmecht...Toh me!

Ochii mi s-au umplut pe loc de lacrimi,caci imi amintesc ca asa ma chema la el...

-Te rog,inceteaza!

-Alege acum! Eu sau El! Asta e ultima ta sansa,Layra!

Bratele ma cuprind din nou si mainile lui se petrec peste pieptul meu,tinandu-ma prizoniera.Si-a
lipit obrazul de al meu,ca sa imi stearga lacrimile razlete.

-Un cuvant...E de ajuns.

Imaginea Raiului si a fratilor mei imi inunda sufletul...Un singur cuvant si nu ii voi mai vedea
niciodata! Un singur cuvant si toate sacrificiile vor fi fost in zadar!

Oh,inima mea bate pentru geamanul meu,dar la fel de tare bate pentru oameni! O inima
nebuna,nelinistita,condamnarea mea!

CAPITOLUL 47: PROFANAREA MESAGERULUI

Gandurile imi sunt ca pasarile speriate.Mainile imi frig si sufletul este cand inaltat la Ceruri,cand
coborat in abisurile Infernului.Ma plimb de sus in jos intr-un ritm ametitor,auzind mereu
intrebarea" Cum ar fi sa nu mai pleci niciodata din imbratisarea mea?" O aud iar,si iar,si iar,intr-
un ritm agonizant...

193
Nyria,Lilia,Vardas,Makai...Toate acele lupte sa fie pentru nimic? Nu pot accepta ca atata
suferinta a fost in van! Sangerez,pentru ca nu este nimic ce mi-as dori mai mult.Da,intr-
adevar,tanjesc sa ma reunesc cu el,odata pentru totdeauna! Insa...Nu pot trada oamenii! Pe
ISH,deja am facut mult prea multe greseli!

-Lucifer...NU!

El ma ridica pe data si ma tranteste la loc in pat.Se lungeste peste mine si ma lipeste furios de
pieptul lui.

-Simti asta? E inima mea.Cum poti sa infigi cutitul in ea din nou,alegandu-i pe oameni? Cum
indraznesti?

Isi apropie buzele de mine si imi vorbeste suierat si straniu.

-Pe toate cercurile Infernului...Gandeste-te bine...Te voi spinteca si te voi da corbilor...Nu,te voi
sacrifica pe un altar,Layra! Spune "da"!

Inebunit de dorinta lui cea mai apriga,imi cresteaza buzele cu dintii lui si imi prinde capul intr-o
mana,tragandu-ma spre el,cu degetele infipte in pletele mele.

-Iubirea ta este bolnava,frate!

-Esti la fel de bolnava ca si mine....Doar ca nu vrei sa recunosti!

M-am retras cu toata forta de care eram capabila si l-am izbit cu pumnul in figura,pana am simtit
ca imi pocnesc oasele.El a ramas uimit locului,parca nevenindu-i sa creada.Ochii lui capata
flacari si fumul incepe sa se incalzeasca si sa cufunde incaperea,incat ai crede ca te afli in una
din carcerele de arama ale Infernului.M-am retras taras,ca o umbra pe langa pat,cand l-am simtit
in spatele meu.Am dat sa fug,dar imi simt picioarele moi si frica imi intra in suflet,pentru ca stiu
ca nu am destula forta sa ma apar.Catusele acelea blestemate!

-Te omor!

M-a prins de gat si m-a ridicat cu o singura mana,tinandu-ma lipita de peretele estic.Lumina
lumanarilor a crescut brusc si geamurile au inceput sa zornaie.Afara,vad un amurg sangeriu si un
desert secat,acoperit de schelete.

Este inebunit de furie si degetele i se inclesteaza,sugrumandu-ma.Imi capteaza ochii si se

hraneste din disperarea mea,pe masura ce ma ridica incet in aer.

Piciorul meu il izbeste in pantec cu sete si pentru o clipa taria stransorii scade.

L-am lovit inca o data si el mi-a dat drumul asemeni unui sac.M-am pravalit pe jos.Abia acum
parca incepe sa inteleaga ceea ce voia sa faca.

194
-Poti sa ma omori daca vrei...Dar nu il voi trada pe Tatal meu!

- Am ceva mult mai rau pentru tine,surioara! Lucrul de care te temi cel mai mult!

Ochii mi s-au marit de spaima cand ii vad zambetul viclean si atoatestiutor,care are darul de a ma
speria mai rau decat toate loviturile si vorbele grele primite de cand sunt aici.Tortura trupului mi
se pare dintr-o data mai lesne de dorit.

-Nu,nu vei face asta! Uiti cine sunt! Mesagerul lui ISH va fi protejat de profanare!

-Dumnezeului tau nu ii pasa de tine! Eu sunt Dumnezeu! Mie o sa mi te inchini,daca nu vrei sa

conducem ca egali!

Felul in care isi misca buzele si caninii ce se alungesc,imi dau de inteles ca bestia intunecata din
el se trezeste pentru a ma pedepsi.M-a luat de mijloc si m-a izbit cu capul de o coloana...Durerea
si ameteala ma naucesc,lasandu-mi in minte doar amintirea marmurei reci. Aripile lui cresc din
umeri si ma invaluie ca o manta.

-Daca nu ma vrei de bunavoie,te voi lua cu sila!

-Mai bine omoara-ma!

Gemetele mele il lasa nepasator.Crud si hain,imi sfasie si ultimele bucati de haina si se lipeste
fierbinte de mine,facandu-ma sa tremur.I-am infipt unghiile in carne,vrand sa ii provoc
durere,dar asta il face sa se intarate si mai tare.

-Te vreau asa de mult! Nu te mai impotrivi!

Mi-am pus mainile in pieptul lui si l-am impins cu gesturi disperate.El isi arunca haina brodata
cu aur si ramane cu pieptul si bratele dezgolite,singurele podoabe fiind niste insemne
stranii,desenate in cruce,care se regasesc pe umerii lui.

Degetele lui imi framanta umerii,facandu-ma sa simt niste fiori nelegiuiti.Se uita avid spre sanii
mei speriati,spre pantecele rotund,spre solduri si imi frange buzele.Staruirea lor ma indeamna sa
le accept pe ale lui,doritoare si pedepsitoare.

Ochii mi se duc spre ceea ce poarta legat de sold,dar ma prefac ca nu am vazut si ma uit in ochii
lui.Ma las stransa in bratele nelegiuite,mangaiata crud si repede,robita de buzele lui,simtindu-ma
murdara si condamnata.Il aud rasufland cu greu,pe masura ce ma saruta si se adapa cu mine,cu
lumina mea,atat cat mi-a mai ramas.Gura lui imi dezmiarda gatul si mainile ma insfaca de
spate,ridicandu-ma peste el.L-am inconjurat cu picioarele si l-am lasat sa ma priveasca.

Ochii mi se duc spre scanteierea de la soldul lui.Il mangai pe spate si ma lipesc de

el,ascunzandu-mi gandurile pe cat de bine pot.Oh Dumnezeule,asta e atat de gresit,o marsavie
strigatoare la cer! Imi ascund cu greu lacrimile.

195
Mana mea dreapta se inclesteaza pe obiectul suflat in aur.Il simt rece si amenintator si in acelasi
timp izbavitor.Ma dau inapoi,strangandu-l in palma,iar Lucifer ramane prizonier al curbelor
mele,privindu-ma flamand si contrariat.

-Ce faci?

Mi-am pus intr-o clipita cutitul la gat.Pletele mele lungi mai jos de brau ma acopera ca o
imbracaminte mortuara.Pentru ca aceasta camera imi va deveni mormant! El sare in picioare,iar
eu ma duc spre patul cu baldachin,tinand mana in continuare la gat,intarind amenintarea.

-Te avertizez! Stai departe,altfel nu vei imbratisa decat un les!

La asta nu se astepta.Ramane nemiscat,plin de furie si in acelasi timp neputinta.

-Pe toti dracii,lasa cutitul jos,Layra! Amandoi stim ca nu o vei face!

Am coborat cutitul si l-am indreptat spre incheietura mainii stangi,apasand pe ea.Arsura ma face
sa oftez si vad sangele incepand sa curga in suvoaie.

-Opreste-te!

-Si de ce as face-o?

-Daca iti iei viata,nu te mai pot proteja! Vei ajunge in mainile lui Satan! Vei risca totul,doar
pentru a nu te uni cu mine?

-Stai departe...

El se apropie cu pas semet,dar precaut,starnind un val de aer,cu ochii tinta spre incheietura
mea,din care galgaie sangele din ce in ce mai mult.Stropi cad pe podeaua rosie si talpile mele
goale se lipesc de vopseaua sangelui meu.

-Nu te mai prosti...Sangerezi!

-Nu ar fi pentru prima oara,nu?

-Ce vrei?

In sfarsit! Acum eu pun conditiile!

-Jura-mi pe tronul de admoniu al stramosului tau ca nu vei mai incerca sa ma profanezi!

El pufneste nemultumit,dar pare in acelasi timp ingrijorat de sangele ce nu se mai opreste din
curs.Ameteala ma indeamna sa ma sprijin de perete,dar nu voi ceda.

196
-Voi muri pentru lucrurile in care cred si ma voi intoarce Acasa! Lumina invinge,tu vei pierde!
Ce vei alege...frate?

Ultimul cuvant aproape l-am scuipat din gura,voind sa ii amintesc de legatura noastra reala,nu de
perversitatea lui,de intunericul ce il indeamna sa ma ucida fie prin atingeri,fie prin cuvinte
murdare si nedemne.

-Eu sunt Printul intunericului! Nu voi ceda in fata ta!

Aripile negre si se infoaie si mandria ii este mai mare ca oricand.

-Atunci...Ma vei privi murind.

Mi-am crestat si cealalta mana,murmurand in gand rugaciuni.Daca nu il fac sa ma creada,voi

muri degeaba si voi ajunge sa fiu torturata de Satan,pentru crima cea mai mare din cate exista:
curmarea propriei vieti.

Sangele tasneste cu putere si manjeste manerul cutitului.Am cazut si m-am lipit de

perete,nelasand cutitul.Aud un strigat puternic,metalic si feroce.

-Fie! Iti jur! Acum...Ma lasi sa ma apropii?

Nu pot sa ii raspund pentru ca gatul si gura mi s-au inclestat,trupul imi tremura marunt si ochii
mi se inchid incet.Simt maini fierbinti cum ma cerceteaza,dar in minte vad doar fluturari de
aripi,ingeri,campii verzi si un soare vesel...Alunec din trup cand ceva ma forteaza sa vin
inapoi.Deschid ochii cu greu,privind in jur.Sangele s-a oprit din curs pentru ca Lucifer
incanteaza ceva care imi vindeca taieturile.Imi lasa incheieturile si ma priveste lung,lung.Pe fata
lui se contureaza un arhizambet si vad zugravit in el un sentiment straniu: admiratia.

-Pe Satan...Semanam mai mult decat as fi crezut! Ai castigat de data asta,dar e doar o lupta dintre
multele lupte! Nu uita ca razboiul e intotdeauna castigat de mine,draga surioara!

Buzele lui se reped spre mine si dau sa ma feresc.Le simt pe frunte,straniu,aproape familiar,ca si
cand mai facuse asta de o mie de ori.

-Haide! Trebuie sa te imbraci frumos! Avem o sarbatoare speciala in aceasta seara!

M-am strambat de indata,scarbita de imaginile ce imi vin in minte.

-Nu te mai purta ca un copil rasfatat! Iti va placea ce am pregatit pentru tine!

Si zicand acestea pocneste din degete si dispare intr-un rotocol de fum.

197
CAPITOLUL 48: COPILELE INTUNERICULUI

In sala albastra cu arcade si coloane,vad ceva asemanator unui altar.

Capeteniile sunt asezate pe tronuri albe ce sunt construite dintr-un singur bloc de
marmura.Apropiindu-ma,vad ca de fapt nu este marmura,mai degraba ceva asemanator sticlei
topite.Mana lui Lucifer imi tine mana,conducandu-ma ceremonios spre postamentul pe care se
inalta doua scaune maiestrit facute de mesterii iadului.El este imbracat in negru,ca de obicei,iar
eu port o rochie lunga si alba,care se prelungeste in urma mea,pe podea.

Pe masura ce intram,o muzica frumoasa ce aminteste de muzica sferelor,ne inunda urechile.Nu

imi pot da seama de unde vine,parca izvoraste din pereti.Aceasta incapere este in intregime
alba,iar coloanele au modele pictate cu praf de nestemate albastre.Dintre toate incaperile
palatului,aceasta mi s-a intiparit in minte si in suflet de prima oara de cand am vazut-o,trecand
intr-o zi intamplator cu suita lui Lilith pe aceste coridoare.

Pas cu pas,ne apropiem de centrul incaperii,acolo unde vad o multime de copii.Copii,aici in

Infern? Hainele lor rosii ca sangele se armonizeaza cu pletele lor negre si insemnele flamurilor
care flutura in mainile lor.Sunt asezati pe doua coloane si stau nemiscati ca niste statuete.La
vederea Printului ei incep sa zambeasca vag,iar lucrul asta ma infioara.Desi trupurile lor sunt de
copii,expresiile de pe chip par ale unor spirite foarte vechi.

Belial sta trufas in picioare,in dreapta tronului principal.De multe ori ma gandesc de ce i s-a mai
construit un tron,dat fiind ca rareori sta pe el.Furia lui prea bine cunoscuta nu il lasa sa stea prea
mult timp intr-un loc.Ma priveste cu arcadele incruntate,cu ochii afundati in orbite,sticlind a rosu
si dupa inclestarea mainii pe sabia scurta,imi dau seama ca ma uraste mai mult ca oricand.Pe
masura ce Lucifer s-a apropiat de mine,Belial s-a distantat de el si ceva imi spune ca mintea lui
coclita creaza un nou plan de razbunare impotriva mea.

Lilith zambeste scarbita,privindu-si bijuteriile de pe degete,asa cum face de cate ori nu stie ce sa
faca cu mainile iar Azazel ne priveste palid si serios.

Asmodeu lipseste,la fel si Semyaze,mult prea ocupati cu pregatirea anumitor festivitati.Dupa ce

am survolat intreaga incapere cu privirea,m-am intors cu capul spre fratele meu
decazut,asteptand vreun fel de lamurire.

-Layra...Ele sunt fiicele mele.

Si zicand acestea,face un semn larg spre acei copii,care din cate vad,sunt cu toate fetite nu mai
mari de 11 ani.Aparenta lor dragalasa este insa deformata de ochii complet negri,luciosi,care ma
privesc cu nestapanita curiozitate.

Fiicele lui? Limba mi s-a inclestat in gura.De aceasta data,chiar nu mai inteleg ce vrea sa
spuna.Si daca el este tatal,atunci cine este mama lor?

-Chiar nu ti-ai dat seama pana acum care este rolul meu aici in Infern,inger asa zis nepatat?

198
Vocea lui Lilith se aude stridenta si artagoasa,furioasa pe atentia ce se revarsa asupra mea de la
copiii in cauza.

-Liniste!

Ea tace,dar continua sa ne priveasca cu ciuda.Ma prefac ca nu am auzit nimic.

-Ea este Samyra,fiica mea cea mai mare.Samyra,fa un pas in fata.

Cea mai inalta dintre ele isi croieste drum printre cele mai mici si se prinde de mana lui.El o
mangaie pe cap,cuprins de o oarecare mandrie,iar ea imi zambeste superior.Poarta o haina cu
insemn diferit,probabil pentru a arata ca ea este favorita tatalui ei si pieptul ii este acoperit de o
bijuterie foarte mare,prinsa in jurul gatului.Ea face o reverenta,privindu-ma in ochi fara vreo
urma de sfiala.

-Asta e prima ta progenitura?

El nu pare ofuscat de ceea ce tocmai am zis si chiar incepe sa rada.Lilith se ridica de pe tron si
abia se stapaneste sa nu ma sfasie cu unghiile.

-Ai grija cum vorbesti despre fiica mea!

-Intr-adevar,seamana cu tine la privirea rautacioasa...

Samyra se retrage brusc,jignita de cuvintele mele si vad ca deja ma uraste la fel de mult ca si
Lilith.Lucifer ramane incurcat,suparat pe de o parte pentru ofensa adusa copilului,amuzat de
reactia consoartei si dorind sa ne impace pe toate trei.

-Layra,incepi sa semeni din ce in ce mai mult cu noi!

Azazel isi pierde seriozitatea si pufneste in ras.Copiii incep si ei sa rada.

Camera luminoasa incepe sa se intunece si ferestrele trepideaza.Se pare ca Printul s-a saturat de
amenintarile mai mult sau mai putin voalate pe care ni le aruncam.

-Am zis...Liniste!!!

Acum nu mai rade nimeni si copii il privesc cu ochii speriati.Lucifer o cheama inapoi pe Samyra
si o lasa sa stea la pieptul lui,iar ea zambeste victorioasa.

-Layra,maine vei petrece cateva ore impreuna cu Samyra...Voi trebuie sa va cunoasteti mai bine.

Am dat sa ma revolt,dar ea mi-a luat-o inainte.

-Nu vreau! Nu-mi place de ea!

199
-Asta e o porunca!

Ea isi musca buzele de ciuda si Lilith ne priveste descumpanita.

-Acum...Vreau sa vad daca ati mai progresat de data trecuta.Cum va descurcati cu extragerea
esentelor?

-Eu vreau sa fiu prima! tipa Samyra din bratele lui.

-Nu,eu vreau sa fiu prima! urla o alta.

-Eu,tata,eu! Mereu ma lasi ultima!

Copiii incep sa strige in cor si camera este inundata de galagie.Lilith coboara de pe tron si vine
sa linisteasca apele,soptindu-le la ureche ceva doar de ea stiut.Ele se potolesc ca prin farmec si
asteapta ordinele Printului.

Acesta bate din palme si podeaua se zgaltaie cu noi,lasand sa iasa la iveala o haita de demoni nu
prea inalti,lipsiti de lumina,nemancati si desprinsi dintr-un cosmar.

M-am dat inapoi,dar Lucifer ma prinde de brat si imi face semn sa ne asezam pe jilturi.Copiii nu
par deloc speriati de aceste fiare,care le tin loc de jucarii.

Samyra alege unul dintre ei si porneste cu pas semet,increzatoare in puterile ei

neobisnuite.Zebrunii tremura ca frunzele si isi arata dintii amenintator.

Ea intinde palma dreapta spre unul dintre ei si acesta incepe sa maraie.Cade in genunchi si
ramane paralizat,ingrozit de apropierea ei.Samyra incepe sa stranga degetele si esenta intunecata
a demonului ii paraseste invelisul grosier,iesindu-i prin gura.Urletul lui prelung acopera muzica
suava de mai dinainte,amintindu-mi ca ma aflu inca in Infern.Samyra strange pumnul si acesta se
prabuseste la podea.

Lucifer bate din palme si ea zambeste larg,apoi alearga spre tron,ocolindu-si surorile.Se aseaza
pe una dintre trepte si se lipeste de genunchii lui.Mirarea mea nu mai are margini cand vad
aceleasi gesture tandre,pe alocuri paterne,in miscarile Printului.Acele miscari pe care le foloseste
uneori si cu mine...

Rand pe rand,copilele demon au extras esentele din zebrunii infricosati,trimitandu-le in zonele

inferioare ale Iadului,un fel de inchisori pentru demonii care nu s-au supus ordinelor de-a lungul
timpului.

-Gata,gata...E vremea sa mergem in Gradina!

Lilith coboara infatuata de pe tron,adunandu-si valurile cu mainile si ranjind dispretuitor cu

buzele ei rosii."Orice ai face Layra,nu poti sa ii daruiesti ceea ce i-am daruit eu...Nu degeaba
sunt consoarta lui".

200
Am scuturat din cap,privindu-o cu ochii in flacari.

"Stai departe de mintea mea,printesa! Altfel..."

"Altfel?"

Dupa ce terminam dialogul,usa se deschide si ea pleaca impreuna cu cei zece copii,cu exceptia
Samyrei,care ramane alaturi de noi.

Printul face un semn si ceilalti doi pleaca si ei,lasandu-ne singuri in sala alba.Acum ca au plecat
cu totii,nu ma pot stapani sa nu il intreb.

-Progenituri cu Lilith? Dar ea este om! Credeam ca dispretuiai oamenii!

-Lilith este un om,dar din tagma vechilor zei,ceea ce inseamna ca are multa putere.Am ales-o ca
vas pentru acesti copii ai mei,pentru ca era vasul cel mai potrivit in acea perioada.Din cei 11
copii insa,doar Samyra se ridica la nivelul asteptarilor mele.Celelalte...Sunt inutile.

-Dar sunt tot copiii tai,nu?

El face un semn de lehamite.

-Sunt spirite pe care le-am ales sa vina impreuna cu mine,din vechiul meu regat.Nu toate au insa
aceeasi putere si tarie...Mai au multe de invatat.Samyra insa este diferita...Este loiala si isi stie
locul.

-Locul fiind...in gratiile tale? Ce se va intampla daca nu se va supune?

-O voi trimite inapoi de unde a venit,asa cum a trimis si ea esentele zebrunilor in adanc.

Samyra ridica capul ingrijorata,insa el o linisteste din ochi.

-Nu va fi nevoie,pentru ca tu ma iubesti,nu-i asa?

Ea da din cap vartos si ii inconjoara genunchii cu mainile.

-Imagineaza-ti cum ar fi sa avem noi o progenitura.Puterea ta si puterea mea unite ar atrage un

spirit din regatele lui Satan,cineva care ar fi potrivit cu rangul nostru...O treime perfecta.

M-am ridicat de pe jilt,cuprinsa de spaima.Samyra a abandonat privirea blanda si s-a ridicat pe

data in picioare,privindu-l cu furie.

-Un alt copil? Mai puternic decat mine?

El rade,privindu-ne fetele nervoase,dar fiecare dintre ele furioase din alta pricina.

201
-Nu te teme...Nu cred ca se va intampla asta prea curand,nu-i asa...Layra?

-Sunt satula de blasfemiile tale! Pot pleca acum?

-Sa inteleg ca propunerea mea nu iti surade? Ca inger in ceruri,nu ai fi avut niciodata
progeniturile tale.Eu iti ofer sansa de a avea un copil al tau.

-Ceea ce spui tu incalca legile divine,legile instituite de Tatal! Ingerii nu pot procrea! Acesta e un
dar rezervat doar oamenilor!

-Nu cata vreme se afla in Cer...Dar tu esti captiva intr-un trup de femeie...

-Esti bolnav! Suntem frati,in numele lui ISH!

El rade si mangaie pletele brune ale Samyrei,care se rasfata ca o pisica.

-Frati intru spirit Layra,dar cine ne opreste sa ne contopim energiile? O lege stupida,facuta
pentru a-i proteja pe oameni si nedreptati pe ingeri?

-Inceteaza,imi faci scarba!

El face semn fiicei sale sa plece,ea se ridica si dispare prin perete.

-Esti o ciudatenie,surioara...Te-ai nascut ca un om,te afli in trup de om,cu toate acestea nu vrei sa
traiesti ca un om! Sa iubesti ca ei,sa nasti ca ei,sa fii ca ei.Aceste creatii sunt un rebut,dar cu
toate astea le iubesti! Eu doar folosesc ceea ce le-a fost dat,pentru ca si noi putem obtine aceste
daruri!

-Cu ce pret?

-Nu exista vreun pret Layra...Suntem liberi!

-Esti deportat pe Terra de 12.000 de ani,dar spui ca esti liber?

-SUNT! Nu trebuie sa ma mai plec in fata vrerii Lui,sa Ii ascult poruncile,sa stau sa protejez
niste fiinte neterminate,neslefuite,incomplete...oamenii! Noi am fost creati sa conducem
universuri,noi suntem fiii Lui de drept! Daca tu crezi ca misia ta este sa pazesti niste tanci,atunci
poti sa te sacrifici in continuare in van!

-Nu vreau sa mai aud un alt cuvant!

-Prea bine.Sa mergem in curtea de piatra,a inceput festivitatea.

***

202
Curtea circulara este plina de demoni de toate gradele si din toate ierarhiile.In mijlocul ei vad o
cusca metalica acoperita de o energie asemanatoare aburului.Toate capetele capeteniilor se intorc
spre noi,pe masura ce mergem pe ritmul tobelor.Dansatoarele se unduiesc in jurul acelei custi
stranii.

Lucifer face un semn si cusca isi dezvaluie misterul.O silueta inalta sta sprijinita de gratiile
metalice.Silueta se ridica in picioare si ramane nemiscata.

-Un dar pentru tine...

Fiorul fierbinte din inima ma anunta ca ceea ce voi vedea este unul dintre siretlicurile lui,un alt
scenariu menit sa imi infranga incapatanarea.Chipul tras,ochii albastri si parul lung si blond ma
fac sa tresar.M-am napustit spre gratii si i-am prins degetele barbatului intre degetele mele.

-Makai! Esti in viata?

El incuviinteaza,dar o clipa mai tarziu cade,cu spatele lipit de cusca si fata i se

preschimba,chinuita,ca si cand se lupta cu ceva.Ma priveste cu disperare si in acea clipa ochii i
se fac complet negri! Makai se ridica semet,iar demonul din el imi ranjeste
triumfator.Capeteniile incep sa rada.Il privesc cu groaza pe Makai,stiind ca asta este cea mai
crunta dintre razbunarile lui Lucifer.Inima mi s-a zdrobit si am izbucnit in lacrimi,prada
batjocurii si rautatii lor.Abia gasesc puterea sa ingaim ceva.

-Cum ai putut sa faci asa ceva?

-Nu ai zis ca vrei ca Makai sa ramana in viata? Trupul lui era atat de ranit,incat ar fi murit inca
de atunci din desert...Nazaniel il tine inca viu.

-Asta nu e viata! strig eu si ma dau inapoi,vrand sa parasesc curtea,dar Lucifer ma prinde de brat
cu raceala.

-Atunci...Eibereaza-l!

CAPITOLUL 49: O VIZITA DIN CERURI

Nelegiuirea din fata ochilor mei ma lasa fara grai.Pentru prima oara,vad intiparit pe chipul lui
Makai un rictus pervers,dat de demonul bolnav din el,care il schimonoseste in fel si chip.Cu pas
leganat,se desprinde dintre capetenii o femeie blonda,imbracata in haine scumpe: Semyaze.Se
apropie de cusca si atinge gratiile cu degetele,ca intr-o mangaiere,privind complice spre demonul
din fata mea.

203
-Iti amintesti ultimele cuvinte pe care ti le-am spus,Layra?

Toti ochii se intorc spre ea,iar eu incerc sa imi amintesc cand a fost ultima oara cand am vazut-
o.Un zambet pe jumatate ironic,pe jumatate amar,mi se contureaza pe buze.Fireste,imi amintesc
prea bine setea cu care am lovit-o.

-Ti-am promis ca vei plati scump pentru asta iar razbunarea mea este...ei bine,perfecta.

Imi strang pumnul pe data,simtind cum ma cuprinde mania.

-Tu ai fortat demonul sa intre in corpul lui Makai?

-Nimeni nu l-a fortat sa intre ingerule,Nazaniel astepta de secole sa fie scos din abis si
reintrupat...Nu,asta a fost lucratura Printului nostru.Eu am facut ceva mult mai bun.

Lucifer este tacut,mai tacut ca niciodata si nu pare prea incantat de dezvaluirea pe care vrea sa
mi-o faca Semyaze.

-Lucifer a incercat sa ii tina trupul muritor in viata...Dar eu am legat viata demonului de a lui!
Daca il exorcizezi,Makai va muri.Daca nu o faci,Makai va ramane prizonier in propriul trup,pe
care il va imparti etern cu Nazaniel.

Demonul zambeste din interiorul fratelui meu,iar mie imi dau lacrimile fara sa vreau.Intr-
adevar,ce alegere ingrozitoare imi pune in fata aceasta capetenie! Indiferent cat timp ar trece,ura
lor nu face decat sa creasca!

Urletul meu inabusit a fost pe data ingemanat cu pasii mei grabiti si pumnul strans.Intr-o clipita
aproape,am ajuns langa Semyaze si am ridicat pumnul,dorind sa o lovesc naprasnic,cu ultimele
mele forte pamantene.Dar cineva din spate imi prinde incheiatura in aer si Semyaze scapa din
mainile mele.

-O sa te omor! O sa te omor in chinuri!

Ea zambeste dispretuitor,vazand ca Lucifer ma tine in brate strans,ca sa nu pot scapa si sa fac un

alt gest necugetat.Am pierdut totul!

-Tu vei fi prima pe care o voi arde,netrebnico!

-Ai grija Layra! Acestea nu sunt vorbele unui trimis al Domnului...

-Vei afla in curand ca trimisii Lui nu sunt doar lapte si miere ci au si sabia dreptatii in mana lor!
Poate eu sunt vinovata de multe lucruri,dar Makai era pur si voi l-ati batjocorit! Nu vedeti ca
ticalosia voastra a atins cerurile? Nu va e rusine?

Strigatele mele disperate o fac pana si pe Semyaze sa se opreasca din ras.Ceilalti ma privesc
curiosi,ca si cand nu ar cunoaste prea bine definitia maniei.

204
Lucifer face un gest si toata lumea se pregateste sa paraseasca curtea,doar Semyaze ramane
trufasa la locul ei,ca sa se bucure de nefericirea mea.

-Si tu Semyaze! adauga el.

-Frate,imi vei rapi aceasta bucurie,dupa toate cate s-au intamplat?

Lucifer imi da drumul brusc si asemeni unui fulger sare cu mana la gatul fostului Veghetor,care
ramane uimit locului,incercand sa ii desclesteze degetele.Ochii Printului au devenit flacari si
scuipa cuvintele cu o cruzime plina.

-Nu sunt...fratele tau!

Ea intelege ca nu mai poate face nimic si implora din ochi iertare,iar el ii da drumul,impingand-
o.Ma priveste cu furie si isi inalta umerii,din care tasnesc o pereche de aripi negre,prelungi.Isi ia
zborul vijelios,parasind curtea de piatra.

Acum sunt doar eu fata in fata cu demonul,care incepe sa dea din colt in colt.Ceva ii spune ca
Printul nu doreste ca sederea lui sa fie prea lunga.Lucifer face un semn si cusca se deschide
singura,iar Nazaniel paseste afara temator.

-Ce vei alege?

Vocea lui aspra e la fel de necrutatoare ca de obicei.M-am uitat spre el cu cel mai mare dispret
posibil,lucru care il face sa se manie din nou,pentru ca imi aude gandurile.

-Ti-am dat sansa sa il mai vezi inca o data si asta e rasplata ta?!

Ma prinde de fata si imi strange barbia cu degetele pline de cruzime.

-Multumeste Cerului ca nu infig un pumnal in tine,asa cum ai merita!

-Si daca ai face-o,crezi ca asta il va salva cumva? Sti prea bine ca nu pot fi ucis.

I-am strans mana si i-am luat-o incet,dezlipind-o de pielea mea,apoi m-am dat inapoi,pana
aproape m-am ciocnit de demon.Am intins mana spre el si am inceput sa murmur primele
exorcisme,iar el incepe sa se tulbure si sa se strambe.

Incantatiile mele ii adancesc ochii si mai mult in orbite,parul i se ridica pe cap si se chirceste jos
langa cusca,asemeni unui animal haituit.Este puternic acest Nazaniel,dar nu mai puternic decat
mine.Ramane nemiscat,cu pletele cazute peste ochi,ca si cand se odihneste.M-am apropiat cu
precautie si i-am ferit parul,incercand sa ii vad chipul,dar el mi-a prins mana ca intr-un cleste.

-Ishavva Emanuel ...Ishon Mahdura!

205
Ochii negri i se tulbura si se inchid pentru o clipa,iar cand se deschid redevin umani.Albastrul lor
binecunoscut mi se releva pe un ton disperat.Demonul a slabit si Makai isi vede bratul inclestat
de al meu.Ma trage la el in brate suspinand.

-Layra,trebuie sa il scoti afara!

Mi-am infundat capul la pieptul lui si am inceput sa plang.

-Nu pot sa fac asta,te voi ucide,frate!

-Esti puternica! Mult mai puternica decat crezi! Nu ma lasa prizonier in Iad,nu-ti sunt de niciun
folos asa! Elibereaza-ma si ne vom revedea! Ai credinta,Layra!

Mi-am ridicat capul si l-am privit in ochi cu frica.

-Nu mai stiu semnificatia acestui cuvant...

-Nu ai de ales! Esti Gardianul si trebuie sa iti duci misia pana la capat!

-Chiar daca nu mi-a mai ramas nimic de protejat?

-Chiar si daca vei pierde totul,nu uita Cine esti! Esti mesagerul lui ISH! Vreau sa ne revedem in
viata de apoi Layra,dar asta nu se va intampla daca iti vei pierde sufletul! Avem multe de facut...

Ma atrage mai aproape si imi sopteste cateva cuvinte la ureche.M-am desprins,tinandu-i inca
mainile stranse in ale mele. Satul de complicitatea noastra,Lucifer face un semn si demonul
revine,iar ochii lui Makai se innegresc.

-Nu,nu,mai lasa-ma o clipa!

M-am ridicat degraba,pentru ca fiara din el a inceput sa ma blesteme

Cu o privire de sarpe calcat pe coada,Lucifer se apropie de cusca.

-Fa ce ai de facut!

Am inceput sa tremur...Imi amintesc de clipa in care am pierdut-o pe Lilia in favoarea

capeteniei! Atunci mai aveam o speranta ca o voi salva,dar acum nu am niciuna.Inima nu ma lasa
sa imi condamn fratele la moarte,chiar daca asta e unicul lucru ce pot sa il fac pentru el.Am
ramas intepenita de frica.

Umerii imi sunt incalziti de mainile pacatoase ale fratelui meu negru,geamanul blestemat! Ii simt
gandurile,dar nu indraznesc sa ii dau un raspuns.El face un semn spre demon si aceasta se
chirceste,incepe sa urle si sa se zbata.

-Nu,Printul meu,nu ma trimite inapoi!

206
Degetele lui emana atata forta,incat esenta demonului este smulsa pe data din trup.Fumul negru
incepe sa paraseasca incet invelisul de carne,iesind prin gura.Vantul incepe sa bata din toate
partile,rascolindu-ne pletele.Lucifer a facut ceea ce eu nu puteam face,dar cu toate astea il urasc
mai mult ca oricand!

Trupul fara vlaga al lui Makai a ramas sprijinit de cusca de metal,cu o expresie de durere pe
fata,cu ochii albastri deschisi larg spre cer,reci,ca ai unei statui.M-am repezit,racnind de necaz si
lasand gemetele prizoniere in piept sa iasa la iveala.

Inima sangereaza ca infipta in ghimpi si sufletul este sfasiat de durere.L-am cuprins in brate si
m-am leganat odata cu el,plangand si urland,cu lacrimile cat pumnul.Lucifer ramane alaturi,fara
sa indrazneasca sa se apropie.Vadita mea slabiciune il face mai milostiv si nu mai rosteste niciun
cuvant.Nu am stat prea mult sa plang,pentru ca am simtit ca nu ma voi putea opri niciodata.

M-am desprins cu greu de lesul lui Makai si am murmurat o rugaciune,chiar daca nu mai cred in
rugaciuni.Cerul ma pedepseste din nou! Am ramas in viata atata timp doar ca sa ii vad pe toti
pierind.Sunt la fel de blestemata ca si Lucifer!

Intreaga mea durere si manie se revarsa asupra lui.M-am uitat la el cu raceala.

-Sper ca intr-o zi sa simti si tu ce am simtit eu acum,Lucifer! As vrea sa vad ziua in care vei
sangera si vei plange,cand vei realiza cat de mult rau ai facut!

El devine agitat,isi subtiaza buzele de ciuda,isi framanta mainile,dar tace.

I-am intors spatele si am parasit curtea cu demnitate,inabusindu-mi suspinele,vrand sa gasesc un

colt unde sa ma ascund.De indata ce am ajuns in palat,am alergat spre apartamentul unde
locuiesc acum si m-am prabusit pe divanul de matase.Furia a inceput sa ma paraseasca,fiind
inlocuita de deznadejde adanca.Sunt singura,sunt atat de singura! Dumnezeu m-a parasit!

Oare de ce nu am murit de prima oara de cand am sosit in Infern?

Oare de ce m-am nascut,cand am adus cu mine doar moarte si distrugere?

De ce nu m-ai ucis din pantece mama si m-ai lasat sa vin pe lume? Am mainile pline cu sangele
inocentilor,am fost calaul a mii de suflete! Stiu de ce Dumnezeu m-a parasit! Nu mai este vreo
cale de salvare si si-a intors fata de la mine,cea pacatoasa! Plansetele mele au udat cearsafurile
negre si pielea imi arde a fierbinteala.Pe fereastra vad acelasi peisaj macabru: un desert
dezolant,un soare fals care arde hranit cu valvataie din Iad si copacii albi,scorojiti de caldura.

Un loc ce arde necontenit,asa cum arde si sufletul meu.O desertaciune fara capat.

***

Lumina ce se strecoara prin usa imi fura ochii si imi usuca lacrimile de pe obraz.

207
O silueta inalta,imbracata in albastru si purtand armura aurie,isi face aparitia.Prezenta plina
de putere ma face sa parasesc patul si sa pornesc in intampinarea ei.Barbatul din fata mea este
la fel de inalt ca si usa,are parul auriu,lung pana la umar,tine in mana dreapta o sabie si poarta
o capa rosie.Pe fruntea senina poarta o coroana de aur curat.

Neincrezatoare,am incercat sa ating vedenia,iar el imi zambeste.

-Mihail?

Ochii ca azurul se incretesc usor,iar mana lui se strecoara sub capa,scotand de acolo un cutit cu
lama lata,dar subtire,decorat cu aripi miniaturale.Un shekru!

El imi strecoara mica arma in mana si la intrebarea mea muta,da din cap.Am inteles mesajul si
sufletul meu chinuit capata un licar de speranta.El imi pune mana pe umar incurajator si imi
aduce bucurie in inima secata.Lumina din el este ca un balsam pentru ranile mele
adanci,curatandu-ma ca apa de izvor.

Aud un pocnet si ma trezesc din visul atat de viu,cu lacrimi pe obraz,care de data asta sunt
lacrimi de usurare.Temandu-ma ca totul a fost doar o plasmuire,am cercetat intreaga
camera,cautandu-l pe comandatul armatelor ceresti.Ceva imi spune sa caut sub perna si acolo
zaresc o arma sclipitoare,skekrul! Am strans arma in mana cu nadejde,stiind ca ce am vazut nu a
fost doar un vis!

Fratele meu din sferele celeste mi-a facut intr-adevar o vizita! Am uitat pentru o vreme de toata
durerea mea si am ingenunchiat in fata ferestrei,rugandu-ma.Si dupa atata timp de cand nu mai
rostisem versete,de data asta le-am zis cu infocare si le-am crezut,asa cum se intampla cand eram
o simpla calugarita in Templul Semilunei.

CAPITOLUL 50: LEGATURA DE SANGE

Cu mersul leganat,tinandu mainile la spate asa cum o face uneori tatal ei,Samira ma masoara din
cap pana in talpi,cu o privire atotstiutoare.

-Trebuie sa mananci!

Tava cu bunatati este intinsa inaintea mea,dar o privesc nepasatoare.Moartea lui Makai mi-a rapit
si ultimul zambet de pe buze si nu mi-a mai ramas nimic in afara de amaraciune.Pocalul este gol
si asteapta sa il umplu,iar ochii mi se duc spre clondirul de aur.In mintea mea,imi inchipui ca de
fapt acela nu este vin,ci sange.

Siroaiele de sange varsat din pricina mea,sange nevinovat! Cu toate astea,Cerul nu m-a
uitat.Dupa atatea pacate,mi se ofera inca o data sansa de a ma salva.Un zambet amar imi
infloreste pe buze,iar Samira ma cerceteaza curioasa.

208
-De ce zambesti?

Am sagetat-o cu privirea,decisa sa ii arat unde ii este locul.

-Stiu ca esti fiica preferata al lui Lucifer,dar asta nu iti da dreptul sa ma intrebi cate in luna si in
stele.Mai bine ai lua loc si ai tacea.

Ea se incrunta asemeni unui copil rasfatat,dar ochii negri o tradeaza.

-Nu primesc porunci de la tine! Sunt un spirit foarte vechi si puternic!

Am ridicat din spranceana,privind-o cu luare aminte.Parul ei usor carliontat este prins

impopotonat,in acelasi fel in care si-l prinde si Lilith si buzele ii sunt usor rosii,de culoarea
zmeurei.Are un chip destul de sever,umbrit de ochii adanci.

-Si ce face acest spirit vechi si puternic in camera mea? Te-ai plictisit de a te juca cu zebrunii si
ai fost trimisa ca dadaca?

De data asta,ochii ii sticlesc de furie retinuta si isi framanta degetele.Am inceput sa rad
usor,pentru ca imi aduce aminte asa de mult de Lucifer!

-Nu fac decat sa indeplinesc ordinele tatalui meu! Si daca ai avea o farama de intelepciune in
tine,ai sti si tu ca nu are rost sa te impotrivesti! El poate cuceri orice teritoriu,fie ca este vorba de
un tinut sau de un suflet!

-O sa mai vedem noi...murmur cu vocea scazuta.

Ea continua sa se plimbe ingandurata.

-Sti de ce l-am urmat pe Lucifer?

-Lumineaza-ma!

-Am fost prizoniera lui Satan vreme de ere intregi.Lucifer mi-a promis izbavirea din Regatul
Intunecimii,mi-a zis ca nu voi mai avea niciodata statut de sclava si voi veni aici in Iad sub
forma copilului sau,daca aleg sa il urmez.Si pana acum,si-a respectat toate promisiunile.El poate
fi si corect,cata vreme si tabara cealalta este corecta.Dar tu nu esti dreapta cu el nu-i asa Layra?

-Nu cred ca este tocmai potrivit sa discut cu tine despre asa ceva!

-Stiu mai multe decat crezi tu.Stiu ca ai venit aici zicand ca vrei sa il salvezi,dar tot ce faci e sa il
tradezi intruna.Dupa toate aparentele,esti dusmanul lui.Cu toate astea,nu ai incercat inca sa il
omori...De ce?

-Pentru ca ar fi o prostie...

209
Ea mareste ochii,putin surprinsa de raspuns.

-De judecata lui Lucifer se va ocupa Tatal,atunci cand va sosi vremea...Nu sunt aici ca inger
pedepsitor,nici ca tortionar,nici ca dusman.Lumina nu are dusmani!

-Oare?

Ea zambeste stramb,dezvelind dintii albi ca laptele.

-E o naivitate sa crezi ca Dumnezeu are vreun inamic...El ne-a creat pe toti,Samira...Chiar si pe

tine.Cu tot intunericul tau,cred ca iti amintesti inca asta.

-Scuteste-ma de povesti! Unde era Dumnezeu atunci cand am stat in carcera? Unde era
Dumnezeu cand am fost aruncati in Infern de soldatii lui Mihail? Statea si privea.Si spuneti ca
Lumina este dreapta,este buna si milostiva!

-Rebeliunea voastra a pus in pericol intreaga creatie a Tatalui...A trebuit sa fiti izolati intr-un loc
cat mai dens,ca sa nu molipsiti cu intuneric intregul Rai.

Ea pufneste dispretuitor si imi intoarce spatele.

-O sa te scutesc de chin.Spune-i lui Lucifer ca voi cina doar daca va veni sa manance cu mine.

Ea se intoarce brusc si ochii ii sticlesc a izbanda.Se roteste si dispare prin podea.

M-am ridicat degraba,stiind ca nu am mult timp la dispozitie si am scos shekrul de sub perna.M-
am dus la masa si am aranjat pocalele in asa fel incat sa stiu care va fi al meu si care al lui
Lucifer.Am tinut lama cutitului deasupra unuia dintre ele si am murmurat cateva cuvinte in
stravechea limba angelica.Pe lama au aparut cuvinte intortocheate aurii si shekrul straluceste.O
licoare albastra iese din varful lui si cade pe fundul pocalului.A ascuns repede arma si am umplut
paharele cu vin,apoi m-am asezat pe scaun,privind amurgul sangeriu.

***

Peste ceva timp simt o fluturare ca de aripi si il vad pe Lucifer in fata mesei.Poarta o mantie
neagra,ca si cand se pregatea sa plece undeva.Isi lasa pelerina pe spate si isi dezvaluie chipul
palid.Apoi se dezbraca de capa si o pune pe spatar.

-Samira mi-a zis ca ti-a mai trecut mania si vrei sa ma vezi.

Ma stradui sa zamislesc un zambet chinuit,dar tot ce iese este o strambatura.El se aseaza de

partea cealalta a mesei si imi face semn sa mananc.Am luat pocalele si unul i l-am intins lui.

-Sa inchinam mai intai...

210
Printul ridica usor paharul si asteapta sa zic ceva.Ridic si eu,apoi beau,dar nu zic nimic.El imi
citeste insa gandul meu ascuns,dar nu destul de ascuns cat sa nu il vada.Am urmarit cu oarece
tremur felul in care duce paharul spre buze.

Deodata se opreste cu el suspendat in aer,fara a-si incheia miscarea.

-Ce pui la cale Layra?

Un fior fierbinte imi trece prin inima si rasuflarea imi este din ce in ce mai speriata.Trebuie sa
fac ceva,inainte ca el sa isi dea seama ce planuiesc.

-Ce se intampla cu tine? Iti aduc bataile inimii,sa stii...E ca o mica toba.

El soarbe vinul,apoi pune paharul pe masa.

-Incerci sa ma otravesti?

Am tresarit interior,dar el pare mai linistit ca oricand.Ma priveste cum mananc fara sa ma mai
intrebe nimic,iar eu inghit silit,pentru ca hrana mi se opreste in gat.Nu pot sa il mint,trebuie sa
spun macar jumatate de adevar.

-De fapt Lucifer,ma gandeam la ceva mult mai rau pentru tine...

El se inveseleste,ca de fiecare data cand aude de o mica rautate de a mea.

-Eu sunt Cel Rau.Ce poate fi mai rau decat insasi fiinta mea?

M-am ridicat de pe scaun,lasand incet incet prefacatoria deoparte.El se indreapta spre mine,iar eu
ma asez pe genunchii lui,asa cum am vazut ca facea Samira.Surprins si totodata precaut,ma
strange de mijloc.

-Ce faci surioara? Ai de gand sa incalci vreun juramant de castitate?

Mi-am petrecut degetele prin parul lui des si i-am mangaiat fata,continuand sa numar.El ma
prinde de gat si ma apropie de buzele lui,dar inainte de a ma atinge,mana i s-a sleit deodata si si-
a scuturat capul,ametit.M-am desprins degraba si l-am sprijinit cu bratele,in vreme ce el cade pe
podea,cu un zgomot infundat.Ochii inchisi si respiratia lenta arata ca a adormit.

M-am pus in genunchi langa el,tinand arma cereasca in mana si am inceput sa zic rugaciunea de
dezlegare... Skekrul straluceste din nou cu putere.Am luat mana lui dreapta si i-am deschis
palma,apoi l-am crestat usor de-a lungul ei...Sangele usor rubiniu curge incet din
crestatura,murdarind podeaua.

-Ihmish Kashran Armash Ikre Sangrer...Uhm...Sagdda.

211
Sunt atat de aproape si inima imi bate inebunitor! Am apasat in palma mea si lama bine ascutita
ma taie.Mi-am muscat buzele ca sa nu gem si am asteptat ca sangele sa curga.Acum tot ce
trebuie sa mai fac este sa unesc cele doua palme...

Am lasat skekrul jos si l-am prins de incheietura,insa in acea clipa ochii lui se deschid
fulgerator,mana lui stanga insfaca arma si sare pe data in picioare.Isi vede mana crestata si se
umple de furie,apoi incepe sa incanteze ceva si rana dispare.Disperarea mea a ajuns pana la
ceruri...Cum de s-a trezit atat de repede?

-De unde ai facut tu rost de un shekru?

Vocea tunatoare ma avertizeaza ca vor urma lucruri nu prea placute pentru mine.

Ma ridic de pe jos,privind arma izbavitoare pradata de mana lui si lacrimile imi curg fara voie.El
ma prinde de incheietura si ma priveste pedepsitor.Baga arma la sold apoi trece cu palma lui
peste palma mea si ma vindeca.Gestul aproape uman este urmat insa de o descatusare a furiei lui
binecunoscute.

Ma lipeste de perete si ma strange de gat,cu ochii in flacari.

-Am intrebat ceva! Raspunde-mi!

Eu dau din cap a negatie,iar el imi da drumul la gat,vazand ca nu se poate lupta cu incapatanarea
mea,iar palma lui grea poposeste pe obrazul meu.M-am clatinat si m-am sprijinit de masa.

-Credeai ca ma poti pacali pe mine,Printul intunericului? In miile de ani de cand sunt aici,am
reusit sa capat rezistenta la aproape orice fel de arma cereasca.Ai vrut sa rupi legatura de sange?
Nu vei reusi niciodata!

Ochilor mei albastri ca marea infuriata se opun cele doua lacuri intunecate,care vor sa ma
subjuge si sa ma distruga.S-a dus si ultima mea speranta!

El paseste maniat si totodata ranit de felul in care incerc sa scap de el,folosind orice mijloace
care exista.Gandurile ii sunt un vartej de foc si blestemele se tin lant.Isi petrece mainile de-a
parte si de alta a mea,tinandu-ma lipita de fereastra.

-De ce nu m-ai ucis? Ai avut timp berechet si o arma pe masura,ma puteai trimite lesne in Abis...

-Nu asta e Calea...

-Sau poate nu poti sa o faci,lucru mult mai aproape de adevar.Nu poti,nu- asa,Layra? Nu te lasa
inima ta de inger.

Zambeste dispretuitor iar eu il masor din ochi plina de ura.Urasc ura! Nu vreau sa ma aseaman
lor,nu vreau sa las intunericul sa ma farmece,nu vreau sa fiu aici!

212
-Lasa lamentarile surioara...Stii bine ca nu vei parasi Infernul decat cu voia mea.Pentru ce te
ostenesti atat sa evadezi? Chiar si cu ajutor ceresc,aici este teritoriul meu.Eu fac regulile,eu le
aplic si eu pedepsesc incalcarea lor! Daca nu ai fi geamana mea,te-as fi ucis in chinuri din prima
zi si acum ai fi doar cenusa in vant...Esti inamicul meu,dar ai rezistat stoic in Infern...Cat timp a
trecut pe Pamant? Trebuie sa fie vreo trei ani.

-A trecut o eternitate...ii zic aspru,inciudata si intristata.

-Si vor mai trece doua,trei "eternitati" pana te vei convinge ca de aici nu se pleaca decat prin
moarte...Iar eu nu imi doresc sa te ucid,surioara.Cu cine m-as mai juca?

Rade,total diferit fata de maniosul de mai devreme,iar eu ma dezgust pentru a mia oara de
sadismul lui.Dupa ce imi arunca o uitatura crancena,dispare fulgerator in podea,lasandu-ma
singura.

Ma uit pe fereastra,acolo unde amurgul isi arunca ultimele umbre,vestind venirea unei alte nopti
infernale.

CAPITOLUL 51: TRADAREA LOCOTENENTULUI

Pamantul se zguduie si ferestrele s-au spart cu un zgomot inebunitor.Aerul din incapere a devenit
sufocant si deodata nu pot sa mai rasuflu.M-am repezit pe coridor si am inceput sa alerg cat ma
tineau picioarele spre una dintre iesiri.

Coridoarele sunt insa atat de lungi ca ai nevoie sa zbori pentru a parcurge palatul.Din nefericire
pentru mine,un inger fara aripi nu este altceva decat un simplu om.Drumul mi-a fost curmat de o
silueta inalta imbracata in zale.Palatul se zgaltaie din toate incheieturile,ca si cand iadul de
dedesubt-numit si Abis-ar dori sa iasa la suprafata.

-Unde pleci ?

Cel care imi vorbeste raspicat este unul dintre soldatii lui Belial.

-Da-te din fata mea! Sunt chemata de Print!

-Chiar? Atunci de ce nu a trimis pe cineva dupa tine?

Scarbita de faptul ca a trebuit sa mint,stau si ma iau la harta cu demonul.Un sunet de trambita

sparge ferestrele si cioburile cad ca o ploaie din toate partile.Atat eu,cat si soldatul ne-am ascuns
in spatele unei coloane,pentru a ne feri capetele.

-Ce se intampla?

213
Vorbele imi sunt acoperite de zgomotul asurzitor si timpanele mi se revolta dureros.M-am lasat
cat mai aproape de podea,ghemuindu-ma.

El ma priveste cu acei ochi negri reci,ca si cand s-ar mira de nestiinta mea.Flacaruile din ei imi
dau de stire ca este chemat de catre stapanul lui.Desi nu vrea sa ma lase nesupravegheata este
silit sa ma paraseasca.

Ma ascund si merg ca o umbra prin palatul aproape gol,pentru ca toata lumea fuge afara.Cand ies
in sfarsit in curte peisajul din fata mea ma lasa fara grai.Nu credeam ca voi trai atat de mult inca
sa apuc sa vad o confruntare intre intunecati!

In fruntea zebrunilor se vede tunand si fulgerand Belial,care se revolta in fata lui Lucifer.Acesta
sta in picioare in fata unei statui a lui Satana si ranjeste dispretuitor,tinand in mana dreapta un
manunchi de fulgere.

Stricaciunile din curte si demonii carbonizati ce au muscat pietrele imi arata ca cei doi tocmai isi
masoara puterile.O parte din soldati s-au grupat in spatele lui Lucifer si o alta parte in spatele lui
Belial.Azazel se afla si el prin preajma,razand de cearta ce s-a iscat intre cei doi frati ai sai.

-Asta e inalta tradare! Opreste-te acum sau te voi parjoli si vei sfarsi in Abis!

Belial insa si-a scos scutul rosu,care il inconjoara asemeni unui cocon ce pulseaza.

-Ai ales-o pe Ea in locul meu! Te-am slujit vreme de mii de ani,am sacrificat totul ca acest regat
sa fie protejat de intruziunea Fiilor Luminii si asta iti e rasplata!

Satul de lamentarile lui,Lucifer face un semn si se inconjoara de asemeni de un scut de foc,care

este presarat in interior cu fulgere.Scutul este transparent si lasa sa se vada fiecare detaliu,dar
mai ales incruntarea de pe chipul lui frumos desenat.

-Si ce ai de gand sa faci,Belial? Ma vei detrona? Ai face bine sa reusesti,pentru ca daca te

inving,torturile tale vor parea jocuri de copii in comparatie cu ce iti voi face eu pentru aceasta
rebeliune!

Ca raspuns,locotenentul scoate sabia lui uriasa si o roteste prin aer.

-Frate,gandeste-te mai bine! Ii declari razboi lui Lucifer? Ai inebunit?

Crispat si cu surasul pierit,Azazel face o incercare de impacare a celor doua tabere.

-Nu mai este demn sa ne conduca! Ne-a nedreptatit pe fiecare dintre noi...de zeci si zeci de ori in
favoarea celui inger spurcat in trup de carne! O minciuna! Nu cred nimic din ceea ce spune! Nu
vedeti ca i-a furat mintile stapanului vostru?

Unii dintre soldati incep sa sovaie,altii insa se tem prea mult sa se revolte si sa fie alaturi de
Belial.

214
-Prea multa vorbarie! Fa ceea ce ai de facut!

Desi nu vrea sa ii mai asculte poruncile totusi locotenentul se grabeste sa ii demonstreze ca este
mai bun decat el in arta luptei,un stapan mai priceput si mai lesne de dorit de catre intreaga
suflare.Scuturile celor doi frati cresc,cresc si devin uriase,incat acopera aproape toata
curtea.Soldatii se dau inapoi,lasandu-le loc pentru a lupta.Il vad pe Azazel cum isi musca buzele
si cum vine spre intrarea in palat.Ma ascund si privesc cu coada ochiului spectacolul din fata
mea.Belial se repede ca un berbece,iar Lucifer scoate cateva fulgere care ii izbesc scutul.Acesta
palpaie si locotenentul este impins cu forta la pamant.Se izbeste cu spatele de o statuie de
granit,dar se culege singur de pe jos si scutul ii straluceste din nou.De data asta este mai precaut
si se apropie usor de stapanul lui,care zambeste cu dispret.

-Renunta acum! E ultima ta sansa.Nu-ti voi arata nicio mila!

Desi pe dinafara pare neclintit,stiu ca asta e linistea dinaintea furtunii.Ii simt gandurile...Este
nelinistit si furios,dar nu vrea sa arate cat este de dezamagit.

-Ucide ingerul...si atunci voi renunta si eu!

El se incrunta si tot cerul se intuneca cumplit.Din nimic,scoate o sabie lunga si eleganta si se

pregateste de lupta.Se face pacla si ne pierdem in neguri,singura sursa de lumina fiind trupul de
foc al Printului.

-Crezi ca poti sa imi poruncesti Mie? Eu sunt Dumnezeul tau!

Si zicand acestea isi scoate aripile negre,care se izbesc de aripile ca de liliac ale
rebelului.Ciocnirea lor scoate scantei uriase,ca si cand ar fi facute din metal.

O lumina asemeni aramei topite preschimba infernul intr-un tablou macabru,neobisnuit chiar si
pentru acest regat.Aud doar ragete si urlete din toate partile,vad demoni jupuiti sau arsi de vii si
statuile se crapa,faramitandu-se.Lucifer si Belial au devenit doua torte,din care nu se mai poate
deslusi nimic.Mi-am acoperit ochii cu palmele,orbita de stralucire.

Cand i-am redeschis,totul se terminase.Infrant si zacand intr-o balta de sange,sta Belial.Aripile ii

sunt sfasiate si zdrentuite si geme cumplit.Sabia ii zace aruncata pe jos,iar Lucifer e in
picioare,tinand strans in mana arma sa cu inscrisuri aurii.

Face un semn si doi serpi de foc apar din nimic,incercuind incheieturile locotenentului.Se aude o
bubuitura si ne clatinam cu totii.Pamantul se crapa si prin deschizatura ivita cade trupul lui
Belial.La un alt semn de-al Printului,legiunea de soldati rebeli incep sa arda de vii,urland
agonizant si incercand sa isi smulga armurile de pe ei,care se topesc sub imperiul
caldurii.Niciunul nu reuseste si esentele lor intunecate se duc adanc in pamant,spre Abis.Lucifer
isi priveste sabia inmuiata in sange.Pune degetele pe taisul ei si se insemneaza pe frunte cu
sangele fratelui sau.

-Mai are careva pofta de rebeliuni?

215
Ceilalti demoni au amutit cu totii si ii simt ca tremura pe dinauntru.Au disparut ca niste
fulgere,lasand curtea goala.Abia atunci Lucifer se prabuseste.

Cade,cade,dar nu atinge solul,pentru ca Azazel il zarise si l-a prins chiar la timp,apoi l-a ajutat sa
se sprijine de o coloana.Am alergat spre el,fara sa stiu prea bine ce fac si l-am vazut intins pe
jos,rasufland greoi.Ma uit spre haina lui de purpura,care este taiata intr-un singur loc.Nu vad
sange,ci doar o mica taietura vinetie in zona pieptului.Buzele i-au devenit palide si ochii
incercanati,tremura ca si cuprins de friguri si isi tine mainile inclestate.Pe ISH,ce poate fi atat de
puternic incat sa il culce pe Lucifer la pamant?

-A folosit otrava! Nu una obisnuita,ci pe cea din Pocalul de Arama!

-Pocalul de Arama a fost sigilat,Azazel...Chiar de mine insami.Numai eu stiu sa il deschid,numai

eu si...Belial.

-Tradatorul a folosit cheia!

-Prea tarziu.Ar fi trebuit sa ma gandesc ca miselul planuieste ceva...Isi ascundea gandurile fata
de mine din ce in ce mai des.

-Ce facem acum Printe?

El isi muta ochii spre mine si parca abia acum ma vede cu adevarat acolo.

-Daca ma poate aduce cineva inapoi,Ea poate sa o faca.Intre timp,ai grija sa nu afle nimeni
despre ce s-a intamplat acum.Este o porunca!

Il prinde de brat si il strange cu ultimele forte.

-Nu...nu inteleg,ma balbai eu.Despre ce vorbiti...

Azazel schimba o privire cu Printul si acesta ii da ingaduinta sa vorbeasca.

-Belial si-a muiat sabia in Cupa Nebuniei.A fost un dar de la stramosul nostru Satana...Pana
acum am folosit-o doar pe oameni,pentru a-i face sa se razboiasca intre ei.Insa Lucifer este mai
puternic decat orice om...Nebunia ce il va cuprinde va fi de zece ori mai rea si nimeni nu poate
spune cat timp va tine...

Am zambit rece.

-Nebunie? Voi sunteti cu totii nebuni de ere intregi!

Vorbele mi se sting cand simt degetele geamanului malefic cum ma strang.

-Crezi ca ma cunosti Layra? Te inseli.Sti ce se va intampla daca nebunia ma cuprinde cu totul?

Ma voi distruge singur si odata cu mine vei pieri si tu.Suntem legati...Ceea ce mi se intampla mie

216
ti se va intampla si tie.Ai fost atinsa de intuneric...Si Cupa pedepseste doar pe cel care a fost deja
atins...

M-am smucit.

-Minti!

In pofida slabiciunii,el incepe sa rada cu sarcasm.

-Du-ma de aici Azazel! Trebuie sa ma legi pana va trece blestemul! Si adu-o la amurg si pe
Layra! Nu mai am mult timp...

Acesta incuviinteaza si imi face semn sa ma intorc in palat.Apoi dispare in adanc impreuna cu
Lucifer.

***

Cerul s-a milostivit in sfarsit de mine! Belial,dusmanul meu cel mai de temut,zace undeva prin
carcerele Infernului si soldatii rebeli au fost trimisi in Abis.Lucifer este otravit cu Nebunie,este
slabit si va fi curand incarcerat,pentru a nu distruge totul in jurul sau.Celelalte capetenii au fost
plecate la suprafata Pamantului si se vor intoarce abia la amurg.Salvarea mea este aproape!

Nu mai am nimic de pierdut si nu vreau sa raman in Infern ca sa il lecuiesc pe Lucifer de

nebuniile lui satanice.De ce crede ca as putea sa il vindec,cand tot ce mi-am dorit a fost sa il vad
ranit,infrant si slabit? In inima mea se da o lupta.

Amintirea chipului sau palid imi starneste oarece mila,dar cand imi amintesc de toate miseliile
lui trecute ma inspaimant la ideea ca poate fi si mai rau decat atat.Am ajuns in camera mea si am
inceput sa ma concentrez asupra sabiei mele,incercand sa imi dau seama unde este ascunsa.Daca
as gasi macar shekrul,as avea o arma foarte folositoare,o arma ce ucide pe loc demonii inferiori!
In minte imi apare o camera si o cutie lunga,plina de peceti,care tine prizoniera sabia mea.Nu
este pazita de nimeni,pentru ca nimeni nu stie ca eu o pot vedea.

Ceva tainic se intampla cu mine de cand m-a vizitat Mihail.Ochii mei au inceput sa vada lucruri
pe care nu le puteam vedea inainte si visele au devenit viziuni.Primesc ajutor ceresc pentru
eliberarea mea.Totusi,Makai mi-a zis ca rolul meu este cu mult mai important decat as crede si
ca este departe de a se termina.Mi-a mai zis un lucru pe care nici nu il pot gandi,de teama ca o sa
afle Lucifer.Si acela este lucrul pe care nu doresc sa il fac,indiferent ce s-ar intampla.

Dupa atatea chinuri din partea geamanului meu sadic,inima mi-a devenit o piatra.Nu mai doresc
decat putina pace,atat cat mai traiesc pe Pamant.M-am saturat de lupte,de sange varsat si de
torturi sufletesti.M-am saturat sa fiu sclava lui Lucifer si sa vad pe toata lumea murind in jurul
meu...Toti in afara de mine,ca sa fiu pedepsita inca o data.

Am pornit degraba spre acea camera,privind in toate partile,ca nu cumva vreun gardian sau
majordom ratacit sa imi descopere planul.Din fericire pentru mine,mai este destul timp pana la

217
amurg.Rasuflu usurata si in acelasi timp speriata.Este a treia oara cand planuiesc sa
evadez...Oare voi reusi?

CAPITOLUL 52: CUPA NEBUNIEI

Am deschis usa de arama,opintindu-ma din greu si scrasnind din dinti.Am dat sa ies afara cand
am ramas cu ochii holbati de uimire...Pentru ca nu mai vad nimic.Niciun peisaj dezolant,nici
semnul de pe cer,nici curtea interioara sau statuile.Usa este zidita,ca si cand cineva a ridicat un
perete in fata ei.Am inlemnit.Degraba,m-am dus spre celelalte usi si le-am deschis,vazand acelasi
lucru in fata ochilor.

Am inceput sa urlu de furie si am batut cu pumnul in acele ziduri,puse in fata tuturor

usilor.Singura lumina pe care o mai vad este lumina tortelor de pe coridoare.In sala mare tacerea
ce s-a asternut este mormantala.

Nu stiu unde sunt zebrunii,nu stiu unde sunt capeteniile si totul pare inghetat de cand l-a cuprins
Nebunia pe Lucifer.In centrul incaperii vad desenata pe podea o pentagrama.Pentagrama se
aprinde ca un foc si din podea iese o trapa.

Il vad pe Azazel urcand,imbracat la fel ca pompos ca intotdeauna,de parca mereu s-ar duce la o
ceremonie,cu pletele lungi lasate pe umar si coronita de aur pe cap.Ochii lui cenusii machiati cu
negru ma privesc zeflemitor.

-Doar nu credeai ca vei scapa din Infern,nu?

Ochilor lui langurosi i se opun ochii mei albastri si inlacrimati.

-Din fericire,Printul meu te cunoaste prea bine,asa ca a avut grija sa te inchida.Esti prinsa in
capcana,ingerule,in interiorul palatului.Hai,nu mai plange...O sa am eu grija de tine pana isi
infrunta el intunericul si abisurile lautrice.

Cuvintele" o sa am eu grija de tine" imi rasuna ca un ecou,plin de promisiuni lascive si

netrebnice.In minte imi vine scena din baie atunci cand ma vizitase.

El paseste semet si mandru,cu cizmele negre abia atingand podeaua.

-Ai de gand sa vii cu mine sau vei sta aici o eternitate?

-Unde sa vin cu tine?

-Acolo unde l-am inlantuit pe Lucifer,la cererea lui.Trebuie sa il aduci inapoi Layra,altfel
Infernul se va darama ca un castel din carti de joc.

218
-Nu inteleg...

-Zidurile pe care le vezi au fost create de mintea lui,caci stia ca ai de gand sa fugi din nou.Iti dai
seama ce ar putea crea daca ar dori sa distruga palatul?

-Numai un nebun si-ar distruge propria casa.

-Nu degeaba se numeste Cupa Nebuniei,nu?

Am zambit ironic si mi-am pregatit razbunarea.

-De ce crezi ca imi doresc ca palatul sau Infernul sa ramana intreg? Abia astept sa se prabuseasca
si sa pier odata cu el.Ma voi intoarce Acasa,iar voi veti pieri in intuneric.

-Frumoase ganduri micuta Layra...Stiu ca il urasti pe geamanul tau.Dar mai stiu ca iti pasa de
sufletele prizoniere in Purgatoriu.Odata cu Infernul,se va prabusi si Purgatoriul si sufletele vor
ajunge in Abis,acolo unde e salasul lui Leviatan.Foamea,frigul sau tristetea Purgatoriului nici nu
se compara cu neantul.Dar asta se va intampla daca acel regat va fi distrus de nebunia
Printului.Acest lucru s-a mai intamplat deja,acum 5000 de ani...

-Ce vrei sa spui? Sufletele vor ajunge hrana lui?

-Vor fi devorate de Sarpele cel vechi.Pana si Lucifer se teme de el.Daca ai avea macar putina
minte,te-ai teme si tu.Crezi ca te vei intoarce in Rai? Ai fost corupta,micuto.Ai intuneric in tine.

-Nu-mi mai spune micuto!

El vine si ma prinde de incheietura zambind,apoi isi apropie ochii de mine.Ochii lui albastri
devin negri complet si pot zari flacaruile in ei.Care este secretul lui? De ce poate sa arate uman
atat de mult timp,in vreme ce Lucifer are ochii mereu negri?

-Buna intrebare...Daca ai rabdare,vei afla si raspunsul.

-Stai departe de mintea mea,Azazel!

El rade si pocneste din degete.Podeaua se cutremura si cadem ametitor.Dau cu disperare din

maini,incercand sa ma prind de ceva,dar nu intalnesc decat trunchiul lui Azazel si ma incolacesc
speriata dupa el.Dupa cateva clipe de spaima,ma regasesc undeva intr-un alt loc.O curte
interioara si un peisaj straniu.Un loc fierbinte,cu miros de sulf,cu pamant sfaramicios si cer
sangeriu.In departare se vede o constructie inalta si ciudata,care seamana cu o inchisoare.Are
ferestre mici si ziduri contorsionate,prafuite de vremi apuse.

-Unde ne aflam?

-Suntem la nivelul trei al Infernului,de fapt intr-o anexa a lui.Doar trei fiinte stiu de existenta lui
si tu esti a treia.Este locul secret al lui Lucifer.

219
-Se vede ca nu mai este atat de secret,de vreme ce stii de el...

-Draga mea,tot ceea ce vezi aici e creatia mintii lui...Acest peisaj dezolant,inchisoarea,cerul...Esti
deja acolo de cand ai vazut zidurile.In acest fel se poate proteja de ceilalti.Capeteniile nu trebuie
sa afle ca e atins de Nebunie.

-Vrei sa spui ca noi deja ne aflam in...locul creat de nebunia lui?

-Si asta e doar inceputul...Daca se manie,ne va pierde pe toti in labirinturile lui.Ce crezi ca este
Infernul Layra? Este doar manifestarea celui care l-a creat.Noi,ceilalti,il intretinem,prin faptul ca
ne plecam vrerii lui si ne inchinam.Bine,nu toti.Tu si incapatanarea ta au creat multe
distorsiuni,dar din fericire,au fost reparate.

Buzele imi tremura incet,amintindu-mi de linistea ciudata din palat,de absenta zebrunilor,de
zidurile fara scop.Intr-adevar,nu ma mai aflam in adevaratul palat.Ma aflu intr-o iluzie si trebuie
sa fac orice sa ies de aici,sa il fac pe Lucifer sa se opreasca din ceea ce vrea sa faca.Imi e teama.

-Nu pot sa fac asta.Nu stiu cum sa fac asta...

-Poti si o vei face! De mine nu va asculta.Va crede ca sunt vreo plasmuire a nebuniei lui.Ceea ce
vede el acum este REAL pentru el Layra.E prins in capcana.In afara,capeteniile se intreaba deja
de ce a lipsit de la serbarea din seara asta.Eu trebuie sa ma duc sa intretin aparentele,iar tu trebuie
sa...ei bine,sa il salvezi.Pana la urma,nu asta ti-ai dorit dintotdeauna?

Am pufnit dispretuitor.Tot ceea ce mi-am dorit vreodata a fost sa scap de el.

-Haide,lasa mandria,asta e calitatea Printului.Tu esti un inger,nu-i asa?

Am ridicat pumnul asupra lui,decisa sa ii astup gura odata pentru totdeauna.Dar el mi-a prins
degetele ca in cleste si m-a strivit de el.

-Astampara-te! Devii prea atragatoare cand esti manioasa!

Rade,dezvelindu-si caninii usor ascutiti si buzele rozalii ii freamata.Ne-am oprit,privindu-ne cu

aparenta dusmanie.

-Vrei sa cunosti secretul meu,Layra?

Imi da drumul la mana,stiind ca nu voi mai face nimic.Am ramas dreapta si incruntata,asteptand
sa aud alte si alte minciuni insirate.

-Candva,undeva,demult...Am corupt un suflet pur,inocent si l-am transformat in vasul poftelor

mele...Era o femeie,una umana.Am indemnat si pe ceilalti frati ai mei sa se impreuneze cu
femeile Pamantului,dat fiind ca ele poseda o energie aparte.Am ales acea femeie pentru ca mi se
impotrivea fatis,ma ura...A fost visul meu cel mai mare sa o ruinez.Dar pe drumul distrugerii
ei,m-am pierdut...Am fost vrajit,Layra.De acel sentiment pe care ingerii nu il cunosc,pentru ca nu

220
li s-a dat...Iubirea umana.Eram robit de trupul ei,de incapatanarea ei,de ura si si de dulceata ei.In
final,a cedat ispitelor mele.Dupa moarte,sufletul ei mi-a apartinut,a venit aici in Infern si l-a slujit
pe Lucifer,asa cum au facut-o alte si alte mii de suflete umane.Insa cand l-a cuprins Nebunia si a
surpat o parte din Purgatoriu,Ea a cazut in ghiarele lui Leviatan...

-Ce cauta in Purgatoriu? Inchinatorii lui Lucifer nu pot intra acolo.

-Asta crezi tu...Am trimis-o cu o mica insarcinare...Si nu a mai venit niciodata inapoi.

Am inghitit in sec.

-Si asta ar trebui sa trezeasca in mine vreo mila pentru tine? Esti un desfranat.

-Nu...Voiam doar sa zic ca imi amintesti de ea...As fi facut aproape orice sa ma unesc cu
tine,doar de curiozitate,dar nu am putut trece peste dorintele Printului.

-Crezi ca poti sa te joci cu mine asa cum ai facut cu acel suflet? I-ai luat lumina si din vina ta a
ajuns in Abis!

-Stiu asta Layra...Dar a trecut mult timp de atunci si nu imi mai pasa.Mi-ar placea insa atat de
mult sa te corup cu totul,sa te ruinez din interior spre exterior...Si cu Printul
prizonier,poate,poate,as reusi...

Zambeste larg si malefic,ca si cand ar discuta despre ruinarea unui pranz.

-Esti dezgustator! Mai inainte de a face asta,iti voi infige un jungher in inima!

-Bietul ingeras! Te vei alege doar cu aripile smulse...Ah,am uitat,nu ai aripi! Sa fie asta din cauza
ca esti un inger decazut?

-Sunt un OM!

-E doar invelisul.Esenta ta va iesi la iveala mai devreme sau mai tarziu.Am asa un presentiment
ca ai deveni regina Desfraului daca te-ai lasa in bratele lui Lucifer.Mai deunazi,imi amintesc ca
isi facea planuri cu tine referitor la viitoarele progenituri...

-Inceteaza!

M-am umplut din nou de manie,vazand cum imi rasuceste cutitul in rana.Isi bate joc de mine din
nou.

-Dar mai este timp destul pentru asta...Deocamdata,ai face bine sa il eliberezi de pe unde se va
afla...Ai grija,mintea lui e plina de capcane.E pana la urma,printul viclesugului.Daca te ucide in
mintea lui,te va ucide de-a binelea,Layra.

Atunci mi-am dat seama ca eu nu ma mai aflu in trupul meu.

221
-Unde e trupul meu? intreb inspaimantata.

-A ramas adormit pe acea podea.Iar al meu se afla in inchisoarea cenusie de acolo.Intelegi acum
buclucul in care ne aflam?

Inima a inceput sa imi bata nebuneste.Daca cineva imi va gasi trupul adormit?

-Nu te teme,si daca te vor gasi,au porunca sa nu se atinga de el.Cat despre mine...Trebuie sa le
intretin iluzia ca sunt real si solid.Cata vreme nu ma atinge nimeni,va fi bine.Trebuie sa tin asta
departe de urechile lui Lilith.

-Scoate-ma si pe mine de aici si reuneste-ma cu trupul meu! Te voi ajuta mai mult asa!

-Nu pot nici pentru mine sa fac asta si vrei sa o fac pentru tine? Am fost separati de
invelis,Layra...Ne aflam prea aproape de Lucifer si ne-a prins in capcana.Acum trebuie sa
plec.Trebuie sa joc teatru cat mai bine pana se rezolva aceasta...nebunie.

-Dar cum poti iesi din mintea lui fara a te reuni cu trupul?

-Sa zicem ca asta e un alt secret de al meu.Apartine doar capeteniilor.Tu vei ramane aici pana il
vei aduce inapoi.

-Si daca nu reusesc sa il aduc inapoi?

-Atunci vei inebuni si tu,iar Infernul si Purgatoriul se duc de rapa.In cazul asta,mai am un as in
maneca si daca sunt in mare nevoie,il voi folosi.

Mi-am ridicat ochii intrebator.

-Voi cere ajutor lui Mihail,evident.

Am inceput sa rad.

-Acum cred ca tu esti cel atins de Cupa Nebuniei!

-Deloc.E in interesul lui sa nu piara sufletele din Purgatoriu.Si in interesul meu sa nu se ruineze
Infernul.Intunericul si Lumina se intalnesc mai des decat crezi,micuto.Tu esti chiar campul de
batalie dintre cele doua,de ce te miri?

Am ridicat din umeri,nepasatoare.Am auzit destule pentru o zi.

-Acum trebuie sa plec.Iti urez...sa scapi cu mintea intreaga! Ce ironic,ingerule...Sa te oblig pe

tine sa ne salvezi pielea! Dar esti jumatatea LUI pana la urma,nu?

Rade sarcastic si dispare pe loc,lasand in locul trupului sau doar un curent de aer fierbinte.Mi-am
strans pumnii si curajul firav,mergand spre inchisoare.

222
CAPITOLUL 53: CELE TREI PORTI

Drumul spre inchisoare pare fara sfarsit.Pe masura ce merg,inchisoarea se departeaza de mine iar
eu am obosit si abia imi mai simt trupul.Cum poate o iluzie a unei minti bolnave sa fie atat de
reala? Soarele care straluceste pe cer pare desprins dintr-un etern amurg,sangeriu si inclestat,la
fel ca sufletul negru al Printului.Pe masura ce merg incep sa inteleg tot mai bine ca acesta este
El: o mare de intuneric,de sange,un vesnic amurg lipsit de speranta,tulburat cateodata de furtuna
maniei ce se stinge si aprinde intr-un fel obositor pentru ochi si urechi,pentru mana si
picior,pentru trup si pentru spirit.

Am inchis ochii abia rasufland,simtind aerul fierbinte al pasiunii Lui mangaindu-mi pielea.Cu
adevarat Iadul este o proiectie a focului intern.

Iluzia nu ma lasa sa merg mai departe,dar daca as putea pacali...iluzia?

Ma uit crunt spre inchisoarea hada,nemiscata.Imi imaginez ca ea se apropie din ce in ce mai mult
de mine,ca eu ma duc din ce in ce mai repede spre ea si minune mare...Am inceput sa plutesc
usor deasupra solului,zburand cu repeziciunea norilor de ploaie.Acest munte de piatra sumbra
capata contur mai clar si se arata precum un palat urias,zdrentuit,cu turnuri patrate facute din
piatra cenusie.

Poarta din fata este gigantica,iar eu ma simt pe langa ea asemeni unei muste.Cum ar putea sa fie
altfel,decat la fel de mare ca mandria lui?

Palatul ciclopic imi aminteste de cel "real",cu toate ca si acela este doar o iluzie mai bine
conturata.Spre deosebire de cel cunoscut de mine,acesta este gol,iar vantul suiera agasant peste
meterezele si turnurile sale.Palatul este pur si simplu pustiu.Departe de stralucirea si grandoarea
celuilalt,acesta este atat de gol,incat pana si zidurile par vaduvite de
culoare.PUSTIU...Insingurat.Oare asa este sufletul lui de fapt,dincolo de mandria absurda,mania
copilului razvratit si setea de razbunare?

Usa e imensa si neclintita,decorata cu nenumarate modele ce isi schimba mereu forma.De o parte
si de alta a palatului vad doi serpi inaripati strajuind,cu ochii de rubine si solzii din safir,lucru ce
imi aminteste de obisnuita vanitate a Printului,obsedat de frumusetea proprie.Pasii mei rapizi de
furnica cerceteaza nerabdatori intrarea,iar ochii serpilor incep sa lumineze puternic,ca si cand
cineva ar da de stire ca am sosit.Banuiala mea nu mai este banuiala,cand aud o voce puternica
strapungand aerul incins,o voce ce se aude de peste tot si nicaieri.

-Cine bate la POARTA?

223
Ceva in mine imi zice ca asta e POARTA MINTII lui Lucifer,care trebuie sa fie deschisa de
mine.Dar daca raspunsul nu va fi pe masura,voi ramane afara.Am inghitit in sec si mi-am
framantat mainile.

-Un strain...Si cineva cunoscut.Trecutul si viitorul.

Nu stiu de unde mi-au venit aceste cuvinte.

-Si ce DARURI aduci?

-Dau Cautatorului ceea ce cauta...Celui Neiubit un strop de iubire...Iar Luptatorului o cauza

dreapta...Si celui Pierdut izbavire!

Am asteptat cu rasuflarea taiata,sa vad poarta deschizandu-se.Serpii inaripati prind viata si

pamantul se cutremura de miscarea lor.M-am dat indarat inspaimantata de aripile lor mari si
ghiarele batute in fier.Ei incep sa se ridice de la sol,iar poarta palatului se deschide
incet,incet.Am fugit spre intrare cat m-au tinut picioarele,fara sa ma uit inapoi si am strabatut
primul prag.

***

Poarta s-a inchis in urma mea cu un urlet prelung si metalic,care ma zgarie pe suflet asemeni
unei sabii neascutite indeajuns.Mi-am dus mainile la urechi si am strabatut culoarul
intunecat,luminat de sute si sute de faclii ce stau suspendate in aer.Stele aurii plutesc in acest
vid,singurele care dau o raza de speranta.Speranta,ce cuvant inselator! De atata timp cat stau in
Infern,am invatat sa traiesc fara speranta,stiind ceea ce a fost,este si va fi...si intelegand ca nu pot
schimba Soarta.Sau pot?

Merg pe culoar de ceva timp cand vad o alta Poarta in fata mea.Este o poarta de smarald,ce are
alipite de ea statui aurii de femei dezgolite,oameni band si dansand,eroi conducand in lupte
sangeroase si inchinari in fata unor figure impunatoare de zei.

Aceasta este POARTA DORINTELOR lui Lucifer.

-Cine bate la POARTA?

Inima a inceput sa imi bata inebunitor,pentru ca nu stiu ce sa raspund.Oh,Dumnezeul meu! Ce

raspuns l-ar putea amagi pe el? Nu pot minti,daca voi face asta voi ramane blocata pentru
totdeauna in lumea lui!

-Cupa dorintelor carnale oprite si fructul interzis Decazutului!

Pe ISH! Nici nu stiu daca ceea ce am zis este un adevar sau o minciuna! Sper doar si ma rog sa
functioneze,altfel suntem cu totii pierduti!

224
Poarta se zgaltaie din tatani si incepe a se deschide,primindu-ma.Fluturi uriasi cu aripi albastre
de lumina imi acopera cu totul orizontul,iesind intr-un stol ametitor.Un alt simbol al sperantei!
Imi feresc capul cu mainile si inchid ochii,asteptand ca acele fiinte sa traverseze culoarul.

Un alt coridor se infatiseaza vederii mele iar podeaua devine de foc.De data asta nu mai vad
faclii ci sute de stalpi care ard necontenit,luminand totul feeric si totodata inspaimantator.Parca
m-as apropia de stratul cel mai de jos al Infernului sau launtric...Teama incepe sa ma cuprinda
din ce in ce mai mult,desi stiu ca Cineva ma ghideaza din nevazut.Aud batai sacadate
asemanatoare unor tobe,din ce in ce mai aproape de urechea mea.Totodata,o rasuflare grea
acopera culoarele cu suierul ei.

Ultima poarta ma sperie prin imensitatea ei.Nu,nu este o poarta propriu zisa,este o inima
gigantica si neagra ce pulseaza! INIMA lui mai exista? Da,este chiar aici,dar este ingrozitor de
intunecata si rece! Bate,bate,fara contenire,intr-un ritm greoi si blestemat.Din ea aud o voce
scartaita...

-Cine bate la POARTA?

-Perechea celui fara de pereche...Lumina din intuneric! Izbavitoarea Damnatului si condamnarea

Lui!

Inima se opreste brusc din batut,ca si cand ar fi inghetat! O spuma neagra incepe sa curga din
ea,un sange galgaind otravitor ce acopera podeaua.M-am dat inapoi ingrozita,ferindu-ma ca acel
rau de sange asemanator smoalei sa nu imi atinga talpile.POARTA INIMII incepe sa se
dezintegreze,rupandu-se in bucati,devenind umeda si mucegaita de Rau.

-CUM INDRAZNESTI?

Acum stiu ca am ajuns prea departe ca sa mai dau inapoi.Vocea manioasa imi arde urechile si
ochii mi se maresc de spaima.Am gresit raspunsul?

O explozie de lumina rosie ma face sa orbesc si o silueta uriasa iese din acea poarta ce se rupe in
fasii mari,o silueta hada imbracata intr-o manta neagra si lunga pana in pamant! Cu aripi uriase
de fum,cu ochii arzand si tinand in mana dreapta o secure smaltuita in flacari ce emite fulgere!

Murmur "Lucifer" pe cand genunchii mi se taie de sleiala.El pluteste si se apropie vertiginos de

mine,iar eu ma dau inapoi pana cand ma izbesc de unul din stalpii de foc.Fata lui crispata si rece
ca gheata contrasteaza cu fierbinteala emanata de trupul si hainele lui.Se uita la mine ca si cand
nu m-ar fi intalnit niciodata,cu o nestapanita furie.

-CINE esti si cum ai reusit sa ajungi pana aici?

Se pare ca nu-si mai aminteste de raspunsurile pe care i le-am dat mai inainte.Incurcate sunt caile
tale tenebroase,Lucifer! L-am privit direct in abisurile intunecate,simtind ca gatul mi s-a
inclestat.Daca descopera ce sunt pentru el,imi va reteza de indata gatul cu securea.Sau poate ma
va tine prizoniera langa el pentru totdeauna?! Se apropie si ma priveste in ochi,iar eu ma vad pe

225
mine in ochii lui.Siruri lungi de litere aurii izvorasc din pupilele mele,iar el le citeste
incruntandu-se.Pare a se decide daca sa ma lase in viata sau nu.

Nebunia ii este intiparita pe frunte printr-un semn distinctiv: o cruce inversata,pictata in negru,cu
arabescuri ce se prelungesc spre urechi.

-Esti unul din invataceii mei?

Slava lui ISH! Se pare ca totusi Mihail imi protejeaza adevaratul nume!

-Da...ingaim eu pierita si neconvingatoare.

Degetul lui mare imi ridica barbia si mania i se mai domoleste.

-Prea bine.

Se intoarce cu spatele spre mine si pleaca ca si cand nu m-ar fi vazut.

-Mare Heruvim...!

-CE ESTE? tuna el.

-Am venit atata cale pentru ca vreau sa te slujesc! Nu ma poti lasa aici!

Se opreste in loc parca gandindu-se indelung.Cand se intoarce,fata ii este putin schimbata,pentru

ca mandria lui a fost magulita.Face un semn si eu incep sa plutesc,sa ma ridic de la pamant,atrasa
de el ca bucatelele de fier de un magnet.Zambesc silit,incercand sa nu imi arat frica,pentru ca nu
stiu care dintre invataceii lui ma crede.Probabil una dintre vrajitoarele din trecut,care l-au parasit
pe ISH si s-au dedat in artele intunecate,iubindu-l pe Damnat mai mult ca pe propriul Dumnezeu.

Am parcurs si ultimul coridor,el zburand si eu plutind in urma lui,ca o biata ciocarlie prinsa in lat
de un vultur negru.Vad un vartej care se apropie din ce in ce mai mult,devenind la randu-i o
poarta.Trecem prin el ametitor,iar eu imi pun mainile la ochi,simtind durere de la atata lumina.

Lumina?! Nu pot sa cred una ca asta! Forta ce ma tinea in aer ma paraseste si cad jos pe un covor
de iarba stralucitoare.Ma aflu intr-o gradina mirifica,inconjurata de trandafiri de toate
culorile,simtind toate parfumurile ce exista,scaldata de un cer albastru pe care plutesc nori
aurii.Copacii sunt coloane de sticla translucida,un rau curge vesel sclipind si arzand in turcoaz,se
aude o melodie tanguitoare si solul moale pulseaza.Ma uit spre Print si il vad cum se aseaza pe o
banca din sticla.Hainele ii sunt tot negre si ochii adanci,dar fata i-a devenit senina.

Undeva pe cer vad zburand ingeri de lumina,ingeri creati de mintea lui.Sau poate amintiri demult
uitate? Acum imi dau seama de ce fel de Nebunie este atins! Lucifer se crede inca in RAI!

226
CAPITOLUL 54: VIZIUNEA UNEI INTALNIRI

Peisajul care mi se desfasoara in fata ochilor e tulburator pentru minte si suflet.Sunt Acasa! Chiar
daca totul se afla numai in mintea Heruvimului candva stralucitor,apa ce curge imi invioreaza
sufletul si cantecele de viori si harpe au invadat cerurile albastre.O scara maiestuoasa sta proptita
undeva in iarba de smarald si se intinde ca o mana nevazuta in sus,pierzandu-se printre norii
aurii,primii vestitori ai bucuriei.

Aerul se simte dansand sub vocile ingerilor din Coruri si in departare zaresc un maret Templu al
Luminii.M-am ridicat de jos ca vrajita,dorindu-mi sa ajung la el.Pe cand ma pierdeam in
visare,vocea Printului ma trezeste aspru si taios ca o lama de cutit.

-Care iti este numele,inger invatacel?

Am oftat si l-am privit cu luare aminte.Chiar nu mai stie cine sunt? Undeva in el trebuie sa stie
asta,dar ii este teama de adevar! Da,asta trebuie sa fie.Altfel cum ar putea sa nu ma recunoasca in
plasmuirea lui dulce,crampeiul de Rai pe care si-l face singur dar? Eu sunt singurul semn de aici
care l-ar face sa se trezeasca din aceasta Nebunie neobisnuita.

-Lauryel...ii zic frematand,speriata ca nu cumva sa imi vada umbra de pe fata.

-Vino cu mine,Lauryel...Am nevoie sa ma ajuti in Templu cand norii se vor cununa cu primele
stele de clestar.

Mi-am rotit ochii uimita,nevenindu-mi sa cred ca vocea asta dulce ar putea fi a lui.M-am uitat
spre Templul ce straluceste cat o mie de sori laolalta.

-Mare Heruvim...

M-am oprit,nestiind cum sa ii zic ca eu nu am aripi.

-Nu ti-ai castigat inca aripile,nu-i asa? Esti inger inferior din prima Cupa.

Am dat din cap,cerandu-mi in gand iertare Tatalui pentru aceasta minciuna.

-Nu te teme...Cand vei atinge rangul de inger pazitor,iti vei primi si aripile.

Imi zambeste cald,in contrast cu ochii lui sarutati de intuneric si ma ia pe dupa umeri cu bratele
lui calde.Am inghitit in sec,cu sufletul tremurand.Cum o sa il pot scoate vreodata din aceasta
iluzie? E atat de frumos aici,ca nici macar eu nu imi doresc sa ma reintorc in Infern!

Aerul lui patern si ocrotitor imi aminteste de Mihail,fratele nostru mai mare.Candva,intr-un
trecut indepartat,ei doi erau cei mai buni prieteni.Legatura lor era atat de stransa,incat nu ai fi

227
stiut unde incepe primul si unde se sfarseste cel de al doilea! Apoi Mihail a trebuit sa il arunce in
lanturi si sa il deporteze pe Pamant,asa cum ii cerea datoria!

Pieptul mi se ridica din cauza unui suspin,amintindu-mi toate crimele lui,de la "Cadere" si pana
in ziua 3233 de la Facerea Infernului.

Pana sa ma dezmeticesc,ma trezesc in fata Templului,fara sa stiu cum am ajuns acolo.Printul isi
lasa uriasele aripi negre pe spate,parca odihnindu-se si isi indreapta ochii tulburati spre locul
unde candva preda invataturi sacre ingerilor incepatori.De unde stiu aceasta? Pur si simplu stiu!
Pasii mei tremurati il urmeaza de indata,oglinditi in pasii lui hotarati si semeti.

De indata ce usile se deschid,o puzderie de fiinte inaripate si dragalase il inconjoara din toate
partile,plutind la oarecare departare de podeaua lucioasa.Cei mai multi dintre ei au infatisarea
unor baietei si fetite cu parul carliontat si blond,cu ochii albastri si nasurile carne.In manutele lor
scurte poarta ghirlande de flori si bat din palme asurzitor.Din spatele lor vin plutind alte
fiinte,lipsite de aripi,pe care ii simt un fel de supraveghetori.Ei au infatisarea unor tineri,poarta
cununi de laur pe cap,sunt mai severi si incearca sa stavileasca bucuria copiiilor.

-Lucifer,Lucifer,Lucifer! striga ei asurzitor.

-Mare Heruvim!

O voce mai inalta,calda,dar serioasa,acopera glascioarele ingerilor neastamparati.Unii se agata de

gatul heruvimului,altii se lasa pe podea si il trag de mantie,dar cei mai multi se aseaza in cerc in
fata lui si rad.

-Ce este Pantheos?

-Avem permisiunea ta? Norii de pe cer iata sunt rubinii.

-Purcedem!

Printul face un semn spre numitul Pantheos,care este un inger ceva mai mare in grad,iar acesta
vine spre mine zambind.

-Pantheos...Inger de gradul intai in ierarhia Pazitorilor.

-Lauryel...Invatacel.

-Esti una dintre pupilele Heruvimului? Nu-mi amintesc sa te fi vazut pana acum prin Cerul Trei.

Il privesc incurcata,simtind totul dintr-o data prea real.Plasmuirea lui Lucifer nu mai pare visul
care era la inceput.

-Nu il insotesc decat adeseori.

228
-Ai venit din cauza Ceremoniei...Imi cer iertare,nu trebuia sa intreb.

Nu stiu despre care Ceremonie este vorba,dar incuviintez zambind,bucurandu-ma in sinea mea ca
nu am trezit suspiciuni.

-Vino cu mine!

Tonul lui prietenos ma cucereste,asa ca merg spre o anexa a Templului,privind din cand in cand
in urma mea.

Lucifer sta inconjurat de copiii carliontati si le spune la fiecare in parte cateva vorbe,iar ei
incuviinteaza zambind,bucurosi de atentia primita.

Sala in care am intrat nu are nici inceput,dar nici sfarsit,pierzandu-se undeva in inalt,acolo unde
se poate vedea tavanul format din norisori rubinii si aurii.Cei mai multi dintre ei sunt aurii si
pulseaza,ca si cand ar vesti ceva.Sala pare a se sprijini pe coloane uriase din sticla albastra si
podeaua este din fum alb.Muzica feerica izvoraste de peste tot si nicaieri si imi face o lacrima sa
curga pe obrazul meu mult prea patat de intuneric.

Pantheos bate din palme de trei ori si in sala apar ca prin minune o gramada de ingeri asemeni
lui,lipsiti de aripi.Nu au inca gradul necesar,la fel ca mine.La fel ca mine invatacelul fals...Daca
ar sti adevarul...Acum nici eu nu mai vreau sa stiu adevarul,e asa de odihnitor aici...

Ingerii pregatesc locul aruncand dintr-un fel de cosulete petale de flori,care se topesc cand ating
podeaua si isca jerbe formate din curcubee.Apar alte si alte fiinte,care se aseaza pe doua
coloane,aducandu-si cu ele instrumentele muzicale.Ceata Corurilor umple de indata Templul si
toata lumea pluteste incolo si incoace,dupa treburi.Corurile poarta vesminte lungi pana in
pamant,asemanatoare unor togi aurii si au centuri albastre.Incaltamintea lor pare facuta din
nestemate topite si au in frunte un insemn aparte,care le arata gradul in ierarhiile angelice.

Nu dureaza mult si apar alte si alte cete,printre care pot recunoaste Crainicii.Acestia au un fel de
papirusuri de aur cu inscrisuri,de pe care recita pe un ton grav si sacadat poruncile primite de la
gradele superioare.Ingerii pazitori de gradul trei apar intr-o ceata minunata,cu aripile
deschise,imbracati in haine albe.Cativa dintre ei stau de vorba cu Pantheos,care se pare ca are
mai multe insarcinari,una dintre acestea fiind datoria fata de Templu.

Curiozitatea ma indeamna sa intreb pentru ce atatea pregatiri,dar asta ar inseamna sa ma dau de

gol si sa destram o parte din visul lui Lucifer.Pasesc printre ei,minunandu-ma de hainele
colorate,de lumina din ochii lor,de pletele lor ce par inmuiate in aur si argint.

Un sunet de trambita anunta sosirea unui personaj important.

Pasind semet si imbracat in haine albe cu fireturi de aur,se arata fostul heruvim,care starneste un
val de murmure si soapte inapoia sa.Se aude o voce puternica,dar fara tonul poruncitor si rece pe
care il stiu.

229
-Tronul este pregatit?

-Totul este gata,Mare Heruvim!

Se aud chicote de la ingerasii-copii,care vin din spatele lui.Unul dintre ei zboara spre o masuta si
insfaca o lira potrivita cu marimea lui,apoi ma atinge in treacat de umar.

-Tu nu ai haine de sarbatoare?

Se leagana si se alinta,vorbind prelung,dulce,dar in acelasi timp curios.

Ma uit spre haina mea ponosita si abia acum imi dau seama ca Printul incepe sa vada ca nu
apartin acestui tablou.Ma infricosez si inchid ochii,rugandu-ma sa se intample ceva.Pleoapele mi
se coloreaza incet si cand indraznesc sa deschid ochii,ma vad purtand o minunata roba
albastra,cu centura aurie,prinsa intr-o brosa pe umarul stang.Parul imi este impletit in mii de
feluri si o parte din el curge spre podea,topindu-se in lumina ce scalda intreg locul.Sandalele
mele aurii par la fel ca cele ale Corurilor si nu le simt deloc in picioare.

Simt o mana cum imi cuprinde protector umarul si cand ma intorc,il vad pe Damnatul in haine
albe ingeresti,zambindu-mi cu toata gura.

-Cum ti se pare in Cerul Trei Lauryel?

-E frumos.Ma bucur ca m-ai chemat la aceasta sarbatoare.

-Trebuie sa te pregatesc pentru vremea cand vei sluji aici.

-Adica vrei sa zici ca...voi lucra in Templu? ma minunez eu,deloc fals de aceasta data.

-Vei putea face parte din cortegiul meu atunci cand se manifesta Tatal.

Am simtit cum inima imi zvacneste,prada unei dureri si bucurii totodata,pentru ca imi amintesc
ca acesta a fost primul meu rol in Templul Luminii,candva,in ere indepartate.Aproape imi vine
sa plang.

Uitandu-ma atent spre capatul salii pot vedea un TRON gigantic,format parca din mai multe
tronuri suprapuse,cladit din sticla si decorat cu aur.Tronul este asezat pe un postament,iar
dedesubtul lui se vad nenumarate trepte,pe care sunt asezate cortegii de ingeri,fiecare potrivit cu
rangul,puterea si taria sa.Atmosfera devine din ce in ce mai plina de emotii si trairi sublime,iar
Tronul incepe sa straluceasca.

Printul imi face semn sa il urmez si bate din palme.Cerul de deasupra se aprinde,norisorii rubinii
dau ploaie de aur si muzica ne patrunde in fiecare cotlon al sufletului,pentru ca Corurile au
inceput a canta din gura.Un fulger orbitor se intrevede undeva Sus si se formeaza o coloana de
lumina,care se apropie din ce in ce mai repede de Tron,cutremurand locul.Acum pot vedea care
este dorinta inimii lui Lucifer: in viziunea lui,vrea sa se reintalneasca din nou cu Tatal!

230
Lacrimile imi curg de aceasta data suvoaie,pentru ca si eu imi doresc asta,fie si intr-o
plasmuire.Oh,imi este atat de dor de EL!

CAPITOLUL 55: LANTURILE DAMNARII

Coloana de lumina s-a spart deodata in fata noastra si s-a impartit in mii de fulgere
stralucitoare,care au inceput a capata incet,incet,forma angelica.

In stanga tronului apare un inger impunator,imbracat in albastru,purtand o sabie de foc in mana

si o coroana metalica pe fruntea senina.Inima imi tresare de bucurie si picioarele mele isi doresc
sa alerge spre el.Ingerul conturat de lumina albastra puternica se alatura altora asemanatori cu
el,care ii sunt subordonati.In dreapta apare o alta entitate,care starneste jerbe de lumina verde si
care poarta in palme o sfera ce luceste in mii de culori.Sufletul meu i-ar recunoaste dintr-o
mie!Cel din stanga este comandantul armatelor ceresti,vestitul Mihail,iar cel din dreapta este
conducatorul ingerilor tamaduitori,Rafael!

Lucifer paseste demn prin coridorul format de Coruri,iar eu il urmez la mica distanta,incercand
sa surprind cat mai mult din aceasta feerie.Heruvimul isi apropie palmele si le uneste de fruntea
lui.

-Pace voua!

Mihail si Rafael se intorc intr-o clipa spre el,privindu-l semeti.Pletele blonde ale lui Mihail se
odihnesc pe capa stralucitoare,parand a fi facute din foc galben.Ochii de azur sunt aspri,dar in
acelasi timp curati si puri.

-Pace si tie,razvratitule!

Vocea tunatoare a comandantului il lasa pe Lucifer descumpanit.Eu tac chitic,privind cum

propriile amintiri ale heruvimului se trezesc la viata.

-Razvratitule? Cum indraznesti?

In sala Templului se lasa o liniste mormantala.Ingerii,indiferent de grad,isi intorc capetele si

privesc spre confruntarea celor doi.Mihail isi pierde seninatatea si fruntea i se incrunta.Face
semn catorva soldati de ai sai,spunandu-le cateva cuvinte.

-Luati-l din fata ochilor mei! Profaneaza Templul prin simpla-i rasuflare!

Ca un facut,Lucifer scoate de la sold o sabie maiestrita aurie,ce straluceste ca mii de

stelute.Aceasta se transforma intr-o vapaie si isi pierde conturul,iar ochii damnatului devin doua

231
catui aprinse.Simtind invitatia Mihail isi scoate sabia lunga si grea de la sold si se pregateste sa
se lupte cu fratele lui.Murmure de uimire impanzesc sala,iar Rafael isi mareste ochii,facand semn
ingerilor mai mici in grad sa se fereasca,ca nu cumva vreo jerba de foc sa ii raneasca fara voia
luptatorilor.

-Opreste-te,e prea tarziu,Lucifer! Preda-te!

Heruvimul se incapataneaza si furia ii creste pe masura ce il aude vorbind.

-Stii ce esti tu Mihail? Esti un LAS!

-Las? Eu fac voia Tatalui meu si ii indeplinesc poruncile! Ai pus in pericol intreaga spita
ingereasca,tu si rebelii tai,dar ajunge! Nici ingerul,nici omul nu vor mai suferi din pricina
voastra! Nici Tatal din Cerul Inalt nu va mai suspina inapoia Ta! Pentru ca eu Mihail,imi voi
face datoria si te voi alunga ca pe un necurat!

Sabiile celor doi se lovesc si Templul se cutremura din tatani,inspaimantat parca si el de

dezlantuirea acestor forte.Statura lor devine uriasa,pe masura ce isi incearca puterile,iar noi
devenim din ce in ce mai mici.Lucifer se lupta bine,dar maestrul armelor in ceruri este Mihail
Principele,cel care stie a manui orice fel de arma de lumina.

Se aude o suieratura si sabia uriasa a comandantului ii sfasie umarul lui Lucifer,care se da indarat
si se reazama de o coloana,rasufland puternic.Mihail asteapta ca el sa isi revina,tinand sabia in
pozitie de atac.Se reintoarce la lupta si se opinteste,ferindu-se de aceasta data cu mai multa
agilitate de mania lui Mihail.

-Opreste-te Lucifer,nu poti sa incalci voia Tatalui! Te voi invinge!

-Unde este Layra? urla fostul heruvim.Ai inchis-o si pe ea?

Mihail isi retrage sabia,dand semne ca nu vrea sa se mai lupte,dar Printul se napusteste spre el
orbeste,racnind si blestemand.Mihail se apara si il impinge puternic,iar Lucifer se izbeste de unul
dintre ziduri,cazand apoi pe podea.Abia rasufland,isi cauta sabia cu privirea.

-Spune-mi unde este Layra!

O voce inalta,suava,dar puternica,se aude dintre randurile ingerilor luptatori.

-Aici sunt!

Se desfac randurile,se face un coridor si o femeie inalta si puternica isi face aparitia.Inima imi
bate nebuneste,cand recunosc sabia din mana ei,scutul argintiu,pletele aproape albe si ochii
reci,asemeni cristalului.

Sunt EU! Iata eu ma uit la mine,in amintirile Printului! Ea insa nu da semne ca m-ar
recunoaste,ci paseste printre ingeri,mergand spre fratele ei nebun.In ochii lui se vede un licar de

232
speranta,atunci cand ea ii da mana spre a se ridica.El isi indreapta degetele spre ea,ea ii cuprinde
bratul si se opinteste sa il ridice de jos.Odata cu miscarea ei,se vede o flacara rosie cum ii
tasneste din palma...Flacara se incovoaie pe bratul stang al Printului,asemeni unui sarpe si devine
o plasa,care ii cuprinde trunchiul.Plasa incepe sa fie din ce in ce mai mare,prinzandu-i
bratele,grumazul si picioarele.El se clatina,privind uimit spre ea.

-M-ai tradat!

Nu se poate descrie in cuvinte omeneste sau ingeresti ceea ce se oglindeste in ochii

lui.Manie,spaima,dezamagire...Durere.Ea se indeparteaza cu ochii scaldati in lacrimi,spre Mihail.

-Am facut...ce trebuia facut!

Plasa il doboara pe Lucifer la podea si el incepe sa urle.

-Layra!!! Nu te voi ierta niciodata,ma auzi?!!!

La semnul lui Mihail,o duzina de soldati vin tinand in mana biciuri care se impletesc si formeaza
o cusca gigantica.Lucifer se lupta sa destrame iscusita plasa,dar cu cat se zbate,cu atat aceasta i
se infige mai tare in carne.Hainele scumpe ii devin ferfenita si pielea ii sangereaza.Comandantul
le face semn sa il inconjoare din toate partile,ca sa nu poata fugi nicicum si paseste spre el cu
simtul datoriei.Ii smulge cununa alba de pe pletele negre,pronuntand sentinta.

-Heruvim stralucitor,esti degradat! Nu vei mai avea niciodata aceasta functie si vei fi alungat in
maruntaiele Pamantului,asa precum Tatal porunceste!

Cununa este data unui inger iar acesta o incuie intr-o sfera de cristal.

In spatele comandantului,ma vad pe mine,privind incarcata de regret spre geamanul furios si

ranit.Din umarul lui curge sangele siroaie,profanand podeaua candva imaculata si ingerii incep sa
lacrimeze pentru prima data.

Scena incremeneste deodata si toti raman asa cum fusesera surprinsi...

Corurile inca cu mainile pe lire,soldatii cu sabiile scoase pe jumatate din teaca,eu cea de dinainte
de Cadere cu ochii atintiti spre heruvim,Mihail tinand incrancenat mana pe sabia lui acoperita de
sange.Totul a inghetat.Totul,in afara mea si a Printului,care inca se zbate in acele lanturi de
foc,care i-au devenit ca ghimpii.Se opreste,vazand ca nimeni nu mai face nimic si priveste
nedumerit spre ceilalti.Lumina incepe sa paleasca in Templul Luminii,vestind ceva sumbru.

-Ce se intampla?

Pentru prima oara,recunosc frica in glasul lui! Imi fac loc printre amintirile lui cu forme de inger
si ma asez in genunchi in fata lui.Ma priveste ca si cand tocmai a uitat scena petrecuta mai
devreme.

233
-Layra...Ai venit sa ma salvezi?

Ochii intunecatului sunt scaldati in lacrimi de furie si neintelegere.Obrazul meu este de asemeni
patat de lacrimi.Incepe sa ma recunoasca,semn ca sunt aproape sa il scot din tortura la care se
condamna singur.

-Da frate...Am venit sa te salvez!

-Scoate-mi aceste lanturi,ca tare ma ard...

Degetele mele se chinuie sa le sfasie,dar ele i-au intrat in carne adanc si ii daruiesc fiorii primei
dureri.Pentru prima data de cand a fost creat,heruvimul simte durerea pe propria-i
piele!Fantasmele din spatele nostru se sting incet incet iar Templul isi schimba forma,devenind
din ce in ce mai mohorat,mai intunecat si mai fierbinte.El geme si scrasneste din dinti,pe masura
ce ii desprind acei zimti,care parca au o viata a lor.Mintea mea refuza sa creada inca ca eu am
fost mijlocul prin care Lucifer a fost prins de soldatii lui Mihail.

Mi-am facut datoria si mi-am infierat fratele! Regretele si durerea incep sa izbucneasca deodata
in sufletul meu si incep sa il zgaltai de umeri.

-Trebuie sa te trezesti,Lucifer! Trebuie sa intelegi ca asta e ceea ce ai facut candva si sa lasi

vinovatia sa te copleseasca!

-Nu,nu...da el din cap.Nu am facut asta! Am fost aruncat in adancuri pe nedrept,eu doar...

Suspina greu si ma priveste absent,nevrand sa accepte ca este Damnatul.

Templul Luminii devine Templul Intunericului si vad o pacla neagra cum vine dinspre acel tron
de cristal,ce arde acum in flacari.Raiul a devenit Iad si amintirile se sterg incet,lasand loc
realitatii.Smulg si ultimele franghii din carnea lui si il ridic de jos.

-Trebuie sa fugim!

Se sprijina de umarul meu tremurand,simtind si vazand pacla apropiindu-se.Il trag dupa mine
spre iesire,dar el este greoi si eu obosita.

-Pleaca fara mine Layra...!

-Mergi! Nu ne oprim,ma auzi?

Ofteaza si se incranceneaza,pe masura ce sangele picura din loc in loc.Usa este aproape de
noi,suntem pe marginea prapastiei si doar un fir subtire de speranta ne desparte de salvare sau de
prabusire in neant.Ma incapatanez si continui sa merg,pentru ca stiu ce este Pacla.Orice as
face,nu trebuie sa o las sa il cuprinda! Ultimul bastion al mintii lui incepe sa cedeze
Nebuniei,nevrand sa accepte actiunile lui trecute,vinovatia si rusinea,regretul si neputinta.

234
Si dintre toate,jugul cel mai mare,care inca il chinuie la atatea ere dupa Cadere: credinta ca a fost
nedreptatit.

CAPITOLUL 56: CRUCEA VINOVATIEI

Usa s-a inchis in urma noastra si ne aflam iar in palatul intunecat de mai inainte.Inima neagra a
lui Lucifer zace sfasiata in pragul ultimei porti si inca bate slab si sinistru...Ma infricosez si
intorc ochii,privindu-mi fratele renegat de Ceruri...Slabit,palid la fata si torturat de propriile
angoase.

Ranile inca ii sangereaza si nu stiu cum sa il fac sa vada ca sunt doar niste iluzii,fantasme ale
trecutului sau zbuciumat.S-a asezat pe treptele de marmura neagra ca sa isi traga sufletul si ma
priveste lung,lung.Ma duc si ma asez langa el,privindu-mi hainele de sarbatoare ingeresti.El imi
prinde incheietura cu mana lui fierbinte si ma atinteste cu ochii negri si adanci,salasurile
primului iad.Ma intreaba ceva,dar ma prefac ca nu aud.Imi striveste mana si imi cuprinde
umarul,privindu-ma din ce in ce mai dezamagit,mai crancen si mai furios.

-Tu! Tu esti cea care m-a tradat!

M-am ridicat brusc de sub atingerea lui amenintatoare si am sarit degraba treptele,incepand sa
alerg spre coridorul muscat de umbre...In urma mea ii aud glasul incarcat de ura,care umple
intreg palatul.

-Unde crezi ca vei fugi de mine,tradatoareo?!

Zidurile se perinda de-a dreapta mea si de-a stanga mea si podeaua se cutremura,pentru ca am
inceput a pluti vijelios,incercand sa scap de inamic.Ca un vultur negru,el isi desface aripile uriase
de fum si ma urmareste.Rasuflarea imi devine din ce in ce mai inspaimantata,pentru ca imi
amintesc cuvintele lui Azazel.Daca ma prinde,ma va ucide odata pentru totdeauna si Infernul se
va dezlantui...Purgatoriul se va surpa si sufletele vor pieri in gura Leviatanului.Nu imi este frica
pentru mine...Am murit cu mult timp in urma,in ziua in care a trebuit sa il ucid pe
Makai...Da,crima! Cu mainile mele,prin cuvintele mele,am scos demonul din el si pretul a fost
mult prea mare...Oh Makai,unde esti acum oare? Am atata nevoie de tine! Ma simt atat de slaba
si neputincioasa...

Coridoarele devin din ce in ce mai intortocheate,semn ca mintea Printului incearca sa imi creeze
capcane si piedici,ca sa nu mai ies vie din acest labirint.Rasuflarea lui greoaie s-a intiparit peste
tot si zidurile respira adanc,la fel ca pieptul lui ranit de razbunare.

-Te voi ucide,netrebnico!

235
Ametesc,ametesc si cad in gol,zidurile se surpa,candelabrele cad si podeaua se sfarama,lasand sa
se vada dedesubt focul Infernului.E focul ce fusese candva pregatit Satanei si rebelilor
sai,intretinut si acum de urmasul sau de drept,locul de tortura pentru sufletele omenesti.

Caldura dogoratoare urca spre mine si imi simt talpile arzand.De ajuns!

De cand am venit prima oara in Infern,tot ce am facut a fost sa fug de mania lui,dar de data asta
il voi infrunta,chiar daca soarta imi e pecetluita.Ne-am oprit plutind deasupra unui cerc de foc.

El scoate de la sold o sabie ce arde cu flacari rosii si ranjeste intr-un dinte.

-Esti pregatita sa mori?

-Crezi ca daca imi ucizi trupul,imi poti ucide si sufletul? Te inseli,Lucifer!

-Nu vreau sa iti ucid sufletul...Vreau sa il captez in Infern si sa il torturez in vecii vecilor! Asta
merita toti tradatorii!

-Tu esti cel care ne-ai tradat pe toti...M-ai tradat pe mine,sora ta! Ai tradat intregul Cer si ai
pacalit milioane de ingeri... Recunoaste intunecatule...

Tot ceea ce ti s-a intamplat de la Cadere este numai din vina ta!

El mugeste si roteste arma,incepand sa zboare spre mine.Loveste naprasnic cu sabia,indreptand-o

spre gatul meu,dar eu ma las in jos,pana aproape ating cu varful picioarelor jarul de
dedesubt.Simt o lovitura in moalele capului si imi pierd avantul,cazand...

Ma prind cu mainile de marginea podelei,privind flacarile care abia asteapta sa ma

inghita,incercand sa nu imi dau drumul in ghiarele mortii.Lucifer isi lasa aripile pe spate si
paseste usor,mai mult plutind,venind spre mine.Ridic capul si vad cizma lui neagra cum se
aseaza peste degetele mele.

-Nu ma ucide Lucifer! O sa regreti asta mai tarziu!

Cizma imi apasa pe degete si scrasnesc de durere,in vreme ce el zambeste subtire,cuprins de

febra de a ucide.Degetele de la mana stanga devin rosii si durerea ma face sa imi desprind
mana,ramanand prinsa doar cu dreapta.Umarul se simte ca si cum ar fi zdrobit sub greutatea mea.

-Cere iertare!

Lacrimile mi-au tasnit din ochii indurerati,presimtindu-mi sfarsitul.

-Nu voi cere iertare pentru ca am facut ceea ce trebuia facut!

-Atunci...arzi!

236
Cizma imi apasa pe cealalta mana si urlu in agonie.

-Inca te incapatanezi? Cere iertare! Cere mila pentru viata ta!

-Imi voi cere iertare pentru un singur lucru...Ca nu te-am putut salva acum! Iti vei petrece
eternitatea in intuneric...

Si mi-am dat drumul in gol.Poalele hainei se umfla,parul imi salta in neoranduiala,inima mi se

opreste de groaza si simt flacarile tot mai aproape de mine,pe masura ce ma prabusesc spre
adancurile Infernului.

***

Pe cand ma gandeam ca voi arde la nesfarsit in mintea lui Lucifer,simt o mana puternica cum imi
cuprinde bratul si ma lovesc cu fata de un piept puternic.O haina imaculata alba si niste ochii
albastri binecunoscuti ma cerceteaza fulgerator,apoi ma simt stransa in brate protectoare.Barbatul
ma prinde tocmai la timp si zboara cu mine in sus,scapandu-ma de blestemul flacarilor.Am
revenit pe podeaua neagra si crapata,dar la un semn al mainii lui palatul revine la forma de mai
dinainte si surpatura spre Infern se inchide.Ma desprind usor din bratele lui,pentru a-i vedea
chipul.

-Makai ?!

Am sarit inapoi la pieptul ocrotitor,orbita de pletele blonde si stralucitoare,de armura lui argintie
si de atingerea blanda.

-Layra! Esti in siguranta acum...Nu te teme!

Isi lipeste buzele de fruntea mea si ma mangaie usor pe cap,alinandu-mi sufletul chinuit de
fantasmele Printului negru.

-Unde este Lucifer ?

-Este in apropiere,dar sta ascuns vederii mele...Se teme.

-Cum s-a intamplat asta,Makai? Cine te-a trimis aici?

-E datoria mea sa te protejez,ai uitat? Atat in viata,cat si in moarte.

Am inceput sa plang iar,dar lacrimile mele nu mai sunt de spaima,ci de recunostinta.

-Dar eu...te-am omorat!

-Nu Layra...M-ai eliberat! Niciodata nu-ti voi putea multumi indeajuns pentru asta! Acum
asculta-ma...Daca Printul incearca sa te ucida din nou,arata-i asta...

237
Si imi strecoara in palma un obiect asemanator unui talisman.De unde cunoaste Makai
slabiciunile Printului? De unde ma cunoaste pe mine atat de bine? Inca de la inceput,a fost ghidul
meu printre lupte si tenebre si cu toate astea eu nu stiu nimic despre el.

-Trebuie sa plec.Nu te da batuta Layra,nebunia lui e aproape de sfarsit!

Am deschis gura pentru a-l intreba ceva,dar el a disparut.Oftez cu regret,dar totodata bucurandu-
ma ca ne-am revazut,chiar si intr-o iluzie.

-Arata-te Lucifer...Ma faci sa cred ca iti e frica de CEVA!

El apare de dupa o coloana,tinand inca strans in maini sabia de foc.Am ridicat incet talismanul
argintiu in forma de cruce,destul ca el sa il vada.

Vocea lui tunatoare are insa sclipiri de uimire.

-De unde ai asta?!

Vine zburand spre mine si sabia de foc dispare din mana lui,prea nerabdatoare sa cuprinda intre
degete talismanul.Il smulge din mana mea si il priveste cu nesat,cu ochii negri cutremurati de o
amintire.

-Ce este este obiect?

El insa nu-mi raspunde,ci strecoara acea cruce undeva in haina lui neagra.

Ma trage de brat mai mult ranchiunos decat furios,indemnandu-ma spre o camera rosie,cu statui
negre si ferestre largi.Nu ma lupt ci ma las condusa de el,aprinsa de curiozitatea de a afla rolul
acelui talisman.Ma duce in fata unei oglinzi si se aseaza in spatele meu,dominandu-ma cu statura
inalta.Scoate lantul de unde il tinea ascuns si il tine suspendat in aer.Il ia de ambele capete si il
strecoara pe dupa gatul meu.Am dat sa protestez,dar ochii lui de foc ma ameninta sa nu il provoc
cu nesupunere.Lantul se inchide undeva in spate si lasa crucea stralucitoare lipita de pieptul
meu.Mainile lui imi cuprind umerii si mania de mai inainte pare inlocuita de regrete adanci.Ma
priveste in ochi,ajutandu-se de oglinda.

-Este ultimul cadou pe care ti l-am daruit...Inaintea razboiului.Inaintea tradarii tale mizerabile...

Un fior imi cutremura fiinta,pentru ca stiu ca spune adevarul,dar tac malc,stiind ca orice cuvant
nepotrivit ii poate starni din nou Nebunia.

-Si totusi...Esti aici in mintea mea,incercand sa ma scapi de iadul pregatit de mine insami...DE
CE?

STIE! Iluzia a inceput sa se destrame! Nu stiu ce sa raspund,asa ca inghit in sec.Fata lui se

lipeste de obrazul meu si imi cuprinde capul in maini intr-un mod tandru,lipindu-si buzele de
gatul meu subtire.

238
-Poate te simti vinovata totusi,Layra...

L-am lasat sa dea crezare mandriei lui nemasurate si m-am lasat sedusa de mainile fierbinti care
imi cuprind mijlocul.Capul meu se sprijina de pieptul lui si simt pentru a mia oara lucrul de care
imi este cel mai teama: seductie amestecata cu frica,pasiune si razbunare,vinovatie si eliberare.

***

Cand am deschis ochii din nou,m-am regasit pe podea,asa cum ramasesem de cand intrasem in
mintea Printului...si am rasuflat usurata! Carnagiul meu s-a sfarsit si undeva inchis,Lucifer se
trezeste.Daca Cerul ma binecuvinteaza,el va uita tot ceea ce s-a petrecut in mintea lui si vom
putea reveni la zilele obisnuite din Infern,presarate cu festivitati,sacrificii,cruzime si sange.

Dar daca nu...Ma tem ca zilele imi sunt numarate.

CAPITOLUL 57: SANGELE TRANDAFIRULUI

Festivitatea e deschisa...Femei goale,acoperite doar cu bijuterii,cu ochii complet negri,trec prin

fata noastra purtand catui din care iese fum aromat,flamuri si instrumente muzicale.De-a stanga
si de-a dreapta curtii se vad doua cranii uriase de cristal negru,care lumineaza sinistru.

Procesiunea e incheiata de fiicele lui Lucifer,care poarta fiecare o lumanare rosie aprinsa,iar in
spatele lor se vede insasi printesa Lilith tinand un jungher spre cer si bolborosind cuvinte doar de
ea stiute.Ceea ce domina intregul peisaj este o impunatoare statuie a lui Satana,facuta din
obsidian,cu ochii de foc si impodobita cu aur negru,care strajuieste asemeni unui munte mai mult
de jumatate din curte.Pamantul incepe sa se cutremure usor si ma tin mai bine de jilt,uitandu-ma
intrebatoare spre Lucifer.Acesta priveste absent ceremonia,fara sa imi raspunda privirilor,desi
stiu ca gandurile lui le-au auzit pe ale mele.

De cand a fost eliberat de Nebunie,nu l-am mai auzit scotand niciun cuvant si tacerea ma sperie
mai mult decat orice plan diabolic pe care l-a avut vreodata cu mine.Isi aminteste sau nu isi
aminteste ceea ce s-a petrecut in mintea lui? Aceasta tacere ma tortureaza.Azazel imi zambeste
complice de pe tronul sau,dar il resping privirile,amintindu-mi cum m-a silit sa raman prizoniera
fantasmelor Printului.As fi putut ramane inchisa acolo pentru totdeauna!

Cu toate acestea,Cerul m-a salvat! Iluzie sau nu,Makai a fost acolo,asemeni unui razboinic
stralucitor si m-a salvat de focurile vesnice.

Blandetea lui imi aminteste de fericirea Raiului si fara sa vreau,o lacrima palida mi se
rostogoleste pe obraz.Mana mea vrea sa o stearga,cand simt privirea Printului cum ma arde.Ridic
ochii si il vad chiar in stanga mea,facandu-mi semn sa ma ridic si eu.Festivitatea s-a incheiat si
Lilith este purtata in mod victorios cu un palanchin spre intrarea in palat.

239
Buzele lui stranse si expresia rece ma fac sa il aseaman cu un mort,cu un mort inghetat de
propria cruzime,ingropat in cristale de gheata si neatins de caldura iubirii timp de ere.Si cat de
adevarat este intr-adevar,acest lucru...Semet,imi intinde mana si eu imi las degetele prizoniere
intre ale lui,ridicandu-ma incet si demn,lasand haina lunga si grea sa atinga marmura ca intr-o
mangaiere.De ceva vreme toate hainele mele sunt negre,la fel ca sufletul meu pustiu si lipsit de
speranta iertarii.De ce ma aseaman cu EL din ce in ce mai mult? De ce astept eu insami sa fiu
izbavita de cineva? Semiluna de pe cer a inceput sa fie din ce in ce mai deformata,astrul a
inceput sa capete forma rotunda,vestind un tragic sfarsit pentru tot si pentru toate.

Printul ma conduce pe aleile intortocheate ale unei Gradini de trandafiri negri,printre copacii cu
trunchiuri aurii,cu miros prafuit si aspru.Frunzele lor au inceput sa cada si sa acopere aleile,ca si
cand toamna a inceput a se naste in Regatul intunericului.Ceva in mine imi spune ca ceva
important urmeaza sa se intample,ceva de care va depinde nu doar soarta mea,ci si soarta lui si a
celorlalti.Oftez din ranunchi,privind spre orizontul rosu.

Ne oprim in fata unui havuz din care tasneste foc in jerbe,ce topeste la atingere frunzele
ruginii,galbejite si uscate ce tocmai se cern.Atentia imi e furata de ochii lui ca genunile,ce parca
doresc sa ma inghita cu totul in inchisoarea lor,sa imi sfarame si ultimul crampei de lumina si sa
ma condamne la o eternitate de suferinta.Buzele incep sa i se framante si isi odihneste spiritul
zbuciumat,privindu-ma adanc,asa cum face ori de cate ori vrea sa imi afle secretele.

-Stii Layra...Pe cand erai doar un copil,ti-am vegheat pasii zi de zi...

Zambeste amar si ironic,gandindu-se la trecutul nu prea indepartat.

-Nasterea ta a fost prilej de mare tulburare pentru mine,pentru ca Asmodeu te vestise cu mult
timp inainte...Te-am urmarit,vrand ca sa aflu care este rostul venirii tale pe Pamant si de ce
soarta iti este legata de a mea.Voiam sa astept pana implineai varsta de sapte ani si apoi sa te
rapesc,sa te aduc in Infern si sa te invat artele intunecate.In acest fel,indiferent ca ai fi venit sa
ma salvezi sau sa ma distrugi,te puteam controla cu usurinta si te-as fi ucis inainte sa apuci sa
faci ceva.Din nefericire,Denaida a prevazut planul meu,asa ca te-a luat de langa parintii tai si te-a
educat in Templu,iar tu ai devenit un purtator al luminii...Dar sti ce cred eu cu adevarat despre
tine Layra?

Mi-am strans buzele uscate si l-am privit cu ochi mirati.

-Nu cred ca ai fost trimisa de Tatal...Ce fel de tata te-ar fi lasat sa treci prin toate aceste
suferinte? Ti-am ucis parintii...EL nu a facut nimic.Am ucis toti oamenii nevinovati care au
locuit in tinutul tau...EL nu a facut nimic.Te-am invins si ti-am ucis cavalerii...Apoi...ti-am
masacrat intregul ordin si am distrus Templul in care slujeai.Si ce a facut Tatal tau? NIMIC.In
cele din urma,ti-am luat si ultimul lucru pe care il iubeai...Pe fratele tau,Makai...Si nimeni,nimeni
nu a venit sa te salveze,Layra!

-Inceteaza...

240
Barbia imi tremura si ceva asemanator furiei incepe sa imi curga in vene.Mi-am smuls mana din
mana lui si am rupt un trandafir,lasand tepii lui sa imi intre in degete si sa ma faca sa
sangerez.Dupa care il las sa cada.

Imi ia degetele manioase si insangerate si le lipeste de fata lui.Lacrimile mele cu greu tinute in
frau imi curg suvoaie,amintindu-mi de toate fiintele pe care le-am iubit,care au sfarsit sub
securile demonilor.Din cauza LUI!

-Si sti de ce ai suferit atat de mult? Pentru ca MI te-ai impotrivit! Te-ai nascut pentru un scop si
ai vrut sa indeplinesti altul,tradand intunericul! De ce ai ajuns in Infern,Layra? Sa ma mantuiesti
pe mine?

Si incepe sa rada,usor dispretuitor,strangandu-mi degetele.

-Cea mai mare blasfemie care a fost rostita vreodata! Printul intunericului,salvat de iubirea unei
muritoare! Tu crezi ca poate cineva sa imi dicteze MIE cine sa fiu?

-Lasa-ma in pace...

I-am intors spatele,stavilindu-mi lacrimile cu dosul palmelor.Dupa atatea patimiri, inca se

hraneste cu suferinta mea! El imi cuprinde umerii din spate si imi vorbeste cu viclenie langa
ureche.

-Te inseli Layra...Dorinta mea nu a fost niciodata sa te fac sa suferi,dar trebuia sa vezi adevarata
Cale.M-ai silit sa ucid tot ce iti era drag,ca sa nu mai suspini in van dupa oameni,aceste starpituri
demne de mila! Esti altceva decat ei! Noi suntem adevarata ta familie,inger orb!

-Nu vreau sa mai aud vreun cuvant de la tine...

Brusc,ma intoarce cu fata spre el,cuprinzandu-mi umerii si facandu-ma sa ii simt caldura

demonica.

-Trezeste-te! Chiar TATAL ti-a aratat legatura noastra,in vreme ce te torturam sa scot adevarul
de la tine! Si daca eu,fratele tau,sunt Printul intunecat,cel cantat in ode ca Damnatul,atunci tu ce
esti micuta Layra?

-NU!

-DA...Imbratiseaza cine esti si nu te mai teme de intuneric!

El smulge un trandafir din acelasi loc si sufla asupra lui,facandu-l sa fie din nou rosu si plin de
viata,cu stropi de roua pe deasupra si palpitand.

-Vezi aceasta floare? Acest trandafir esti TU.Rosu ca sangele,viu,plin de patima si

dorinte...Inflorind pentru Gradinarul sau.Dar daca trandafirul infloreste si doreste sa fie pe mana
altui Gradinar,sti ce ii voi face?

241
Ma prinde cu mana stanga de ceafa,strecurandu-si degetele in pletele mele si umplandu-ma de
fiori fierbinti de groaza,iar cu dreapta ridica floarea aproape de ochii mei,ca sa se asigure ca voi
vedea totul pe indelete.Sub ochii lui de fum,trandafirul incepe sa paleasca...Petalele rosii devin
galbene,tulpina i se usuca,se intristeaza in pamantiu si apoi se sparge in mii de bucatele corupte
de flacari.Floarea arde in mana lui,fara ca asta sa ii pricinuiasca durere si culoarea furata intra in
venele lui.

-Te voi seca de lumina,asa cum am facut cu trandafirul...Si cand intreaga ta frumusete se va ofili
si vei deveni nefolositoare,te voi arde!

M-am tras de indata de sub atingerea lui de sarpe si l-am privit cu dispret.

-Gradina ta e plina de trandafiri care abia asteapta sa creasca si sa iti bucure privirile dracesti! De
ce atata munca pentru o singura floare?

El zambeste subtire si isi priveste degetele pline de scrumul florii.

-Am asteptat prea mult ca acest trandafir sa infloreasca...Esti splendida,Layra! Atat de

manioasa,atat de razbunatoare,atat de puternica! Si in acelasi timp atat de fragila si de gingasa!
Asemeni florii nobile,stii cand sa iti arati petalele suave si cand sa ranesti cotropitorii cu tepii!
Acest amestec al tau te face regina Gradinii! Nu ma refuza din nou!

Am ridicat barbia demna,cu ochii sclipind de manie,simtind parca toate cetele ingeresti inapoia
mea.M-am indreptat de spate si am lasat lacrimile sa mi se usuce,ca Damnatul sa nu mai poata
rade de slabiciunea mea!

-Singurul lucru pe care il vei primi de la mine Lucifer va fi un shekru infipt in inima ta
putreda,pe care o voi izbavi de intuneric!

Isi intoarce spre mine privirile pline de ura,dar incarcate de stralucire.

-Nu sti cat de mandru ma faci atunci cand iti arati pasiunea clocotitoate! Ura si iubirea se
impletesc in tine ca suvoaiele a doua mari amare!

Ranjeste si scoate un cutit din haina lunga,mi-l strecoara in mana si imi duce mana spre pieptul
lui.Am prins arma cu nadejde,privind lama cum sta propita de haina de matase,dornica de a-i
strapunge carnea.

-Ce mai astepti?

Am simtit lama cum taie matasea si degetele lui cum le inconjoara pe ale mele,ajutandu-ma sa
imi croiesc drum.Ma lupt cu dorinta de a nu-l ucide aici si acum si imi adun stapanirea de
sine,luand cutitul de la pieptul lui.

-Deci iubirea este mai puternica decat ura...

242
M-am batut cu pumnul in piept,facandu-l sa se uite mirat spre mine.

-Nu este loc AICI pentru altcineva decat pentru oameni.Pentru ca...iubesc oamenii asa de mult!
Si voia LUI e sa salvez sufletele umane,asa cum voia LUI este sa nu pieri,ratacitule! Eu sunt cea
blestemata sa impac un trup de om cu esenta angelica,condamnata sa traiesc Infernul alaturi de
tine pentru ceva mai mult decat scopurile tale egoiste...Ceva ce tu nu ai putea oricum sa intelegi!
Tu cel Printul Orb!

Ranjetul ii piere de pe figura si dispare ca un fulger,cutremurand solul si lasandu-ma singura in

gradina plina cu mii de trandafiri negri.

CAPITOLUL 58: SARBATOAREA LUNII

Luna de pe cerul sangeriu al iadului a devenit plina si rotunda ca un ban de argint,strajuind

palatul intunericului si curtile interioare.In mijlocul celei mai mari curti s-a aranjat un postament
urias,pe care au fost asezate ca de obicei jilturile capeteniilor.Lucrul care imi fura ochii este un
Templu pe care nu l-am mai vazut niciodata pana acum.

Dedesubtul lui se vad doua cuburi de sticla de dimensiuni colosale,aflate unul peste altul,in care
arde lava din adanc,ce loveste ritmic peretii acelor constructii stranii.Undeva sus,se vad
coloanele Templului,sprijinite de suprafata ultimului cub.Nu se poate ajunge acolo decat
folosindu-ti aripile si demonii inferiori s-au adunat card in fata cuburilor,ce sunt amplasate spre
apus.Altarul templului sta cu fata spre luna ce tocmai a atins apogeul si in jurul lui se vede
forfota luciferienilor de rang inalt,care dau anumite porunci.Alte zeci de cuburi mai mici
inconjoara aceasta constructie si pe ele vad femei umane dansand salbatic,imbracate sumar si cu
parul vopsit in rosu.

De aici de jos il vad pe Lucifer facand semne cu mana dreapta spre slujitori,care pregatesc altarul
si aprind cristalele uriase ce plutesc in aer,rostind incantatii asupra lor.Zeci de alte slugi zboara
spre acel templu gigantic purtand lumanari in maini,iar unii dintre ei cara tobe.Atmosfera se
coloreaza in rosu si devine din ce in ce mai incarcata si mai sumbra.

Ma ridic de pe jiltul meu,nerabdatoare sa primesc o explicatie pentru toate aceste pregatiri,cand

simt mana lui Azazel pe umarul meu.

-Stai jos Layra.Nu ti-a venit inca timpul.

M-am asezat tulburata,simtind ca inima incepe sa mi se zbata ca a unui porumbel prins intr-o
colivie.

-Ce vrei sa spui?

El zambeste malefic si atoatestiutor,intarind stransoarea pe umarul meu.

243
-Nu ai vrut sa accepti protectia pe care ti-am fagaduit-o mai demult...Te-as fi salvat de soarta ta
ingerule...

Imi ridic ochii spre el cu o sclipire de teama si surasul rautacios ii piere; ma priveste adanc,parca
cu oarecare regret si ia mana de pe mine.Se intoarce la treburile lui,fara sa imi mai arunce vreo
privire si asta ma tulbura si mai tare,simtind deodata nevoia de a fugi incotro vad cu ochii.Dar
insemnele blestemate de pe incheieturi imi vestesc faptul ca sunt prizoniera lui Lucifer pana la
ultima mea suflare.

***

Semnul de pe cer straluceste din ce in ce mai tare.Templul a fost tamaiat de preotii

satanici,capeteniile s-au asezat pe jilturile aflate in cerc,iar eu am fost dusa in fata lui Lucifer si
mi s-a indicat un scaun simplu,de lemn.Inainte de a ma aseza,Printul imi face semn sa vin spre
el.

Ma priveste tacut,iar Lilith imi zambeste vag,arcuind buzele ei rosii ca sangele.Asmodeu isi
roteste mereu inelul de la mana stanga si Azazel sta ganditor cu mana in tampla.Semyaze
zambeste cu satisfactie vadita si se veseleste la vederea chipului meu trist..Jiltul lui Astaroth este
insa gol.

Ca un fulger,imi aduc aminte de toata ura pe care o simtea pentru mine,la fel de lacrimile din
ochii ei,atunci cand ma implora sa il scap pe Vardas.

Mainile printului se arcuiesc aproape tandru si imi cuprinde fata intre palme incet,ca si cand ar
avea tot timpul din lume.Spre mirarea mea,nu mai simt nicio unda de invidie din partea
demonitelor.Ce se intampla? Haina lui de purpura parca se imbratiseaza cu haina mea
alba,simpla.

Cu ochii inflacarati,el se apropie de gura mea si isi lipeste buzele de buzele mele,intr-un sarut
fatidic...Raman cu ochii deschisi larg,privind in genunile lui si o lacrima mi se pravaleste pe
obraz.Ca prin vis,imi amintesc de una dintre slugile sale,care a sfarsit ucisa dupa ce a primit
sarutul lui in fata tuturor capeteniilor.Dupa ce se dezlipeste,banuiala imi este acum
adevar.Sarutul a fost pecetea mortii,ca toata lumea sa stie care o sa imi fie pedeapsa.Ramane cu
mainile in aer,apoi si le duce usor pe langa corp,asteptand ca eu sa ma asez pe scaun,imbratisand
rolul meu de sclav sacrificat ritualic.Daca aceasta e voia lui ISH,atunci asa sa fie!

Am lasat lacrima sa se usuce si m-am asezat demn pe scaunul de lemn,sub privirile curioase ale
tuturor capeteniilor.Nimeni nu simte vreo mila pentru mine,cu exceptia lui Azazel,care are o
incruntatura fina intre sprancene.Se foieste pe jilt,cu un ochi spre mine si altul spre multime.

-Sa inceapa Sarbatoarea Lunii!

Glasul lui este de-a dreptul tunator si pentru o clipa totul incremeneste.Apoi incep sa vina
dansatoarele si tobosarii si aerul se umple de muzica stranie si adanca,care imi rascoleste dureros
sufletul. Nu peste mult timp vad o ceata de femei tinere conduse de gardieni spre baza primului

244
cub.Sunt imbracate in alb,la fel ca mine si se impotrivesc smucind si urland.Ma scol degraba de
pe jilt,simtind o tresarire si pe cand ma pregateam sa plec,simt mana lui Lucifer cum ma
cuprinde de brat.

-Ramai aici!

-NU! Le cunosc! Le simt!

Ma trag de langa el si alerg de indata spre acel grup,care imi face inima sa bata asurzitor.Aud un
zgomot puternic de aripi si ma simt luata deodata pe sus de o forta neobisnuita.Ma clatin si ma
prind cu mainile de gatul zburatorului,lasandu-ma purtata spre multimea de gardieni si femei.Pe
cand ma apropii aud tipete stridente si tanguiri,urmate de amenintari guturale din partea
paznicilor zebruni.

-Salveaza-ne Gardianule! Ne va ucide!

Ating pamantul usor si ma reped spre una dintre ele,facandu-mi loc cu coatele.La trecerea
Printului,zebrunii se feresc si isi pleaca capetele in semn de respect.El roteste degetul spre mai-
marele lor.

-Las-o sa isi ia ramas bun.

O vad pe Thefira,una dintre surorile,mele cum se repede spre mine si se lasa la

pamant,ingenunchind cu teama.

-Gardianule,cere-i sa ne crute! Nu vrem sa fim jerfta lui Satan!

Ochii ei caprui sunt incarcati de lacrimi si la fel si ochii celorlalte.O prind de maini si o fac sa se
ridice,apoi o strang la piept cu sufletul tremurand.Deci pentru asta sunt toate pregatirile! E ziua
cea neagra!

Ele vin si ma inconjoara,iar paznicii se strang inel in jurul lor,ca nu cumva sa fuga,apoi isi scot
cutitele de la brau,privindu-ne poncis.Dintre preotese se remarca o silueta mai inalta,unica
femeie imbracata in negru,care paseste temator dintre ele,cu ochii tinta spre mine si spre Print.

Acesta s-a asezat in picioare pe un cub si ne priveste de acolo semet.

Denaida? De uimire era sa imi scape un strigat.O las pe Thefira din brate si ma duc spre
ea,strangandu-i mainile.Insa ea nu se poarta la fel ca celelalte,ci ma priveste aproape cu
dusmanie.Aud un hohot de ras dinspre acel cub si simt ca incep sa inghet.

-Ce este Layra,nu stiai?

Ma uit in ochii ei cu uimire,incercand sa gasesc vreo caldura in cea careia ii spuneam

"Mama",dar ea isi smulge mainile cu venin.

245
-Nu ma atinge,creatura nevrednica! Ne-ai condamnat pe toti!

Aceste vorbe rostite cu furie nu ma sperie doar pe mine,ci si pe surorile inlacrimate,care au

ramas fara grai.De unde aceasta ura stransa in cea numita "Inteleapta,cititoarea de inimi"?

Lucifer se coboara de pe cub si vine intre noi doua,stand ca un judecator intre acuzator si
acuzat.Imi aud vocea,care suna strain si firav,incat nici nu o recunosc ca fiind vocea mea.

-Ce ar trebui sa stiu?

-CINE este Denaida cu adevarat,aceasta fosta preoteasa a luminii,conducatoarea voastra!

-Fosta preoteasa? Rostesti blasfemii!

Ma uit intrebator spre Denaida,dar ea ma priveste cu aceeasi ura nestinsa.

-Nu iti amintesti draga mea sora momentul reintoarcerii tale acasa? Denaida a incercat sa te
ucida printr-un ritual in apa raului,reinviind ranile pe care le-ai primit tu in Infern.Nu credea ca
vei supravietui.

-A fost un ritual ce avea menirea sa ma purifice de intuneric!

-Layra...Micuta mea naiva! Nu exista intuneric in tine! Denaida a fost cea atinsa de nebunie si a
vrut sa te ucida,ca sa protejeze ordinul.Stia ca atata timp cat esti in viata,eu nu voi inceta sa va
haituiesc!

Ochii mi s-au umezit si m-am uitat spre femeia batrana din fata mea.

-E adevarat?

Atunci a izbucnit,spunand dintr-o suflare toate lucrurile care o rodeau.

-Din cauza ta s-au intamplat toate,inger blestemat! A trebuit sa sacrific 500 de cavaleri din
ordinul Dragonului,ca Lucifer sa nu imi ucida cele 500 de preotese! Am dat suflet pentru
suflet,ca sa salvez Ordinul,ca el sa nu piara de furia lui Lucifer,cel care voia sa te aiba,DAR NU
PUTEA!

-Tu ai planuit totul?! Ai trimis 500 de suflete la macel,conduse de mine? Cum ai putut sa faci
aceasta tocmai TU? Ai condamnat cavalerii lui Petronus la tenebre fara sfarsit!

-Daca nu te-ai fi dus in Infern fara stirea mea,nu s-ar fi intamplat nimic din toate astea! Ai venit
inapoi cu intuneric,profanand lacasul sfant si pentru asta ai permis Umbrei sa intre in
preotese,surorile tale! Sa le posede!

-Layra,tu stii ca am trimis Umbra inainte ca tu sa ma cunosti,prin Briseide! Denaida a facut un

targ cu mine dupa reintoarcerea ta...Ca imi va darui 500 de suflete,cata vreme nu ma ating de

246
preotese,cata vreme nu vreau razboi! Si a mai zis ca o sa te lase sa vii la mine,dar a mintit! S-a
razgandit in privinta calaverilor...A incercat sa te ucida,neonorand pactul,ca eu sa nu mai doresc
nimic de la ea.De atunci sufletul ei este al meu...Dovada,Marea Preoteasa Alba se afla aici in
Infern!

M-am dat inapoi tremurand,simtind ca Lucifer rosteste adevarul,probabil pentru prima oara de la
rebeliunea sa.M-am cutremurat de scarba.

-Ce pacat am facut inaintea ta sa imi doresti moartea?

M-am dus spre Denaida si m-am lasat in genunchi in fata ei,luandu-i mainile.Pentru o clipa,parea
ca s-a mai imbunat,mainile ei m-au strans aspru,pana cand i-am auzit vocea rece,inghetata.

-Singurul tau pacat este faptul ca te-ai nascut...

Surorile si-au plecat capetele cu rusine si s-au dat indarat,cuprinse de spaima.Ochii mei si ai
mamei s-au intalnit in deznadejde.Ai ei,plini de intuneric si vinovatie,ai mei plini de uimire si
durere.Doua perechi de ochi care candva se iubeau,luptand impreuna pentru Lumina.

CAPITOLUL 59: ULTIMUL CANTEC

Zebrunii si-au inaltat aripile de liliac si le-au luat pe surorile mele in zbor.Mainile lor hidoase si
degetele terminate cu gheare au inlantuit bratele lor firave,gingase,si pletele lor lungi s-au
amestecat cu parul aspru si tepos al demonilor inferiori,care isi duc prada cu bucurie in
zbor.Hainele lor albe ma duc cu gandul la biete porumbite rapite de vulturi nesatiosi,care
asteapta cu nerabdare sa le sfasie.

Ma simt luata pe sus si talpile mele parasesc pamantul,fiind la randu-mi prada in bratele fierbinti
ale celui care carmuieste Iadul,Printul intunecat cu suflet negru.

La o inaltime ametitoare zaresc Templul in toata splendoarea lui.Are zeci de coloane terminate la
capitel cu capete de berbec si tap,valuri negre si flamuri,un altar decorat cu mii de cranii si cupe
pregatite pentru sange.Preotii lui Satan stau asezati in jurul altarului,cu mainile ridicate spre
astrul de argint,mormaind cuvinte in limba ingerilor cazuti,afumati de tamaia lor tulbure care se
numeste ihreak,cu degetele pictate in rosu si hainele negre,somptuoase,care le imbraca trupurile
firave.

Sosirea Printului nu le opreste incantatiile.Rand pe rand,vin si celelalte capetenii,iar locurile se

ocupa treptat,fiecare stiind unde trebuie sa se aseze.Altarul e incercuit de preoti,surorile aduse
pentru sacrificiu sunt puse in stanga,in dreapta se afla capeteniile,iar la mijloc sta Denaida,tinuta
de brate de gardienii cei mai inalti in rang.Bag seama ca Lucifer a ales doar anumite creaturi sa
participe direct la marea sarbatoare,multimea de gura casca ramanand dedesubt,cantand si
dantuind,urland si aclamand.Eu raman langa surorile mele,mangaindu-le si soptindu-le cuvinte

247
de imbarbatare,pentru ca stiu ca vom fi ucise miseleste.Neputinta mea e strigatoare la cer! Unde
imi este puterea?

Murmurul preotesc se inalta si cel mai batran dintre ei ridica un jungher.Surorile se tanguie,iar
una dintre ele este luata de indata de preoti cu forta si dusa in fata altarului.Ma reped spre ei si
incep sa ii lovesc orbeste,cand simt niste brate de fier cum ma cuprind din spate si simbolurile de
pe incheieturi incep sa arda asa de tare ca nu ma pot stapani sa nu urlu.Azazel ma tine de brate si
Lucifer rosteste niste cuvinte care ma fac sa nu ma mai pot clinti din loc.Vad scena de groaza
cum se desfasoara in fata ochilor mei si cu toate astea nu pot face nimic!

-Layra,Layra! Canta-ne Pravalnicul! striga surorile in cor.

Glasul Thefirei ma strapunge dureros si jalnic,iar cea care este dusa la sacrificiu ma priveste cu
un licar de speranta in ochi.E Hachira,cea mai tanara dintre vindecatoarele noastre,biet suflet
oropsit de necurati! Cu mintea tulbure am incercat sa imi amintesc acel cantec de slava,pe care il
rosteam impreuna cu ele in fiecare an,in noaptea cea mai Sfanta.

Am acoperit glasul preotilor satanici,ce ma privesc cu dusmanie.

-Veniti surori,veniti sa ne inchinam Imparatului Luminii!

Ca printr-o minune,glasul meu strapunge aerul si cuburile il fac sa se duca peste tot,acoperind
urechile demonilor cu imn de slava,lucrul ce mai nesuferit lor,pentru ca aud de indata blesteme
pe mii de voci. Lilith se repede spre mine cu un jungher,dar Printul o opreste cu un gest si ea se
retrage furioasa,cu ochii negri arsi de flacari.Ceilalti se foiesc nelinistiti,iar ura lor incepe sa
creasca cu fiecare clipa.Multimea incepe sa incanteze un imn inchinat lui Satana,iar eu cant cu
lacrimi,din toata inima mea incercata,laude Tatalui meu!

-Si cine este cel care imi va face dreptate?

Si surorile mele canta,prelungind cuvintele mele.

-Cel care este plin de dreptate!

-Si cine este cel care imi va vindeca ranile?

-Cel care este Vindecatorul vindecatorilor!

-Si cine este cel care va aduce mangaiere sufletului meu?

-Cel ce este Mangaietorul napastuitilor!

-Si cine este cel care imi da tarie in brate sa lupt?

-Cel care este Atotputernic!

248
-Dar cine imi va da credinta sa biruiesc toate incercarile vietii?

-Cel care a fost cel mai greu incercat!

-Si cine ma va primi in brate cand moartea ma va rapune?

-Cel care a invins Moartea!

Vocile noastre se inalta peste intreaga suflare si demonii raman incremeniti.Ca la un semn,preotii
satanici le iau pe toate surorile si le tarasc de plete spre altar,iar jungherele lor le taie gaturile
dintr-o clipire,scaldand templul satanic cu sangele nevinovat.

Un urlet...Un singur urlet neomenesc se aude din pieptul meu si stransoarea ce ma tinea
nemiscata piere,iar eu cad in genunchi.Surorile zac adunate gramada langa altar,iar cerul incepe
sa se cutremure.Templul se zgaltaie din toate incheieturile,iar preotii canta cu fervoare si
credinta,scaldati de intuneric si de bucurie,vrajiti de semnul de pe cer.

Pana si Lucifer pare muncit de o anume teama,atunci cand vede luna ca incepe sa se mareasca,sa
se intinda,sa devina un vartej,o POARTA!

Ochii mei inrositi de lacrimi si de revolta se indreapta spre bolta sangerie si sunt martora unui
lucru care se petrece doar o data la 500 de ani infernali: deschiderea unei porti spre marele regat
al Intunecimii! Semnul nu mai este doar un simplu semn,ci se arata noua ca un tunel intunecat,la
capatul caruia se zareste o mare valvataie.Vad preotii cum se aliniaza tacuti,purtand cate o
lumanare in mana dreapta,iar gardienii o iau pe Denaida si se aseaza intr-o parte.De ce nu ucis-o
si pe ea?

Inaintea preotilor se aseaza luciferienii,care stau tematori,cu ochii negri cuprinsi de ceva de
neinteles pentru mine: respect pentru o forta mai mare si mai infricosatoare decat a lor.Urmasul
de drept al lui Satan sta in fata lor,imbracat in splendida roba purpurie,cu o coroana de aur pe
cap.Inelul sau in forma de sarpe incepe sa straluceasca si vad cum il rasuceste de trei ori pe
deget,apoi ridica bratele spre cer,tinand in mana dreapta un jungher maiestrit,batut cu pietre
pretioase,cu inscrisuri pe manerul lung.Dupa cum mi se infatiseaza toate,acesta cred ca este un
salut.Tunelul se mareste si intuneca toata zarea iar multimea se opreste din incantat si
strigat,privind inmarmurita si ingrozita la cele ce se petrec.

O silueta de foc,venind parca din departari imense,de undeva din trecutul tumultuos al creatiei,
isi face aparitia prin deschizatura,invitata fiind de sacrificiul a 11 suflete curate ca ghioceii batuti
de zapada.Silueta capata contur si devine o bestie cu forma umana,care poarta coarne
imense,asemanatoare cu cele de berbec,are ochii in flacari si chipul deformat de ceva mult mai
rau si crud decat actele obisnuite ale slugilor lui Lucifer.Chiar Lucifer pus alaturi de el,pare un
miel nevinovat.Bestia nu are nimic uman in ea,nu are nimic ingeresc,nu are nimic din ceea ce isi
poate imagina o fiinta,fie ea om,inger sau spirit al naturii.

Acel intuneric cu maini si picioare,cu trunchi si cap,pare doar o plasmuire,o forma dorita de el
pentru a se arata noua,ceva ce mintile noastre pot sa priceapa fara sa se tulbura si innebuni

249
definitiv.Daca as lua la un loc toata rautatea lui Lucifer si toate cruzimile pe care le-a savarsit de
la Cadere,acestea ar fi doar o frunza din Copacul cruzimii acestei fiinte abisal de puternice si
intunecate! Nu,nu e doar intunecata...Este insasi SURSA intunericului care a rapit candva
sufletul heruvimului stralucitor si a tuturor ingerilor care l-au urmat in rebeliune!

Templul se intuneca si el,totul devine ca o pacla si singura lumina ce mai izvoraste este din
scuturile capeteniilor,care si-au scos aripile pentru a se apara de acea valvataie.Eu m-am ascuns
dupa o coloana groasa si stau cu ochii pe jumatate inchisi,pentru ca ma tem ca inima mi se va
sparge in mii de bucati si sufletul se va pierde in deznadejde daca mai privesc spre El!

El,cel al carui nume nu poate fi pronuntat fara frica...Impotrivitorul Luminii...SATAN!

Un urlet pe mii de voci acopera focul si pacla,rostit de stramosul intunecimii,care isi saluta la
randul sau slugile preaplecate.Cand valvataia se mai potoleste,scuturile capeteniilor se sting si
aripile lor se aduna la spate,eu indraznesc sa privesc spre ei,ascunsa de coloana.

Se aude o voce fioroasa si metalica,care are darul de a imi ingheta fiecare fir de par din
cap.Pielea mi se increteste de groaza si simt ca voi urla.

-Cine ma cheama din Genuni?

-Eu te chem!

Semet,Lucifer repeta semnul cu jungherul.Ceilalti isi pleaca capetele in fata Regelui

Intunericului,dar heruvimul ramane mandru si nemiscat.

-Mi-ai adus tributul! Insa NU sunt multumit!

Ragetul lui de leu ii face pe toti sa se cutremure si preotii se ingalbenesc.

-Mai am un dar pentru tine!

Lucifer face semn spre preoti si acestia o aduc pe Denaida in fata lui.Mama mea,devenita acum
un tablou al tradarii miselesti,cea care a intors spatele Imparatului Luminii,dar care inca are
scanteia divina in ea! Si pedeapsa ei este mare,asa cum si rolul ei a fost mare! Binecuvantarea
Lui s-a retras si iata a ajuns sa fie sacrificiul celui fara mila!

Se aude un raset gutural si bestia scoate un tentacul de foc,care se apropie cu repeziciune de

noi.Tentaculul o insfaca pe Denaida,care urla agonic in timp ce oasele si pielea ei se topesc sub
invadarea focului abisal.Nu apuc nici sa clipesc si Denaida nu mai este decat un pumn de
cenusa,ce cade pe lespedea Templului negru.Am inceput sa plang cu sughituri,pasind printre
capetenii desculta,cu haina mea alba patata de lacrimi.Am luat pumnul de cenusa de pe jos si mi
l-am presarat pe crestetul capului,asa cum se facea candva la ceremoniile de ardere din trecut.Mi-
am aratat jalea pentru Denaida,chiar daca asta inseamna sa stau in fata bestiei.Chipul lui Satan se
transforma la vederea mea si incepe sa urle.

250
-Ce cauta EA aici ?!!!

Lucifer tresare,eu ma ingrozesc si ma dau un pas inapoi.Satan arata cu ghiara spre mine si bolta
se zgaltaie de furia lui deodata dezlantuita.

-Pe ea o vreau! Scaldata in sange!

De ce,de ce? Toti ochii sunt pe mine,iar Lucifer strange jungherul in mana,tulburat.Nu stie ce sa
faca.Se uita cand spre regele intunericului,cand spre mine,nehotarat si parca temator pentru
soarta mea.Vine incet si ma apuca de brat,tragandu-ma spre el.

-Nu,Dumnezeul meu nu va permite o asa miselie! Sunt nevinovata! urlu eu din

strafunduri,privind spre Satan cu ochii plini de lacrimi amare.

Lucifer ma tine de brate si unul dintre preoti incepe sa incanteze un cantec de sacrificiu.

-Tata,Tata...M-ai parasit? strig eu spre cer,zbatandu-ma in bratele Printului.

CAPITOLUL 60: STRALUCIREA UNUI INGER

Bucuria lui Satan creste navalnic atunci cand vede ca urmasul sau vrea sa ma sacrifice pentru
binele intregului Infern.Ce ganduri stranii trec acum prin mintea mea cuprinsa de
spaima...Crampeie de la sosirea mea aici,amintirea unor atingeri interzise,ziua revelatiei si a
descoperirii ca acest monstru pe nume Lucifer imi este frate spiritual...Acelasi frate care imi
strange ca un calau bratele,scufundat in propriul egoism.Pentru cateva clipe,o lupta teribila se da
in ochii lui,atunci cand vede tentaculul de jar cum se indreapta spre noi,venit sa imi topeasca
oasele si sa imi fure sufletul pentru a-l tormenta vesnic in Genune!

Nimeni si nimic nu poate sta in calea dorintei lui Satan!

Capeteniile se retrag speriate,cu aripile ca si aparatoare,iar eu si Printul ramanem aproape de

margine,cu ochii tinta spre poarta infricosata de dinaintea noastra.Pe cand mana de foc venea sa
ma rapuna,Lucifer face un gest neasteptat.Isi deschide aripile ca un scut si se pune in fata mea,iar
eu raman pitita dupa spatele lui masiv,cuprinzandu-l de grumaz cu nadejde,intr-o incercare
disperata de a ma feri de flacarile ucigase.Bratul arzator se opreste inainte de a ajunge la noi si se
aude un tunet.

-Cutezi sa imi refuzi ofranda?!!!

Sunt ascunsa si nu pot sa vad expresia de pe fata fratelui meu,dar dupa cum ii simt caldura stiu ca
este cuprins de manie la gandul sa sacrifice jumatate din el pentru Intunecime.Un nor de fum
incepe treptat sa ne acopere.Satan isi retrage tentaculul si incepe sa blesteme intr-o limba
neguroasa si veche,asa de veche incat urechile abia pot sa o auda,nicidecum sa o si

251
inteleaga.Pamantul incepe sa se clatine si tot iadul de dedesubt suspina,temator de furia celui ce a
creat intunericul.

-Da-o,da-o Lucifer,ai inebunit? striga capeteniile in cor.

El ramane insa neinduplecat si se intoarce cu fata spre mine,lasand ca aripile sa ii arda in

flacarile rosii trimise de stramosul uluit de tradare.Focul nu il poate mistui,pentru ca intregul
regat poarta in el energia luciferica si raul nu poate distruge raul...Raul nu poate fi oprit decat de
bine si intunericul nu poate fi absorbit decat de lumina...

Mainile lui imi cuprind umerii si ma priveste crancen.Nu stie ce sa faca cu mine.Nu vrea sa ma
elibereze,dar nici nu vrea sa fiu ofranda lui Satan.

"Macar odata...Doar o data...Fa lucrul care trebuie facut,Lucifer!"

El imi aude gandul si ma priveste confuz,cuprins de o vaga banuiala.Pe cand pamantul se

zguduia,in partea opusa Portii intunecate incepe sa rasara o poarta de lumina,care are darul de a
pune toti demonii pe fuga.Pana si Satan inceteaza a mai trimite foc si ramane cu ochii inghetati
de acest semn neobisnuit,ce nu fusese prevestit nici macar de Asmodeu.Aud tanguiri si mii de
soapte din toate partile,urmate de glasuri disperate care ii cer printului sa ma sacrifice,ca nu
cumva lumina divina sa patrunda in Infern si sa il faca farame!

-Printe,ai mila! Gratia e prea puternica si o sa ne descompuna!

Cu o voce jalnica,Lilith se agata de o coloana,uitandu-se cand in fata ei,spre temutul Satan,cand

in spatele ei,spre temuta Poarta.Celelalte capetenii incep sa isi scoata sabiile si sa vina spre
mine,hotarate sa ma ucida ca sa opreasca profanarea acestui taram intunecat.Buzele mele se
deschid intr-un strigat de mirare cand vad Poarta cum se mareste si arata un tunel albastru,ce
parca ma asteapta sa pasesc in el.Insa Poarta este suspendata undeva departe de mine si
picioarele mele de om nu au cum sa ajunga acolo,desi sunt atat de aproape de salvare!

Cu buzele stranse si blestemand,Azazel scoate un cutit de la brau si se repede spre noi,dar un

gest al Printului il izbeste pe data de o coloana si capetenia furioasa cade pe podeaua lucioasa,cu
hainele in neoranduiala.Ceilalti vin cu semetie in fata lui,cuprinsi de frica,dar simt ca frica fata
de Satan este cu mult mai mare si nu pot sa mai ramana cu mainile in san.

-Lucifer,ea nu reprezinta nimic pentru tine! Nu este una de a noastra! Las-o lui Satan daca nu
vrei sa fim pedepsiti,noi suntem adevaratii tai frati!

De indata ce rosteste aceasta Semyaze se invesmanteaza cu un scut auriu,de teama ca ar putea fi

arsa de fumul negru ce izvoraste din insusi sufletul urgisit al celui numit candva Stralucitorul.

-NIMENI nu imi porunceste ce sa fac! urla Lucifer scos din minti si face un gest cu degetele de
la mana stanga impreunate,iar Semyaze se prabuseste,cu sangele curgandu-i din gura cuprinsa de
spasme.Ceilalti nu mai indraznesc sa se lupte cu el si raman nemiscati si tematori,privind la
lucrurile nemaivazute care se petrec.

252
Printul isi indreapta atentia asupra mea,continuand sa ma protejeze cu aripile.Imi strange mainile
si murmura ceva in limba ingerilor cazuti,iar insemnele robiei se sterg de pe incheieturile
mele,literele disparand ca ceata atinsa de soare si lasandu-ma libera de pecetile lui.Un regret
adanc,adanc,se poate vedea acum in ochii lui parasiti de adevar,un regret care nu mai are de
aceasta data nimic de a face cu mandria.E parerea de rau ca m-a pierdut in favoarea Luminii.Pe
cand gandeam acestea,imi vad trupul cum incepe sa straluceasca.

Haina ceremoniala care parea pana acum de-a dreptul ponosita incepe sa semene cu zapada
cazuta si parul meu auriu se aprinde ca o flacara ce incepe sa se reflecte in ochii damnatului.Ma
uit uimita la mainile mele care imi apar deodata curate,fara stropii de sange primiti de la
sacrificiul surorilor mele.Talpile sunt de asemenea curate si sufletul incepe sa se simta din ce in
ce mai liber.Lucifer ma priveste cu fascinatie si imi ia mainile.

-Ochii tai...

Nu inteleg ce vrea sa spuna pana nu ii vad fata transformata de azurul pe care il simt ca imi
invadeaza pupilele.Forma mea umana incepe sa semene din ce in ce mai mult cu adevarata forma
primita de la Tatal.Lucifer imi da drumul deodata la maini si se da cativa pasi inapoi,cuprins de
frica in fata luminii mele si de un oarecare respect.

-NU,NUUU!

Ragetul lui Satan imi da de stire ca ceva important urmeaza sa se intample,ceva care ii va ruina
planurile pentru sufletele zbuciumate si condamnate sa arda la nesfarsit.

"Pregateste-te Layra..." aud un glas inauntrul meu.

"Pentru ce...?"

Imi simt umerii zvacnind si inima incepe sa imi bata ca o toba nebuna,fiecare particica din trupul
meu se zbate si lumina creste din ce in ce mai mult,invaluindu-ma,insa ea nu vine din afara,ci din
mine...Simt o durere arzatoare intre umeri si scot un strigat lung,strigat urmat de exclamatii de
uimire de aceasta data sincere,din partea capeteniilor.Imi plec capul spre podeaua de marmura si
pletele lungi mi se pravalesc inainte,apoi cad in genunchi,prada acelei dureri care ma
mistuie.Demonii isi duc mainile la ochi,ferindu-se de mine ca de o molima.Multimea care zace
sub imensul cub incepe sa urle,ucisa de gandul ca un inger poate sa aduca lumina in pierdutul lor
regat.Frica lor incepe sa urle asurzitor si cuburile devin ca de sticla topita,infatisand siluete de
femei si barbati care ard in flacari.

Capeteniile isi unesc mainile si incep sa incanteze,ca sa opreasca ceea ce ei o vad ca pe o

faradelege: eliberarea unui suflet din chingile lor viclene.

-Ce se intampla? striga Lucifer nedumerit si manios.

Capul meu ramane plecat inca si gura mea geme,dar sufletul se simte invadat de o putere peste
masura,puterea mea straveche ce fusese pana acum incatusata de pecetile si sigiliile

253
Printului.Odata eliberata din inchisoarea trupului,simt aceasta putere cum se dezlantuie
frenetic.Imi ridic ochii si imi vad fratele nevrednic cum ma priveste cuprins de uimire.Trupul
meu de carne se transforma deodata,printr-un zvacnet agonizant in ceva de care se teme si Satan
insusi: un trup care inca ramane de carne,dar care poate transcende chiar si planurile de dedesubt
ale iadurilor,fara ca sa fie mistuit de flacari sau atins de putreziciune.

Inteleg acum pentru ce a trebuit sa indur acest supliciu! Lacrimile,lupta si torturile isi primesc
rasplata sub forma unui trup sfintit,de cristal! Cu o izbire neomeneasca,vad cu coada ochiului
doua jeturi albastre cum ies din spatele meu,cutremurandu-ma de extaz si totodata de putere!

Urletele de uimire se ingemaneaza cu cele de frica si de ciuda,pe masura ce incep sa ma

inalt,desfasurandu-mi frumoasele aripi albastre in fata tuturor demonilor.Un ultim zvacnet ma
inalta in aer si picioarele parasesc podeaua templului satanic,fiint atrasa ca un magnet de Poarta
de lumina.Lucifer se inalta in aer in acelasi timp cu mine si se fereste de lumina mea folosind un
scut-oglinda.Chipul lui este expresia celei mai mari uluieli ce a fost inscrisa vreodata pe fata unui
inger cazut,pentru ca acum intelege in sfarsit ca eu nu am fost niciodata harazita pentru intuneric!
Stie ca s-a inselat si lucrul acesta il zguduie din temelii! Aripile mele arata adevarul pe care nu a
vrut niciodata sa il vada: faptul ca misia mea a fost de la inceput un pericol pentru regatul sau
lipsit de lumina.

-Nu te voi lasa sa pleci!

Incep sa zbor cuprinsa de frica,aproape fara sa imi dau seama de ceea ce se intampla,iar el ma
urmareste ca un vultur negru,cu arma in mana.

-Am sa infig sabia in inima ta de inger! Nu vei parasi Infernul Layra,ma auzi?! Mai bine te
ciopartesc in mii de bucati si te imprastii in vant!

Poarta lui Satan nu mai poate rezista in fata Luminii si incepe incet sa se inchida,silindu-l pe
aceasta sa se retraga in Genuni si sa il lase pe urmasul sau negru sa ma pedepseasca dupa legea
luciferica.Multimea de demoni sta cu gaturile intinse privind la confruntarea dintre mine si
Lucifer. Ma intorc pentru o clipa cu fata spre el si imi las aripile uriase deschise in toate
splendoarea lor,zicandu-i ultimele cuvinte cu un glas mustrator.

-Nu te poti lupta cu Dumnezeu,nebunule! Nu intelegi?!

Si zicand aceasta m-am lasat absorbita de Poarta care ma astepta tresaltand.Aud in urma mea un
urlet si Lucifer incearca sa intre prin poarta alaturi de mine,dar aceasta se inchide imediat dupa
talpile mele si il lasa dezarmat si furios.Zbor printr-un coridor cenusiu,ce pare poleit cu gheata pe
margine,din care izbucnesc rand pe rand fulgere.

Zbor ametitor,pierduta in imensitatea lui,la fel ca o furnica intr-un fluviu de energie,intrebandu-

ma unde oare voi ajunge.Apoi imi amintesc,imi amintesc Totul!

254
EPILOG

Zborul meu se sfarseste abrupt si simt o izbitura in toate cotloanele fiintei mele: un intuneric
dens ma inconjoara din toate partile,dar fara ca asta sa imi fure stralucirea si ma rostogolesc afara
din tunel,invartindu-ma in aer,cu aripile rasucindu-se,cu teama ca ma voi lovi de pamant.Cu
ultimele forte,reusesc sa evit caderea si ma prabusesc langa un arbore cu trunchiul negru.De
indata ce imi recapat suflul,ma ridic de jos si ochii mi se inunda de o imagine sumbra,cenusie: un
cer inversat,ce seamana cu un hau fara sfarsit,o bolta vinetie cu nori negri,o lume invadata de
umbre.

Ma aflu intre Rai si Infern,intr-un loc unde oamenii ucisi de mana luciferienilor zac in temnite
umede,legati si biciuiti de vantul aspru,uitand cu desavarsire cine sunt.Un loc plin de manie si de
dorinta de razbunare,care se regaseste in fiecare petec de pamant negru.

Sunt in Regatul Mortilor vii. Vii,pentru ca lumina inca straluceste in ei...Morti,pentru ca si-au
parasit trupurile de carne.Asemeni lor,si eu sunt moarta pentru lumea mea,dar mai vie ca oricand
si dornica de izbavire.

Am devenit o lumina intre umbre,un mort intre vii si un viu intre morti!

Imi adun aripile si continui sa cutreier acest loc trist,care are darul de a nelinisti orice suflet,imi
micsorez lumina cat pot de mult,ca sa nu dau de stire cuiva ca am sosit aici si ma indrept spre
colina din departare,acolo unde pot vedea un fel de templu cenusiu,parasit.

In suflet imi creste o speranta,pe masura ce ma apropii de desavarsirea misiei mele spirituale si
desi locul in care ma aflu este inca mai sumbru ca Infernul,stiu ca nimeni si nimic nu o sa imi
mai rapeasca stralucirea! Am rascumparat-o! Am luptat,am fost ranita,am suferit si am plans,am
fost pangarita si torturata,am fost fara speranta,dar Cerul nu m-a uitat!

Imi strang pumnii cu putere,gandindu-ma la revelatia avuta nu cu mult timp in urma.Nu a venit
ca o uimire,ci a venit ca o alinare,ca un balsam peste sufletul meu ranit de umbre si de
sange,profanat de imbratisarea lui Lucifer...Am stiut intotdeauna adevarul,dar frica m-a facut sa
dau crezare minciunilor Printului...Singura mea teama este ca si el a avut la randu-i o revelatie si
pentru asta ma va urmari pana dincolo de capatul Infernului! De ce nu m-a dat pe mana lui
Satan? Acesta e un mister care nu mi-a fost inca dezvaluit.Poate a fost vointa divina,sau poate a
fost vointa lui Lucifer...

Templul se apropie din ce in ce mai mult si inima mea bate din ce in ce mai tare,presimtind
intalnirea cu un personaj important.Cumva stiu deja cine este dar odata cu aceasta descoperire
ma apuca o teama amestecata cu bucurie.Teama,pentru ca aripile mele sunt inca albastre,semn ca
nu am facut alegerea finala...Nu degeaba ma aflu in lumea cu umbre,care nu este nici raiul
luminos,dar nici iadul cu flacari! Inima mea este impartita!

Bucurie,pentru ca sufletul incepe sa infloreasca,dornic de o imbratisare divina care sa imi

daruiasca puterea de care am nevoie pentru urmatoarele lupte ce se prevad infricosate! Lucifer nu

255
va permite ca un inger,fie el si umbrit,sa tulbure Regatul Mortilor Vii si sa elibereze sufletele
incarcate de ura pentru el! Nu va tolera ivirea unui razboi!

Urc treptele cu mainile tremurand,ascunzandu-le printre faldurile hainei,incercand sa imi ascund

lumina,cu talpile goale calcand apasat,dar fara sa ma murdaresc in niciun fel.Trupul meu a
devenit ceva diferit de decorul acestei lumi si prezenta mea este mai mult o plasmuire,o suflare
de vant peste un peisaj sumbru,alcatuit din durerea sufletelor secatuite de lumina de ere si
ere,incatusate de neputinta.

Treptele suspina la atingerea mea si zidurile nemiscate sunt luminate de dare sangerii care le
scalda in unduiri sinistre.Intru pe un coridor lung,care imi aminteste de coridorul din Templul
Semilunei si inima mi se zbate la amintirea surorilor mele ucise de curand.Atatea suflete furate
de intuneric,care si-au pus nadejdea in mine ca le voi salva!

In capatul coridorului zaresc o sala rotunda,coloane de granit rece si un altar parasit...Plante

agatatoare atarna pe peretii umezi,se incolacesc pe dupa coloane parca mangaindu-le si trandafiri
negri uscati zac rasfirati pe o masa dreptunghiulara.Tresar,amintindu-mi tepii trandafirului negru
care mi-a ranit mana si spusele lui Lucifer,pe cand ma asemuia florii nobile,crude dar
frumoase...Ochii mi se duc spre fereastra inalta si simt o prezenta in altar.Trec pe langa masa
incarcata cu flori si imi fac aripile sa dispara cu desavarsire,asteptand ca acel cineva sa iasa in
bataia luminii.

-Cine esti? Arata-te!

Vocea mea rasuna aspru,la fel ca suierul unui bici si prezenta paraseste altarul,pasind greoi pe
treptele reci,coborand spre mine.La inceput,umbrele ma impiedica sa ii vad chipul,dar ii admir
haina cu fireturi de aur,scutul stralucitor de argint,pletele lungi si ochii taiosi in care ma regasesc
inca de la inceputul timpului.Gura mi se intredeschide de uimire si chipul sau se reveleaza
ochilor mei flamanzi si plini de jar.

Cavalerul e incercat la randu-i de cumplite simtaminte care il fac sa lacrimeze...Isi deschide

bratele intr-un gest cunoscut,aproape patern si incarcat de o iubire fara margini.M-am repezit
spre el si din cativa pasi am fost la pieptul lui ocrotitor,vestitor al unor bucurii nemaivazute de
mine,in toata trista mea viata pamanteasca.M-a strans cu sufocare si si-a lipit buzele pline de
fruntea mea sfioasa.Si mi-a cuprins capul intre palmele lui,privindu-ma cu staruire,spunandu-mi
doua cuvinte simple,dar atat de mult asteptate de sufletul meu chinuit!

-Iubirea mea...!

Inimile au inceput sa ne bata asurzitor,acoperind templul,acoperind valea,acoperind intregul

regat si luminand inca putin tenebrele.

Sfarsit

256
257
258