Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
JOCURILE ZEILOR
Departe, intr-un taram al luminii situat deasupra lumii oamenilor, zeii petrec si se
desfata, nepasatori la soarta muritorilor de rand. Vinul curge in valuri si
nemuritorii din insoritul Asgard petrec netulburati la ospatul marelui zeu Herran,
organizat in cinstea celor trei fiice ale sale.
Maret si impunator, el strajuieste ca un stalp uriasa sala de la nivelul unui tron din
aur si isi bucura ochii cu imaginea fetelor sale, ascultand in acelasi timp
croncanitul corbilor care ii stau pe umar, ce ii vestesc secretele lumilor de
dedesubt.
Din cand in cand, privirile albastre, taioase, se desfata cu chipul sotiei, asezata pe
tronul din stanga, care supravegheaza festivitatea. Sala este ocupata de zei si
zeite falnice care rad, discuta, beau licori neobisnuit de gustoase sau se saruta
ascunsi dupa coloanele ciclopice.
Doar unul dintre tinerii in straie scumpe petrece de unul singur, cu ochii tinta spre
jiltul aflat pe-a doua treapta, pe care sade o preafrumoasa fecioara, prima fiica a
lui Herran si Fedrei si castitatea insasi. Aedra poarta o minunata haina alba,
incinsa cu un brau auriu si decorata cu infatisari de lupi naprasnici. Tine in mana o
secera, la fel ca pe un sceptru regal si haina delicata ii este stransa la san de o
piatra mare. Parul blond, incredibil de lung, ii trece de solduri si este impletit in fel
si chip, iar fruntea senina e petrecuta de o cununa cu model auster. Roba ii
ascunde oarecum formele nepamantene, dar nu destul pentru ochii lui Brag, care
ii plasmuieste in minte mii de versuri, si toate mult prea palide pentru a descrie
frumusetea rapitoare a acestei zeite.
Alaturi de ea se pot vedea alte doua fete, ce par mai tinere si mai zglobii, care isi
parasesc jilturile si se amesteca printre prieteni, neamuri si petitori, starnind in
urma lor valuri de admiratie. Aedra ofteaza, plictisita de aceasta multime
2
stralucitoare si isi muta ochii spre tatal ei. Isi dezlipeste buzele, vrand sa ii spuna
ceva, cand usa se deschide violent, starnind un val mare de aer, care rascoleste
pletele femeilor si imbracamintea pompoasa a barbatilor.
Ca un facut, toate capetele se indreapta spre intrare, acolo unde se poate vedea
silueta voinica, trufasa, a unui barbat. Este Vidar, fiul zeului mortii si dusman
declarat familiei Esir. Dispretuitul patron al razboiului crancen si magiei putrede,
porneste cu pasi mari spre tronul inalt, cu mantia rosie fluturand salbatic inapoia
sa, starnind strigate de uimire si de groaza. Herran se ridica de pe jilt fara sa vrea,
mesenii amutesc, doar Aedra ramane nemiscata, cu mana stransa pe secure,
cercetandu-l cu mare curiozitate pe strain. Acesta se inclina teatral in fata
conducatorului, apoi isi duce mana spre toporul magic pe care il tine la brau.
Razboinicul strange din dinti, apoi ranjeste demonic, si privirile reci, albastre,
raman pironite pe figura primei nascute. Ranjetul ii creste vazand cu ochii,
picioarele lui urca inca un rand de trepte, dorindu-si sa se apropie de tanara.
- Aceasta e primirea de care am parte dupa atatia ani? Stiu ca unchiul meu ma
uraste, dar tu Fedra, ai fost cea care m-ai crescut la sanul tau. Sau ai uitat?
- Acele vremuri au apus demult! tuna Herran. Locul tau este in Helheim, regatul
terorii, nu in lumile de deasupra. Si nu ai fost poftit la aceasta petrecere!
- Ma insel sau ai organizat acest festin pentru ca fiica ta sa isi aleaga un sot?
- Da, un sot demn si vrednic din randul zeilor luminii, nu nebuni insetati de sange!
3
- Inca porti ranchiuna, Herran, dupa atata timp? Stii prea bine ca tot ce am facut a
fost sa ma supun ordinelor tatalui meu si cu toate acestea, ma detesti!
- Prin sange si descendenta, esti nepotul meu. Dar prin onoare esti un tradator.
Acum, spune-ti clar intentiile si apoi pleaca, imi superi oaspetii!
Vidar scrasneste din dinti, murmurand blesteme ca pentru sine, apoi insfaca
toporul de la brau si il arunca spre jilturi cu o miscare dibace a bratului. Se aud
strigate, dar el se misca mult prea repede si nu poate fi oprit. Toporul se infige cu
taisul in treapta a doua, la picioarele castei Aedra, starnind valuri de indignare.
Fata tresare ca muscata de sarpe, Herran se incrunta, iar zeul poeziei isi paraseste
locul indignat, capatand deodata un curaj neobisnuit.
Vidar se intoarce lent, foarte lent, cu miscarile unui animal stravechi, cautandu-si
rivalul cu ochii. Figura fetei se aprinde usor iar buzele ii freamata, speriata de ceea
ce va urma. Capatana roscata, acoperita cu par scurt si tepos face o miscare
stranie, ca si cand si-ar studia prada si salbaticul Vidar incepe sa rada.
- Locul tau nu este printre petitori! Intoarce-te in caverna din care ai sosit!
Ochii lui Brag s-au umplut de furie si mana lui se apropie de gatul zeului, dar
roscatul ii prinde incheietura si i-o tine strans. Cei doi se infrunta din ochi.
- Daca esti atat de viteaz precum vrei sa pari, vino maine sa ne luptam pentru
mana ei. Si daca ma ucizi, Aedra este a ta pentru totdeauna.
4
Se aude un sunet ragusit. Herran isi drege glasul, apoi ii priveste mustrator.
- Vidar, nu mai folosim regulile vechi in ceea ce priveste casatoria. Aedra si-a ales
sotul prin vointa proprie. Nunta este maine.
Se aud chicote discrete si o parte din zei parca ar inclina sa creada spusele
salbaticului. Vidar are ochii colorati in rosu si abia se stapaneste sa nu franga
mana rivalului sau, in vreme ce acesta zambeste subtire si dispretuitor.
Se aud pasi usori si fosnete de matase, apoi un parfum minunat inunda narile
celor din jur, pe masura ce Aedra se apropie mladios de centrul incaperii. Ochii ei
usor azurii, pielea alba ca laptele si pletele matasoase sunt un tablou incantator.
Vidar ranjeste si abandoneaza postura sfidatoare, apoi se aseaza cu fata spre ea.
- Da, prefer sa aud poeme in bataia vantului, in loc de suierul sabiilor care vestesc
sange, moarte si disperare, fiindca asta e ceea ce tu reprezinti...
Sunetele se intetesc, se aud rasete usoare, iar fecioara isi incrunta sprancenele.
- Te rog sa ma ierti, nu am vrut sa ofensez... Voiam doar sa stiu criteriile dupa care
i-ai ales sotul vesnic... zice el cu sarcasm. Poezia e frumoasa, stiu... Si mie imi
place, mai ales atunci cand o scriu din taisul toporului meu. Dar eu nu cant faptele
de vitejie ale altora, eu fac faptele de vitejie!
- Nu cred ca sunt mai bun decat tine. Sunt convins! zice salbaticul cu dispret.
Brag se pregateste de asalt, dar mana tinerei se pune intre ei, ca o flacara alba,
neaprinsa si nestinsa de nimeni si potoleste valtoarea din piepturile lor.
- Prea bine... Poti ramane, dar vei parasi Asgardul de indata ce se ivesc zorii.
Si zicand acestea, Herran face un semn si sala este cuprinsa de muzica divina.
Petrecerea continua, Brag se inclina maiestuos si se intoarce la jiltul sau, lasand-o
pe Aedra sa isi intretina nepoftitul oaspete. Fata se pierde printre coloane, urmata
indeaproape de varul ei intunecat, ca intr-un ceremonial al vanatorii.
- Ultima oara cand te-am vazut, barbia ta abia ajungea la marginea mesei... Cu
toate acestea, te-am recunoscut imediat... ranjeste Vidar.
Soldurile fetei se misca ca apa marii prin multime, chemandu-l parca dupa ea spre
gradini, iar el o urmeaza fascinat, intrigat si dornic de a o cuprinde in bratele lui
pictate cu insemne stranii. Tanara se opreste in fata unei fantani din care izvorasc
curcubee, lasand luminile sa ii joace pe sanul plin.
- Ultima oara cand te-am vazut, erai un baietandru pierit, roscat si urat, ii spune
ea pe acelasi ton, starnind rasul celui de langa ea.
- Intre timp, am crescut... isi umfla el pieptul falos, aratandu-i miscarea muschilor
ca increngaturile unui copac, clipindu-i pervers de sub genele rare.
6
S-ar putea spune multe lucruri despre Vidar, dar nu ca ar fi vreo frumusete. Fata
prelunga e incadrata de o pereche de ochi spalaciti. Barbia puternica se
armonizeaza cu nasul mare, dar trasaturile aspre le fura simetria. Barba roscata se
intrezareste anemic si nici nu se poate lauda cu par lung si bogat. Urechile lui sunt
crestate si deformate de doi cercei negri, care au crescut in interiorul pielii.
Tamplele ii sunt de asemenea pictate si poarta pe dedesubt mantiei o armura
creata din coltii unei bestii. Niciuna dintre zeite nu si l-ar dori de barbat, fiindca
ciudata lui infatisare e intrecuta doar de cruzimea de care da dovada pe campul
de lupta. Pe langa el, Aedra este o minunatie insorita, adica chiar opusul urateniei.
- Dar stiai ca acest taram iti este interzis si totusi l-ai suparat pe tatal meu!
- Crezi ca ma tem de pedeapsa? As rabda orice pentru o sarutare de-a ta... zice el
pervers si buzele mari, rozalii, ii mustesc de placere.
El ii prinde mana si i-o duce la spate, apoi isi impinge pieptul spre ea. Capul fetei
ramane supus undeva sub barbia lui si ochii ei se incranceneaza.
- Asculta-ma, Aedra! zice el patimas, cu gura infundata in pletele ei. Aici si acum,
ma juruiesc ca te voi face sotia mea si nu-mi pasa ce trebuie sa fac ca sa te obtin.
Poate iti amintesti de mine ca de un baietandru slab si urat, dar nu ma cunosti
deloc...Cand vreau ceva, nu ma dau inapoi de la nimic!
El ii muta bratul in pozitia lui fireasca, dar se mai indulceste putin cu caldura ei,
coborandu-si incet degetele pe lungimea pielii matasoase, ca si cand ar avea tot
timpul din lume. Nefiind obisnuita cu asemenea atingeri, ea ramane stana de
piatra, ca o plapanda porumbita capturata de vulturul neindurator.
Apoi el se retrage brusc, isi ridica bratul si suiera, iar toporul infipt langa jilt zboara
cu viteza vantului turbat pe deasupra salii, venind spre ei. Daca ar fi zburat doar
putin mai jos, ar fi retezat cateva capete, dar Vidar stie sa-si manuiasca arma, care
este o prelungire a gandurilor lui. Toporul se muleaza pe mana lui ca o manusa si
ochii celorlalti se muta spre iesire.
Dar Aedra nu isi mai gaseste linistea si se duce ingandurata spre gradini. Ceva in
inima ei zvacneste dureros, ca o trista presimtire: cuvintele lui Vidar ii rasuna in
minte ca un blestem.
Gradina suspendata in spatiul dintre stele e minunata la privit, iar cupola albastra
protejeaza ochii Nemuritorilor de intunericul abisului.
Zeii si zeitele s-au adunat in templu, langa copacul casatoriei, botezat Igdru, dar
cunoscut ca vasc in lumea oamenilor. Cele douasprezece jilturi stralucesc ca
neaua in bataia soarelui si zeii sunt imbracati cu mare pompa, stand mandri si
demni si purtandu-si insemnele. Rasar si jilturi goale pe alocuri, semn ca
festivitatea este abia la inceput.
In centrul incaperii se vede fantana cu apa care curge in sus, un fluviu usor
trandafiriu, care se uneste undeva departe cu bolta albastra. De-a stanga si de-a
8
dreapta fantanii se pot vedea statui ale unor uriasi lupi albi. Cararea care duce
spre iesire straluceste usor si e batuta cu pietre scumpe.
Usile se deschid singure, mugind asurzitor, lasand la iveala silueta lui Herran si a
Fedrei, imbracati in straie de nunta, care se duc si se aseaza pe jilturile lor. Cele
patru colturi ale incaperii sunt ocupate de patru muzicanti divini, care sufla din
flaut. Ei arata aidoma unor copii dolofani cu aripi albe, ce canta necontenit si
voios.
- Unde este fiul meu? intreaba el cu glas scazut, uitandu-se spre Fedra.
El mormaie ceva, neincrezator, fiindca isi cunoaste prea bine odrasla si ar dori sa
mai adauge un cuvant, dar usa din dreapta se deschide si zeul poeziei isi face
intrarea cu fala, acompaniat de trei leoparzi de zapada, care il urmaresc supusi.
Vederea lui Brag ii insenineaza fruntea, dar buzele ei raman nemiscate, fiind
cuprinsa de solemnitatea momentului. Vesmintele lui Brag par patrunse de nea
deasa si stralucesc feeric. Zeul surade ciudat, sorbind-o din ochii ca cicoarea,
purtandu-si trupul zvelt spre viitoarea sotie si dandu-i mana. Ei se opresc in fata
9
fantanii si se intorc spre jilturile domnesti, apoi se pleaca ceremonios in fata lui
Herran si a Fedrei. Tatal si drege glasul si isi priveste cu drag fiica favorita.
- Cel care vine este Brag, zeul poeziei si al ninsorii reci, fiul lui Thazi, urmasul
gigantului primordial Niardd, al 22-lea nascut pe ramura lui YGGDRASIL.
Fara sa mai astepte alt indemn, Brag o prinde de gat si isi lipeste gura de a ei.
Haina alba a zeului e cotropita pe neasteptate de niste insemne ciudate care apar
de nicaieri. Gatelile dulcege sunt inlocuite cu straie rosii de lupta iar capul balai de
un altul, roscat. Freda tipa iar ceilalti zei se ridica precipitati de pe jilturile lor.
Aedra intelege inselaciunea, dar nu poate crede ca ceea ce vede este adevarat.
Vidar ii tine mainile stranse pe pieptul lui si buzele ii tremura de dulceata primului
sarut, furat cu marsavie de la mireasa altuia. Ea se smuceste si se da un pas
inapoi, apoi se pune pe plans. Zeii raman incremeniti si Herran tuna de manie.
- Ce ai facut, netrebnice?!
- Nu plec nicaieri fara mireasa mea! Iti vei incalca cuvantul dat?
- Linisteste-ti spiritul, nu l-am ucis pe neispravit. Dar s-ar putea spune ca este...
putin intepenit, si nu a putut ajunge la propria nunta... hohoteste el.
- Juramintele au fost facute, cupa a fost golita, destinul nostru este legat!
- Si cuvintele mele nu pot fi puse la indoiala! I-am dat-o de sotie lui Brag!
- Mi-ai dat-o mie, batrane! Eu sunt cel care a sarutat-o sub vasc!
- Ai intarziat!
Herran ofteaza ceva mai usurat, dar privirea mustratoare nu il paraseste deloc.
Plictisit, prafuit in urma vanatorii, zeul cu plete blonde pana la umar ii priveste
buimac. Apoi, ca prin vis, isi aminteste unde trebuia sa fie si se uita oarecum
vinovat spre jiltul gol.
Apoi ochii lui usor verzui se muta spre razboinicul trufas de langa fantana, ce sade
surazator sub vasc, cu mana pe toporul pe care, intre timp, si-l recuperase.
Barbatul se uita cand spre invitati, cand spre sora sa disperata, cand spre roscat si
culorile fetei sale se schimba rand pe rand. Apoi intelege si isi pierde firea.
- Mai bine pleaca de unde ai venit si slobozeste-o pe mandra Aedra! urla altii.
- Sabia si-a rostit sentinta: dupa cuvant, Aedra e soata lui Brag, dar dupa
legamant, soarta ii e legata de Vidar... Si hotararea mea este aceasta: sora mea sa
ramana in Asgard jumatate de an. Iar cealalta jumatate si-o va petrece in tenebre,
in Helheim, ca soata a lui! Doar asa si numai asa ne putem onora cuvantul!
- Brag ii este sotul in taramul luminii, iar tu ii esti sortit in regatul intunecimii. E
cea mai buna oferta pe care o vei primi! zice zeul-tata.
Aedra ii arunca o privire ucigatoare. Se duce spre fratele ei inalt si vanjos, care o
cuprinde si o strange intristat la piept. Roscatul bate darabana cu degetele pe
lama toporului, asteptand sa vada care dintre zei va dori acest rol infam.
Herran le stie gandurile si inclina aprobator din cap, iar ceilalti asteapta sentinta.
- Prea bine, Vidar... Eu, Thadur, fiul lui Herran si al Idunei, ma leg in fata voastra sa
fiu protectorul Aedrei in taramul luminii, de acum si pentru totdeauna!
Vidar ranjeste satisfacut, apoi se duce tinta spre varul sau. Cei doi isi cuprind
bratele de la jumatate, salutandu-se ca vechii razboinici.
Totusi, inima ei indurerata pastreaza o slaba alinare: chiar daca destinul i-a jucat o
festa, va putea sa fie alaturi de familia ei jumatate de an, sa se bucure de
imbratisarile tatalui, de petrecerile vesele si sa fie cu Brag. Fiindca nu avea de
gand sa renunte la el, indiferent ce ar face Vidar. Trebuia doar sa aiba rabdare...
14
Herran binecuvinteaza ciudata unire, iar Aedra isi la ramas bun de la toata lumea,
cu ochii inecati in lacrimi amare.
Iata, poarta este deschisa larg si carul negru in flacari ii asteapta. Bidiviii tuciurii ai
mortii bat din picioare nerabdatori, scotand foc pe narile tulburate, starnind
spaima in inima bietei mirese, ce nu calcase vreodata in tinutul Helheimului.
Carul negru se pierde pe puntea stralucitoare care desparte cele doua lumi.
Tinand strans de fraie, Vidar zambeste multumit. A castigat, iar asgardienii au
pierdut. Dar cel mai mult i-a bucurat spiritul expresia indurerata de pe fata
batranului zeu, cand si-a vazut fiica sacrificata pe altarul tenebrelor. Aedra era a
lui acum si cu timpul... va invata sa il iubeasca.
Pana la urma, faceau parte din aceeasi familie, asa ca tot e trebuia sa faca era sa-i
aminteasca de vremurile bune de demult. Ochii lui se rotesc furis spre fata care
priveste in departarea stinsa, cu figura palida cuprinsa de spaime ascunse,
tinandu-si mana inclestata pe carul tras de armasarii nebuni. Vidar strange de
fraie puternic, fiindca mai sunt doar cativa pasi pana in dreptul lui Bifrost.
El face un semn din cap si suceste de imensa roata, deschizand mugitor poarta
strabatuta de mii de fulgere, care lasa sa se vada un drum intunecat, pietros, sub
care clocoteste magma incinsa. Aedra intoarce capul fara sa vrea, luandu-si ramas
bun de la gardianul luminii, care isi duce ceremonios mana in dreptul inimii.
15
Trasura neagra strabate de indata spatiul dintre lumi si poarta se inchide trosnind
si cutremurand locul, lasand la iveala un peisaj sterp, strabatut de constructii
inalte, gigantice, ce par sculptate dintr-un singur bloc de piatra. Fata priveste cu
uimire in toate partile, cautand macar o geana de lumina. Dar nu, nu exista
veselie si cer albastru in Helheim... Doar o bolta verzuie, murdara, trista. Isi duce
mana la ochi, incercand sa isi potoleasca lacrimile furise si ofteaza din greu.
Vidar opreste carul de lupta undeva in fata unui templu alcatuit din mai multe
blocuri de piatra cenusie. Treptele roase de timp duc spre un fel de altar, acolo
unde se poate vedea o torta arzand cu flacara rosie. El paseste voiniceste printre
pietre si ii intinde mana fetei, ajutand-o sa coboare, apoi o conduce spre acea
ciudata constructie. Dupa mai multe siruri de trepte, cei doi ajung la inaltime,
langa faclia ce are necontenit, de mii de ani. Vazand taramul atat de mohorat
inaintea ei, Aedra nu mai poate indura si incepe sa planga, ascunzindu-si fata in
voalul subtire. Zeul razboiului isi musca buzele groase si incearca sa o impace.
- Fie ca iti place, fie ca nu, esti stapana peste aceste tinuturi! zice el aspru. Stiu ca
nu este ceea ce visai, ca ti-ai fi dorit sa ramai in Asgard pentru totdeauna,
ascultand poeziile lui Brag sub lumina stelelor. Dar acum s-a sfarsit!
Ea isi fereste voalul, lasandu-si frumosul chip in vazul zeului, ca el sa poata citi in
ochii ei albastri tot dispretul pe care i-l purta. Simtindu-si inima strapunsa de mii
de cutite, zeul intelege ca a castigat de fapt doar jumatate de batalie.
- Brag este adevaratul meu sot, pe care inima l-a ales cu multa vreme in urma. M-
a asteptat tacut, vreme de secole! Dar tu ai venit ca un salbatic, te-ai targuit cu
fratele meu, de parca as fi o marfa oarecare la piata!
16
- Vrei razboi? scrasneste el. Fiindca de razboi vei avea parte, daca continui sa te
comporti asa! Esti sotia mea! Nici Asgardul, nici Helheimul, nu poate sa schimbe
asta! Te vei supune, altfel iti voi face viata un iad!
- Ridica-te.
- Pentru mine iubirea este un neincetat razboi intre cele doua forte ale lumii:
barbatul si femeia, care nu se pot dovedi niciodata, dar continua sa lupte.
- Si mi-a adus cele mai frumoase flori, din toate colturile celor Noua Lumi!
18
- Iti voi aduce inimile dusmanilor tai pe o tipsie de aur! Si te voi invata ce este
aceea dorinta, fiindca se pare ca nu o cunosti! se intarata zeul.
- Ne anunta sosirea... zice el insetat, apoi ii cuprinde capul balai intre mainile lui.
Fara sa mai spuna o alta vorba, o prinde de mana si o suie in car, pornind
impreuna spre palatul lui Had, teribilul zeu al mortii, care isi asteapta fiul.
***
Drumul este deschis de bestii paroase care lovesc cu pumnii in tobele uriase,
zguduind locul si starnind ecouri pana la marginea taramului. Aedra se tine de
bratul lui Vidar, uitandu-se inainte, drept, incercand sa nu se sperie de infatisarile
pestrite ale demonilor.
Apoi, lumina calda a facliilor ii dezvaluie o sala cu coloane rosii, care sunt atat de
groase, incat ar fi nevoie de cincisprezece barbati cu bratele intinse, ca sa le poata
cuprinde pe de-a-ntregul. Vidar smuceste de haturi, opreste armasarii, sare din
19
car dintr-un singur salt, apoi isi prinde mireasa de mijloc si se infatiseaza tatalui
sau.
Pe randul din stanga se pot vedea femei cu piele neagra, imbracate in haine
razboinice, temutele erinii care pazesc Infernul, neintrecute in batalii. Pe randul
din dreapta se vad preoti palizi, cu pielea usor verzuie, ce poarta straie rosii,
galbene sau negre si pietre scanteietoare in mijlocul fruntii.
Aedra ii priveste fascinata, dar niciun muschi al fetei sale nu ii tradeaza frica sau
curiozitatea. Se lasa condusa de Vidar printre randuri, cu ochii tinta spre unchiul
ei, ce sade tolanit, sinistru, pe tronul alcatuit din serpi inghetati si cranii umane.
Vocea seaca, scoasa parca din mormant, ii biciuie spinarea cu fiori de groaza, dar
fata isi pastreaza cumpatul, inaintand spre tron. Banuielile nu ii dau pace deloc.
Daca siretlicul cu nunta a fost menit sa o atraga intr-o capcana? Daca Had vrea sa
se razbune pentru moartea sotiei sale, pedepsind-o pe ea?
- Bine te-am regasit, unchiule, rosteste ea cu glas strain, pe care nu si-l mai
recunoaste.
- Ai facut o treaba buna, fiule... zice Had incantat, in timp ce fata posomorata i se
deschide ca o floare, lasandu-i la iveala ochii verzui, vicleni.
- Prostii! rosteste zeul mortii. Viteii sunt taiati iar vinul curge garla; oaspetii va
asteapta in sala de nunta. Si apoi, Aedra nu este obosita, nu-i asa?
Had se opreste langa o coloana, tinand strans degetele fetei si cercetand-o curios.
Privirile verzi ii scormonesc gandurile, iar ea il lasa sa afle tot ceea ce este de stiut,
cu ochii absorbiti de haina lui tesuta cu aur. E chipes Had, cu mult mai chipes
decat Vidar... Atunci cand zambeste, pare mai tanar decat progenitura sa. Pletele
negre, ondulate si lungi incadreaza o fata dura, cotropita de o barba neagra si
deasa, scurta, iar ochii adanci sunt oaze de trecut inghetat.
Aedra rade fara sa vrea, starnind o dorinta netrebnica in pieptul zeului, care ii
strange degetele patimas. In sfarsit, planurile sale vechi au dat roade. Aedra era
aici si odata cu ea adusese lumina, veselia si speranta in inima lui neagra. Dar mai
mult decat incantarea care ii trezea incet simturile adormite, simtea si alte lucruri.
Lucruri intunecate de care biata fata nu avea habar.
marmura petrecut peste mijlocul lui. Inca nauc, ii trase mana usor, incercand sa
nu o trezeasca. Parasi tiptil patul cu asternuturi de matase, ducandu-se spre
fereastra. De indata ce se ivi pe balcon, auzi chicote dintre copaci si arbusti. Isi
ascuti privirile, incercand sa vada ce se intampla. Apoi auzi un raset cristalin.
El se intoarse mirat spre pat. Tanara de mai inainte statea imbujorata printre
perne, cu o mana in pletele negre si o alta pe san. Atunci isi dadu seama ca este
gol si trase pe el o mantie albastra, ramanand cu pieptul pe jumatate dezvelit si
picioarele desculte. Chicotele incetara, fiindca muzele din gradina se
indepartasera de palat, asa ca isi insfaca sabia si incepu sa o lustruiasca cu miscari
lente, cazut pe ganduri, cu ochii spre gradina.
El o sageta pe zeita armoniei cu o privire aproape poncisa, iar ea rase din nou.
- Nu te uita asa la mine... I-ai lasat-o lui Brag, am inteles... Dar apoi i-ai lasat-o
nebunului de Vidar!
- Si ce voiai sa fac, sa il omor? Nimic nu mi-ar placea mai mult, dar eu sunt Justitia.
Nu pot judeca stramb iar sabia a aratat destul de clar cui apartine Aedra.
- Haide... Ai un alai de zeite si muritoare in urma ta... Poti sa cuceresti pe cine vrei.
- Inainte de toate, este sora mea, Yda! Am facut o promisiune in templul sfant!
- Dintre toti asgardienii, te-ai gasit tocmai tu sa-i fii chezas! De ce nu recunosti ca
te-ai oferit tocmai pentru ca ti-a placut ideea de a-l tine pe Brag la distanta?
Ea isi lipi buzele carnoase de gura lui, apoi ii petrecu mana prin parul blond. Dar
ceva o muncea, fiindca ochii ei il cercetau acum intr-un fel adanc.
- Dragostea e oarba, Thadur... De multe ori, cei care ne iubesc ne sunt atat de
aproape, incat nici macar nu ii observam...
Si fata ei micuta, usor maslinie, se intrista, dar isi ascunse asta printr-un zambet.
Ea pufni in ras, plesnindu-l usor peste brat, in vreme ce Thadur o saruta furtunos.
- Fara indoiala. Esti cea mai buna amanta din intreg Asgardul.
***
Fata parasi odaia cu pasi mari, cutreierand fara tinta holurile intunecate,
explorand resedinta lui Had, cautand o iesire spre peisajul mohorat. Cand usa de
arama din stanga se deschise greoi si mugitor, tresari, dar apoi isi aminti ca era in
24
- Incotro, Aedra?
- Imi cer iertare... Daca il cauti pe Vidar, sa stii ca petrece cu eniriile in gradina
suspendata. Te pot conduce acolo, daca asta ti-e dorinta.
Trecu pe langa el, apoi isi intoarse capul ca intr-un fel de invitatie tacuta si
barbatul o urma cu o mica fluturare de zambet pe buze, petrecand-o pe aleile
intunecate. Sus, pe un deal, se vedeau mii de faclii aprinse iar muzica asurzitoare
incanta urechile brutale ale razboinicilor care petreceau alaturi de zeul sangelui.
El ii cuprinse mana delicata si o duse spre pieptul lui, vrand sa ii arate ca poate
avea incredere in el. Aedra se simtea vinovata si rusinata, dar nu stia ce altceva sa
faca si la cine sa alerge. Se temea ca ar putea starni mania unchiului ei.
Had isi stapani cu greu un strigat de bucurie. Iata ca soarta ii suradea inca din
prima noapte, pastrand-o curata pentru el, pentru ziua in care il va iubi.
- Numeste-l.
- As vrea sa stiu ce face Brag, dar nu pot sa trimit niciun mesaj. Nu de aici, din
Helheim, unde pacla intunecata ma acopera ca o cupola.
- Daca astepti rasaritul, o sa trimit un corb spre Asgard. Asa vei avea timp sa ii
impartasesti in scrisoare tot ceea ce te munceste.
Ea zambi usurata, dar inima ei era strabatuta de un fior ciudat. Se opri brusc din
mers, isi duse mana la gat, simtind parca un nod ce o impiedica sa vorbeasca.
El isi duse mana spre obrazul ei si o mangaie parinteste, cu ochii taciune coborand
spre buzele ei de trandafir, visand la gustul lor, ce sigur trebuia sa fie de rodie.
- Suntem o familie, ai uitat? Vreau sa te simti bine cu noi, fiindca vei sta aici o
lunga perioada de timp.
***
27
Usile se dadura la o parte, lasandu-l la vedere pe Had, care isi lua locul pe jiltul cel
mare. Dupa ce toata lumea isi ocupa locurile, se auzi un glas ragusit.
Had ridica bratul, semn ca voia liniste, pentru a putea sa se gandeasca. Unul
dintre demoni, un urias cu ochii cufundati in negreala, inainta spre tron.
- Nici nu ne puteam astepta la ceva mai mult din partea lor, Zava. Sunt pe
jumatate bestii si daca nu ne-ar fi ajutat in razboi, ii ucideam demult.
- O sa-ti aduc coltii stralucitori ai unui darak si am sa-ti fac un colier din ei, ca sa te
protejeze cu magie veche. Poate atunci ma vei primi in patul tau.
Aedra il prinse de gat si isi apropie buzele de urechea lui, pentru a-i raspunde.
- Iar eu as putea sa folosesc unul dintre acei colti pentru a-ti spinteca gatul.
- Nu ma sperii usor, zeita a lunii. Moartea este extaz cand e primita din mainile
tale... Dar ucide-ma dupa prima noapte de dragoste, vrei?
Sala ramase goala si mohorata, iar Aedra se ridica obosita de pe jiltul ei.
- Ma parasesti?
Glasul sumbru al lui Had reusea cu greu sa ii ascunda gelozia crescanda. Ce isi
soptisera cei doi si de ce figura Aedrei se luminase brusc?
In sinea lui zambea, stiind ca Vidar avea sa ramana acolo cel putin un sfert dintr-o
luna, lucru care ii castiga niste timp in lupta pentru inima Aedrei. Si odata cu inima
ei, isi va croi calea spre Asgard si spre implinirea vechiului sau plan.