Fragment din ARMAGHEDON

Un cantec vechi ii inunda urechile “ CERUL E MUT.CERUL E ORB.CERUL E SURD.ESTE

AMURG”.Il fredona usor,cu amar in suflet,apoi scutura din cap si se aproapie de oamenii
lui.Curajul lor depindea de curajul sau,taria lor era taria lui si totusi va trebui sa ii paraseasca…
Inainte de lunga calatorie,va trebui sa lase pe cineva in locul sau,un barbat la fel de neinfricat ca
el,care sa continue misia lor…Fiindca el nu se va mai intoarce…Era greu sa intri in Azgrad,dar
imposibil sa iesi…Ochii i se indreptara spre Eli.Mai scund ca el,dar bine facut,cu parul dat pe
spate si carliontat,negru ca abanosul,avea privirea unui pisicher…Nimeni nu ar fi banuit ca
ucisese cu sange rece atatia decazuti si asta era bine.Viitorul lider trebuia sa stea cat mai
ascuns,cat mai banal,cat mai inofensiv…
Spre deosebire de Eli,el era inalt si cu statura impozanta.Privirile se intorceau mereu dupa el
cand cutreiera strazile,gratie pasului hotarat si a pelerinei,care ii ascundea mai mereu capul si
trasaturile.Isi dadu gluga deoparte si dezvalui un par saten usor ondulat,lung pana la umeri…Un
chip dur,marcat de o cicatrice pe obrazul stang,pe care o primise cadou din ghiara unui demon al
noptii.
-Ne apropiem de Suka.Eu trebuie sa ma intalnesc cu un TU’RAG,voi ceilalti veti merge cu Eli sa
luati urma Necromilor.Ne vom reintalni in cateva ceasuri la obelisc.Unde imi e sarea?
Eli ii arunca punga si Gred o prinse de braul de piele,apoi isi lua armele si dadu semnalul de
plecare.Zapaciti de caldura,murdari de praf si cu gandul la apa proaspata,soldatii pornira cu pas
grabit spre oraselul pradat.Pasii lor greoi faceau nisipul sa scrasneasca,martorul tacut al marii
demult secate,iar norii plumburii pastrau atmosfera sufocanta si chinuitoare,nelasand lumina sa
treaca prin ei.Vesnicul crepuscul se prefacu in noapte si cateva stele razlete isi facura aparitia pe
cerul trist…Gred rasufla din greu si mai aprinse un deker.

8Maria Alexandra Sibiceanu, Cristian Gănescu şi alţi 6

2 comentarii
1 distribuire
Distribuie