1

7 februarie 2021

SCENA FINALA

Cora plutea in intuneric, in negru absolut, intr-un loc nedefinit,

infinit, fara inceput si fara sfarsit, pe care il aseamana cu spatiul
abisal, fara stele, intr-un loc in afara timpului si spatiului.
Nu avea niciun fel de senzatie, afara de plutire, corpul fiind
foarte usor, nu-i era nici cald, nici frig, nu avea nici sentimente
pozitive, nici negative, ci o stare de echilibru.
Deodata, sub picioarele ei au aparut indicatoare luminoase sub
forma de linii de ghidaj de diferite culori. Aceste linii de ghidaj
duceau spre o aglomerare de cuburi, astfel: linia rosie ducea la
cubul rosu, linia albastra ducea la cubul albastru, linia verde
ducea la cubul verde, etc. Exista un singur rand de cuburi,
dezvoltat pe orizontala, rand care se prelungea la infinit, in
ambele directii. De la stanga la dreapta: primul cub era
albastru, al doilea galben, al treilea rosu, al patrulea verde.
In afara cuburilor, nu exista spatiu-timp, dar in interiorul
cuburilor exista spatiu si timp.
 2

Culoarea era compacta, cuburile erau solide, pareau facute din

sticla, cu aspect grunjos si emanau lumina ( de sine statatoare,
fara sa lumineze alte obiecte de jur imprejur).
Cora a urmat linia rosie, dupa care s-a trezit in interiorul cubului
corespondent, adica rosu. Inauntru, cubul se prezenta ca o
camera, nu foarte mare, in care se gasea un pat.
Patul era situat in mijlocul cubului, de forma ovala, parea solid,
dar cand s-a asezat pe el patul avea consistenta de burete.
Totul era rosu: patul, tavanul, peretii podeaua.
Cora s-a intins in pat, uitandu-te spre tavan. De-a stanga si de-a
dreapta patului se aflau doua sfere negre, lucioase, lipite de
podea, de dimensiunea unor mingi de handbal.
Cand s-a ridicat din pat, sferele s-au activat si s-au ridicat de la
sol, zburand deasupra ei, pe un traseu anume, in zig-zag.
Plutea deasupra podelei, care era construita tot din acel
material care semana cu sticla mata. Peste podea se afla apa,
care reactiona la miscarile ei. Acolo unde se afla piciorul s-au
iscat cercuri, la fel ca atunci cand arunci o piatra in lac.

SCENA 1
Cora se afla in afara corpului, aproape lipita de tavan, privind in
jos. Nu simtea ca si cum ar avea un corp, ci era constiinta pura.
 3

Statea in coltul stang al tavanului, privind la incubatorul unde se

afla corpul ei fizic, nascut prematur , ciantic si conectat la
aparate. Numarand de la stanga la dreapta, corpul ei se afla in
al treilea incubator de la fereastra. Cora isi aminteste de trei
prezente feminine, care la picioarele incubatorului, cu spatele
la ea: mama ei, care tinea in brate o icoana cu Fecioara Maria, o
asistenta imbracata in alb si inca o femeie, dar despre ea nu-si
mai aminteste altceva.
Cora a parasit camera, dar nu in modul traditional, trecand prin
tavan. A avut senzatia ca zboara in sus, cu o viteza enorma,
pentru ca in mai putin de-o fractiune de secunda a ajuns unde
trebuia. Isi aminteste decorul prin care a zburat, care semana
cu atmosfera Pamantului, populata cu ceva asemanator norilor,
de culoare roz-portocaliu pastelat, dar care nu era atmosfera
Pamantului. Trecand prin atmosfera, nu-si amintea nimic de ce
lasase in urma, nu avea vreun gand terestru, nu avea niciun fel
de gand, de fapt, ci doar sentimentul profund de fericire,
senzatia de traire in Acum.
A auzit muzica celesta, care semana cu zgomotele naturii, mai
precis, cantec de pasari, care o inconjura din toate partile.
Deodata, o energie de culoarea curcubeului, de forma spiralata,
a incastrat-o in interiorul lui, facand-o sa se teleporteze.
 4

SCENA 2

Cora s-a trezit pe o sfera, plutind, la mica inaltime, deasupra

solului, intr-un loc pe care l-a simtit ca fiind Acasa.
Sfera, la randul ei, parea ca pluteste in neant. Pe masura ce
incerca sa inainteze, marginile sferei se extindeau.
Dupa care, instantaneu, a ajuns intr-un oras. Deasupra, se
vedea cer albastru. Lumina nu avea o sursa, nu se vedea un
soare, ci venea din toate partile. Lumina era galbena-aurie,
cumva la crepuscul. Nu existau fluctuatii de temperatura.
Iarba de sub picioarele ei parea artificiala, pictata, tunsa la
perfectie, de un verde crud, deschis. Nu existau alei, poteci,
drumuri, copaci, pasari sau alte animale.
5