1

PSALMUL 3 ( David)

1.Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc! Mulţi se scoală asupra

mea;
2.Mulţi zic sufletului meu: "Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui! "
3.Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel ce înalţi capul
meu.
4.Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele cel
sfânt al Lui.
5.Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va
sprijini.
6.Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară.
7.Scoală, Doamne, mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, că Tu ai bătut pe
toţi cei ce mă vrăjmăşesc în deşert; dinţii păcătoşilor ai zdrobit.
8.A Domnului este mântuirea şi peste poporul Tău, binecuvântarea Ta.
 2

PSALMUL 3 ( Dosoftei)

Doamne, ce să înmulţâră

Ceia ce mă trag cu pâră!

Asupră-mi mulţ să sculară,

Cuvânt mare cuvântară,

Dându-ş inemii credinţă

Cum să fiu în oceinţă,

Să n-aib agiutori de tine,

Dumnezău, ce-m eşti cu bine,

La nevoaie sprejineală,

Şi la voaie îm eşti fală.

Că mi-ai împletit cunună,

Cu podoabă depreună,

De m-ai pus cap preste alţâi,

Să bat pre toţ necuraţâi.

Am strigat cu glasul mare

Cătră Dumnezău cel tare,

Că mi-aude de mi-i vântă

Dintr-a sa măgură svântă.

Am dormit somn cu odihnă

 3

Pănă-n zuă de la cină.

Şi m-am sculat demineaţă,

Că mi-i Dumnezău povaţă.

De-ntunerece de gloate

Teamă n-am, nice mă poate

Veste rea să mă mâhnească,

Dimpregiur ce-a să-m gârbască.

Scoală, Doamne, de mă scoate

De la scârbe de la toate,

Şi le dă bătaia-n gârbă

A pizmaş ce-m cearcă scârbă.

Şi scârşcând să-ş frângă dinţii

În durerea sa greşiţii.

Că Dumnezău cu izbândă

Va da celor buni dobândă.

 4

PSALMUL 6 ( DAVID)

1.Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să

mă cerţi.
2.Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt; vindecă-mă, Doamne,
că s-au tulburat oasele mele;
3.Şi sufletul meu s-a tulburat foarte şi Tu, Doamne, până când?
4.Întoarce-Te, Doamne; izbăveşte sufletul meu, mântuieşte-mă, pentru
mila Ta.
5.Că nu este întru moarte cel ce Te pomeneşte pe Tine. Şi în iad cine
Te va lăuda pe Tine?
6.Ostenit-am întru suspinul meu, spăla-voi în fiecare noapte patul
meu, cu lacrimile mele aşternutul meu voi uda.
7.Tulburatu-s-a de supărare ochiul meu, îmbătrânit-am între toţi
vrăjmaşii mei.
8.Depărtaţi-vă de la mine toţi cei ce lucraţi fărădelegea, că a auzit
Domnul glasul plângerii mele.
9.Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul rugăciunea mea a primit.
10.Să se ruşineze şi să se tulbure foarte toţi vrăjmaşii mei; să se întoarcă
şi să se ruşineze foarte degrab.
 5

PSALMUL 6 (DOSOFTEI)

Să nu mă-nfruntez, Doamne, la ceas de mânie ,

Când îm vei lua sama, cu a ta urgie.

Ce-ţ fie, Doamne, milă de-a mea lângegiune,

Oasele mi le strânge cu vindecăciune.

Mi-i sufletul în groază şi-n grea turbureală

De zua cea de samă şi de sârguială.

Pănă când, milostive, vei face zăbavă

Să mă-ntorci din pierzare la svânta ta slavă?

Ce te milostiveşte de mă izbăveşte

Cu a ta bunătate ce ţî să vesteşte.

Că în moarte nu-i nime sa te pomenească,

Dară-n iad cine poate să-ţ mărturisască?

Mă trudesc fără vreme cu suspini, cu jele,

Spăl în nopţâle toate perinile mele

Cu lacrămile mele, de-m moi aşternutul,

De când nu cerci de mine, că m-am stâns cu totul.

Că mi s-au turburatu-mi vederea de spaimă,

M-am vechit în pizmaşii carii mă defaimă.

 6

Pizmaşilor puterea să li să scurteze,

Şi cei fără de lege să nu-mi mai cuteze,

Că mi-au auzit Domnul glasul de plânsoare

Şi mi-au ascultat Domnul ruga la strânsoare.

La a mea greutate Dumnezău m-ascultă,

La boala mea-m trimite mila sa cea multă.

Priìmitu-mi-au în jele lacrămi ovilite,

Şi sâmţârile toate îm sunt curăţâte.

Ruşine şi necinste, feţe ocărâte

Pizmaşii miei să paţă şi mustrări cumplite.

Şi-ndărăpt să să ducă cu multă sâială,

Să-i cuprinză nevoia din grea sârguială.

 7

PSALMUL 22 ( DAVID)

1.Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi.

2.La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit.
3.Sufletul meu l-a întors, povăţuitu-m-a pe căile dreptăţii, pentru
numele Lui.
4.Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu
mine eşti.
5.Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat.
6.Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-ai cu
untdelemn capul meu şi paharul Tău este adăpându-mă ca un
puternic.
7.Şi mila Ta mă va urma în toate zilele vieţii mele, ca să locuiesc în casa
Domnului, întru lungime de zile.

PSALMUL 22 ( DOSOFTEI)

Dumnezău mă paşte şi n-am lipsă

La loc de otavă ce-mi întinsă.

Sălaşul pre ape de răpaos,

Şi cu hrană suflet mi-au adaos.

Şi-n cărări direpte mi-i povaţă,

 8

Cu svântul său nume de mă-nvaţă.

Că de-aş merge şi-n umbră de moarte,

Teamă n-am de rău, că tu m-ii scoate.

Toiagul tău şi svânta ta vargă

Mângâiere m-dau şi hire-ntreagă.

Că tu, Doamne, mi-ai gătat şi masă,

Şi pizmaşii nu-i suferi în casă,

De deaproape să stea să mă vază,

Aceia ce caùtă să mă piarză.

Ce-n pizma lor pre cap mă vei unge

Cu oloi scump, vin încă-m v-agiunge,

Din svântul tău păhar ce mă-mbată,

Cu mila ta, Doamne, cea-ndurată,

Carea merge-n soţâie cu mine,

În viaţa mea, în zâle depline.

Şi-n casa ta să petrec cea svântă,

În zâle lungi cu trai fără smântă.

 9

PSALMUL 26 ( DAVID)

1.Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme?

2.Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?
3.Când se vor apropia de mine cei ce îmi fac rău, ca să mănânce trupul
meu;
4.Cei ce mă necăjesc şi vrăjmaşii mei, aceia au slăbit şi au căzut.
5.De s-ar rîndui împotriva mea oştire, nu se va înfricoşa inima mea.
6.De s-ar ridica împotriva mea război, eu în El nădăjduiesc.
7.Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta: să locuiesc în
casa Domnului în toate zilele vieţii mele,
8.Ca să văd frumuseţea Domnului şi să cercetez locaşul Lui.
9.Că Domnul m-a ascuns în cortul Lui în ziua necazurilor mele; m-a
acoperit în locul cel ascuns al cortului Lui;
10.Pe piatră m-a înălţat. Şi acum iată, a înălţat capul meu peste
vrăjmaşii mei.
11.Înconjurat-am şi am jertfit în cortul Lui jertfă de laudă. Îl voi lăuda şi
voi cânta Domnului.
12.Auzi, Doamne, glasul meu cu care am strigat; miluieşte-mă şi mă
ascultă.
13.Ţie a zis inima mea: Pe Domnul voi căuta. Te-a căutat faţa mea; faţa
Ta, Doamne, voi căuta.
14.Să nu-ţi întorci faţa Ta de la mine şi să nu Te abaţi întru mânie de la
robul Tău;
15.Ajutorul meu fii, să nu mă lepezi pe mine şi să nu mă laşi,
Dumnezeule, Mântuitorul meu.
16.Că tatăl meu şi mama mea m-au părăsit, dar Domnul m-a luat.
17.Lege pune-mi mie, Doamne, în calea Ta şi mă îndreptează pe cărarea
dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei.
18.Nu mă da pe mine pe mâna celor ce mă necăjesc, că s-au ridicat
 10

împotriva mea martori nedrepţi şi nedreptatea a minţit sieşi.

19.Cred că voi vedea bunătăţile Domnului, în pământul celor vii.
20.Aşteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te şi să se întărească inima ta şi
aşteaptă pe Domnul.

PSALMUL 26 ( DOSOFTEI)

Domnul mi-i lumină şi mi-i mântuinţă,

N-am de cătră nime nice o sâinţă.

Domnul mă scuteşte cu pavăţă tare,

Şi n-oi avea-n viaţă frică de pierzare.

De-ar fi cât de-aproape pizmaşii cu scârbă

Ş-ar vrea să-m mănânce carnea de pre gârbă,

Aceia pizmaşii ce-m cearcă durere

Le va slăbi sâla şi vor da-n cădere.

De s-ar tăbărî-să oaste cât de mare

Să vie asupră-mi, am inemă tare.

Şi nu mă voi teme, cu a ta nedejde,

Nice de o oaste să-m facă primejde.

Numai ce am una să cei de la tine,

În svânta ta casă să petrec cu bine

Şi-n zâlele vieţii să-ţ văz de frâmseţe,

 11

Slujindu-ţ în casă pănă-n bătrâneţe.

Că mă vei ascunde la zî de năvală

Supt cortul tău, Doamne, ca să n-aib sâială.

M-ii acoperi-mă în cămar-adâncă,

Să fiu fără teamă, m-ii sui pre stâncă.

Acolo pizmaşii n-or putea să-m strice,

Preste dânş m-ii pune cap fără de price.

Dimpregiur ţ-voi face jărtve lăudate,

Supt umbrariul cél svânt, şi cu cântări nalte.

Şi ţ-voi cânta, Doamne, cântec cu sâinţă,

Ca să mi-auz glasul cel de umilinţă.

Şi mă miluieşte, Doamne, de mi-ascultă,

Inema mea ţ-zâce cu durere multă,

De te voi cerca-te, şi svânta ta faţă,

Că nu ţi-i de mine, Doamne svinte, greaţă.

Şi cine săntoarce, Doamne,-n pocăinţă,

Îl priìmeşti pre-acela cu multă priinţă.

Şi te voi cerca-te cu faţă curată,

Să-ţ văz svântă faţă şi prealuminată.

 12

PSALMUL 31 (DAVID)

1.Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit

păcatele.
2.Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în
gura lui vicleşug.
3.Că am tăcut, îmbătrânit-au oasele mele, când strigam toată ziua.
4.Că ziua şi noaptea s-a îngreunat peste mine mâna Ta şi am căzut în
suferinţă când ghimpele Tău mă împungea.
5.Păcatul meu l-am cunoscut şi fărădelegea mea n-am ascuns-o,
împotriva mea.
6.Zis-am: "Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului"; şi Tu ai iertat
nelegiuirea păcatului meu.
7.Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuviosul la vreme potrivită,
iar potop de ape multe de el nu se va apropia.
8.Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea;
izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat.
9.Înţelepţi-te-voi şi te voi îndrepta pe calea aceasta, pe care vei merge;
aţinti-voi spre tine ochii Mei.
10.Nu fi ca un cal şi ca un catâr, la care nu este pricepere; cu zăbală şi cu
frâu fălcile lor voi strânge ca să nu se apropie de tine.
11.Multe sunt bătăile păcătosului; iar pe cel ce nădăjduieşte în Domnul,
mila îl va înconjura.
12.Veseliţi-vă în Domnul şi vă bucuraţi, drepţilor, şi vă lăudaţi toţi cei
drepţi la inimă.
 13

PSALMUL 31 ( DOSOFTEI)

Ferice de cine-i slobod de păcate

De la Domnul şi fărădelegi iertate.

Ferice de om ce nu i să meneşte

În greşele, de la Domnul, când grăieşte,

Nice-n rostul lui să află-nşelăciune,

Cându-ş cere de la Domnul iertăciune.

Amurţât-am de-m sunt oasele vechite,

Toată zua ce-am strigat, Dumnezău svinte.

Că zua şi noaptea mâna ta cea svântă

’Ngreuiază asupră-mi de mănspământă.

M-am întorsu-mă-ntr-a mea mişelătate,

De mă spinul înghimpa cel de păcate.

Fărălegea mea ţ-am spus, că n-am tăgadă,

Şi greşala mi-am văditu-mi cu spovadă,

Cătră Domnul de mi-am spus păgânăţâia,

Şi tu, Doamne, mi-ai iertat necurăţâia.

Denainte-ţ svinţii tăi, carii ţ-fac zâsa,

Ţî să roagă în prilej bun pentru dânsa.

Însă-n vreme de potop şi de năvală

 14

Stau de dânsul de departe cu sâială.

Zâs-ai, Doamne, îţ voi da cu-nţălepciune,

S-aibi aceasta-ntr-a ta cale sfaturi bune.

Îm voi răzăma spre tine căutătura,

De ţ-voi iuşiura nevoia şi trăsura.

Nu vă facereţ ca calul fără minte,

Nice ca mâşcoaia carea nu să sâmte

Pănă nu o tragi cu frâul în zăbală.

Carii n-au de tine nice o sâială,

Nice vor s-asculte, ce să pun cu price,

Îi vei bate pre-aceia cu multe bice.

Iarî cine i-i nedejdea cătră Domnul,

Mila lui încungiura-l-va în tot omul.

Veseliţî-vă, direpţii, cu dulceaţă

Şi vă bucuraţ prăvindu-i svânta faţă.

Şi toţ svinţii ce-s cu inem-adevară

Lăudaţ vor fi de toată lumea-n ţară.

 15

PSALMUL 37 ( DAVID)

1.Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta

să mă cerţi.
2.Că săgeţile Tale s-au înfipt în mine şi ai întărit peste mine mâna Ta.
3.Nu este vindecare în trupul meu de la faţa mâniei Tale; nu este pace
în oasele mele de la faţa păcatelor mele.
4.Că fărădelegile mele au covârşit capul meu, ca o sarcină grea
apăsat-au peste mine.
6.Chinuitu-m-am şi m-am gârbovit până în sfârşit, toată ziua
mâhnindu-mă umblam.
7.Că şalele mele s-au umplut de ocări şi nu este vindecare în trupul
meu.
8.Necăjitu-m-am şi m-am smerit foarte; răcnit-am din suspinarea
inimii mele.
9.Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea şi suspinul meu de la
Tine nu s-a ascuns.
10.Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea şi lumina ochilor mei
şi aceasta nu este cu mine.
11.Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea s-au apropiat şi au şezut;
şi cei de aproape ai mei departe au stat.
12.Şi se sileau cei ce căutau sufletul meu şi cei ce căutau cele rele mie
grăiau deşertăciuni şi vicleşuguri toată ziua cugetau.
13.Iar eu ca un surd nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide gura sa.
14.Şi m-am făcut ca un om ce nu aude şi nu are în gura lui mustrări.
15.Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne,
Dumnezeul meu,
16.Că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmaşii mei; şi când
s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semeţit.
 16

17.Că eu spre bătăi gata sunt şi durerea mea înaintea mea este
pururea.
18.Că fărădelegea mea eu o voi vesti şi mă voi îngriji pentru păcatul
meu;
19.Iar vrăjmaşii mei trăiesc şi s-au întărit mai mult decât mine şi s-au
înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept.
20.Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune, mă defăimau, că urmam
bunătatea.
21.Nu mă lăsa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine;
22.Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

PSALMUL 37 ( DOSOFTEI)

Nu mă vădi, Doamne,-n vreme de mânie,

Nice-m da certare cu a ta urgie,

Că lăncile tale în mines înfipte

Şi svânta ta mână pre mine să sâmte.

Nu este pre trupu-mi leac de sănătate,

Ţ-am pornit mânia, de-m feci greutate.

Oasele să mustră, ciolane n-au pace,

De grele păcate n-am încătró face.

Am fărălegi multe de mă covârşeşte,

Sufletul de sarcini abia să clăteşte.

 17

De rane sunt putred, firea nu mă sâmte,

De nesocotinţă mi-am pierdut din minte.

M-am zgârcit cu totul ticăcind în chinuri,

Umblând toată zua cu mâhnite gânduri.

Şoldurile mele sunt batgiocurite,

Bietele ciolane sunt toate rănite.

Răutatea toată asupră-mi să strânge,

De suspini, de hlípăt inema să stânge.

Naintea ta, Doamne, jelea mea s-aude,

Suspinile mele n-au unde s-ascunde.

Mi-i sacă vârtutea, inema-i mâhnită,

Ochii n-au lumină, vederea-i lipsită.

Câţ avui prietini şi soţâi în viaţă,

Mă văd de departe, rudelor li-i greaţă.

Şi silesc pizmaşii din viaţa cea dulce

Mişelul mieu suflet în rău să-l arunce.

Sfaturi fac viclene, grăiesc ce le place,

Gândesc toată zua ce rău îm vor face.

Asurzâi ca surdul de gâlceavă multă

Ce făcea asupră-mi, gura m-stătu mută.

 18

Mă feci cătră dânşii ca om ce n-aude

Şi nu şti ce zâce, nice ce răspunde.

Nedejdea mi-i, Doamne, toată cătră tine,

Tu să mi-auz ruga, să-mi răspunz cu bine.

C-am zâs, Doamne svinte, pizmaşii miei s-aibă

De a mea cădere bucurie slabă.

Nice ei să râză, de-aş şi lunica-mă,

Că scădere nu mi-i, de m-ii şi certamă.

Sunt în toată vremea cuprins de durere,

Greşala-m voi spune fără de tăcere.

Şi mă voi grijimă de ce sunt cu vină,

Cu rugă curată, cu făgadă plină.

Iară ei, pizmaşii, custă cu trai dulce

Şi să silesc tare în rău să m-arunce.

Că să înmulţâră cine mi-s cu ură

Şi cu strâmbătate, făcându-mi trăsură.

Ceia ce-m fac răul pentru al mieu bine,

În loc de priinţă grăiesc rău de mine.

Nu mă lăsa, Doamne, la sângurătate,

Părăsât de tine să duc răutate,

 19

Ce să fii cu mine, să mă iei aminte,

Cu svânta-ţ putere, o, Dumnezău svinte.

PSALMUL 90 ( DAVID)

1.Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul

Dumnezeului cerului se va sălăşlui.
2.Va zice Domnului: "Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea;
Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul".
3.Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul tulburător.
4.Cu spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o
armă te va înconjura adevărul Lui.
5.Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua,
6.De lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiază.
7.Cădea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de
tine nu se vor apropia.
8.Însă cu ochii tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea.
9.Pentru că pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus
scăpare ţie.
10.Nu vor veni către tine rele şi bătaie nu se va apropia de locaşul tău.
11.Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate
căile tale.
12.Pe mâini te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul
tău.
13.Peste aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi peste balaur.
14."Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi
acoperi pe el că a cunoscut numele Meu.
15.Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l
 20

voi scoate pe el şi-l voi slăvi.

16.Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui mântuirea
Mea".

PSALMUL 90 (DOSOFTEI)

Cui i-i voia-ntr-a sa viaţă

Să petreacă fără greaţă,

Acela pre Domnul s-aibă

Agiutori hie-n ce treaba,

Cu Dumnezău să petreacă

’N casă şi zâsa să-i facă.

Şi cătră Domnul va zâc:

„Tu-m eşti stâncă şi ferice

Şi tu-m trimiţ agiutoriul

Cu bine, cu de tot sporiul.

Şi pre tine mi-i nedejde,

Doamne, hie-n ce primejde“.

Acela te-a mântui-te

De sâlţă, de lănci cumplite,

 21

De vânători încordate,

De cuvinte turburate.

Şi te-a umbri după spate,

Supt a sale áripi late.

Dereptatea lui cea svântă

Te-a-ncungiura fără smântă.

Şi noaptea nu ti-i spărie-te,

Nice zua, de săgete.

Nu ti-i teme de lângoare,

De vânt rău, nice de soare.

Nu-ţ-va ieşi-n tâmpinare

Drac de-amiazăz să te sparie.

Vor zăcea stârvuri căzute

De-a stânga ta mii şi sute,

Şi zăci de mii din direapta

Vor cădea tăiaţ cu spata.

Iară tu n-ii avea frică

Să te-atingă rău nemică.

Şi cu ochii tăi de faţă

Vei prăvi fără de greaţă

 22

Pre păcătoş cum iau plată,

De pre vina lor, direaptă.

Iară ţie cu nedejde

Ţ-va fi Domnul în primejde.

Şi la loc de greutate

Ţ-va da de sus bunătate.

Răul nu-ţ-va veni-n poală,

Nice pre trupul tău boală.

Că Domnul va da-nţălege

În toate căi ce vei merge,

Îngerii să te păzască

Şi-n mâni să te sprejinească,

De piatră să nu-ţ atingă

Piciorul, să-ţ facă tângă

Pre vasilisc şi aspidă

Vei umbla ca pre omidă.

Şi-i călca leul şi zmăul

Şi nu te v-atinge răul.

Că ţ-va fi Dumnezău stâncă

Şi nu ti-i teme nemică,

 23

Că te va coperi-n lume,

Că i-ai ştiut svântul nume.

Şi ţ-va auzî de rugă,

Să nu hii în scârbă lungă.

Şi cu slavă te va scoate

De greutăţâle toate.

Şi cu lungime de viaţă

Îi vei prăvi-n svânta faţă.