Buna ziua! Cati oameni, atatea perspective!

Comentarii pertinente,
elaborate, la obiect, mi-a facut mare placere sa le citesc ( si recitesc).
Poezia a fost rescrisa, dar degeaba, tot nu sunt multumita de ea, de
aceea am vrut sa primesc feed-back, ca sa-mi confirm cumva scaparile.
De data asta m-am concentrat pe ritm, pe emotie, “uitand” de rima;
obisnuiam sa fiu obsedata sa-mi iasa rima, dar nu “iesea” poezia.
Obiectele din poezie nu sunt obiecte, ci stari sufletesti.

Sincer, mi-ati deschis apetitul pentru analiza, de aceea am simtit nevoia

sa detaliez ( nu sa justific ceea ce am scris, nu e necesar).

Titlul poeziei este CANTEC, asta a fost un fel de ironie, e bocet in toata
regula. “Noaptea” are sens de intuneric in suflet. “Palid” ( precum
mortii). “Toba” care se zbate e inima omului. “Flamura” sau stindardul
vestesc, “falfaie” in noapte, adica dau de stire ca viata s-a apropiat de
final. “Rapciune” e tot in sens figurat, face trimitere la “toamna”
( amurgul vietii). “Frunzele” sunt zilele omului, “gri”= cenusiul
existential. “Violul frunzelor”- trecerea nemiloasa a zilelor. “Orchestra
surda”= o viata care n-a fost traita cum trebuia, care n-a reusit sa redea
splendoarea spiritului , o viata ratata; “orchestra sparta”=
dezorganizare, dezmembrare, haos. “Sparta” are si sens muzical, ca
atunci cand ai voce “sparta” ( lipsita de armonie, stridenta, parca
“dezacordata”). “Clape” in “ghiare de cioara”- ultimele momente ale
vietii, de care muribundul se agata cu disperare. “Harpa” e un
instrument asociat cu divinul ( ingerii), dar este “nedreapta”, pentru ca
muribundul in cauza a uitat de misia sa spirituala, tradand cerul,
semenii, si pe sine.

“Stafiile” stim ca sunt spirite nelinistite, sufletele dezcarnate prinse

intre cer si Pamant, care nu-si gasesc locul nicaieri. “Zvacnetul de aripi”
al muribundului ar vrea sa fie un “epilog” ( cu sensul de misie
incheiata), dar nu este, de acolo durerea. Zborul de final semnifica
desprinderea sufletului de trup. “Apa vioara” ( cu sens de limpezime,
claritate), nu s-a pupat prea bine acolo. Faza cu “violul” e cam ambigua,
aici n-am dat-o bine, nu se intelege clar. De “sincron” nici eu nu sunt
fericita, m-a enervat si stresat, nu pot gasi inlocuitorul potrivit.

Nu stiu despre ce poezie vorbeste domnul Stefan mai “sus”, poezia

“Cantec” a fost scrisa in urma cu 5 ani si se afla pe blogul meu. N-am
copiat si nu voi copia niciodata pe cineva. Cat despre “indulcirea”
versurilor, nu ma caracterizeaza. Poate din cauza ca marea mea iubire a
fost, este si va fi… simbolismul. Va multumesc !