cu un hoinar te bucuri, tată. Eu ţi-am dus greul ca un rob — şi n-ai fost vesel niciodată.
— Da, fiul meu, tu ai robit,
dar eu te-aştept de-o veşnicie ca să-mi slujeşti ca fiu iubit, din dragoste, nu pe simbrie...
— Cu-acest fugar, cu-acest proclet
petreci sub viţă şi sub cetini. Şi mie nu mi-ai dat un ied ca să mă bucur cu prieteni.
— O, nu un ied, ci zeci de zeci
ţi i-aş fi dat, căci se cuvine. dar tu voiai ca să petreci, vai, cu prietenii, nu cu mine...
— I-ai dat inel împărătesc
şi mantie de in cu ciucuri. Iar eu de ani şi ani trudesc, şi tu de mine nu te bucuri.
— Tu eşti al meu. Dar eşti pustiu.
El s-a întors din foc şi gheaţă! El a fost mort şi azi e viu, iar tu trăieşti şi nu ai viaţă. Scrisoare Fraţilor, să ştiţi că vremea s-a scurtat. Las´ să fie holda plină
Fraţilor, mi-au spus ai Cloei despre voi... şi de spini şi de neghină!
că-n grădinile iubirii Grâul lângă grâu să-ţi ţină
aţi lăsat omida firii spicu-n vânt.
să vă strige trandafirii Cine-i spin cu flori deşarte,
din Eden; spin să fie mai departe!
Că din nou la voi pe vale Cine-i sfânt, mai sfânt să-şi poarte
toate crengile sunt goale, rodul sfânt!
că n-au mai rămas petale,
nici polen.
Fraţilor, mi-au spus ai Cloei despre voi...
că fecioarele-nţelepte, nu mai stau cu drag s-aştepte, priveghind pe-a nunţii trepte, ca surori; că mireasa de mâhnire, nu mai ţese in subţire, pentr-a-ntâmpina pe Mire sus pe nori.
Fraţilor, dar unde-i dragostea dintâi?...
Dacă azi aveţi mânie?... câţiva ani şi nu o mie, cum veţi fi o veşnicie sus pe plai? Dacă azi aveţi zăvoare, veţi avea în ceruri oare câte-un Rai de fiecare, câte-un Rai? O, om!... Îndemn spre bine sau spre rău, Spre curăţie sau desfrâu O, om!... Ce mari răspunderi ai Lăsând în inimi rodul său De tot ce faci pe lume De har sau de ruşine. - De tot ce spui în scris sau grai, De pilda ce la alţii-o dai Arăţi o cale - calea ta Căci ea mereu spre Iad sau Rai În urma ta nu piere Pe mulţi o să-i îndrume. E calea bună sau e rea Va prăbuşi sau va-nălţa Ce grijă trebuie să pui Vor merge suflete pe ea În viaţa ta, în toată Spre Rai sau spre durere. Căci gândul care-l scrii sau spui S-a dus... şi-n veci nu-l mai adui Trăieşti o viaţă - viaţa ta Dar vei culege roada lui E una, numai una Ori viu, ori mort, odată. Oricum ar fi, tu nu uita Cum ţi-o trăieşti vei câştiga Ai spus o vorbă - vorba ta, Ori fericirea-n veci prin ea Mergând din gură-n gură, Ori chin pe totdeauna. va veseli sau va-ntrista, Va curăţi sau va-ntina, O, om!... Ce mari răspunderi ai! Rodind sămânţa pusă-n ea Tu vei pleca din lume De dragoste sau ură. Dar ce scrii azi, ce spui în grai Ce laşi prin pilda care-o dai, Scrii un cuvânt - cuvântul scris Pe mulţi, pe mulţi mereu spre Rai E-un leac sau e-o otravă! Sau Iad o să-i îndrume. Tu vei muri, dar tot ce-ia zis Rămâne-n urmă-un drum deschis O, nu uita!... Fii credincios Înspre Infern sau Paradis Cu grijă şi cu teamă! Spre-ocară sau spre slavă. - Să laşi în urmă luminos Un grai, un gând, un drum frumos! Spui o cântare - versul tău Căci pentru toate ne-ndoios Rămâne după tine Odată vei da seamă!