O, om!...

Ce mari răspunderi ai

O, om!... Ce mari răspunderi ai

Spui o cântare - versul tău
De tot ce faci pe lume
Rămâne după tine
- De tot ce spui în scris sau grai,
Îndemn spre bine sau spre rău,
De pilda ce la alţii-o dai
Spre curăţie sau desfrâu
Căci ea mereu spre Iad sau Rai
Lăsând în inimi rodul său
Pe mulţi o să-i îndrume.
De har sau de ruşine.

Ce grijă trebuie să pui

Arăţi o cale - calea ta
În viaţa ta, în toată
În urma ta nu piere
Căci gândul care-l scrii sau spui
E calea bună sau e rea
S-a dus... şi-n veci nu-l mai aduci
Va prăbuşi sau va-nălţa
Dar vei culege roada lui
Vor merge suflete pe ea
Ori viu, ori mort, odată.
Spre Rai sau spre durere.

Ai spus o vorbă - vorba ta,

Trăieşti o viaţă - viaţa ta
Mergând din gură-n gură,
E una, numai una
va veseli sau va-ntrista,
Oricum ar fi, tu nu uita
Va curăţi sau va-ntina,
Cum ţi-o trăieşti vei câştiga
Rodind sămânţa pusă-n ea
Ori fericirea-n veci prin ea
De dragoste sau ură.
Ori chin pe totdeauna.

Scrii un cuvânt - cuvântul scris

O, om!... Ce mari răspunderi ai!
E-un leac sau e-o otravă!
Tu vei pleca din lume
Tu vei muri, dar tot ce-ai zis
Dar ce scrii azi, ce spui în grai
Rămâne-n urmă-un drum deschis
Ce laşi prin pilda care-o dai,
Înspre Infern sau Paradis
Pe mulţi, pe mulţi mereu spre Rai
Spre-ocară sau spre slavă.
Sau Iad o să-i îndrume.

O, nu uita!... Fii credincios

Cu grijă şi cu teamă!
- Să laşi în urmă luminos
Un grai, un gând, un drum frumos!
Căci pentru toate ne-ndoios
Odată vei da seamă!