Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Psalm 1 As Putea Vecia Cu Tovarasie De Tudor Arghezi

Primul "Psalm" arghezian exprima o premonitie si o predestinare, inclinatia poetului
de a atinge, prin lira sa, marile teme ale cunoasterii, ramase apanajul unei divinitati care s-a
abstras sferei umane. Poetul, cutremurat de viziuni angelice, nazuieste sa dea glas atitudinii
sale, simtind inzestrarea cu harul divin al cantarii: "As putea vecia cu tovarasie/ a o iau
partasa gandurilor mele/ !oi viori sa farmec, noua melodie/ a gasesc - si stihuri sprintene si
grele." "ste insa la mijloc si o revolta incipienta, inclusa de Arghezi inca din primul psalm, o
tendinta de substituire a unei divinitati absente, tot mai mult departata de creatia sa cea mai
importanta, omul. #andurile sublimate la rang de $ogos creator de lume isi cauta un mijloc
de expresie, prin stihuri sprintene sau grele, lauta devenind un instrument magic, capabil sa
surprinda inalta muzica celesta: "%risicum lauta stie sa graiasca,/ &e-o apas cu arcul, de-o
ciupesc de coarde./ % nelinistita patima cereasca/ 'ratul mi-( zvacneste, sufletul mi-( arde."
in ea se afla chiar puterea orfica a intoarcerii din moarte: "tiu ca steaua noastra, agera-n
)arie,/ *reste si asteapta-n scripca s-o scobor./ Port in mine semnul, ca o chezasie,/ *a am
leacul mare-al mortii tuturor."
Avand acces la o realitate magica, poetul ar putea sa depaseasca granitele cunoasterii umane
limitate, sa construiasca alta lume, in care moartea sa fie depasita. teaua "agera-n )arie" este
un simbol al eternului, pe care "nelinistita patima cereasca" si puterile cantecului ce il
substituie pe cel divin il poate atinge. "ste insa un demers absolut voluntar, singular, chiar o
sfidare la adresa divinitatii, poetul nefiind smerit, nici dispus sa imparta gloria cantecului si
bunurile scumpe cu &umnezeu: "Pentru ce, Parinte,-as da si pentru cine/ unetul de-ospete-al
bronzului lovit+/ Painea nu mi-o caut sa te cant pe tine/ i nu-mi vreau cu stele blidu-nvaluit."
!ici femeia nu va fi dusa ca ofranda cerului: ")rupul de femeie, cel imbratisat,/ !u-( voi
duce tie, moale si balan,/ !umai suferinta cerului, pacat/ !u-i cu ea sa turburi apa din
-ordan." Poetul isi doreste, in schimb, dupa ce a avut puterea cunoasterii, un destin obisnuit,
semnul cel mai inalt al sfidarii: ".reau sa pier in bezna si in putregai,/ !encercat de slava,
crancen si scarbit./ i sa nu se stie ca ma dezmierdai/ i ca mine insuti tu vei fi trait."
Pagina 1 din 2
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.
Pagina 2 din 2