DREPT COMERCIAL

INTERNAIONAL


CURS













3









PARTEA I

INTRODUCERE N STUDIUL DREPTULUI

4
CAPITOLUL I. CADRUL JURIDIC I DIVIZIUNILE DREPTULUI

Noiunea de Drept sau de drept obiectiv nseamn ansamblul regulilor
generale i abstracte care guverneaz statutul entitilor colective i conduita n
raporturile dintre oameni i societate, edictate sau recunoscute, ntr-un stat a
cror respectare este asigurat, n principiu, prin mijloace de constrngere.
Regula de drept
Propunerea general i abstract care indic ceea ce trebuie fcut ntr-un caz
dat.

Seciunea 1. Diviziunile dreptului

Dreptul obiectiv este de fapt, dreptul pozitiv adic, totalitatea regulilor
juridice n vigoare i aplicabile ntr-un stat, la un moment dat
1
.
Dreptul obiectiv se mparte n dreptul public i dreptul privat.
Dreptul public cuprinde ansamblul de norme juridice care vizeaz interese
publice sau colective, organiznd statul i raporturile dintre stat i/sau autoritile
publice ale statului, i celelalte persoane.
Normele dreptului public sunt imperative, ceea ce nseamn c persoanele nu
pot deroga sau contraveni acestora, prin actele (sau faptele) lor, orice nclcare a
acestor norme fiind sancionat cu nulitatea absolut a actului i/sau cu
atragerea rspunderii pentru fapta ilicit.
Fac parte din dreptul public: dreptul constituional - avnd ca obiect
organizarea i funcionarea puterilor publice; dreptul administrativ-avnd ca
obiect raporturile administraiilor publice ce cu particularii; dreptul penal avnd
ca obiect protecia vieii i bunurilor persoanelor prin pedepsirea acestui gen de
fapte grave numite infraciuni.
Dreptul privat cuprinde ansamblul de norme juridice care vizeaz interese
private, disciplinnd raporturile nscute din interesul individual al persoanelor.
Fac parte din dreptul privat: dreptul civil (dreptul comun) avnd ca obiect
reguli generale aplicabile raporturilor ntre persoane; dreptul comercial avnd ca
obiect reguli aplicabile comercianilor, actelor i fondului de comer, dreptul
familiei avnd ca obiect reguli aplicabile raporturilor ntre soi i ntre prini i
copii; dreptul muncii avnd ca obiect reguli aplicabile raporturilor ntre angajatori
i angajai; dreptul consumatorului avnd ca obiect raporturi ntre comerciani i
persoanele fizice-consumatori; etc.
Normele dreptului privat sunt, n marea majoritate, supletive sau dispozitive,
ceea ce nseamn c persoanele pot deroga de la acestea i pot s-i
reglementeze liber raporturile. Aceste norme devin aplicabile doar n cazul n
care, persoanele nu au convenit altfel, sau n cazul n care, reglementarea (
contractul) ori faptele prilor, contravin ordinea public, morala sau
configureaz abuzul de drept.

1
n statele membre UE dreptul pozitiv include i legislaia european a crei inciden este direct i/ sau are
preemiune fa de legislaia naional care nu prevede reguli ntr-o materie sau i este contrar.
5
nclcarea normelor de drept privat este sancionat cu nulitatea relativ
2

i/sau cu atragerea rspunderii pentru fapta ilicit, a crei gravitate este
considerat de lege, mai redus dect n cazul nclcrii normei imperative.
Noiunea de drepturi se refer la prerogative, faculti, posibiliti pe care
dreptul obiectiv (pozitiv) le recunoate persoanelor, i de care, persoanele se pot
prevala n relaiile inter-personale apelnd la protecia asigurat prin intervenia
autoritilor publice.
Aadar, dreptul i drepturile nu exist n abstract, fiind edictate i recunoscute
participanilor la viaa juridic adic, subiectelor raporturilor inter-personale.
n privina raporturilor inter-personale, distingem ntre noiunea de raport
social i raport juridic.
Noiunea de raport social se refer la aprecierea societii fa de
moralitatea, educaia, atitudinea sau conduita unei persoane.
Raporturile sociale nu intr sub protecia normelor juridice fiind supuse doar
normelor morale
3
.
Noiunea de raport juridic se refer la protecia anumitor relaii sociale
asigurat de stat prin norme juridice specifice drepturilor i obligaiilor corelative,
izvorte din actul juridic ncheiat de pri sau din fapta juridic (licit sau ilicit)
svrit ori evenimentul produs (natere, deces, fulger, inundaii, nghe, etc.).

Seciunea 2. Izvoarele dreptului
Izvorul de drept este forma specific n care sunt exprimate normele
juridice care guverneaz raporturile inter - persoane .
n plan intern, european i internaional se identific ierarhia izvoarelor
drepturilor i obligaiilor n sarcina persoanelor sau, pe scurt, a izvoarelor de
drept.
1. Legislaie intern
Ierarhia izvoarelor de drept
Locul preeminent n sistemul izvoarelor de drept l deine legea.
Supremaia legii n sistemul de drept fundamenteaz conformitatea tuturor
actelor juridice cu legea. Condiia de conformitate se aplic oricrui act care
eman de la alte organe de stat dect parlamentul.
Pornind de la lege care este principalul izvor de drept, actele normative se
ierarhizeaz astfel: decretele, hotrrile i ordonane ale guvernului,
regulamentele parlamentare, regulamente i ordine ale ministerelor; decizii i
hotrri ale organelor administrative locale.
1. Legea- este actul normativ investit cu for juridic superioar tuturor
celorlalte izvoare ale dreptului.
Legea este adoptat de puterea legislativ, respectiv de ctre Parlamentul
organizat n ara noastr n sistem bicameral, respectiv: Camera Deputailor i
Senatul.

2
Pentru explicaii referitoare la diferena ntre nulitatea absolut i nulitatea relativ vezi: infra pag ..
3
Exempli gratia: doar din punct de vedere moral este sancionat persoana care nu salut sau nu rspunde la
salut.
6
n funcie de fora juridic, legile sunt:
- Fundamentale
- Ordinare
- Legea fundamental este Constituia al crui coninut reflect un sistem
integrat de norme juridice investite cu o for juridic superioar care consacr i
oglindete structurile economice ale statului de drept, sistemul organelor statului
de drept, principiile de organizare i funcionare a acestora, drepturile, libertile
i ndatoririle fundamentale ale cetenilor i principiile fundamentale ale
sistemului de drept inclusiv cele ale sistemului electoral, sistem de norme care
prefigureaz posibilitile entitii organizate n stat de a nfptui obiectivele ce
i le propune.
- Legile ordinare reglementeaz orice domeniu al relaiilor sociale,
exceptnd pe cele rezervate legii constituionale i legilor organice.
Legile ordinare sunt adoptate de Parlament cu votul majoritii membrilor
prezeni la edina fiecrei camere legislative.
Sunt considerate ordinare toate celelalte legi temporare sau cu termen,
i legile organice. Acestea au for juridic superioar celorlalte izvoare de
drept (ordonanae, hotrri, ordine, instruciuni) fora lor juridic este inferioar
Constituiei.
Sunt legi ordinare actele normative cu caracter general, indiferent dac
principiile dintr-un anumit domeniu iau forma unei legi speciale sau a unei
codificri (Cod civil, Codul comercial Codul familiei, Codul muncii, Codu
penal, Codul de procedur civil, Codul de procedur penal, Codul rutier,
Codul silvic, etc. ).
n ierarhia actelor normative, legile organice se situeaz ntre legea
fundamental constituional i legile ordinare.
Legea organic are caracter special n cadrul sistemului juridic dintr-o
ar i reflect dezvoltarea normelor constituionale ntre-un anumit domeniu.
Legile organice se adopt cu votul majoritii deputailor alei,
dac n Constituie nu este prevzut o alt majoritate. Legile organice se adopt
dup cel puin dou lecturi i snt subordonate legilor constituionale.
Conform Constituiei Romniei sunt legi organice cele care
reglementeaz:
a) sistemul electoral; organizarea i funcionarea Autoritii Electorale
Permanente;
b) organizarea, funcionarea i finanarea partidelor politice;
c) statutul deputailor i al senatorilor, stabilirea indemnizaiei i a celorlalte
drepturi ale acestora;
d) organizarea i desfurarea referendumului;
e) organizarea Guvernului i a Consiliului Suprem de Aprare a rii;
f) regimul strii de mobilizare parial sau total a forelor armate i al strii de
rzboi;
g) regimul strii de asediu i al strii de urgen;
h) infraciunile, pedepsele i regimul executrii acestora;
7
i) acordarea amnistiei sau a graierii colective;
j) statutul funcionarilor publici;
k) contenciosul administrativ;
l) organizarea i funcionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanelor
judectoreti, a Ministerului Public i a Curii de Conturi;
m) regimul juridic general al proprietii i al motenirii;
n) organizarea general a nvmntului;
o) organizarea administraiei publice locale, a teritoriului, precum i regimul
general privind autonomia local;
p) regimul general privind raporturile de munc, sindicatele, patronatele i
protecia social;
r) statutul minoritilor naionale din Romnia;
s) regimul general al cultelor;
t) celelalte domenii pentru care n Constituie se prevede adoptarea de legi
organice.
2. Decretele Preedintelui Romniei sunt izvoare de drept administrativ.
Constituia Romniei stabilete expres etapele juridice care tebuie
parcurse pentru pentru adoptarea unei legi.
Legtura juridic ntre actul normativ emis i statul de la care eman, este
realizat prin intermediul Preedintelui Republicii care, n calitate de
reprezentant al statului promulg legea, confirmnd astfel voina poporului,
ntr-o manier specific.
Potrivit tradiiei juridice oricrui stat, actul de confirmare a legii poate fi
un decret (preedinial, regal,) o hotrre ducal , etc.
n virtutea decretului, legea, (adica voina poporului), devine executorie n
interiorul i n exteriorul statului, iar prin publicare (la noi, n Monitorul
Oficial) devine opozabil tuturor (erga omnes).
Aadar, decretul de promulgare a unei legi nu este un act politic, ci un act
de executare sau mai bine zis, un act de putere n baza cruia, legea devine
aplicabil.
Preedintele este obligat sa respecte termenul i condiiile imperios
prevzute de Constituie referitoare la adoptarea decretului de promulgare,
nclcarea acestor termene viznd aspecte de administrare a funciei de
reprezentare a unui Stat .
Cum, nimeni nu este mai presus de lege, decretul emis cu nerespectarea
termenelor i a condiiilor prevzute expres, poate face obiectul unei cereri n
anulare, cu obligaia judectorului de a se pronuna de ndat asupra cererii de
suspendare pn la cercetarea motivelor de fond . Aadar, este vorba de
ipoteza n care, coninutul decretului nu este contestat dar se invoc nerspectarea
procedurii administrative n adoptarea acestuia.
Aceste dou operaiuni trebuie sa fie efectuate cu maxim urgen datorit
posibilelor urmri grave pe care le poate produce un decret adoptat de
reprezentantul Statului prin ncalcarea Constituiei. Precizm c nici cererii n
anularea decretului i nici celei de suspendare a efectelor decretului de
8
promulgare a legii (pn la judecata cererii n anulare), nu-i poate fi opus finele
de neprimire ntruct, puterea trebuie oprit prin putere, iar instana
judecatoreasc are competena i este obligat s sancioneze nclcarea
Constituiei tocmai de preedintele unui stat. n concluzie, legalitatea
procedurii de exprimare a vointei poporului prin promulgare este susceptibil de
verificare tocmai prin instituirea acestor termene i condiii de adoptare a
dectretului.
Tot n considerarea calitii sale de reprezentant al Statului, Preedintele
Romniei emite decrete individuale de numire i de eliberare din funcia de
judector i procuror.
Decretele preediniale dobndesc caracter normativ cnd sunt emise
pentru a rspunde la necesiti stringente, de urgen cum este, spre exemplu,
instituirea strii de asediu la care se refer art. 91 alin. 1 din Constituie.
3. Ordonanele ordinare i ordonanele de urgen ale Guvernului
Sunt acte normative emise de puterea executiv n situaii speciale
reglementate expres de Constituie, i numai n baza unor legi speiale de
abilitare adoptate de Parlament.
- Ordonanele ordinare sunt emise pe timpul vacanelor parlamentare
(decembrie-februarie i iulie-august), sens n care, Parlamentul deleag
Guvernului dreptul de a legifera prin emiterea de ordonane. Delegarea se
realizeaz pentru domeniile pentru care se adopt legi ordinare i se adopt n
caz de necesiti economice, sociale sau de alt natur.
Ordonanele au putere de lege pentru perioada n care activeaz. Guvernul
are obligaia s trimit ordonanaele spre aprobare Parlamentului care are
facultatea de a le aproba sau de a le respinge n ambele ipoteze fiind adoptat
legea de aprobare sau, dup caz, de respingere. n cazul n care ordonana este
respins aceasta nceteaz s mai produc efecte juridice.
- Ordonanele de Urgen sunt acte normative care pot fi adoptate de
Guvern n situaii excepionale, conform dispoziiilor art. 114 din Constituie.
Ordonanele de urgen intr n vigoare numai dup depunerea lor spre
abrobare la Parlament.
Abuzul comis de puterea executiv prin emiterea nejustificat de ordonae
de urgen reflect nclcarea ordinii constituionale, prin care Guvernele i
acord putere de legiferare pe domenii care se afl n competena de
relglementare exclusiv a Parlamentului. O astfel de practic are ca efect
substituirea puterii executive celei legislative, ignorararea propriilor atribuii
ale executivului, de punere n aplicare a legilor, nicidecum de edicatare a lor cu
influene pernicioase pentru un stat de drept.
Ordonanele de urgen au fora juridic a legii pentru perioada n care
activeaz, dar Parlamentul le poate aproba sau le poate respinge, n ambele
cazuri fiind adoptat o lege de aprobare sau de respingere.
n cazul n care ordonanele sunt respinse, ele nceteaz s mai produc
efecte juridice.
9
Aprobarea ordonanei prin lege semnific din punct de vedere juridic
incoporarea acestui act normativ inferior n actul normativ superior astfel c
ordonana va nceta s mai supravieuiasc peste legea care a aprobat-o.
Cu alte cuvinte, ordonanele guvernului acioneaz temporar, pn la
aprobarea sau la respingerea lor prin lege.
n ipoteza n care este aprobat de ctre Parlament, ordonana se
incorporeaz n lege, toate referirile sau modificrile legislative ulterioare
incorporrii sale urmnd s fie fcute n relaie cu legea i nicidecum cu
ordonana care, sub aspectul tehnicii legislative, nu mai exist. n pofida
Constituiei Romniei i a regulilor stabilite prin lege referitoare la tehnica
legislativ, nu este respectat ierarhia actelor normative.
ntr-adevr, conform art. 58 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind
normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative
4
, dac
sunt necesare intervenii asupra unor texte juridice, modificrile, i completrile
legislative pot fi edictate prin acte normative ulterioare de acelai nivel sau de
nivel superior.
n realitate, n cvasiunanimitatea cazurilor, legile care au incorporat
ordonanele sunt ignorate, iar modificrile ori completrile sunt operate prin
ordonane tot asupra ordonanelor, fiind astfel nclcate prevederile art. 58
alin.3 din legea precitat.
Exempli grazia:
1. Guvernul a adoptat Ordonana de Urgen privind activitatea de audit financiar nr. 75 din 1
iunie 1999;
2. OUG 75/1999 a fost aprobat cu Legea nr.133 din 19 martie 2002
pentru aprobarea Ordonanei de urgen a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit
financiar;
3. Prin Decretul Preedintelui nr.215 din 18 martie 2002
este promulgat Legea nr.133/2002 pentru aprobarea Ordonanei de urgen a Guvernului nr.
75/1999 privind activitatea de audit financiar;
4. Legea nr. 133/2002 a fost publicat n M.Of. nr. 230/5 Aprilie 2002, devenind opozabil
tuturor.
n pofida incorporrii OUG nr.75/1999 n Legea nr. 133/2002 i deci a ncetrii existenei ei ca act
normativ autonom, s-au efectuat urmtoarele operaiuni:
5. O.U.G. nr.75/01-06-1999 este republicat n Monitorul Oficial nr. 598/ 22 august 2003;
6. Cu Ordonana nr. 67 din 29 august 2002, Guvernul modific i completeaz O.U.G. nr.
75/1999 privind activitatea de audit financiar fr s se fac vorbire de Legea nr.133/2002 n
care s-a incorporat aceast OUG;
7. Cu Ordonana nr.37 din 29 ianuarie 2004 Guvernul modific i completeaz reglementrile
O.U.G. nr.75/01-06-1999 privind auditul intern, fr s se fac vorbire de Legea nr.133/2002
n care s-a incorporat aceast OUG;
8. Cu Legea nr.397 din 30 octombrie 2006
s-a modificat art. 6 alin. (1) tot din O. U.G. nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar,
republicat fr s se fac vorbire de Legea nr.133/2002 n care s-a incorporat aceast OUG ;
9. Cu Legea nr. 26 din 2 martie 2010
este aprobat modificarea i completarea O.U.G nr. 75/1999 privind activitatea de audit
financiar fr s se fac vorbire de Legea nr.133/2002 n care aceast OUG s-a incorporat;
10. Prin Decretul Preedintelui nr.330 din 1 martie 2010
este promulgat Legea (sic!) pentru modificarea i completarea Ordonanei de urgen a
Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar;
11. Legea nr. 26/2010 pentru modificarea si completarea O.UG nr. 75/1999 privind activitatea de
audit financiar este publicat n M. Of. nr.145, din 5 martie 2010.

4
Legea nr. 24/2000 a fost republicat n M. Of. Partea I nr. 260/ 21 aprilie 2010.
10
Aadar, n exemplul nostru, actul normativ care reglementeaz activitatea de audit financiar este Legea
nr.133/2002 dar toate actele normative ulterioare sunt ordonane.
Cu scopul de a eluda art. 58 alin.3 din Legea nr. 24/2000, textele ordonanelor modific i completeaz
tot OUG nr. 75/1999 dei, aceast ordonan nu mai exist din punct de vedere juridic din 5 Aprilie
2002cnd a fost incorporat n Legea nr. 133/2002.
4. Hotrrile de Guvern sunt acte care eman de la Guvern, au caracter
normativ i se ncadreaz n sfera de competen a executivului, respectiv, n
domeniul n care acesta poate reglementa.
Hotrrile de Guvern au fora juridic inferioar legii trebuie s corepund
legii, contrar putnd fi atacate n instana de contecios admnistrativ pentru
nelegalitate. Comparativ cu alte acte admnistrative, (ordine, instruciuni, etc.)
hotrrile de Guvern au for juridic superioar.
5. Hotrrile Consiliilor Locale i Consiliilor Judeene sunt acte cu
caracter normativ, cu aplicabilitate limitat la teritoriul comunei, oraului,
municipiului i, respectiv judeului.
Hotrrile luate de consiliilor locale i de consiliul judeean, n calitatea
lor de administrator al treburilor publice ale comunei, oraului, municipiului,
judeului adic, ale unitii administrativ teritoariale respective.
Cnd consiliile locale i judeene lucreaz n numele acestor persoane de
drept public, hotrrile sunt acte admnistrative, de putere public, devin
obligatorii pe ntrega unitate adminstrativ- teritorial, dup aducera lor la
cunotina cetenilor, iar conformitatea lor cu legea este verificat de prefect
care, pentru nelegalitate le poate ataca n contencios administrativ.
Sunt de asemenea acte administrative i hottrile cu caracter individual
emise de consilii care i n acest caz se mnaifest ca autoritate public dar aceste
hotrri produc efecte juridice mai restrnse, numai fa de cei interesai, de la
data comunicrii actului ctre acetia.
Exempli grazia: Hotrrea consiliului comunal, orenesc, municipal,
judeean avnd ca obiect atribuirea unui contract de achiziii publice.
Hotrrile consiliilor locale i judeene avnd ca obiect gestionarea
bunurilor ce fac parte din domeniul privat sau din domeniul public al
persoanelor juridice de drept civil (comuna, oraul municipiul, judeul) sunt acte
de gestionare curent a cror legalitate i oportunitate se verific de ctre Curtea
de Conturi, iar litigiile nscute n legtur cu aceste hotrri sunt de competena
instanelor de drept comun.
Hotrrile consiliilor locale i judeene avnd ca obiect administrarea
societilor comerciale nfiinate de acestea, sau exercitarea drepturilor sociale n
calitate de asociat n societi comerciale, sunt verificate de Curtea de Conturi,
iar litigiile nscute n legtur cu aceste hotrri sunt de competena instanelor
de drept comercial.
n toate ipotezele hotrrile consiliilor locare i ale judeelor aparin unui
organ colegial dar difer natura juridic a acestora n funcie de ipostaza n care
se afl consiliul respectiv.
11
6. Ordinele, Instruciunile, Deciziile, etc. au for juridic inferioar
hotrrilor de Guvern i, la fel ca hotrrile guvernului, nu se pot abate de la
lege.
Conform Legii nr. 24/2000 ordinele, instruciunile i alte asemenea acte
ale conductorilor ministerelor i ai celorlalte organe ale administraiei publice
centrale de specialitate sau ale autoritilor administrative autonome se emit
numai pe baza i n executarea legilor, a hotrrilor i a ordonanelor
Guvernului.
Ordinele, instruciunile, deciziile, etc. reprezint precizri tehnice, de
specialitate, emise de ctre minitrii pentru a oferi ajutor prin explicaii i
lmuriri asupra unor aspecte i proceduri dintr-un anumit domeniu de activitate.
Ordinele i Instruciunile nu leag judectorul n soluionarea unui
evenual litigiu privitor la chestiuni care au intrat n sfera precizrilor dar acestea
pot fi utilizate ca argumente de natur tehnic n msura n care nu contravin
legii n baza crora au fost emise.
n anumite situaii, dreptul de a adopta ordine sau instruciuni se
fundamenteaz pe lege nicidecum pe o hotrre a Guvernului creia nici
Constituia nici legea nu-i recunoate competena de a delega atribuii de
legiferare n favoarea funcionarilor administraiei.
Exempli grazia: Dei Legea nr. 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma n domeniul
sntii Ministerul Sntii Publice (art.15, art. 162, etc.) desemneaz Ministerul Sntii
ca autor al ordinelor, instruciunilor i/sau normelor metodologice de aplicare a legii,
Guvernul s-a erijat n putere legiuitoare, i prin art. 7. alin.7 din Hotrrea Guvernului 144
din 23 februarie 2010 privind organizarea i funcionarea Ministerului Sntii, l-a
mputernicit pe ministru s emit ordine, instruciuni i alte acte cu caracter normativ.
Alteori, ordinele acestor funcionari sunt lipsite de fundament juridic iar
coninutul lor este nelegal evident, nefiind opozabil.
Exempli grazia: Ordinul nr. 343 din 20 iulie 2010 publicat n M. Of. nr. 501al
Preedintelui ANRSC prin care stabilete obligaia pentru proprietarii din condominii de a
plti ntre 30 i 50% din totalul facturii emise de CET-uri cu titlu de cheltuieli comune, nu are
fundament nici n Legea nr. 230/2007 privind nfiinarea, organizarea i funcionarea
asociaiilor de proprietari, M. Of. nr. 43 din 18/01/2008 i nici ntr-o hotrre a Guvernului
Romniei privind aprobarea Normelor metodologice din 19 decembrie 2007 de aplicare a
Legii nr.230/2007.



2. Legislaie comunitar originar i derivat

1. Legislaia comunitar originar

Dreptul comunitar are ca izvoare normele juridice primare pe baza crora
s-a format Uniunea European respectiv, tratatele i actele normative asimilate
acestora, dar i actele derivate din tratate, adoptate de organismele europene,
precum i acordurile, conveniile ori protocoalele ncheiate cu statele tere la
care se adaug jurisprudena.
12
Prin urmare, izvoarele dreptului comunitar sunt formate din dreptul
originar, aflat la originea construciei europene, dreptul derivat, dreptul
convenional i din dreptul jurisprudenial.
1. Dreptul comunitar primar este constituit din ansamblul tratatelor i
actelor asimilate care delimiteaz cadrul constituional al Uniunii Europene,
respectiv din tratatele constitutive ale asocierilor (CECO; E.U.R.A.T.O.M.;
C.E.E), protocoalele i tratatele care au modificat i completat tratatele
constitutive, respectiv, Actul unic european din 1986, Tratatul de la Maastricht
din 1992, Tratatul de la Amsterdam din 1997.
Se poate afirma cu temei c tratatele Comunitii europene sunt izvoare
de drept dovad fiind existena obligaiei transpunerii directivelor n legislaia
intern.
Jurispruden comunitar
Curtea de justiie a Comunitii Europene a decis c este exclus ca o dispoziie a
tratatului s poat fi considerat caduc, sub cuvnt c din practica instituiilor comunitare sau
a statelor membre ar rezulta ca a czut n desuetudine. (Decizia C.J.C.E. n cauza nr.7/14
decembrie 1971, Comisia c/a Frana).
Tratatele cu relevan n raporturile comerciale la care Romnia este parte
sunt urmtoarele:
Tratatul de instituire a Comunitii Europene a Carbonului i Oelului
(CECO) ncheiat 18 aprilie 1951 la Paris, intrat n vigoare la 25 iulie 1951cu
durata de 50 de ani, a pus bazele unei noi Europe crend Adunarea
parlamentar ca nalt autoritate, Consiliul de minitri, Curtea de justiie i
Comitetul consultativ.
Acest tratat a ncetat la 23 iulie 2002 i nu a fost prorogat, competenele
acestei comuniti fiind absorbite de Comunitatea european;
Tratatul de instituire a Comunitii Europene a Energiei Atomice
(E.U.R.A.T.O.M.)
Acest tratat este rezultatul ntlnirii minitrilor celor 6 state membre ale
CECO, la 1 iunie 1955, la Messina unde au decis, cu excepia Franei,
abandonarea politicii de integrare european pe sectoare n favoarea integrrii pe
orizontal n cadrul unei uniuni economice a Europei, prin crearea unei piee
comune n care factorii produciei (munca, mrfurile, serviciile i capitalurile) s
aib liber circulaie..
Tratatele C.E.E. i EURATOM au prevzut ntre altele, eliminarea
drepturilor vamale ntre Statele membre, stabilirea unui tarif vamal exterior
comun, instaurarea unei politici comune n agricultur i transporturi; crearea
unui Fond social european, organizarea unei Bnci europene de investiii,
dezvoltarea unor relaii mai strnse ntre Statele membre.

Tratatul de instituire a Comunitii Economice Europene (C.E.E)
Acest tratat a fost ncheiat la Roma la 25 martie 1957 i a intrat n
vigoare la 1 ianuarie 1957 pe durat nelimitat,
Principiile directoare ale tratatului C.E.E. au instituit politici comune n
domeniile agriculturii, transporturilor i comerului, principalul obiectiv al pieii
13
comune fiind realizarea unui spaiu intern n care s fie asigurat libertatea de
circulaie a mrfurilor, a serviciilor, a capitalurilor i persoanelor conform cu
politica economic comun a statelor membre.
Actul unic european (A.U.E.) semnat la 17 februarie 1986 i intrat n
vigoare la 1 iulie 1987 a stabilit ca obiective creterea rolului Parlamentului
european, remedierea neajunsurilor n sistemul decizional comunitar i
ameliorarea capacitii de decizie a Consiliului.
Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene semnat la 7
februarie 1992 i intrat n vigoare la 1 noiembrie 1993, a creat o uniune
economic i monetar complet.
Titlul VI al acestui tratat a fost dedicat construciei unui spaiu de
libertate, i justiie.
Uniunea European intervine astzi n numeroase domenii iar importana
mijloacelor de aciune difer sensibil de la o materie la alta.
n domeniile care intereseaz fortificarea pieei unice, politica de integrare
i deci, interveniile U.E. au la baz transferuri de competen a statelor membre
n favoarea instituiilor comune.
n rndul politicilor puternic integrate, n care U.E. beneficiaz de
prerogative extinse se nscriu, politica comercial comun, politica agricol
comun, politica comun a transporturilor, i politica monetar.
Tratatul de la Amsterdam a fost semnat oficial la 2 octombrie 1997 i
intrat n vigoare la 1 mai 1999, a introdus modificri instituionale semnificative,
stabilindu-se c, din momentul n care procedura de coadeziune introdus prin
Tratatul de la Maastricht va avea o aplicare general, Parlamentul european va
deveni un adevrat co-legislator al Uniunii n toate domeniile, cu excepia
problemelor referitoare la uniunea economic i monetar pentru care se va
aplica n continuare procedura de cooperare; deciziile Consiliului se vor lua pe
baza votului majoritii calificate i nu cu unanimitate; preedintele Comisiei
ndeplinete un rol mai incisiv spre a impulsiona activitatea instituiei.
Tratatul de la Nisa semnat la 26 februarie 2001 i intrat n vigoare la 1
februarie 2003 a adus nouti semnificative n materia instituiilor comunitare.
Tratatul de adoptare a Constituiei pentru Europa cunoscut i sub
numele de "Constituia European" a fost semnat la Roma la 29 octombrie 2004,
ns procesul de ratificare s-a blocat n primvara anului 2005 cnd prin
referendumurile organizate, cetenii Franei i ai Olandei au votat impotriva
adoptrii constituiei.
Tratatul de la Lisabona a fost semnat la 13 decembrie 2007 la summitul
de la Lisabona, Portugalia, a amendat Tratatul privind Uniunea Europeana i
Tratatul instituind Comunitatea European i a intrat n vigoare la 1 ianuarie
2009.
Tratatul de la Lisabona stabilete competene excluive ale Uniunii
Europene, competene partajate cu statelor membre i atribuii de sprijinire.

Conveniile
14
Pentru efectele produse n raporturile comerciale interne, prezint
importan conveniile ntruct reprezint instrumentul ideal prin care principiile
dreptului comunitar se aplic n legislaia intern. Sunt deci izvoare de drept:
Convenia european pentru aprarea drepturilor omului i a
liberilor fundamentale (C.E.D.O.) ncheiat la Roma la 4 noiembrie 1950
5
.
Convenia a fost amendat i completat prin protocoale ulterior
ncheiate:
- Protocolul nr. 1 Paris, 20 martie 1952;
- Protocolul nr.3/6 mai 1963;
- Protocolul nr.4 Strasbourg, 16 septembrie 1963;
- Protocolul nr.5/20 ianuarie 1966;
- Protocolul nr.6, Strasbourg, 28 aprilie 1983;
- Protocolul nr.7, Strasbourg, 22 noiembrie, 1984;
- Protocolul nr.8/19 martie 1985;
- Protocolul nr.9, Roma, 6 noiembrie 1990;
- Protocolul nr.10, Strasbourg 25 martie 1992.
Fiind ratificat (mpreun cu protocoalele) de Romnia, Convenia pentru
aprarea drepturilor omului poate fi invocat de pri i de judectorul naional,
n cadrul unui proces, sub aspect substanial sau procedural, legislaia intern nu
ofer soluii corespunztoare respectrii drepturilor i libertilor fundamentale.
Este de precizat c, judectorii naionali sunt obligai ca, din oficiu, s
dea efect principiului nscris n art. 6 din CEDO i a dispoziiilor care ocrotesc
libertile i drepturile fundamentale ale omului, aceast obligaie revenindu-i
cu att mai mult n ipotezele n care, legea intern nu prevede calea sau mijlocul
de restabilire a respectivului drept nclcat.

2. Legislaia comunitar derivat

Legislaia derivat din tratatele europene respectiv, directivele i
regulamentele, dar i deciziile, recomandrile i avizele sunt instrumente
privilegiate de realizare a pieei comune, cu vocaia de a interveni n domeniile
n care exist contradicii sau diferene substaniale ntre legislaiile naionale, i
a fi aplicate direct n ordinea juridic intern.
Directivele sunt instrumente privilegiate de realizare a pieei interioare.
Ele intervin n domeniile n care exist contradicii sau diferene semnificative
ntre legislaiile naionale i garanteaz armonizarea acestora i transpunerea la
nivel naional a principiilor fundamentale ale Pieei comune.
Directivele pot fi adoptate de:
- Consiliul european;
- Consiliul i Parlamentul european;
- Comisia european, n calitate de putere normativ autonom sau prin
abilitarea dat de Consiliu;

5
Romnia a ratificat Convenia pentru aprarea drepturilor omului prin Legea nr.30/18 mai 1994. Legea
nr.30/1994 a fost publicat n M.Of. nr. 135/31 mai 1994, Partea I.
15
- Banca central european cu scopul ndeplinirii misiunilor ncredinate
Sistemului European de Bnci Centrale.
Directivele sunt acte care fac obiectul msurilor naionale de transpunere
prin traducere, executare sau introducere n ordinea de drept intern.
Conform Tratatului UE directivele trebuie s se limiteze la enunarea
principiilor, criteriilor generale i regulilor finale destinate s fie transpuse, prin
norme detaliate n legislaia intern.
n privina sectorului agricol, al transporturilor, al armonizrii legislaiei i
al dreptului de stabilire al persoanelor, sunt emise directive detaliate n care sunt
precizate normele interne pe care Statele sunt inute s le adopte.
Directivele generale sunt obligatorii pentru statele membre, iar directivele
individuale sau particulare sunt obligatorii pentru unul sau mai multe state
membre.
Comparativ cu regulamentele, directivele conin msuri mai suple i au
intensitate normativ mai redus sub aspectul c acord Statelor membre
libertatea s aleag forma i mijloacele de realizare a obiectivelor vizate.
Prin urmare, directivele care cuprind obligaii de rezultat, las facultatea
statelor membre de a opta pentru msurile sau mijloacele de punere n aplicare.
Romnia a transpus directivele comunitare n materia societilor
comerciale, a concurenei comerciale i parial n materia transferurilor
transfrontaliere de capital, a operaiunilor bursiere cu valori mobiliare i cu alte
titluri de credit.
Alturi de directive, celelalte acte normative respectiv, regulamentele,
recomandrile, i deciziile Comunitii europene alctuiesc legislaia
comunitar derivat i reprezint incontestabil un izvor de drept specific i
autonom.
Regulamentele sunt principalele izvoare de drept derivat.
Regulamentele pot fi emise de:
- Consiliul european;
- Consiliul i Parlamentul european;
- Comisia european, n calitate de putere normativ autonom sau graie
prin abilitarea dat de Consiliu;
- Banca central european cu scopul ndeplinirii misiunilor ncredinate
Sistemului European de Bnci Centrale.
ncepnd cu anii 1962, 1971 i 1979, Curtea de Justiie a Comunitii
Europene a decis c regulamentele au calitatea de izvoare directe de drept,
fiind: acte de aplicabilitate general aceasta nsemnnd c ele nu se aplic unui
numr limitat sau desemnat ori identificabil de destinatari, ci unei categorii de
persoane, abstract desemnate, i unor situaii determinate n mod obiectiv
(Exempli gratia: productorilor de fructe i legume); obligatorii n toate elementele lor,
inclusiv a anexelor parte integrant din ele, deoarece fixeaz imperativ un
rezultat ateptat i mijloacele ce tebuie utilizate pentru realizarea obiectivului
fixat; obligatorii att pentru instituiile Comunitii ct i pentru Statele membre
i rezidenii acestora, i c, att timp ct ilegalitatea nu a fost stabilit de ctre
16
judector, nu este admisibil punerea n discuie de ctre statele membre a
autoritii lor, i nici aplicarea lor de o manier incomplet sau selectiv; direct
aplicabile n toate Statele membre, ceea ce nseamn c se integreaz n blocul
legalitii interne, nefiind permis transformarea lor n norme juridice naionale
prin introducerea lor n ordinea juridic intern sau prin alt msur naional;
executorii eo ipso, orice modalitate de executare care ar compromite sau ar
obstacula aplicarea lor simultan i uniform n Statele membre, este considerat
contrar tratatului de instituire a Comunitii.
Cel mai important efect al regulamentelor este cel al naterii directe a
drepturilor i a obligaiilor n favoarea ori n sarcina persoanelor private care, n
faa judectorului naional, pot invoca prevederile respectivului regulament
att ntr-un litigiu purtat cu o alt persoan fizic sau juridic de drept privat ct
i cu Statul membru prin organizaia sau autoritatea public.
Deciziile sunt acte normative individuale obligatorii n toate elementele
lor, pentru destinatarii pe care i desemneaz.
Curtea de Justiie a Comunitii Europene a statuat c deciziile sunt acte
individuale de executare a dreptului comunitar deoarece se adreseaz unor
subiecte determinate.
Deciziile pot fi emise de:
- Consiliul european;
- Consiliul i Parlamentul european;
- Comisia european, n calitate de putere normativ autonom sau prin
abilitarea dat de Consiliu;
- Banca central european cu scopul ndeplinirii misiunilor ncredinate
Sistemului European de Bnci Centrale.
Recomandrile i avizele nu sunt obligatorii astfel c, exceptnd
recomandrile C.E.C.A. a cror natur juridic este similar directivelor C.E i
CEE, ele nu pot face obiectul unui recurs contencios.
Cu toate c nu sunt obligatorii i nu impun o aciune legislativ la nivel
naional, recomandrile pot constitui obiect de informare i de preluare
voluntar n reglementrile adoptate de statele membre
6
. .

3. Principii, acorduri, convenii i tratate internaionale

La legislaia comunitar originar i derivat trebuie adugat legislaia
comunitar convenional.
n calitate de entitate dotat cu personalitate juridic internaional,
Uniunea European are capacitatea de a ncheia acorduri internaionale cu
Statele tere.
Legislaia convenional comunitar este format din conveniile,
acordurile i asocierile comerciale ncheiate ntre statele membre i a celor

6
Exempli gratia: Recomandarea Comitetului European pentru reglementarea valorilor mobiliare din 10
februarie 2005, viznd actualizarea uniform a Regulamentului Comisiei Europene referitor la prospectele
informative.
17
ncheiate ntre statele membre i rile extracomunitare care influeneaz
dreptul naional n care s-au transpus.
Principiile, acordurile, conveniile i tratatele internaionale au rolul de a
armoniza dreptul aplicabil att n raporturile interne ct i n raporturile
internaionale. De la data aderrii la U.E. toate obligaiile asumate de
Romnia n acordurile i tratatele internaionale sau bilaterale, privind comerul,
cooperarea economic i investiiile, trebuie renegociate sau denunate pentru a
le face compatibile cu obligaiile de stat membru.
Armonizarea normelor de drept privat la nivel internaional i ncheierea
conveniilor n domeniile de interes comun reflect iniiativa i eforturile
susinute ale unor organisme create de state, ntre care primul loc este ocupat de
U.N.I.D.R.O.I.T. aflat sub egida O.N.U.
n msura n care, prile contractante recurg la reguli ale cror efecte
sunt unanim recunoscute, judectorul naional este inut s le aib n vedere la
soluionarea conflictului litigios.
ntre acordurile, conveniile i tratatele ncheiate de Romnia pentru
comer, prezint importan deosebit urmtoarele:
- Convenia de la Geneva din anul 1930 asupra cambiei i din anul 1931
asupra Cecului;
- Convenia de la Berna din anul 1890 asupra transporturilor feroviare;
Convenia de la Varovia din anul 1929 asupra transportului aerian;
- Convenia de la Viena din anul 1980 asupra vnzrii internaionale de
mrfuri;
- Convenia de la Haga din anul 1973 asupra rspunderii pentru daunele
produse de lucruri;
- Convenia asupra legii aplicabile contractelor de intermediere i
reprezentrii ncheiat la 14mai 1978, intrat n vigoare la 1 mai 1992;
- Convenia asupra titlurilor, adoptat n cea de a XIX a sesiune
diplomatic a Conferinei de la Haga de drept internaional privat care
stabilete normele juridice aplicabile titlurilor financiare deinute de
intermediari;
- Convenia de la Haga adoptat din 15 noiembrie 1965 referitoare la
notificarea i comunicarea n strintate a actelor judiciare i
extrajudiciare n materie civil i comercial, la care Romnia a aderat
prin Legea nr.124/10 aprilie 2003
7
.
Acordul General pentru Tarife Vamale i Comer intrat n vigoare la 1
ianuarie 1948 (G.A.T.T.) aplicabil n comerul cu bunuri, este rezultatul
eforturilor ntreprinse de reprezentanii unui numr de 23 de state, organizai
ntr-o comisie care, n perioada aprilie octombrie 1947, au iniiat negocierile
pentru reducerea taxelor vamale i a altor restricii n comerul internaional
8
.

7
Legea nr.124/2003 a fost publicat n M.Of.nr.265/16 aprilie 2003, Partea I.
8
Romnia a semnat Acordul privind articolul VI din GATT i l-a ratificat prin Decretul nr.183/16 iunie 1980.


18
Acest acord i altele conexe acestuia au fost revizuite i mbuntite n
cursul mai multor runde de negocieri ntre care, runda de la Uruguay a durat din
1986 pn n anul 1994.
Dup negocieri complexe, i n baza ideii avansate de Canada i
Comunitile Europene n anul 1990, s-a ncheiat Acordul de la Marrakesch din
15 aprilie 1994 privind constituirea Organizaiei Mondiale de Comer (O.M.C.).
La 1 ianuarie 1995 a fost creat Organizaia Mondial a Comerului
(O.M.C.) organism internaional a crei structur intern i sistem de reguli
adoptat, vizeaz ca obiectiv principal, meninerea pieelor deschise i accesul la
piee, prin nlturarea obstacolelor constnd n impunerea brusc i arbitrar a
unor restricii asupra importurilor. Romnia, este membr fondatoare a acestei
organizaii de la 1 ianuarie 1995.
Desigur c spre a fi compatibile acquis-ul comunitar, se impune
renegocierea unor clauze din acordurile sau tratatele ncheiate de Romnia, ntre
acestea cele mai importante fiind:
Acordul dintre Guvernul Romniei i Guvernul Canadei semnat la
Bucureti la 17 aprilie 1996 privind promovarea i protejarea reciproc a
investiiilor;
Acordul comercial de pli ncheiat de Guvernul Romniei i Guvernul
Japoniei semnat la Tokio la 30 noiembrie 1960;
Tratatul de comer i navigaie ncheiat de Romnia i Japonia, semnat
la Tokio la 1 septembrie 1969.
Subliniem c, n scopul de a aplica angajamentele sau cu scopul de
explica detaliat, modul sau modalitile de colaborare ntre instituii, ori cu
intenia de a fi exprimat o opinie, sunt emise diverse acte sub denumirile de:
program, rezoluie, declaraie, recomandare, comunicare, deliberare, concluzie,
cod de conduit, etc.
n principiu aceste acte nu au valoarea juridic a unor izvoare de drept
comunitar ntruct nu au aptitudinea de a crea drepturi.

Seciunea 3. Aciunea legii n timp, n spaiu i asupra persoanelor

1. Aciunea legii n timp
Normele de drept produc efecte juridice n perioada n care sunt n
vigoare.
Aplicndu-se numai la fapte care se petrec n timpul ct sunt n vigoare,
ele nu sunt nici retroactive, nici ultraactive, ceea ce nsean c nu se aplic
faptelor petrecute nainte de intrarea lor n vigoare, nici celor petrecute dupa
ieirea lor din vigoare.
Cu alte cuvinte, o lege nou nu se aplic trecutului, ntruct nu poate fi
impus o lege care, la data faptelor sau contractelor, acea lege nu exista, dup
cum o lege abrogat nu poate guverna fapte sau contracte nscute la data la care
nu mai exista. .
19
Cu toate acestea, actele i faptele rmn supuse legii sub imperiul creia
s-au nscut ceea ce nseman c sub acest aspect vechea lege ultraactiveaz.
Potrivit art. 15 alin.2 din Constituia Romniei, unele dispozitii normative
se aplic retroactiv, asupra unor fapte care s-au petrecut nainte de intrarea n
vigoare a legii. Este vorba de legea penal mai favorabil care se aplic
infraciunilor comise sub imperiul legiivechi, abrogate.
Actul prin care nceteaza existenta unor norme juridice se numeste
abrogare. Abrogarea poate fi expres cnd ntr-un act normativ se arata n mod
expres ca un altul superior sau anumite articole ale lui se abroga.
Abrogarea poate fi indirecta, cnd legea noua se margineste sa
mentioneze ca dispozitiile anterioare, contrare prevederilor ei, se abroga, fara a
se mentiona n mod direct actul normativ ce se abroga sau articolele lui.
Abrogarea mai poate fi implicit cnd actul normativ sau noile acte normative
nu abroga n mod expres pe cele vechi, dar prin regulile pe care le prescriu se
abat de la vechea reglementare. Abrogarea implicit este o manifestare de vointa
a organelor care emit acte normative, exprimata printr-un act normativ
corespunzator. Acest act normativ va fi considerat act de abrogare, chiar daca nu
cuprinde nici o clauza expresa de abrogare, dat fiind ca o lege posterioara
desfiinteaza orice alta contrara, daca aceasta este anterioara.
O alta form de ncetare a aciunii n timp a normelor juridice este
cderea n desuetitudine.
Ea a actionat n mod expres fata de acele norme juridice ce reglementau
relatiile sociale, care, datorita schimbarilor social-economice intervenite, nu mai
aveau teren de aplicare, fara ca ele sa fie abrogate , nici expres, nici tacit.
2. Aciunea legii n spaiu
Problema care se ridica n legatura cu aplicarea normelor juridice n spatiu
este aceea de a sti daca ele se aplica tuturor persoanelor ce se gasesc pe un
anumit teritoriu, indiferent daca sunt sau nu cetateni ai tarii respective si daca ele
se aplica sau nu unor fapte savrsite n afara teritoriului tarii. n aceasta ordine
de idei, o mare importanta o are stabilirea sensului exact al notiunii de teritoriu.
Notiunea de teritoriu are n domeniul dreptului o alta semnificatie dect notiunea
geografica de teritoriu. n acest sens, prin teritoriu se ntelege, n afara
ntinderilor de uscat si apa, si spatiul nconjurator ( subsolul si spatiul aerian)
asupra caruia un stat si exercita suveranitatea. n doctrina juridica romana
navele si aeronavele nu intra n cadrul notiunii juridice de teritoriu. Faptele
savrsite pe o nava sau aeronava romana sunt socotite ca fapte savrsite pe
teritoriul tarii, ca urmare a extinderii efectului legii noastre nationale, iar nu a
extinderii notiunii de teritoriu. n notiunea de teritoriu, n sens juridic, sunt
cuprinse urmatoarele elemente: o suprafata terestra, apele interioare, marea
teritoriala, precum si subsolul si spatiul aerian corespunzator acestora. Limitele
teritoriului sunt cele indicate prin frontiere de stat. Frontiera terestra este
delimitata prin borne, movile de pamnt, diverse semne naturale, si desparte
uscatul dintre doua state. n cazul n care frontiera o formeaza o apa curgatoare
20
sau statatoare statele stabilesc, prin conventii bilaterale, modul n care-si vor
exercita suveranitatea. n lipsa unor conventii, care sa reglementeze aceasta
problema, fiecarui stat i apartine o portiune care sa determine, n cazul apelor
curgatoare dupa linia celei mai mari adncimi, iar in cazul apelor statatoare dupa
linia mediana. n situatia n care doua state sunt legate ntre ele prin poduri,
frontiera se stabileste la mijlocul podului. n cazul marii teritoriale, frontiera o
constituie linia exterioara a acesteia. Frontierele aeriene sunt precizate cu
ajutorul unor linii perpendiculare ce pornesc de pe frontierele terestre sau
acvatice n sus, pna la limita inferioara a spatiului cosmic. Frontierele de stat
sunt inviolabile ca si teritoriul statului, iar regimul lor juridic se stabileste prin
acte interne sau conventii internationale ncheiate ntre tarile limitrofe.
Principalele cazuri de neaplicare a legii unei tari asupra tuturor
persoanelor de pe teritoriul sau sunt : imunitatea diplomatica, statul juridic al
consulilor, regimul juridic al unor categorii de straini.
Imunitatea diplomatica consta n exceptarea unor persoane care exercita
anumite activitati diplomatice de la jurisdictia statului strain pe teritoriul caruia
se gasesc
3. Aciunea legii asupra persoenlor
Dou principii stau la baza acestei instituii: cel a personalitatii normelor
juridice i al egalitii tuturor persoanelor n fata legii. Principiul personalitatii
normelor juridice nseamna ca toate persoanele fizice si juridice, aflate pe
teritoriul unui stat, trebuie sa respecte regulile juridice din acel stat dar, n
acelasi timp, se afla sub protectia juridica a sistemului de drept al tarii
respective. n ceea ce priveste statutul persoanei fizice principiul este acela ca
se aplica legea sa nationala, afara numai daca prin dispozitii speciale nu s-a
prevazut altfel, potrivit art. 11 Lg. 105/1992 cu privire la raporturile de drept
international privat. Principiul egalitatii tuturor persoanelor n fata normelor
juridice si a autoritatilor- acest principiu este consacrat n Constitutia Romniei
la art. 14 alin. 1, unde se prevede ca cetatenii sunt egali n fata legii, si a
autoritatilor publice, fara privilegii sau discriminari. De aceleasi reglementari
se bucura att cetatenii straini, ct si apatrizii care locuiesc n Romnia (art. 18
alin. 1 Constitutie). Cu privire la persoanele juridice Lg. 105/1992 prevede ca:
persoana juridica straina, recunoscuta n Romnia si desfasoara activitatea pe
teritoriul tarii n conditiile stabilite de legea romna referitoare la exercitarea
activitatilor economice, sociale, culturale sau de alta natura. Cu privire la
straini regimul national se completeaz cu alte dispoziii privind:
- acordarea, pentru categorii determinate de cetateni straini a unor drepturi
care sunt convenite prin conventii internationale sau sunt prevazute ca atare n
legislatia statului respectiv;
21
- clauza cele mai favorizate care consta n acordarea pentru cetateanul strain
a unor drepturi care nu pot fi mai restrnse dect drepturile pe care acel stat le
acorda cetatenilor apartinnd altor state.
Seciunea 4. I nterpretarea normelor juridice
Pentru a-i atinge scopul avut n vedere la emitere, normele juridice trebuie
nelese n coninutul lor printr-un proces de interpretare, operatiune logico-
rationala menit s lmureasc sensul ntelesului legii i stabilirea continutului
acesteia. Necesitatea interpretarii normelor juridice decurge si din faptul ca, n
redactare lor, se foloseste o exprimare concisa, legiuitorul concentrnd la
maximum ideile pe care vrea sa le exprime. De aici decurge sarcina organelor de
interpretare de a dezvalui, n procesul interpretarii, continutul real al normei,
ntreaga gama de situatii pe care legiuitorul a avut-o n vedere la redactarea ei.
Cu ct reglementarea cuprinsa n norma juridica este mai minutioasa, cu ct are
n vedere o diversitate de elemente, cu att problemele interpretarii sunt mai
putine.
1. Interpretarea oficial - aparine organului de stat abilitat s desprind
nelesul textului legal .
2. Interpretarea neoficial este opera juritilor cercetatori, i /sau
practicieni ai dreptului, n carul proceselor prin pledoarii, a activitilor
tiinifice prin lucrri, monografii, articole, etc. n care se susin i se
argumenteaz tiintific coninutul normelor juridice i spiritul legii.
3. M etode de intepretare a normelor juridice
Pocedeele utilizate pentru descoperirea continuului prevederilor normelor
juridice n scopul aplicarii concrete i corecte, denumite metode de interpretare,
sunt: metoda gramatical, metoda sistematic , metoda istoric, metoda
logic, i metoda analogic
3. Uzanele comerciale interne i internaionale
Uzanele comerciale sunt practici nenserate ntr-o lege dar nsuite i
respectate de o categorie profesional sau de o colectivitate dintr-un anumit
areal, localitate sau loc.
Uzanele comerciale sunt clauze nserate repetat n contracte care au
devenit reguli juridice la care prile se refer tacit, iar dac privesc o
profesiune, nlturarea lor nu este posibil dect prin clauze exprese.
Partea care, n justiie, se prevaleaz de uzane, trebuie s fac proba lor.
Dac aceste practici nu sunt cunoscute sau consacrate de jurispruden, existena
i aplicarea lor pot fi atestate de personaliti, consultani strini, membrii ai
camerei de comer, magistrai, sau de alte personaliti.
22
Sunt edificatoare regulile uniformizate aplicabile n raporturile din
comerul internaional, rezultat al efortului unui colectiv de specialiti din
diferite ri, reunii ntr-un Comitet Special. n anul 1990 Camera de Comer i
Industrie Paris a publicat n Broura nr.460, uzanele codificate cu titlul
INCOTERMS Termeni comerciali internaionali, (International Comercial
Trems) n ediie bilingv (francez i englez).
Regulile INCOTERMS sunt de un real folos practicii i jurisprudenei.
Cele din anul 2000 cuprindeau 13 termeni comerciali clasificai n funcie de diverse
criterii.
Dup momentul i locul livrrii mrfii i a modului de mprire ntre contractai a
riscurilor i costurilor vnzrii, termenii pot fi grupai n 4 categorii:
1. Grupa E cu un singur termen:
2. Grupa F cu trei termeni:
3. Grupa C cu patru termeni:
4. Grupa D cu cinci termeni:
n anul 1941 S.U.A. au unifiat uzanele comerciale americane ntr-un cod, sub denumirea The Revised
American Foreign Trade Definitions R.A.F.T.D. (Definiii Revizuite ale Comerului Internaional American),
nelesul termenilor utilizai n Codul RAFTD fiind similar celor din INCOTERMS 1990.

La 1 Ianuarie 2011 au intrat n vigoare noile reguli INCOTERMS 2010 create de
Camera Internaional de Comer .

Au fost introduse nouti interesante raportat la cele din anul 2000, ntre
care :
O nou clasificare a termenilor;
Reducerea termenilor de la 13 la 11 ;
Simplificarea anumitor termeni;
Introducerea unei note orientative pentru nelgerea semnificaiei i
funciei fiecrei reguli.
Noile INCOTERM disting termeni penru transportul fluvial/maritim i termeni
pentru celelate transporturi.

Termenii maritimi sunt:
1. FAS (Free Alongside ship);
2. FOB (Free On Board);
3. CRF (Cost and Freight);
4. CIF (Cost Insurance and Freight
Termenii pentru oricarei alt situaie sunt:
5. EXW (Ex Works);
6. FCA (Free Carrier);
7. CPT (Carriage Paid To);
8. CIP (Carriage and Insurance Paid To);
9. DAT (Delivered At Terminal);
10. DAP (Delivered At Place);
11. DDP (Delivered Duty Paid)
23


Uzanele au valoarea unor clauze contractuale cu putere de lege, astfel c
ntr-un conflict litigios, n funcie de nelesul lor, judectorul stabilete unde
ncep i unde se sfresc drepturile i obligaiile prilor din contractul comercial
internaional, fr a avea atribuia de a le interpreta ntr-un alt sens dect cel dat
de cod, i nici s le le modifice.
1. Jurisprudena naional i comunitar
Desigur c jurisprudena nu constituie un adevrat izvor formal al
dreptului, dar nu poate fi negat contribuia hotrrilor judectoreti la
elaborarea dreptului.
Jurisprudena comunitar are o influen mai puternic asupra crerii
dreptului.
Exemplul concludent este oferit de teoria concurenei neloiale i a
practicilor restrictive de concuren instituii care sunt rezultatul
jurisprudenei, Curtea de Justiie a Comunitii Europene (C.J.C.E.)
9
, avnd o
contribuie deosebit la interpretarea i completarea legislaiei europene
referitoare la practicile restrictive de concuren.
Jurisprudena Curii Europene a Drepturilor Omului (C.E.D.O.) i
jurisprudena Curii de Justiie a Comunitilor Europene (C.J.U.E.) influeneaz
covritor legislaia i jurisprudena naional.
ntr-adevr, n cauzele deduse judecii, judectorul naional este chemat
s invoce direct, nu numai dreptul comunitar, n msura n care dreptul intern
este lacunar sau contravine legislaiei comunitare, dar chiar s se raporteze la
jurisprudena C.E.D.O i a C.J.U.E.


4. Aplicarea dreptului naional, i prioritatea aplicrii dreptului
comunitar
1.Principiile generale de drept
Principiile generale de drept sunt reguli sau prescripii juridice
fundamentale care reflect cerinele obiective ale evoluiei societii, ale
convieuirii sociale, ale asigurrii echilibrului necesar ntre ndatoririle unora i
obligaiile altora.
tiinele juridice au creat principii specifice de drept civil cum este cel al
neretroactiviii legii civile i comerciale cu excepia legii penale sau
contravenionale mai favorabile (art. 15 alin.2 din Constituia Romniei); al
reparrii prejudiciului cauzat prin fapte ilicite, al desfiinrii actului juridic
principal i ca o consecin, a celor subsecvente bazat pe soarta juridic a
accesoriului care urmeaz soarta principalului (accesorium sequitur principale);
nici o fapt ilicit nu exist n afara legii (nullum delictum sine lege) specific
dreptului comercial; principiul legalitii incriminrii (nullum crimen sine lege)

9
ncepnd cu 1 Ianuarie 2009 dat la care a intrat n vigoare Tratatul de la Lisabona, CJCE este denumit
Curtea de Justiie a Uniunii Europene (C.J.U.E.).
24
sepcific dreptului penal; principiul accesului la justiie i al paritii de tratament
pentru toate prile (auditur et altera pars) specific n dreptul procesual.
Cel mai important principiu este ns cel al preemiunii dreptului
comunitar asupra dreptului intern obligatoriu pentru Statele membre, iar
pentru Romnia ncepnd cu 1 Ianuaurie 2007.
Prioritatea dreptului comunitar n ordinea juridic intern a Romniei are
fundament constituional, acest principiu fiind consacrat de art. 20 alin.1 i alin.
2 din Constituie n care s-a statuat expres: Dispoziiile constituionale privind
drepturile i libertile cetenilor vor fi interpretate i aplicate n concordan
cu Declaraia Universal a Drepturilor Omului, cu pactele i cu celelalte tratate
la care Romnia este parte (1); Dac exist neconcordane ntre pactele i
tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romnia este
parte, i legile interne, au prioritate reglementrile internaionale, cu excepia
cazului n care Constituia sau legile interne conin dispoziii mai favorabile (2).
Acelai principiu este afirmat de art. 148 alin. 2 i alin.4 din Constituie
care stabilete imperativ: Ca urmare a aderrii, prevederile tratatelor
constitutive ale Uniunii Europene, precum i celelalte reglementri comunitare
cu caracter obligatoriu, au prioritate fa de dispoziiile contrare din legile
interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (2); Parlamentul,
Preedintele Romniei, Guvernul i autoritatea judectoreasc garanteaz
aducerea la ndeplinire a obligaiilor rezultate din actul aderrii i din
prevederile alineatului (4).
Prioritatea dreptului comunitar a fost afirmat constant n jurisprudena
CJCE , o relevan deosebit prezentnd hotrrile de principiu pronunate n
cauzele: C- 6/64/15 Iulie 1964 Costa v/s Enel; C-35/79/15 decembrie 1976
Simmenthal SA v/s. Ministerul de Finanae Italia (Simmenthal I); C-106/77/ 9
Martie 1978, Administraia Finanaelor de Stat v/s SC Simmenthal SA (
Simmenthal II) i C- 70/77/28 Iunie 1978 Simmenthal v/s Administraia
Finanaelor de Stat iar garantarea respectrii acestui principiu revine statelor
membre, organului legislativ, i autoritii judectoreti care pot fi trase la
rspundere pentru nclcri ale dreptului comunitar i obligate la msuri menite
s elimine consecinele ilicite ale unei nclcri a legislaiei CE
10
.
Este de precizat c sistemul juridic al Tratatului CEE este integrat n
sistemele legislative ale Statelor membre iar destinatarii acestor norme sunt att
statele membre ct i cetenii lor.

10
Motivele asupra responsabilitii pentru nclcri ale dreptului comunitar au fost expuse de CJCE n rezolvarea
chestiunii prejudiciale obiect al Hottrii CJUE din 5 Martie 1996 dat n cauzele reunite C-46/93 i C-48/93 -
Brasserie du pcheur SA v/s Germania i The Queen v/s Secretariatul de sat pentru transport , ex parte:
Factortame Ltd .a ; al Hotrrii din 19 noiembrie 1991 n cauzele reunite C-6/90 i C-9/90, Andrea Francovich
i Danila Bonifaci i alii contra Republica Italian.



25
Prin urmare, dreptul comunitar are aplicabilitate imediat, efectul
direct, prioritar i integral n Statele membre.
Aplicabilitatea imediat presupune c normele comunitare se integreaz
automat n ordinea juridic intern a statului membru, fr a fi necesar
introducerea lor prin norme naionale.
Efectul direct presupune c normele comunitare au aptitudinea de a crea
drepturi i obligaii n favoarea i respectiv, n sarcina persoanelor private i deci
pot fi invocate direct i n faa judectorului naional.
Efect prioritar nseamn c n caz de conflict ntre normele comunitare i
normele juridice interne, cele interne sunt nlturate n favoarea celor
comunitare.
Efectul integral presupune c normele comunitare sunt obligatorii ntr-o
manier complet i nu selectiv pentru Statele membre, instituiile Comunitii
ct i pentru rezidenii acestora.
Aadar, principiul preemiunii dreptului comunitar presupune interdicia
Statelor membre de a crea un drept contrar dreptului comunitar sau de a adopta
acte normative n domenii care sunt rezervate strict dreptului comunitar.
n aceste condiii, prghia juridic prin care este aprat acest principiu este
chestiunea prejudicial care poate fi invocat n faa oricrei instane naionale,
iar decizia asupra trimiterii aparine numai judectorului naional. Decizia CJUE
va reflecta interpretarea dreptului comunitar cu efecte opozabile n cauza dedus
judecii n instana naional.


26
CAPITOLUL II. PARTICIPANII LA VIAA JURIDIC


Orice raport juridic se nate ntre persoane care devin subiecte de drepturi
i obligaii.

Seciunea 1. Subiectele raportului juridic
n principiu, subiectele unui raport juridic pot fi numai oamenii.
Cu scopul de a evidenia forma individual sau organizat, de grup, n care
oamenii particip la raporturi juridice, distingem ntre persoane:
- fizice
- juridice

1. Persoana fizic
Persoana fizic se identific prin nume, prenume, sex, cetenie, domiciliu,
etc. iar persoana juridic prin forma organizatoric, denumire, naionalitate,
sediu, etc.
Titularul unui drept are calitatea de subiect activ iar cel cruia i este opus o
obligaie are calitatea de subiect pasiv.
Calitatea de subiect de drept presupune capacitatea civil adic, att capacitatea
de folosin ct i capacitate de exerciiu .
1.Capacitatea de folosin a persoanei fizice const n aptitudinea de a
dobndi drepturi. Este o nsuire inerent persoanei dobndit de la natere i
chiar din faza concepiei (copilul poate fi titularul unei donaii dac se nate viu
i este viabil).
2. Capacitatea de exerciiu a persoanei fizice const n aptitudinea de a
exercita drepturi i de a-i asuma obligaii prin ncheierea de acte juridice sau
prin svrirea de fapte juridice
Persoana fizic are capacitatea de exerciiu deplin la 18 ani majoratul
Minorul pn la 14 ani este lipsit de capacitate de exerciiu drepturile sale
sunt exercitate de prini sau tutore
Minorul de 14 ani -16 ani are capacitate de exerciiu restrns - ncheie acte
juridice cu ncuviinarea prealabil a prinilor sau tutorelui
Minorul de 16 ani are capacitate de a ncheia contract de munc sau acte
juridice prin care s-i asume obligaii ce nu pot depi din valoarea pe care
ar fi putut s i le asume majorul

2. Persoana juridic (moral)
Persoana juridic este creat de persoane fizice sub forma unei entiti
colective creia legea i recunoate calitatea de subiect de drept numai dac
ndeplinete cumulativ cele trei condiii care vor fi prezentate mai jos.
1. Capacitatea de folosin a persoanei juridice const n aptitudinea de
a dobndi acele drepturi necesare realizrii scopului stabilit sub forma
obiectului de activitate i activitilor determinate prin actul de constituire.
27
Este o nsuire specializat n raport cu scopul pe care persoana juridic i l-a
propus a-l atinge i pentru care a fost constituit.
Capacitatea de folosin a persoanei fizice nceteaz prin moarte iar a
persoanei juridice, prin dizolvare.
2. Capacitatea de exerciiu a persoanei juridice const n aceeai
aptitudine de a-i exercita drepturi i de a-i asuma obligaii prin ncheierea de
acte juridice sau prin svrirea de fapte juridice. Capacitatea de exerciiu a
persoanei juridice se dobndete la data constituirii sale legale. (ex: societatea
comercial dobndete capacitate de exerciiu, la data nmatriculrii n registrul
comerului).
Diferena este c prin natura lor, persoanele juridice nu pot ncheia direct
acte juridice i nici svri fapte juridice, fiind necesar s acioneze prin
intermediul organului de conducere care poate fi unipersonal (format dintr-o
singur persoan)
11
sau colegial (format din mai multe persoane)
12
. La rndul
su, organul de conducere desemneaz mandatarii sau administratorii care vor
forma organul de executare, din rndul crora se va numi persoana fizic ce va
pune n aplicare voina organului de conducere adic voina persoanei juridice.
Pentru faptele ilicite comise n exercitarea funciei rspunde cel care le-a
comis, att fa de cel prejudiciat ct i fa de persoana juridic (ex:
administratorul unei societi comerciale care i-a depit mandatul dat de
adunarea general a asociailor i a ncheiat contracte prejudiciabile ori n
conflict de interese; membrii unui consiliu local sau judeean care prin votul lor
au contribuit la adoptarea unei hotrri prejudiciabile intereselor publice, etc.).
3. Condiiile dobndirii calitii de persoan juridic

Nu orice entitate colectiv are calitatea de persoan juridic.
Pentru a dobndi aceast calitate este necesar ntrunirea cumulativ a trei
condiii:
1. - o organizare de sine stttoare adic o structur intern i unitar care s-
i permit s acioneze n raporturile cu alte persoane. Exemplu, societatea
comercial are adunare general, consiliu de administraie, comisia de cenzori,
deci organ de conducere, organ de executare i de reprezentare i organ de
control.
2. un scop determinat, licit i corespunztor normelor moralei.
3. - un patrimoniu propriu, distinct de cel al persoanelor care creeaz
respectiva persoan juridic.
Persoanele intr n raporturi juridice i dobndesc calitatea de subiecte de
drept.

Seciunea 2. Subiectele raportului de drept comercial
1. Comercianii

11
Ex: Societatea cu rspundere limitat cu un singur asociat.
12
Ex: Societatea pe aciuni, societatea cu rspundere limitat cu mai muli asociai, universitile, asociaiile,
fundaiile, liceele, etc.
28
1. Comercianii-persoane fizice
Pot dobndi calitatea de comerciant majori avnd capacitate de exerciiu
deplin.
n categoria comercianilor persoane fizice sunt incluse i asociaiile
familiale
13
.
2. Comercianii persoane juridice
Sunt entitile care formeaz cea de-a doua categorie de comerciani. Fac
parte din acest categorie, societile comerciale sau cooperatiste, i ali
ntreprinztori cu vocaie la personalitate juridic. n funcie de dimensiunea
activitii, legea include n aceast categorie:
- societi comerciale de dimensiune redus, denumite impropriu micro-
ntreprinderi;
- societile comerciale i societi cooperatiste de dimensiune medie,
denumite impropriu , ntreprinderi mijlocii;
- societile comerciale, companiile naionale, grupuri de interes
economic, de dimensiuni considerabile, denumite impropriu
ntreprinderi mari.
Fiind ntreprinztori colectivi, societile comerciale desfoar comerul
sau producia pe baza capitalului i, de regul, a muncii altor persoane,
activitatea lor oglindind aciuni prevalent organizatorice, profesional-
specializate.
Poate avea calitatea de subiect sau de parte ntr-un raport juridic de drept
comercial i asociaiile sau fundaiile, persoane juridice de drept privat fr
scop patrimonial supuse normelor Codului civil i ale legii speciale dedicate
acestor persoane
14
.
Termeni i expresii cheie:
- capacitate de folosin - momentul dobndirii
- capacitate de exerciiu - momentul dobndirii
- persoan subiect de drept - parte n proces


13
Precizm c acte normative recente utilizeaz eronat sintagma ntreprindere individual pentru a-l desemna
pe comerciantul sau pe ntreprinztorul persoan fizic, precum i expresiile ntreprinderi mari, mijlocii i mici
pentru a desemna societile comericiale, adic pe comercianii persoane juridice.
14 Legea nr. 246/18 iulie 2005 publicat n M.Of. nr. 656/25 Iulie 2005 pentru aprobarea O.G. nr. 26/ 30
ianuarie 2000 cu privire la asociaii i fundaii, publicat n M.Of.nr . 39/31 ianuarie 2000.
29
CAPITOLUL III. PATRIMONIUL


Seciunea 1. Noiunea, compoziia, definiia i trsturile patrimoniului

Orice persoan fizic sau juridic are un patrimoniu.
1. Noiunea de patrimoniu
Patrimoniul nu a primit o definiie legal, iar coninutul su a fost redat cu
referire la bunurile, dreptuile i obligaiile unei persoane.
n acest sens, art. 1718 Codul civil configureaz noiunea de patrimoniu
stabilind c orice persoan obligat personal este inut a-i ndeplini
ndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile i imobile, prezente i
viitoare.
Aadar, ntr-o exprimare obinuit, activul patrimonial este alctuit din ceea
ce posed o persoan iar pasivul din ceea ce datoreaz.

2. Compoziia patrimoniului: Bunurile, drepturile i obligaiile
patrimoniale -

A. Bunurile patrimoniale
Pornind de la textul legal, doctrina juridic a dezvoltat noiunea de
patrimoniu n strns relaie cu persoana, cu bunurile, drepturile i obligaiile
corelative ale persoanei.
ntr-adevr, potrivit legii, persoana i pltete datoriile cu bunurile
proprietatea sa, ceea ce nseamn c bunurile care fac obiectul dreptului
propriu
15
sunt localizate n patrimoniul titularului.
Pe de alt parte, fiind susceptibile de nsuire prin exercitarea dreptului de
proprietate, bunurile se afl n interdependen cu patrimoniul care la rndu-i
corespunde noiunii de proprietate pentru a exprima averea deinut de o
persoan precum i datoriile acesteia nscute n relaie cu averea dobndit.
nc din antichitate dreptul roamn a recunoscut situaia apartenenei depline
i exclusive a unui res privata la un civis (cetean al Romei), protejat prin ius
civile conform cruia, proprietarul (dominus) are facultatea de a folosi bunul,
de a-l modifica i chiar de a-l distruge, dreptul su fiind garantat prin aciunea
n revednicare
16
(rei vindicatio).
Raportat la consideraiile expuse, bunurile, drepturile i obligaiile unei
persoane se localizeaz n activul i n pasivul patrimonial al acesteia.
Dreptul roman nu cunotea termenul bun, fiind utilizat noiunea de res,
rebus (lucru, lucruri), pentru romani fiind res orice poriune din lumea real
apt de a fi obiect al unui drept patrimonial.

15
Termenul proprietate provine din latinescul proprietas creat din cuvntul proprius (propriu) cu semnficiaia
dreptului deplin de a ctiga i a dispune de bunurile proprii.
16
n dreptul roman, aciunea n revendicarea bunului (rei vindicatio) presupunea afirmarea violent a unei
puteri asupra lucrului ( res vi dicere ).
30
Aadar, nu orice lucru este considerat bun.
ntr-adevr, lucrul care are valoare economic, de utilizare sau de schimb este
un bun ntruct genereaz venit, folosin sau alte beneficii.
Aadar, bunul reprezint o valoare economic necesar persoanei i
susceptibil a fi nsuit prin intermediul drepturilor patrimoniale.
Sensul economic al noiunii de bun este amplu cuprinznd toate bunurile
ocrotite juridic, n timp ce sensul juridic este mai restrns, cuprinznd doar
acele lucruri care au aptitudinea de a statisface nevoi sau a fi utile omului, fiind
susceptibile de apropriere de ctre persoane prin mijloace de dispoziie
obinuite i disponibile nevoilor omului n canitate limitat.
Cu alte cuvinte, sunt bunuri doar lucrurile care prezint cumulativ,
nsuirile de a fi util, accesibil i limitat.
Aadar, pentru a putea fi calificat ca bun, un lucru trebuie s fie util i
susceptibil de a face obiect al aproprierii. n acest profil, unele lucruri dei sunt
utile, folositoare, nu au calitatea juridic de bunuri deoarece nu pot fi apropriate
(aerul, ploaia, soarele, etc.) ntruct asupra lor omul nu poate dobndi
prerogativele specifice dreptului de proprietate
17
.

1. Clasificarea bunurilor patrimoniale
Toate sistemele juridice au clasificat bunurile dup importana economic
avut la o anumit perioad, fiind stabilit chiar o list a acestora, modificat cu
timpul de evoluia necesitilor.
n concepie juridic tradiional, toate bunurile sunt mobile sau imobile.
Aceast diviziune bazat pe criteriul fizic al posibilitii de deplasare, prezent
n cazul mobilelor i absent n cazul imobilelor, a rmas de actualitate dar cu
timpul s-a relativizat.
n dreptul roman distincia esenial ntre lucruri nu se baza pe mobilitatea
lor, ci pe valoarea acestora exprimat prin aa numitul mancipatio adic,
aptitudinea de a fi transferat n proprietate.
Altfel spus, bunurile se distingeau ca valoare n funcie de calitatea lor de a fi
res mancipi prin opoziie cu res nec mancipi i nu de caracterul lor mobil sau
fix. n aceast concepie, valoarea bunurilor res mancipi era major ntruct
puteau face obiectul transferului de proprietate.
Mancipatio era un acord solemn, cu sorginte foarte ndeprtate, pe care l puteau ncheia doar cetenii
roamni (sui iuris) deoarece numai ei, i ulterior i latinii, aveau dreptul s exercite ius commercii. Structura
acordului mancipatio era aceea a unui act n virtutea cruia, se realiza imediat schimbul lucrului contra unu
numr corepunztor de de metale (aes) pe care cumprtorul (mancipio accipines) le pltea vnztorului
(mancipio dans) . Ritualul se desfura n prezena a cinci martori ceteni romani avnd capacitate deplin
(puberi) i a celui de-al aselea de aceeai condiie care se numete cntritorul public (libripende).
Cumprtorul (mancipio accipiens) innd n mini bucile din bronz denumite - aes rude (buci neregulate
din bronz care reprezentau premoneda roman) declar solemn c lucrul care este obiectul mancipatiei i
aparine: eu spun c acest lucru este al meu n baza dreptului Quiriilor i l-am cumprat cu aceste aes rude.
Succesiv, aeaz pe balana inut de libripende bronzul care este cntrit i predat vnztorului (mancipio dans)
cu titlul de pre.

17
La acest gen de bunuri au fcut referiri juritii romani care au considerat c aerul, marea sunt n folosina
comun a tuturor oamenilor, iar lucrurile sacre, religioase, sfinte sunt extra-patrimonium adic, nu se afl n
patrimoniul niciunei persoane.
31
Mancipatio era deci o vnzare imaginar sau fictiv (simbolic) echivalent semnificaiei actului legitim n
expresie latin- actus legitimus- a crei ncheiere nu putea fi supus vreunei condiii sau termen. Juristul roman
Iustinian a suprimat n textele clasice din compilaia sa, orice referire la mancipatio pe care a nlocuit-o cu
termenul traditio. Cu timpul, formalismul cerut acestui act a devenit realmente simbolic, vorbindu-se chiar de
mancipio nummo uno care presupunea predarea unei singure monede cu scopul de a continua tradiia Romanilor
n plan juridic
18
.
De asemenea, dreptul roman distinge ntre res in patrimonio i res extra patrimonium; res in
commercio i res extra commercium; res divini iuris (sacre, religioase i sfinte) i res humani iuris care
se divideau n res private (care se divid n res mancipi i res nec mancipi; n res corporales i res
incorporales; n res fungibili i res infungibili) i res publicae destinate in usu publico (strzile, pieele,
etc.).

I. n concepie juridic tradiional, toate bunurile sunt mobile sau imobile.
Sub aspect juridic, noiunea de bun poate fi regsit n diverse ipostaze
formnd categorii crora le sunt incidente norme juridice specifice. Aadar, n
funcie de natura bunurilor se disting bunuri mobile i imobile.
- Bunurile mobile cele care pot fi deplasate prin for proprie sau a unei
energii strine fr a le fi afectat starea.
Unele bunuri sunt mobile prin ncorporare sau prin determinarea legii
(fabrica, terenul,construciile, etc. devin mobile n cazul n care devin elemente
componente ale fondului de comer).
n funcie de modul n care pot fi percepute se disting bunuri mobile corporale
i bunuri mobile necorporale.
- bunurile corporale cele care au o existen material, o nfiare
concret (casa, teren, main, etc.) i pot fi luate n posesie sau stpnire fizic.
Bunurile mobile sunt corporale prin natura lor (crile, mobila, gazul, energia
electric, aerul, apa, etc.) sau prin determinarea legii (aciunile, obligaiunile
emise de societile comerciale).
- bunurile incorporale cele care nu au o existen concret, ci una
abstract, neputnd fi luate n posesie sau stpnire fizic.
Sunt considerate bunuri mobile incorporale toate drepturile reale (de
uz, uzufruct, gaj,); drepturile de crean (cele referitoare la sume de bani dar i
la obligaii de a face, de a nu face); drepturile intelectuale (de proprietate
artistic, literar, de proprietate industrial, (asupra firmei, embleme, mrcii de
comer, de fabric, desenelor i modelelor industriale, etc.
Fondul de comer este considerat un bun mobil incorporal chiar dac n
componena sa intr i bunuri imobile care, avnd aceeai destinaie, a
exploatrii comerciale, devin mobile adic valori.
Aciunile i obligaiunile emise de societile pe aciuni sunt drepturi de
crean i deci, bunuri mobile incorporale sau valori mobiliare.

18
n perioada Evului mediu cnd au aprut documentele scrise ale contractelor i obligaiilor ntocmite de ctre
bnci cu titlul de element constitutiv al acordului de voine (negotium juirs), fiind asrfel suprimate gesturile
rituale imuabile i cuvintele specifice procedurii de transfer a dreptului prin mancipatio i stipulatio (Stipulatio
este o obligaie verbal care se realiza printr-o ntrebare i rspuns de genul: Promii solemn c vei da? Promit
solemn!; Vei da? Voi da! ; Promii garanie? Promitgaranie!; Vei face? Voi face! .)



32
Pentru a fi puse n circulaie se ncorporeaz n suporturi de hrtie sau
magnetic i devin titluri de credit.
Prile sociale emise de societile de persoane (SNC, SCS) i de cele de
persoane i capital (SRL i SRL unipersonal) reprezint valori similare
banilor.
Clasificarea bunurilor prezint relevan sub mai multe apsecte, astfel:
- dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile corporale se transmite
prin remiterea bunului n materialitatea (tradiiune);
- dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile incorporale se transmite
prin cesiune, transfer sau gir, n funcie de specia n dicuie( crean,
aciune, obligaiune, cambie, bilet la ordin, cec, etc.).
- Bunurile imobile cele care nu pot fi deplasate, fiind fixe: ...... prin
natura lor (construcii, terenuri); prin ncorporare (conductele pentru
gaz, ascensorul, cultura pe picior, arborii pe picior, emineul,
scocurile, etc.); prin destinaie sau afectaiune (uneltele agricole de
arat, de tiat arborii, petele din eleteu, iepurii, stupii de albine,
etc) sau prin obiectul la care se refer (sunt drepturile reale imobiliare
principale; uzufructul imobilului, servitutea, emfiteoza; drepturile reale
accesorii: ipoteca, rivilegiile care greveaz un imobil ).
Clasificarea bunurilor prezint relevan sub mai multe apsecte, astfel:
- drepturile asupra bunurilor imobile se pot constitui numai cu ndeplinirea
unor formaliti specifice, constnd n nscrierilor n Cartea funciar, iar
dac bunurile aparin unui comerciant, i prin nregistrarea lor n registrul
comerului;
- constituirea n garanie a bunurilor imobile se face prin contractul de
ipotec, n timp bunurile mobile pot fi date n garaie real prin contractul
de gaj;
- bunurile imobile pot fi dobndite n proprietate prin prescripie achizitiv
implicnd o posesie prelungit, linitit, public i sub nume de
proprietar;
- bunurile mobile pot dobndite n proprietate prin simpla luare n posesie
exercitat cu bun credin;
Dreptul de proprietate i alte drepturi asupra bunurilor imobile se dovedesc
pe baza nregistrrilor din Cartea Funciar i din Registrul comerului.

II. n funcie de modul de individualizare se disting bunuri certe i bunuri
de gen.
- bunurile certe sunt individual determinate prin calitile proprii
(autoturismul Ford, Casa de locuit proprietatea d-lui Popescu, etc.);
- bunurile de gen sunt determinate generic prin nsuirile speciei sau
categoriei din care fac parte i se individualizeaz prin msurare,
numrare, cntrire.
33
Distincia nre bunurile certe i bunurile de gen prezint relevan sub mai multe
aspecte. Astfel:
- transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor certe de la vnztor la
cumprtor are loc chiar momentul acordului de voine;
- transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor generice are loc la data
individualizrii prin msurare, cntarire sau numrare;
- din momentul consensului asupra transferului proprietii asupra bunurilor
certe, riscul pieirii bunurilor este suportat de proprietar;
- riscul pieirii bunurilor de gen este suportat de ctre debitorul obligaiei de
predare (vnzatorul n cazul contractului de vnzare-cumprare);
- bunurile de gen nu pier (genera non pereunt) astfel c debitorul obligaiei
de predare (vnzatorul) are oricnd posibilitatea s procure bunuri de
acelasi gen pe care s le predea cumprtorului;
- n privina bunurilor de gen, obligatia de predare se execut la locul unde
se afl debitorul obligatiei de predare;
- n privina bunurilor certe, obligaia de predare este locul unde se afl
bunurile.

III. n funcie de modul n care pot fi nstrainate se disting bunuri aflate n
circuitul civil i bunuri scoase din circuitul civil.
- bunuri aflate n circuitul civil pot forma obiectul material al oricror
acte juridice, fiind permise fr limitri, dobndirea sau nstrinarea lor;
- bunuri scoase din circuitul civil nu pot face obiectul unui act juridic,
nefiind susceptibile de a fi apropriate.
IV. n funcie de statutul juridic privat sau public - al subiectului care deine
sau dobndete proprietatea bunului se disting bunuri ca fac parte din
domeniul public i bunuri ce fac parte din domeniul privat.
- bunurile din domeniul public aparin statului, comunelor, oraelor,
judeelor;
- bunurile din domeniul privat aparin oricrei persoane fizice sau
juridice i pot face obiectul oricror acte juridice.
Distincia ntre bunurile din domeniul public i bunurile din domeniul
privat prezint relevan sub mai multe aspecte, astfel:
bunurile din domeniul public al statului sunt:
- inalienabile - nu pot fi nstrinate prin acte juridice;
- insesizabile - nu pot fi revednicate sau urmrite n vederea dobndirii lor;
- imprescriptibile dreptul nu se pierde, statul avnd posibilitatea s
acioneze oricnd pentru a le revendica.

V. n funcie de aptitudinea de a fi folosit n mod repetat, se disting bunuri
comsumtibile i necomsumtibile.
- bunurile consumptibile cele care la prima ntrebuinare se consum
fizic (pine sau alt aliment) sau juridic (moneda nstrinat);
- bunurile neconsumptibile- cele care prin ntrebuinri succesive nu-i
pierd existena material (casa, terenul, maina, etc.).
34
Distincia ntre bunurile comsumtibile i necomsumtibile prezint relevan
sub mai multe aspecte. Astfel:
- numai un bun consumptibil poate constitui obiectul material al
contractului de mprumut de consumaie (mutuum);
- numai un bun neconsumptibil poate constitui obiectul material al
contractului de mprumut de folosin (comodat).
VI. n funcie de aptitudinea de a produce beneficii se disting bunuri
frugifere i nefrugifere .
- bunurile frugifere cele care produc bunuri noi denumite fructe
naturale sau fructe civile (chiria, renta, etc.) fr ca producia s
distrug bunul mam ;
- bunurile nefrugifere sunt toate celelalte.
VII. n funcie de aptitudinea lor de a fi nlocuite unele cu altele se disting
bunuri fungibile i bunuri nefungibile.
- bunurile fungibile cele care se afl ntr-o echivalen i se pot
substitui cu altele avnd acelai efect al executrii obligaiilor (n loc
de predarea frigiderului se predau banii n echivalent valoric) ;
- bunurile nefungibile cele care au o individualitate proprie i nu pot
fi nlocuite cu altele pentru a se considera c obligaia este executat
(tabloul Omul cu tichia albastr) .
Distincia ntre bunurile certe i bunurile de gen prezint relevan sub mai
multe aspecte. Astfel:
- numai n cazul bunurilor fungibile, obligaiile se sting prin
compensaie;
- numai n cazul bunurilor fungibile, exist posibilitatea executrii
obligaiei alterantive.
VIII. n funcie de aptitudinea lor de a fi mparite n natura lor se disting
bunuri divizibile i indivizibile.
- bunurile divizibile cele care se pot mpri, fragmenta sau tia material
sau intelectual fr a-i pierde valoarea economic ( o pine);
- bunuri indivizibile - cele care nu se pot mpri fr a-i pierde valoarea
economic (aparatul de radio, TV, maina, etc.)
Distincia ntre bunurile divizibile i bunurile indivizibile prezint relevan sub
mai multe aspecte. Astfel:
- bunul divizibil se poate mpari n cazul sistrii indiviziunii;
- bunul indivizibil va putea fi atribuit integral doar uneia din pri n cazul
sistrii indiviziunii, urmnd ca celuilalt coproprietar s-i fie pltit
cntravaloarea cotei de porpietate denumit sult.
IX. n funcie de legtura juridic ntre ele, se disting bunuri principale i
bunuri accesorii.
- bunurile principale cele care au o existen de sine stttoare i
un regim juridic specific;
- bunurile accesorii cele care depind de alte bunuri al cror regim
juridic l urmeaz conform principiului (accesoriul urmeaz soarta
35
juridic a principalului ( emineul ncorporat n peretele camerei
devine bun imobil, burlanele montate pe construcie, etc.).
Existena patrimoniului ca realitate este surprins ntr-o manier riguroas de
tiinele economice (economie politic i economia afacerilor) care au impus
obligaia de a ine i organiza evidena contabil a operaiunilor care se
localizeaz att n activul ct i n pasivul patrimonial al persoanei juridice.
Pe aceast cale, latura activ i latura pasiv a patrimoniului a devenit
palpabil facilitnd pe cale de consecin, nelegerea acestei construcii
juridice.
Cu referire la comerciant persoan fizic sau persoan juridic, activul
patrimonial este compus i din acele bunuri necesare exercitrii activitii
comerciale i utilizate pe o durat ndelungat.
n considerarea calitii acestor persoane, legea impunea ntocmirea
patrimoniului brut, format din ansamblul de bunuri, drepturi pe care
comerciantul le posed i la care se adaug datoriile i alte angajamente
financiare, evaluate la preul pieei precum i a patrimoniului net, format din
bunurile i drepturile unui comerciant, exprimate valoric, din care s-au sczut
datoriile i alte angajamente financiare exprimate valoric.
2. Evidenierea contabil a bunurilor patrimoniale
n concepie economic bunurile nu sunt separate dup criterii juridice fiind
ncluse n anumite categorii, stabilite de legea contabilitii i nregistrate n
conturile contabile, n balanele analitice, balana sintetic i bilanul anual sub
denumirea de imobilizri corporale, incroporale i financiare fr a se ine
seama dac sunt mobile sau imobile.
Raportat la regulile contabilitii bilanul contabil cuprinde:
- imobilizri corporale (terenuri, construcii, materiale i utilaje
industriale, material de transport, mobilier, de birou i informatic, etc.);
- imobilizri incorporale ( brevete, mrci, i alte bunuri chiar o
univeralitate sub forma fondului de comer);
- imobilizri financiare (anumite creane i titluri respectiv: mprumuturi,
cauiuni, titluri de credit (cambia, biletul la ordin, polita de asigurare,
recipisa de depozit), valori mobiliare (aciuni, obligaiuni i alte
participaiuni i titluri deinute n societi comerciale i/sau la alte
instituii).
Unele bunuri (construciile, mijlaocele de transport, etc.) sufer n fiecare an o
pierdere de valoare ireversibil denumit amortisment, iar altele sufer
o pierdere de valoare al crui nivel este incert i care poate fi reversibil, motive
pentru care se formeaz aa numitul provizion de depreciere.
n cele dou ipoteze pierderile de valoare diminueaz valoarea patrimoniului
comerciantului persoan fizic sau juridic. n acest caz, Valoarea
patrimonial = Valoarea net = Valoarea de cumprare
Amortismentul sau provizionul pentru depreciere.
Bunurile se concretizeaz n specia lor prin aplicarea legii contabilitii.
36
n acest sens, stocurile i producia n curs de execuie reprezint ansamblul
bunurilor i serviciilor care formeaz patrimoniul persoanei juridice, destinate
vnzrii n stare neprelucrat sau dup prelucrarea lor n procesul de producie,
ori destinate consumului la prima lor utilizare.
Cu alte cuvinte, contabilitatea regurpeaz elementele patrimoniului care nu
rmn pe timp lung n activitate fiind transformate, prin vnzare, (mrfurile sau
produsele finite, n creane) prin transformare (creanele n lichiditi prin
reglementarea cu clienii,etc. ).
Aceste bunuri sunt evideniate ca structur i ca aprtenen la patrimoniu sub
forma aa numitului activ circulant formnd:
- stocurile n curs de execuie, aflate n gestiune deci n patrimoniul
porpriu al comerciantului, i care se gsesc n depozitele sau spaiile
proprii (produse finite, mrfuri, ambalaje materii prime n depozite,
magazii, magazine, locuri de producie) sau la teri;
- stocuri aflate n gestiune, dar care nu fac parte din patrimoniul propriu
(sunt tocurile primite spre preluare sau n custodie i consignaie. Aceste
stocuri se nregistreaz distinct n conturi n afara bilanului);
- stocuri provenite din cumprri din afara unitii patrimoniale (materiile
prime i materialele consumabile);
- creanele clienilor sume de bani ce urmeaz a fi ncasate de la clinei
consecutiv vnzrii pe credit;
- alte creane sume de bani ce urmeaz a fi ncasate de la ali teri
nelegate de vnzare;
- valori mobiliare de plasament titlrui de credit cumprate cu scop
specualtiv;
- disponibiliti - active sau fonduri disponibile n banc, n cas.
Trebuie precizat c n sens contabil, un activ nu este acelai lucru cu bunurile
din activul patrimonial sau cu dreptul de proprietate ci reprezint orice form n
care se poate pstra bogia.
Contabilitatea evideniaz proprietatea prin "capital" iar activelei
pasivele de capitalul propriu n sensul c Activele = Pasivele + Capitalul
propriu.
Prin urmare, capitalurile proprii sunt resursele proprii ale comerciantului
afectate activitii comerciale ntr-o manier durabil de ctre exploatant sau
asociai i care vor fi rambursate, de regul, la ncetarea societii comerciale.
Capitalurile proprii sunt:
- capitalul social real aporturile asociailor n bani i n natur- care
reprezint garania creditorilor sociali;
- rezervele pri din benficiile obinute de societatea comercial care nu
au fost distribuite asociailor sub forma dividendelor;
- rezultatul exerciiului diferena ntre veniturile i obligaiile
exerciiului financiar-contabil sub forma pierderii sau profitului.
Profitul unei societi comericiale se distribuie sub forma rezervelor ctre
societatea comercial i ctre asociai sub forma dividendelor.
37
Datoriile exigibile considerate capitaluri strine sunt compuse din :
- datorii pe termen lung compuse din mprumuturi (descopriri bancare,
concursuri bancare);
- datorii pe termen scurt fa de furnizori rezultate (din cumprri de bunuri
sau de servicii pe credit); fa de stat (impozite, taxe, tva); fa de salariai i alte
organisme sociale (legate de munc, sarcini sociale, etc.); alte datorii.
Pasivul patrimonial este compus din datoriile (obligaiile, sarcinile) care pot
fi evaluate n bani. Ele constau din obligaia de a da, obligaia de a face i
obligaia de a nu face.

B. Drepturile patrimoniale

Clasificarea drepturilor patrimoniale

Drepturile patrimoniale sunt drepturi subiective civile (crora le
corespund obligaii corelative) al cror coninut este economic i evaluabil n
bani.
Spre deosebire de drepturile patrimoniale, drepturile extra-patrimoniale
(dreptul familiei, dreptul la personalitate, drepturi intelectuale) nu sunt dect
consecine excepionale pecuniare ale drepturilor patrimnoiale.
Drepturile patrimoniale se calific n drepturi reale i drepturi personale
(de crean).
Drepturile reale implic un raport direct asupra lucrului, conferind
titularului o putere direct asupra lucrului fr intervenia terilor.
Drepturile personale implic o relaie persoanal care confer titularului o
crean contra debitorului.
1. Drepturile reale sunt cele n temeiul crora titularul exercit
prerogativele asupra unui bun n mod direct, fara mijlocirea altei persoane.
- drepturile reale principale - cele care au o existen de sine stttoare.
Sunt drepturi reale:
- dreptul de proprietate;
- dreptul de uz;
- dreptul de uzufruct;
- dreptul de abitatie;
- dreptul de servitute;
- dreptul de superficie;
Drepturile reale derivate din dreptul de proprietate public sunt:
- dreptul real de administrare conferit prin legi speciale regiilor autonome i
altor persoane juridice asupra bunurilor din domeniul public;
- dreptul de concesiune dobndit n baza procedurilor de achiziii publice;
- dreptul real de folosin asupra unor bunuri imobile constituit n favoarea
persoanelor juridice fr scop lucrativ.
- drepturile reale accesorii cele care nu au o existen de sine stttoare
aflndu-se n conexiune cu dreptul principal al crui accesoriu se constituie.
38
Sunt drepturi accesorii;
- dreptul de ipotec;
- dreptul de gaj;
- dreptul de privilegiu;
- dreptul de retenie.
Dreptul de ipotec se constituie asupra unui imobil determinat
proprietatea unei alte persoane, fr deposedare, prin menionarea acestei sarcini
n CF sub C+ conferind creditorului ipotecar dreptul de a urmri bunul i de a fi
pltit, cu prioritate, din preul acelui bun n cazul n care nu execut obligaia
asumat.
Dreptul de gaj se constituie asupra unui bun mobil al debitorului sau ale
unei tere i confer titularului dreptul de a fi pltit cu prioritate, din preul
obinut n cazul n care debitorul nu execut obligaia asumat.
Dreptul de privilegiu este recunoscut unor creditori n considerarea
naturii creanelor lor i const n plata cu prioritate din valoarea bunurilor
debitorilor, chiar fa de creditorii ipotecari posteriori (ex: cheltuielile de
executare).
Dreptul de retenie confer prerogativa de a reine lucrul i a refuza
restituirea ctre propritar pn n momentul cnd acesta va executa porpria
obligaie fa de debitorul su. (invocarea de ctre chiria a cheltuielilor
efectuate cu pstrarea, i ntreinerea imobilului).
Stingerea dreptului sau constatarea nulitii unui drept principal are ca
efect stingerea dreptului accesoriu.
Drepturile accesorii sunt afectate garantrii unor drepturi de crean.
2. Drepturile personale (de crean) sunt cele n temeiul crora
subiectul activ creditorul pretinde subiectului activ debitorul s
ndeplineasc obligaia de a da, de a face, de a nu face.
Drepturile personale difer de drepturile personale nepatrimoniale. Sunt drepturi
personale neaptrimoniale: numele, pseudonimul, viaa, sntatea, integritatea fizic, demnitatea,
intimitatea vieii private, creaia tiinific, artistic, literar sau tehnic, iar pentru persoana
juridic, marca , firma, emblema, desenele i modelele industrale, precum i a oricror altor
drepturi nepatrimoniale.
Este necesar distincia ntre drepturile de creaie sau proprietate
intelectual care implic recunoaterea autorului operei, creaiei artistice,
literare, tiinifice, etc. i a drepturilor rezultate din aceast calitate, i drepturile
patrimoniale rezultate din valorificarea i/sau exploatarea operei. Cu alte
cuvinte, ct vreme, opera, lucrarea, marca, emblema, etc. nu intr n circuitul
comercial, asupra lor autorul exercit dreptul personal nepatrimonial
19
.
Odat cu cesionarea dreptului de folosin, att cedentul ct i cesionarul
dobndesc i exercit drepturi patrimoniale
20
.

19
Aceste drepturi personale nepatrimoniale sunt supuse Legii nr.8/1996 a drepturilor de autor si a drepturilor
conexe publicaat n M.Of. nr.60/26 Martie 1996.
20
n aceast ipotez, autorul-proprietar transmite dreptul de exploatare/folosin a operei prin contracte speciale
supuse normelor de drept comerical.
39
Valorificarea operei de ctre autor sau motenitorii acestuia, implic
transferul dreptului real de folosin, de exploatare cu atributele de posesie (jus
possidendi), de folosire ( jus utendi) de culegere a fructelor civile (jus fruendi) i
de a dispune de oper, (jus abutedi) din punct de vedere material (modificare,
transforamre, distrugere, etc.) i juridic (nstrinarea total sau parial.
Prin urmare, drepturile reale sunt drepturi absolute ntruct sunt
opozabile tuturor persoanelor obligate s se abin de la savrirea oricarei
aciuni prin care s-ar aduce atingere drepturilor patrimoniale subiective.
Comparativ, drepturile realative sunt opozabile numai acelor persoane
care au obligaia corelativ dreptului, la o anumit conduit.
Exist alte drepturi personal - patrimoniale care se actualizeaz consecutiv
aciunii i/sau actului titularului (acceptarea succesiunii, denunarea contractului,
cumprarea bunului, subscrierea aciunilor, etc.). Pentru considerentele artate,
aceste drepturi se mai numesc n expectativ
21
dar fac parte din categoria
drepturilor cu un caracter patrimonial dar ataate persoanei titularului.

Comparaie ntre drepturile reale i drepturile de crean

Drepturile reale ( absolute) :
- sunt limitate prin lege;
- sunt opozabile tuturor (erga omnes);
- confer dreptul de urmrire a bunului n minile oricui s-ar afla;
- dreptul de preferin inaintea titularilor altor drepturi;
- subiectul activ este determinat;
- subiectul pasiv este nedeterminat, fiind format din toate celelalte
persoane. (titularul dreptului de proprietate i toti ceilalai daori s
respecte dreptul titualrului);
- obligaia general a subiectului pasiv nedeterminat (toate celelalte
persoane) ese negativ, (de a nu face nimic prin care ar afecta exercitarea
dreptului de proprietate);
- obiectul este un bun determinat;
- titularul dreptului real exercit prerogativele direct asupra lucrului, fr a
avea nevoie de concursul altei persoane.

Drepturile de crean (relative):
- sunt ntr-un numr nelimitat;
- sunt opozabile numai debitorilor determinai;
- confer dreptul de gaj general asupra patrimoniului debitorului n
concurs cu ceilali creditori ai acestuia;
- subiectul activ ct i subiectul pasiv obligat sunt determinai;
- obligaia subiectului pasiv este una pozitiv sau negativ (s dea, s fac,
s nu fac);
- obiectul este determinat sau determinabil;

21
n doctrina civil aceste drepturi sunt denumite poestative.
40
- titularul dreptului de crean obine realizarea dreptului prin concursul
debitorului.
Prin urmare, drepturile reale sunt drepturi absolute ntruct sunt
opozabile tuturor persoanelor obligate s se abin de la savrirea oricarei
aciuni prin care s-ar aduce atingere drepturilor patrimoniale subiective.
Comparativ, drepturile realative sunt opozabile numai acelor persoane
care au obligaia corelativ dreptului, la o anumit conduit.
Ct privete alte drepturi personal - patrimoniale drepturile n
expectativ
22
drepturi care se actualizeaz consecutiv aciunii i/sau actului
titularului (acceptarea succesiunii, denunarea contractului, cumprarea bunului,
subscrierea aciunilor, etc. ).

C. Obligaiile patrimoniale

Valoarea tuturor obligaiilor cu un coninut economic ale unei persoane
formeaz pasivul patrimonial
Obligaiile patrimoniale au un caracter real i sunt ndatoriri prevzute de
lege sau asumate prin prin acte juridice, nscute din faptul stpnirii unui
anumit bun.
Sfera persoanelor n patrimoniul crora se localizeaz obligaiile reale este
cea n al crui activ patrimonial se afl bunul n legtur cu care s-a nscut acele
obligaii.
Sub acest aspect, se disting dou categorii de obligaii:
- obligaii scriptae in rem (opozabile terilor);
- obligaii propter rem.
Obligaiile scriptae in rem au caracter real, sunt opozabile tuturor i se
nasc corelativ unor drepturi de crean strns legate de stpnirea unui bun de
ctre o alt persoan dect proprietarul ori titularul unui alt drept real principal
asupra acelui bun. (obligaia cumprtorului imobilului de a respecta contractul
de nchieriere ncheiat de vnztor i notat n CF).
Obligaiile propter rem se nasc din stpnirea unor bunuri, fiind strns
legate de acesta, se transmit odat cu bunul i sunt prevzute n lege sau n
convenia prilor.

3. Definiia patrimoniului

Patrimoniul - este universalitatea juridic compus la activ din
drepturile i bunurile prezente i viitoare ale unei persoane, i la pasiv, din
obligaiile corelative drepturilor i bunurilor.
Aadar, patrimoniul constituie totalitatea drepturilor, datoriilor, sarcinilor,
bunurilor susceptibile de o valoare pecuniar ale unei persoane.
Cum, patrimoniul este emanaia emanatia unei persoane, este necesar ca
persoana s aib capacitatea juridic deplin ntruct nu exist patrimoniu fr

22
n doctrina civil aceste drepturi sunt denumite poestative.
41
titular dup cum nici nu exist mai multe patrimonii ale unei persoane ci
diverse destinaii ale unor bunuri localizate n unul i acelai patrimoniu.

4. Trsturile patrimoniului

Definiia pune n lumin trsturile caracteristice patrimoniului:
a) Patrimoniul este o universalitate de drept
Aceasta nsemn c existena sa deriv din lege, i exist indiferent de
bunurile sau drepturile care l compun, de modificrile intervenite n
structura activului sau pasivului patrimonial.
b)- Patrimoniul este inerent persoanei
Aceasta nseamn c orice persoan are n mod natural un patrimoniu.
Numai aparent, o persoan lipsit de avere nu are patrimoniu.
ntr-adevr, n cazul persoanelor fizice, dreptul la via, dreptul la onoare,
la integritatea fizic i psihic, etc. sau, n cazul persoanelor juridice, dreptul
asupra denumirii (firmei) asupra semnelor distinctive ale produselor sau
serviciilor (marca, emblema), asupra imaginii, etc. reprezint componente ale
activului patrimonial.
n acelai timp, oricare persoan fizic sau juridic are obligaia de a respecta
drepturile fundamentale recunoscute celorlalte persoane, astfel cum sunt
guvernate detaliat, prin norme specifice fiecrui domeniu (administrativ,
civil, financiar, penal, comercial, munc, etc.).
n concluzie, fiind legat indestructibil de persoan, patrimoniul exist ct
timp exist aceast persoan.
Chiar i copilul conceput are patrimoniu prin vocaia dobndirii bunuri i
drepturi viitoare.
Consecinele legturii indelibile ntre persoan i patrimoniu
patrimoniul nu este transmisibil ntre vii
Cedarea unei pri din drepturile sau bunurile ce compun patrimoniul sau
chiar a tuturor drepturilor i bunurilor, nu confer dobnditorului ntregul
patrimoniu.
Chiar dac s-ar transmite toate bunurile i drepturile ce formeaz activul
patrimonial al unei persoane, dobnditorul nu primete i obligaiile deci, nu
dobndete patrimoniul ca atare.
- patrimoniul este transmisibil pentru cauz de moarte
n acest caz dispare personalitatea titularului, dar motenitorul continu
personalitatea defunctului adic, dac accept motenirea, succesorul va
prelua activul dar i pasivul patrimonial al defunctului.
- o persoan nu poate avea dect un singur patrimoniu
Aceast regul se pstreaz i n situaia unor bunuri comune cum este
cazul masei bunurilor comune dobndite de soi n timpul cstoriei sau, a
strii de coproprietate asupra unor bunuri n care se afl mai multe persoane
care, fie au construit mpreun, fie au cumprat mpreun fie au acceptat
mpreun donaia, sau au motenit masa lsat de defunct.
42
De asemenea, unicitatea patrimoniului nu poate fi contestat chiar i n
cazul n care persoana fizic are profesia de comerciant, sau o profesie
liberal precum, medic, avocat, etc.
n toate situaiile, bunurile destinate exercitrii profesiei nu formeaz un
nou patrimoniu toate localizndu-se din punct de vedere juridic n activul
patrimonial persoanei. Spre a rspunde celeritii comerului, juritii au
considerat c bunurile crora comerciantul le confer aceeai destinaie, a
exploatrii comerciale, formeaz o universalitate de fapt pe care au
denumit-o fond de comer i apoi au recurs la o ficiune juridic stabilind c
fondul de comer are natura juridic de bun mobil incorporal, adic o crean.
Pe aceast cale, fondul de comer poate constitui obiectul unor contracte
diferite (vnzare, nchiriere, gaj, donaie, etc.) i astfel poate fi mobilizat cu
maxim celeritate.
Din punct de vedere financiar contabil, bunurile destinate exercitrii
comerului se localizeaz n acelai activ patrimonial al comerciantului
persoan fizic, iar obligaiile n pasiv, profil n care nu se poate vorbi de cel
de-al doilea patrimoniu
23
. Sub acest aspect, apare criticabil i nejustificat
utilizarea sintagmei patrimoniul de afectaiune n locul sintagmei fond de
comer, pentru a desemna totalitatea bunurilor, drepturilor i obligaiilor
persoanei fizice autorizate, titularului ntreprinderii individuale sau
membrilor ntreprinderii familiale, afectate scopului exercitrii unei
activiti economice, constituite ca o fraciune distinct a patrimoniului
persoanei fizice autorizate, titularului ntreprinderii individuale sau
membrilor ntreprinderii familiale, separat de gajul general al creditorilor
personali ai acestora
24
fiind evident c toate aceste bunuri intr n
componena aceluiai patrimoniu.


c) Patrimoniul ndeplinete funcia de garanie a satisfacerii
creanelor

Aceast regul este enunat de Codul civil conform cruia, obligaiile
asumate de o persoan sunt garantate cu toate bunurile sau drepturile sale
prezente i viitoare.

d) Patrimoniul este diferit de fondul de comer i de capitalul social

Diferena ntre patrimoniu i fondul de comer


23
Disputa asupra existenei mai multor patrimonii ale unei persoane precum i a patrimoniului de afectaiune s-a
finalizat n secolul IX existenei unei diversiti de bunuri, drepturi i obligaii corelative n activul i pasivul
patrimonial al unei persoane fiind afirmat unicitatea patrimoniului indelibil legat de persoan.
24
Enunul formeaz cuprinsul art.2 lit. (j) din OUG 44/2008 privind desfurarea activitilor economice de ctre
persoanele fizice autorizate, ntreprinderile individuale i ntreprinderile familiale

43
Anumite bunuri i drepturi sunt destinate exercitrii comerului.
Aceste bunuri cum ar fi: fabrica, magazinul, secia de producie, antierul,
mina de sare, de crbune, de nisip, terenul, etc, utilajele, materia prim (de
diferite feluri), materialele, firma, clientela, emblema, vadul comercial, sunt
destinate exploatrii comerciale i formeaz fondul de comer.
Fondul de comer se localizeaz n activul patrimonial.
Aadar, patrimoniul este format att din activul ct i din pasivul
patrimonial, n timp ce fondul de comer este format numai din acel activ
patrimonial destinat exploatrii comerciale.

Diferena ntre patrimoniu i capitalul social

Pentru a constitui o societate comercial, banii i alte bunuri corporale sau
incorporale sunt vrsate (predate de asociai) n proprietatea acelei societi
comerciale.
Vrsmntul efectuat de fiecare asociat se numete aport la capitalul social.
Banii i bunurile formeaz aa numitul capitalul social real, iar de la data
subscrierii participaiilor (aciuni sau pri sociale), nu mai sunt proprietatea
asociailor.
Corespunztor aporturilor, asociaii dobndesc un drept asupra societii
care se numete drept de crean. Dreptul de crean este un bun mobil
incorporal care din punct de vedere contabil se evideniaz n pasivul
patrimonial al societii i formeaz capitalul social.
Aadar, patrimoniul include att activul ct i pasivul patrimonial, n
timp ce capitalul social include numai dreptul de crean al asociailor fa
de societatea n care au subscris pri sociale sau aciuni.
n concluzie:
- patrimoniul se localizeaz att n activul ct i n pasivul unei persoane
- fondul de comer se localizeaz n activul patrimonial al unei persoane
(comerciant)
- capitalul social se localizeaz n pasivul patrimonial al unei persoane
juridice comerciant (societate comercial).
Aplicaii practice
1. Reclamanii C.A., M.G. i S.I. au chemat n judecat prtul Serviciul
public pentru administrarea pieei de zarzavaturi a oraului Sibiu
solicitnd obligarea acestuia s le respecte dreptul de folosin a tarabelor
nchiriate pentru vnzarea de legume, conform contractului ncheiat.
Contractele de nchiriere au fost semnate de fiecare reclamant i de
directorul serviciului public.
La cererea instanei, primarul a comunicat c serviciul public are
personalitate juridic potrivit legii, iar piaa este un bun ce face parte din
patrimoniul oraului.
ntrebri: credei c serviciul public este subiect de drept? Poate fi parte
n proces? Explicai att rspunsul afirmativ ct i cel negativ.
44
CAPITOLUL IV. ACTELE JURIDICE


Seciunea 1. Noiunea de act juridic, semnificaiile i clasificarea
acetelor juridice

n mod obinuit, oricare persoan ncheie acte juridice sau svrete
fapte juridice din care izvorsc drepturi i obligaii.
1. Noiunea de act juridic (contractul ) - este o aciune, un act de voin
exteriorizat sau exprimat cu scopul precis de a produce efectele juridice dorite,
adic de a transmite, a modifica ori a stinge un drept.
2. Semnificaiile actului juridic
Actul juridic este operaiunea n sine (vnzare-cumprare, nchiriere,
mprumut, donaie, etc.) dar termenul se utilizeaz i pentru a desemna nscrisul
constatator (actul scris) sau instrumentul n care s-a consemnat convenia
prilor.

3. Clasificarea actelor juridice
Actele juridice se clasific dup mai multe criterii.
1. Dup numrul (voinelor) prilor participante la ncheierea actului
juridic sunt:
- unilaterale reprezint rezultatul voinei unei singure persoane (
testamentul)
- bilaterale reprezint rezultatul a dou sau mai multor voine sau
consimminte (vnzarea-cumprarea, nchirierea, leasingul, etc.)
2. Dup avantajele de ordin patrimonial, urmrite de pri, actele juridice
sunt:
- cu titlu gratuit este cel n care unul din subieci ofer altuia un avantaj,
dar el nu primete un avantaj corelativ. Se mai numesc i acte
dezinteresate (donaia, folosina unui bun fr pre, etc.).
- cu titlu oneros este cel n care prile sau subiecii i procur fiecare un
avantaj corelativ (vnzarea cumprarea, schimbul, nchirierea).
3. Dup scopul urmrit de pri la ncheierea lor, actele juridice sunt:
- de conservare al cror scop este pstrarea unui drept sau evitarea
pierderii lui (notarea n C.F a ipotecii asupra unui imobil, sau a unei cereri
de chemare n judecat, etc.)
- de administrare cele prin care se urmrete organizarea i ntreinerea
bunurilor (culegerea fructelor, darea n chirie, ncasarea veniturilor a
chiriei - repararea bunurilor,etc.).
- de dispoziie operaiunile care duc la ieirea din patrimoniu a unor
bunuri, direct, prin nstrinare sau, indirect, prin grevarea lor cu sarcina
gajului, ipotecii, etc. Sunt acte de dispoziie vnzarea, schimbul, ipoteca,
gajul, etc.
4. Dup forma pe care trebuie s o mbrace pentru a fi valide sunt:
45
- solemne cele care pentru a fi valabile, trebuie ntocmite cu respectarea
unei anumite forme (ex: donaia, testamentul, ipoteca trebuie ntocmite n
form autentic, adic, n faa notarului )
- nesolemne (sub semntur privat) - cele care sunt valabile chiar dac
nu au o anumit form (ex: contractul de vnzare este valabil chiar dac
nu s-a consemnat ntr-un nscris. nscrisul este necesar doar pentru a se
proba vnzarea.
5. Dup modul n care s-au negociat clauzele distingem contracte
- negociate cele care s-au ncheiat n baza discuiilor i tratativelor
convenite de pri.
- nenegociate (de adeziune) cele ale cror clauze sunt stabilite numai de
ctre una din pri, cealalt parte neavnd puterea s le discute ci, numai
facultatea s le accepte. Mai poart denumirea de contracte impuse (
contractele de furnizare a apei, gazului, energiei electrice, telefonie
mobil, etc.) n cazul acestora legea romneasc i legislaia european
asigurnd o protecie sporit consumatorului.


46
CAPITOLUL V. CONTRACTUL


Seciunea 1. Noiunea, definiia i condiiile de validitate ale
contractului
Contractul reprezint acordul dintre dou sau mai multe persoane dat cu
scopul de a produce efecte juridice.
Cu alte cuvinte, contractul reflect ntlnirea voinelor a dou sau mai
multe persoane care se oblig unele fa de celelalte s dea, s fac sau s nu
fac ceva. Aadar, contractul adic acordul n sine al prilor, difer de actul
scris sau de suportul din hrtie sau electronic care, materializnd voina
prilor, se ntocmete ( ad probationem) cu scopul de a dovedi voinele prilor,
avnd deci rolul de instrument probator.
Regimul juridic al contractelor este construit pe baza a trei principii:
libertatea contractual, consensualismul i fora obligatorie a contractului.
1. Libertatea contractual , consensualismul i fora obligatorie a
contractului
Regimul juridic aplicabil contractelor este construit i dominat de
principiul autonomiei voinei.
Principiul libertii sau a autonomiei contractuale a dobndit semnificaia
unei valori constituionale fiind recunoscut ntr-o manier indirect prin art. 45
din Constituie sub denumirea Libertatea economic conform cruia, Accesul
liber al persoanei la o activitate economic, libera iniiativ i exercitarea
acestora n condiiile legii sunt garantate.
Prin urmare, n concepia legii fundamentale, libertatea contractual
reprezint prghia juridic sau garania liberei iniiative i a accesului liber la o
activitate economic ntruct, ceea ce nu este interzis prin lege, este permis
contractrii.
Libertatea contractual este strns legat de conceptul de autonomie
privat, adic puterea de care dispune o persoan pentru a-i realiza propriile
interese prin intermediul dreptului de a ncheia un contract cu o anumit
persoan, de a alege probele ncheierii, executrii, de a stabili criterii de
interpretare, sanciunile n caz de neexecutare, durata, prorogarea, modaliti de
ncetare a contractului, etc.
n afara dreptului la negotium juris, libertatea contractual implic dreptul
prilor de a nu contracta, i de a nu accepta un anumit coninut al contractului
sau anumite condiii de form, de executare sau de ncetare a contractului.
Cu toate acestea, dirijismul manifestat att cu referire la formarea ct i cu
privire la executarea contractelor, a afectat libertatea contractual repus n
cauz prin crearea aa-numitelor contracte de adeziune sau impuse prin lege.
Dar, n mare msur, autonomia privat i privatizarea au ca efect declinul
politicii intervenioniste a statului.
47
Pentru referiri la conceptul de autonomie privat este necesar observarea
art. 135 alin.1 din Constituia Romniei conform cruia,
Economia Romniei este economie de pia, bazat pe libera iniiativ i
concuren text din care rezult c pentru a desfura activiti comerciale,
oricare persoan se poate obliga liber cu respectarea regulilor de protecie a
concurenei specifice unei economii de pia.
n profilul textului constituional enunat, autonomia privat semnific
libertatea la iniiativ economic concretizat n libertatea de contractare
funcional
25
.
ns, libertatea contractual a comercianilor nu exclude de plano
obligaia de a contracta sau interdicia de a contracta.
Interdicia de a contracta se refer att la contractani ct i la obiectul
material al contractului.
Astfel, este inerzis interpunerea n contract a unei persoane fictive,
comercializarea organelor umane, i a oricrui alt contract avnd o cauz
imoral, ilicit, sau ncheiat prin utilizarea puterii ca instrument de abuz n
dauna altuia.
Cu alte cuvinte, i n cadrul autonomiei private, libertatea de contractare
funcional poate fi limitat prin dispoziii legale imperative (norme juridice de
ordine public), sens n care, ratio legis trebuie constea n artarea valorilor
superioare pentru a cror protecie este necesar instituirea restriciilor i durata
pentru care se impun aceste restricii n exercitarea unei liberti constituionale.
Autonomia negocierii mai este limitat legal prin obligaii stabilite cu
scopul de a proteja i a apra pe contractantul considerat n dificultate din
motive economico-sociale, pentru a preveni sau a evita situaii tensionate grave
generate de creeterea preurilor sau de caluze abuzive stipulate de comerciant
contra consumatorului. Limitele autonomiei contractuale constau n stabilirea
sanciunilor cu nulitatea sau ineficacitatea caontractului sau a clauzelor
respective ( ex. codul consumului impune interpretarea tuturor clauzelor
contractului ncheiat de comerciant n favoarea consumatorului).
n concepia legii, contractul este un acord de voine ntervenit ntre
persoane pentru a crea, modifica, a transfera i stinge drepturi i obligaii.
Fiind una din cele mai vechi instituii ale dreptului i principalul izvor de
drepturi i obligaii, contractul este un act juridic de drept privat (civil,
comercial, de dreptul muncii, .a.), i numai prin excepie un act juridic de drept
public, cum este cazul aa numitutlui contract administrativ (contractul de
achiziii publice) introdus relativ recent n legislaia romneasc.
Sintagma act juridic trebuie neleas ca manifestare de voin
exprimat n scopul producerii de efecte juridice i nu ca nscris.

25
Ne referim la libertatea contractual funcional specific activitii comercianilor persoane fizice sau
juridice, prestat cu scopul interpunerii n schimbul sau circulaia produselor, serviciilor sau lucrrilor. n
privina altor raporturi ale dreptului privat (civile, de munc, de familie, .a.) normele Codului civil, Codului
muncii, Codului familiei nu permit echivalena ntre conceptele autonomie privat i libertate contractual,
fiind ndeobte cunoscut c nu toate operaiunile i activitile guvernate de aceste norme au caracter contractual.
48
Cu alte cuvinte, contractul este n principiu consensual, subordonarea
ncheierii lui de remiterea prealabil a lucrului obiectul material al
contractului constituind o excepie de la consensualism (mprumutul, depozitul,
gajul) .
Prile contractului sunt persoane fizice sau persoane juridice dotate cu
capacitatea de a se obliga, o astfel de condiie fiind esenial ntruct, potrivit
Codului civil, odat ncheiat valabil, contractul devine obligatoriu (pacta sunt
servanda), leagnd prile prin clauze sau stipulaii, la fel ca o lege
26
.
Aceasta nseamn c neexecutarea sau de executarea necooprespunztoare
a obligaiilor rezultate din contract, dau dreptul contractantului vtmat s cear
celilalte pri ndeplinirea obligaiei sau, n cazul n care nu mai este posibil,
ncetarea contractului cu plata daunelor.
Sub acest aspect contractul este opozabil prilor, n timp ce teriilor nici
nu le poate vtma i nici profita
27
exceptnd cazul n care prile au ncheiat un
contract n beneficiul terului denumit stipulaie pentru altul
28
.

2. Noiunea i definiia contractului

Cuvntul contract" are semnificaia de "acord", n practic fiind
utilizate frecvent expresiile, "sunt de acord" , "mi dau acordul", "acorduri
colective", sau am convenit , consimt, consimim pentru a desemna
contractul sau prilor, inclusiv Codul civil fcnd trimitere la noiune ade
acord.
Conform Codului civil, contractul este acordul ntre dou sau mai multe
persoane spre a constitui sau a stinge ntre dnii un raport juridic.
n planul dreptului, contractul este prin prisma celor dou aspecte, primul
ca negotium juris care reprezin latura substanial, adic nsi acordului
prilor; al doilea ca instrumentum care reprezint latura formal sau
exteriorizarea voinelor, adic, suportul material sau electronic al acordului.
Cele dou aspecte ale contractului prezint relevan pentru identificarea
coninutului, scopului urmrit de pri i modului de executare prin prisma
crora se poate aprecia asupra validitii sale.
Cu alte cuvinte, dei acordul prilor este contractul, totui prile se
raporteaz la suportul material, la nscris al crui coninut reflect clauzele sau
dispoziiile stipulate.
Dei, n principiu, interpretarea contractului se face, dup intenia comun
a prilor contractante, clauzele contractului constituie, potrivit Codului civil,
fundamentul interpretrii
29
.


26
Conveniile leagal fcute au putere de lege ntre prile contractane (art.969 Cod civil).
27
Principiul relativitii efectelor contractului fa de teri Este vornba de Opozabilitatea contractului ntre pri
este enunat de Codul civil Conveniile n-au efect dect ntre prile contractante (art. 973).
28
Prin stipulaia pentru altul, o parte numit promitent se oblig fa de cealalt parte numit stipulant s dea, s
fac sau s nu fac ceva n profitul unui ter numit beneficiar.
29
Principiile interpretrii contractului sunt redate n art. 977-985 Cod civil.
49
3. Clasificarea contractelor

Exist o mare varietate a contractelor dar numai o parte sunt denumite
prin lege.
Contractele se pot grupa n diferite categorii n funcie de criterii diferite
precum: denumire, forma cerut la ncheiere, scopul urmrit i modul de
ncheiere, modul de executare, durata de executare, obligaiile asumate de pri,
avantajele pe care prile i le procur.
I. Dup obligaiile la care dau natere
- contracte sinalagmatice - cele care dau natere unor obligaii reciproce ntre
pri (vnzare-cumprare, schimbul, locaiunea, asigurarea). Majoritaea
contractelor sinalagmatice sunt oneroase;
- contractele unilaterale - cele care dau natere unor obligaii doar n sarcina
uneia din pri, (donaia fr sarcin, mprumutul, mandatul gratuit comodatul,
depozitul).
Distincia prezint inreres practic ntruct, numai n cazul contractului
sinalagmatic devine relevant riscul contractual, i excepia de neexecutare a
contractului (non adimpleti contractus).
II. Dup modul lor de formare
- contracte consensuale - cele care se formeaz prin simplul acord de
voin al prilor, fr s mai fie nevoie de ndeplinirea vreunei formaliti
(vnzarea bunurilor mobile i a bunurilor imobile- construcii);
- contractele reale - cele a cror ncheiere valid este subordonat remiterii
prealabile a lucrului ce formeaz obiectul contractului (mprumutul, depozitul,
gajul);
- contracte sub semntur privat ceel care se ncheie valid pe baza
acordului prilor i prin ntocmirea unui nscris semnat de pri n attea
exemplare cte pri sunt cu menionarea numrrului i a forei juridice egale
pentru toate exemplarele ( vnzarea, locaia i gajul fondului de comer, actul de
constituire a societii comerciale, contractul de consignaie, .a.);
- contractele solemne cele care se ncheie valid pe baza acordului de
voin exteriorizat n faa funcionarului public nsrcinat prin lege s
ndeplineasc atribuii specifice, i s autentifice acordul, ntocmind un nscris
solemn (donaia, actul de constituire al societii pe aciuni, etc.). Contractul de
vnzare a unui imobil construcie, de ipotec nu sunt acte solemne ci
consensuale
30
.


30
Consensualismul vnzrii bunurilor mobile i al imobilelor- construcii este consacrat prin art. 1295 Codul
civil numai pentru opozabilitate fa de teri, fiind institut obligaia de nscrierea dreptului n registrul societii
comerciale (n cazul aciunilor, obligaiunilor) sau n CF. ( n cazul imobilelor construcii).
50
III. Dup scopul urmrit de pri la ncheierea contractului

- contracte cu titlu oneros cele care se ncheie pentru obinerea unui folos, sau
a unei contraprestaii, n schimbul creia se oblig fa de cealalt parte
(vnzarea, schimbul, locaia, mandatul comercial, lesingul, asigurarea);
- contracte cu titlu gratuit - cele care procur un folos sau un bun celelalte
pri n mod dezinteresat, fr a primi o contraprestaie de la celalalt parte


IV. Dup ntinderea obligaiilor care iau natere

- contracte comutative - cele din care se nasc obligaii a cror ntindere este cert
i poate fi apreciat de pri de la data ncheierii ( vnzarea unui bun pe un pre
determinat);
- contracte aleatorii- cele din care se nasc drepturi i obligaii a cror ntindere
nu se cunoate la data ncheierii, ambele sau numai una din ele depinznd de
hazard, de un eveniment incert, ctigul sau pierderea fiecarei parti aflndu-se
sub semnul incertitudinii (contractele la jocurile de noroc, de pariuri, de loterie).

V. Dup modul lor de executare
- contracte cu executare imediat- cele care se execut consecutiv ncheierii
(uno ictu);
- contracte cu executare succesiv- cele a cror executare se eaaloneaz n
timp, prin folosina bunului (contract de nchiriere, de locaiune), prin furnizarea
permanent a bunului (contract de furnizare a apei, energiei electrice, gazului,
prin prestaii (contract de munc).
Distincia prezint interes pentru sanciunea aplicabil n caz de
neexecutare: rezoluiunea cu efecte retroactive, pentru neexecutarea contractului
uno ictu; rezilierea cu efecte pentru viitor, pentru neexecutarea celorlalte
contracte.

VI. Dup modul de reglementare
- contracte numite - cele a cror denumire i regim juridic sunt stabilite prin
lege (vnzarea, schimbul, locaiunea, mprumutul, depozitul, ipoteca, gajul,
mandatul, lesingul, franciza, reportul, mandatul comisionul, contul curent, .a.);
- contracte nenumite cele al cror nume i regim juridic nu fac obiectul
normelor juridice, fiind creaia prilor n baza principiului libertii
contractuale, fie sub forma contractelor mixte sau complexe.

VII. Dup existena de sine stttoare
- contracte principale - cele cu existen de sine stttoare;
- contractele accesorii cele a cror existen depinde de existena
contratului principal la care se grefeaz (gajul. ipoteca, avalul, .a.)
51
Distincia este relevant sub aspectul soartei juridice a principalului i a
accsoriului. Validitatea contractului principal se analizeaz numai n funcie de
propriile sale elemente, n timp ce validitatea contractului accesoriu depinde de
validitatea contractului principal.

VIII. Dup libertatea de a negocia clauzele
- contractul de adeziune cele ale cror clauze sunt impuse de ctre una
din pri, cealalt parte neavnd putina sa le discute, s le modifice fiind nevoit
s le accepte sau s nu contracteze ( contractul de furnizare a gazului, apei,
energiei electrice, de transport pe cale ferat);
- contractele liber ncheiate - cele ale cror clauze sunt negociate de pri,
acestea avnd facultatea i puterea de a le modifica conform voinei lor;

n practic mai sunt cunoscute:
- contracte mixte sau complexe cele al cror coninut este format din dou
sau mai multe contracte, unul sau unele avnd forma clauzelor sau stipulaiilor
(contract de mprumut cu clauze cuprinznd contractul de asigurare, contractul
de gaj, contractul de ipotec, contractul de hotelrie);
- contractele intuitu personae cele ncheiate n considerarea partenerului
contractual ( contract de ntreinere, contractul de nchiriere a locuinei, de
munc, de mandat, de admnistrare, .a.);
- contractele individuale - cele din care se nasc obligaii numai fa de
prile contractante (contractul de editur);
- contractele colective cele din care se nasc drepturi i obligaii att
pentru prile contractante ct i pentru persoane i grupuri de persoane care nu
sunt pri (contractul colectiv de munc, acesta avnd fora juridic a legii) .

Cuvinte cheie:
- persoan-patrimoniu-bunuri-drepturi- obligaii;
- act juridic- contract-
- acord de voine- contract
- nscrisul contract

Aspecte practice
1. G.I cumpr o pine i se oblig s predea preul. Vnztorul primete preul
i se oblig s predea pinea clientului.
Sarcini:
- ce tip de contract a ncheiat G.I ?
- enumerai toate nsuirilecontractului
2. G.I a parcat autoturismul n spaiul amenajat, a pltit i a primit un bon de
la persoana care pzea locul. Cnd a revenit, autoturismul avea oglinda
lateral spart.
Sarcini:
- a ncheiat G.I un contract?
52
- n caz afirmativ, ce tip de contract se afl n discuie?
- enunai drepturile i obligaiile identificate n spe
- care ar fi prghia juridic pentru a recupera paguba
- care este persoana responsabil penru paguba suferit de G.I.?


4. Condiiile de validitate ale contractului

Contractele sunt valide dac la ncheierea lor s-au respectat condiiile
eseniale, sau de fond i condiiile de form impuse de Codul civil (art.948)
i/sau de actele normative speciale care se aplic fiecrui tip de contract.
Fiind un act juridic bilateral, contractul valid presupune prezena a dou
pari cel puin care s-i exprime consimmntul valabil asupra obiectului i
scopului contractului.
Indiferent dac prile sunt fa n fa sau dac se afl la distan unele
fa de celelelate, contractul se formeaz cnd voinele sunt concordante.
Aadar, problema validitii contractului se analizaeaz prin prisma
ntrunirii condiiilor de fond inerente oricrui acord valid.
Conform Codului civil, condiiile eseniale pentru validitatea contractului
sunt:
- capacitatea de a contracta;
- consimmntul valabil al prii ce se oblig;
- un obiect determinat ;
- o cauz licit
31
.

1. Capacitatea de a contracta

Att n privina persoanelor fizice, ct i n privina persoanelor juridice,
regula este capacitatea de a contracta, excepia fiind incapacitatea, ceea ce
nseamn c incapacitile nu se prezum, ele rezultnd din lege.
O persoan fizic poate ncheia acte juridice dac are capacitate de
folosin. Incapacitatea de folosin nltur dreptul de a ncheia valabil acte
juridice.
Capacitatea de folosin este inerent omului astfel c se poate renuna la
ea, nici parial, nici total. Orice persoana fizic are capacitatea de a dobndi
drepturi prin contract, mai puin cea cae este declarat de lege, incapabil.
O persoan juridic poate dobndi acele drepturi care corespund
obiectului de activitate principal, i activitilor propuse prin actul de constituire
precum i scopului ei.
Prin urmare, persoana juridic poate ncheia orice fel de contracte, pentru
a-i atinge scopul prevzut n lege, actul de constituire sau n statut.



31
Condiiile de fond ale contractului sunt enunae de art. 948 Cod civil.
53
Incapaciti generale

- Minorul care nu a implinit virsta de 14 ani nu are capacitate de exercitiu
si drept urmare nu poate incheia, in principiu, contracte decit prin reprezentanul
sau legal;
El poate face singur numai acte de conservare a drepturilor sale i unele
acte juridice de o valoare patrimonial redus la cele necesare satisfacerii unor
nevoi elementare de ordin material i cultural (cumprarea de alimente, de bilete
de spactacole, de bilete de transport ).
Minorul care a implinit virsta de 14 ani are o capacitate de exercitiu
restrins astfel c i exercit drepturile i i asum obligaiile, cu ncuviinarea
prealabil a parinilor sau a tutorelui.
Minorul care a mplinit vrsta de 14 ani poate ncheia fr ncuviinarea
prinilor sau a tutorelui, contracte de conservare i de administrare a
patrimoniului care nu sunt lezionare(de reparaii, de asiguare.

Majorul pus sub interdicie

Hotrrea judecatoreasc de punere sub interdicie transform
incapacitatea natural a alienatului sau a debilului mintal, ntr-o incapacitate de
drept, total i continu..
Interzisul judectoresc nu are capacitate de exerciiu, astfel c nu poate
ncheia contracte valide, contractul ncheiat in timpul interdiciei fiind anulabil,
fr s se poate admite exsitena momentului de luciditate la ncheierea
contractului.
Din punct de vedere juridic, alienatul mintal care nu a fost pus sub
interdicie judectoreasc are deplin capacitate de exerciiu astfel c n
momentele sale de luciditate poate ncheia orice contract.
Desigur, n cazul invocrii nulitii contractului ncheiat de ctre
interzisul judectoresc este relevant dovada privind data sau timpul n care s-a
contractant.
n cazul ncheierii contractului de ctre bolnavul care nu a fost pus sub
interdicie, se prezum c este capabil, iar pentru a rsturna prezumia, se cere
dovedirea incapacitii determinat de starea de alienaie mintal manifestat in
momentul ncheierii actului.

Incapaciti speciale

Conform Codului civil sunt Nencapabili a contracta: 1. minorii; 2.
interziii; 4. n genere toti acei crora legea le-a prohibit oarecare contracte".
Prin urmare, sunt lovii de incapacitatea de a contracta:
- soii care nu-i pot vinde unul altuia i nici de a contracta schimbul;
54
- administratorii i ceialali mandatari-cenzori care nu pot fi adjudecatari ai
bunurilor pe care le administreaz sau a cror administrare o
supravegeheaz ori controleaz;
Sanciunea aplcaibil contractelor ncheiate prin nclcarea ncapacitilor
prevzute de lege este nulitatea.

2. Consimmntul valabil al prii ce se oblig
Consimmntul reprezint ntlnirea voinelor prilor unui contract.
ntruct, poate fi retras pn la acceptarea de ctre celalalt parte, oferta
unei persoane sau o singur voin nu este suficient pentru ncheierea unui
contract.
Pentru a fi valabil, consimmntul trebuie s fie serios, s nu fie dat n
glum (jocandi causa) sau n mprejurri din care rezult nendoielnic lipsa
inteniei de a se obliga.
Cu alte cuvine, consimmntul nu este valabil dac este dat din eroare,
smuls prin violen sau surprins prin dol.
Pentru a fi valabil consimmntul nu trebuie s fie viciat.
Viciile de consimmnt n dreptul roman sunt: eroarea (error), temerea
(metus), dolul (dolus) i leziunea.
Eroarea const ntr-o reprezentare greit, inexact a realitii n
momentul ncheierii actului juridic.
Pentru a constitui viciu de consimmnt i a atrage nulitatea contractului,
eroarea trebuie s aib valena de a altera voina la ncheierea lui.
Fiind un element de fapt, eroarea se poate dovedi prin orice fel de
mijloace, inclusiv prin prezumii, sarcina probei revenind celui care invoca
eroarea.

Se consider obstacol juridic deoarece impiedic formarea contractului,
vicierea consimmntului prin eroarea asupra naturii juridice a contractului,
partea creznd c ncheie vnzare i nu donaie, c se asociaz la o societate cu
rsundere limitat i nu cu rspundere nelimitat (error in negotio); asupra
identitii obiectului contractului, (error in corpore) partea creznd c
achiziioneaz un bun imobil i nu un fond de comer; eroarea asupra
substanei - materiale sau intelectuale - lucrului obiect al contractului (error in
substantia), partea creznd c achiziioneaz un utilaj nou i nu unul vechi. De
asemenea, atrage nulitatea, eroarea asupra identitii persoanei cu care se
contracteaz, (error in personam), partea creznd c a convenit cu societatea
comercial pe aciuni mam i nu cu filiala, tot sociatate pe aciuni dar cu alt
obiect de activitate dar i eroarea asupra unui element esenial al contractului
(error in quantum), o parte creznd c preul este mai mare, n timp ce celalalt
parte crede c preul este mai mic.
Doctrina juridic a fcut distincia ntre eroarea de fapt i eroarea de drept
care presupune nelegerea greit a coninutului unui act normativ cu inciden
asupra contractului. O astfel de eroare nu poate fi invocat pentru ca o parte s
55
obin un beneficiu n detrimentul ceilalate pri, a unui ter sau a interesului
general ocrotit prin norme de ordine public (imperative).
Temerea sau violena psihic ese creat prin ameninarea prii cu un ru
de natur s o determine s ncheie contractul, pe care, n condiii normale, nu l-
ar fi ncheiat.
Teama constituie viciu de consimmnt dac a fost insuflat n momentul
ncheierii contractului (metus praesens), este suficient de puternic nct nu
poate fi nlturat, i este nelegitim.
Pe de alt parte, ameninarea reprezint un viciu de consimtamint chiar
dac provine de la un ter i chiar dac teama este insuflat prin referiri la
primejdii, la cauze naturale sau la mprejurari menite s constrng vointa prii
i o silesc sa contracteze sub imperiul strii de necesitate n care se afl.
Ameninarea trebuie sa fie nelegitim, adic s nu reflecte exercitarea
unui drept (somaia prin care partea ncearc s determine ncheierea
contractului de furnizare a apei). .
Dovada temerii incumb celui care invoc violena fiind admisibil
administrarea oricrui mijloc de dovad.
Aciunea n anularea contractului bazat pe temerea insuflat (actio de
metus causa) nu va fi admisibil dac mprejurarea reflect simpla temere
reverrenioas
Dolul reprezint manopere viclene utilizate de ctre una din pri cu
scopul s deetrmine cealalt parte s ncheie contractul pe care, nu l-ar ncheia n
condiii normale. Aciunea n anularea contractului bazat pe dol poate fi
promovat att n ipoteza n care contractul s-a executat, ct i n aceea n care
nu s-a executat. .
Leziunea reprezint paguba suferit consecutiv ncheierii contractului n
condiii economice vdit dezavantajoase, adic unei disproporii ntre prestaiile
reciproc stipulate (ex: clauze abuzive impuse prin contractul ncheiat cu un
consumator, cu un minor, ) bazat pe acest viciu fiind admisibil actio de
restitutio in integrum.

3. Un obiect determinat

Obiectul contractului permite s fie determinat la ce s-au obligat prile.
Poate fi distins obiectul prestaiei, obiectul obligaiei i obiectul
material al contractului.
n acest porfil, oricare contract trebuie s aib ca obiect obligaii constnd
ntr-o prestaie , de a da, de a face, de a nu face, i o contra prestaie constnd n
transmiterea unui drept sau ntr-un fapt pozitiv sau o absteniune a partenerului
contractual.
Aadar, obiectul contractului const n prestaia la care se oblig o parte
denumit debitor fa de cealalt parte denumit creditor. Trebuie menionat c
termenii: debitor i creditor nu au sensul juridic al calitilor rezultate dintr-un
titlu executoriu, ci un sens economic, al calitilor rezultate din localizarea
56
drepturilor i a obligaiilor corelative n latura activ, i respectiv, n latura
pasiv a patrimoniului persoanelor i, implicit a prilor contractante.
Obiectul contractului trebuie s existe, s fie posibil din punct de vedere
fizic i juridic, s fie licit, suficient determinat i s prezinte interes pentru
creditor.
Prin urmare, dac obiectul prestaiei const n a da este necesar ca lucrul
supus transferului dreptului s existe n momentul ncheierii contractului, contrar
contractul este nul. Prile pot conveni i cu privire la "lucruri viitoare" fiind
admisibil vnzarea viitoarei recolte sau a unor bunuri care urmeaz s fie
fabrict sau creat.
Lucrul trebuie s se afle n circuitul civil sau comercial, i s fie
determinat sau determinabil adic s fie un corp cert, individualizat sau
determinat prin specia din care face parte (genus), prin cantitate, numr, etc.
Dac obiectul const ntr-o prestaie adic un fapt personal , de a face, de
a nu face, promis de parte, faptul promis trebuie sa fie posibil ntruct,
imposibilitatea obiectiv a faptului atrage nulitatea absolut a contractului
pentru lips de obiect. De asemenea, faptul promis trebuie sa fie licit i s nu
contravin regulilor de moral, s fie proprie prii care promite. i s prezinte
interes pentru cealalt parte care altfel, nu are temei pentru a cere executarea
prestatiei ce nu prezint interes.

4. O cauz licit
Cauza contractului (causa impulsiva) permite identificarea motivelor
pentru care prile s-au obligat, fiind sub acest aspect, un element esenial al
contractului.
Cauza trebuie s existe, s fie real i s fie licit.
Cerina existenei cauzei corespunde unei concepii obiective, prezent n
fiecare tip de contract.
Cu alte cuvinte, trebuie s existe un scop vizat de pri la ncheierea
contractului i o finalitate urmrit n cursul executrii pentru realizarea creia
s-au obligat. n contractele sinalagamatice cauza fiecrei obligaii este
perspectiva executrii prestaiei promise de cealalt parte. (ex: dau - datio -
pentru serviciul fcut facias-); promit ( spondeo) pentru a da bunul (datio).
n contractele reale, cauza (scopul) obligaiei este remiterea lucrului, n
contractele aleatorii cauza (scopul) este riscul, n contractele cu titlu gratuit
cauza (scopul) este intenia de a gratifica (animus donand).
Cauza nu este real ci este fals cnd una din pri se oblig n credina
greit a existenei prestaiei celeilalate pri.
Cauza nu este licit cnd este prohibit de legi, contrar bunelor moravuri
i ordinii publice.
Liceitatea cauzei corespunde unei concepii subiective ntruct se
rataeaz scopului impulsiv i determinant precum i raiunilor personale n baza
crora prile au contractat.
57
Accepiunile noi date noiunii de cauz a lrgit coninutul acesteia dnd
natere unor chestiuni juridice.
Astfel, bazndu-se pe controlul echilibrului prestaiilor contractuale, (a
economiei contractuale) jurisprudena a constatat c este imposibil
executarea contractului conform voinei exprimate de pri la ncheierea lui,
cauza fiind din aceste motive, inexistent.
De asemenea, noiunea de cauz a fost interpretat i prin prisma
clauzelor contractuale, considerate de lege ca reputat- nescrise (ex: limitarea
rspunderii vnztorului pentru eviciune).


Seciunea 2 Sanciunea nulitii contractului

Fr ndoial, actele sau contractele se ncheie n baza consimmintelor
liber exprimate.
Uneori, validitatea contractului se afl sub semnul echivocului datorit
clauzelor care, fiind stipulate ntr-o manier confuz sau necorespunztoare,
creeaz aparena de nelegalitate sau de contrarietate cu morala.
Pentru a fi evitate asemenea inconveniente, prile trebuie s redacteze cu
maxim diligen clauzele contractului, utiliznd termenii i expresiile care s le
reprezinte voina, ct mai clar i precis, innd cont c redactarea clauzelor
contractelor, este mai important chiar dect executarea lor.
n prezent, devine tot mai vizibil practica pernicioas intereselor prilor contractante, de redactare a
unor clauze alambicate, stufoase, cu un text de dimensiuni exagerate, cuprinznd mai mult idei preluate din
doctrina juridic, dect voina prilor. Astfel de convenii ntocmite cu scopul de a proteja cu precdere
o anumit parte, devin capcane pentru consumator care se poate prevlala de caracterul abuziv al clauzelor
precum i de disporporia ntre drepturile i obligaiile pe care prile i le opun reciproc.
Desigur c prile pot s convin asupra unui anumit neles dat clauzei,
dar n cazul unui conflict litigios, interpretarea clauzelor contractului se face de
ctre judectorul cauzei.
n oricare situaie, nclcarea condiiilor de fond i de form la ncheierea
contractului atrage sanciunea nulitii absolut sau relativ a contractului
ncheiat.
Cu alte cuvinte, contractul care nu reuneete condiiile de validitate este
lovit de nulitate.
Nulitatea este o sanciune care se pronun de judector i produce efece
retroactive. n funcie de cauzele i efectele produse, legea reglementeaz
nulitatea absolut i nulitatea realtiv.
Nulitatea absolut sancioneaz atingeriele aduse interesului general,
adic, nclcarea normelor juridice imperative sau de ordine public i a bunei
morale.
Contractul va fi declarat nul absolut, judectorul constatndu-i nulitatea
absolut, dac lipsete consimmntul, cauza i obiectul ori dac s-a ncheiat
cu nerespectarea condiiilor de form impuse de lege contractelor solemne.
58
Nulitatea relativ sancioneaz atingerile aduse interesului privat al
contractanilor adic, nclcarea normelor juridice de care prile pot dispune.
Contractul va fi declarat nul relativ, judectorul anulnd contractul dac s-a
ncheiat pe baza unui consimmnt viciat prin eroare, dol, violen sau leziune.

1. Condiiile impuse promovrii aciunii n nulitate

Nulitatea absolut poate fi invocat oricnd i de orice parte interesat:
contractani, creditori, procuror, judector, camera de comer, etc. dac se
invedereaz una din cauzele nulitii absolute, i anume:
- absena consimmntului;
- absena obiectului;
- absena formei impus de lege;
- obiect imposibil, ilicit, imoral;
- cauza ilicit sau imoral;
- nclcarea ordinii publice i a bunei morale.
Nulitatea relativ poate fi invocat numai de prile interesate nuntrul
termenului de prescripie (cel general este de 3 ani) dac se invedereaz vicii de
consimmnt provocate prin dol, violen, leziune i eroare. Contractul afectat
de nulitate realtiv poate fi confirmat prin asanarea nulitii, adic prin
renunarea titularului la aciunea n anulare.

2. Efectele nulitii contractelor
Este de precizat c dup ce a fost constatate de judector, att nulitatea
absolut ct i nulitatea realtiv produc acelai efecte juridice.
Nulitatea absolut nu poate fi confirmat, poate fi invocat oricnd, de
orice persoan i de judector, din oficiu, n orice stare a pricinii.
Nulitatea relativ a contractului nu poate fi invocat dect de ctre
persoanele pe care legea a intenionat s le protejeze, i poate fi cerut numai n
faa instanei, poate fi acoperit prin renunare sau ratificare de ctre aceste
persoane, iar aciunea n anulare este supus prescripiei generale de 3 ani.
Cum contractul anulat nceteaz s mai existe, prile sunt repuse n
situaia anerioar ncheierii lui.
Aadar, declararea nulitii atrage desfiinarea contractului, prile fiind
inute s restituie tot ceea ce au primit sub imperiul unui contract nul.
Rezoluiunea contractului
Dac sunt legal ncheiate, contractele reprezint legea prilor, fiind
obligatorii. Neexecutarea lor sau executarea necorespunztoare a obligaiilor
contractate atrage rezoluiunea ceea ce nsemn c pril sunt repuse n situaia
anterioar ncheierii contractului cu restituirea prestaiilor Rezoluiunea
sau rezilierea nu scutete partea din vina creia s-a produs ncetarea contractului
la plata daunelor interese ctre partenerul contractual prejudiciat.


59
Termeni i expresii cheie:
- bunuri, drepturi, obligaii, creane, datorii
- obiect- prestaie- obligaie bun
- cauz- scop
- executare contract
- neexecutare contract
- rezoluiunea contractului
- rezilierea contractului

Aspecte practice
1. Instana judectoreasc a rezoluionat contractul de vnzare
cumprare ncheiat de G.I i MI.
Enunai msurile pe care judectorul le-a dispus pentru respunerea
prilor n situaia anterioar ncheierii contractului.
2. Instana judectoreasc a reziliat contractul prin care, G.I. a
nchiriat locuina poprietatea sa, lui MI.
Enunai msurile pe care judectorul le-a dispus pentru respunerea
prilor n situaia anterioar ncheierii contractului de nchiriere.
3. G.I. se oblig s dea lui MI, MM i MC sume bani cu care acetia s
dobndeasc participaii la capitalul social al societii B SRL i n aceast
calitate s o falimenteze ntruct i era concurent lui G.I n domeniul de
activitate.
4. Adunarea General a Asociailor din societatea Hga SRL a decis i
l-a nsrcinat pe G.I administratorul societii comerciale s vnd un hotel
proprietatea societii pentru a plti o datorie bancare. G.I. a decis s-l
cumpere scop n care a mandatat pe tatl su, cei doi ncheind contractul de
vnzare.
Sarcini:
- indentificai instituiile juridice studiate;
- motivai caracterul licit sau ilicit al contractelor din speele 3 i 4 ;
- propunei i argumentai soluia juridic cu referire la contractele din
speele 3 i 4.


60
CAPITOLUL VI. FAPTELE JURIDICE

Seciunea 1. Noiunea, definiia i clasificarea fapteor juridice

1. Noiunea de fapt juridic
Faptul juridic este o aciune, un eveniment, care prin ele nsele produc
efecte juridice, n afara sau contrar voinei omului.
n concepia legii, faptul juridic are mai multe accepiuni. Este, - o
situaie moartea, naterea, cstoria; un eveniment imprevizibil,
insurmontabil, irezistibil cum ar fi, fulgerul, incendiul, inundaiile, alte stihii
ale naturii, rzboiul; o aciune lovirea, distrugerea, injuria, etc.

2. Definiia faptului juridic
n sens restrns, faptul juridic reprezint o aciune svrit voluntar sau
involuntar dar fr intenia de a produce efecte juridice dar care se produc, n
virtutea legii, independent de voina autorului i chiar mpotriva voinei
acestuia.
3. Clasificarea faptelor juridice
Faptele juridice sunt foarte variate i se pot mpri n evenimente juridice
i aciuni omeneti productoare de efecte juridice.
Evenimentele juridice (moartea, naterea, scurgerea timpului, trsnet,
cutremur, furtun, .a.) se produc independent de voina omului, iar legea
recunoate anumite consecine juridice a acestor fapte.
Aciunile omeneti sunt fapte voluntare sau involuntare ale persoanei crora
normele de drept le confer aptitudinea de a produce efecte juridice. n rndul
acestor fapte se nscriu aciunea, inaciunea sau abinerea.
Codul civil i Codul comercial disting ntre: fapte juridice licite; fapte
juridice ilicite (delicte civile).

1. Faptele juridice licite
Codul civil distinge ntre fapte juridice licite i fapte juridice ilicite sau
delicte, dar descrie numai faptele juridice licite.
Comparativ cu faptele juridice ilicite care nu sunt descrise datorit varietii
lor, faptele juridice licite i regimul juridic aplicabil acestora sunt stabilite
punctual, n Codul civil.
Aadar, sunt izvoare de drepturi i obligaii civile i comerciale faptele
licite, reglementat n Codul civil respectiv:
- plata nedatorat - o plat fcut din eroare pentru o datorie inexistent,
i dreptul pltitorului de a cere primitorului plii restituirea;
- gestiunea de afaceri administrarea voluntar a intereselor altuia n
favoarea i fr cunotina acestuia (ex: repararea de ctre vecin a instalaiei de
ap din apartamentul vecinului plecat n concediu;
- mbogirea fr just cauz presupune o mrire a patrimoniului unei
persoane pe seama diminuarii patrimoniului altei persoane fr s existe un
61
temei juridic pentru aceast relaie. (ex: reparaiile i mbuntirile i
instalaiile efectuate la ntregul imobil de ctre unul din cei doi proprietari avnd
consecinta creterii valorii i prii din imobilul deinut de cel de-al doilea
proprietar).
mbogirea fr just cauz reflect deci, o nsrcire a patrimoniului
unei persoane concomitent cu o mbogire a patrimoniului unei alte persoane.
primului cu suma cheltuit i pe poriunea imobilului ce nu-i aparine, i
consecutiv cu mrirea patrimoniului celuilalat.
mbogirea fr just cauz d natere obligaiei celui al crui patrimoniu
s-a mrit fr cauz, s restituie bunurile sau valoarea celui al crui patrimoniu a
fost nsrcit.
Aciunea n restituirea lucrului (actio de in em verso) nu este admisibil
dect dac partea nu dispune de un alt mijloc juridic pentru recuperare adic nu
poate invoca obligaie contractual, legea, sau alt temei juridic.

2. Faptele juridice civile ilicite
Fiind imposibil descrierea delictelor civile, legiuitorul le-a definit ca fiind
oricare fapt a omului care cauzeaz altuia un prejudiciu.
Cu alte cuvinte, legea civil instituie o rspundere de principiu, pentru
orice fapt ilicit svrit fr a descrie concret fiecare fapt n parte. Delictul
civil este deci fapta svrit fr intenia de a produce efecte juridice, dar care
se produc. Svrirea unei fapte ilicite d natere dreptului celui prejudiciat la
repararea pagubei i obligaiei corelative a fptuitorului de a repara prejudiciul.
Aceast concepie este consacrat de art.998-999 Cod civil care stipuleaz
expres c orice fapt ilicit a omului, precum i neglijena sau imprudena prin
care cauzeaz altuia un prejudiciu, atrag rspunderea civil delictual constnd
n obligaia de reparare a prejudiciului.
Privit ca mijloc de aprare a drepturilor subiective, rspunderea delictual
se ntemeiaz pe noiunea de culp, i poate fi atras pentru prejudiciile cauzate
prin fapta proprie, prin fapta altuia, de lucruri i de animale iar conform
art.998-999, art.1000 alin.1-5, art.1001 i art.1002 Cod civil.
Aadar, faptele ilicite sunt generatoare de rspundere civil delictual care
presupune oblligarea fptuitorului sau a celui responsabil pentru fptuitor la
repararea prejudiciului suferit de ctre cel vttmat.
Reguile aplicabile rspunderii delictuale civile pentru fapta proprie sunt
acelai i n cazul rspunderii pentru fapta altei persoane. Ipotezele legale ale
rspunderii pentru fapta altei persoane sunt :
- rspunderea prinilor pentru fapta copilului lor minor , culpa
responsabilior constnd n carene n educaia copilului;
- rspunderea profesorilor, invtorilor i meterilor pentru fapta elevilor
sau ucenicilor lor minori, culpa constnd nendeplinirea obligaiei de
supravegherea de ctre profesor, nvtor, maistru. La aceast culp poate
concura i rspunderea prinilor pentru carenele n educaia copilului;
62
- rspunderea comitentului pentru fapta prepusului, adic a angajatorului
pentru fapta comis de angajat n timpul activitii prestate i ncredinate
acestuia din urm de ctre angajator, indiferent dac temeiul juridic de
prepuenie ste contractul de munc sau contractul civil;
- rspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale aparine
proprietarului, proprietarilor sau celui care se folosete de animal
deaorece au paza juridic a animalului, adic l stpnesc sub un temei
legal;
- rspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina unui edificiu sau de
pericolul unui lucru (conducta de gaz, cablul electric, etc.) aparine
poprietarului sau celui n a crei admninstrare se afl (societatea de
distribuie a gazului, a apei, a energiei electrice).

Seciunea 2. Condiiile atragerii rspunderii delictuale
Rspunderea delictual pentru comiterea unei fapte ilicite nu poate fi atras
dect n prezena cumulativ a urmtoarelor condiii:
- prejudiciul (material i/sau moral);
- fapta ilicit;
- raportul de cauzalitate ntre fapta ilicit i prejudiciu;
- vinovia fptuitorului (intenia, neglijena, imprudena).

1. Dovada ntrunirii condiiilor atragerii rspunderii delictuale
Dovada ntrunirii condiiilor se afl n sarcina reclamantului. Anumite
reglementri instituie o rspundere delictual special raportat la prejudiciile ce
pot fi cauzate mediului sau oamenilor de anumite lucruri (energia nuclear,
aeronave, antene, unde electromagnetice, etc.).
De asemenea, acte normative speciale reglementeaz rspunderea delictual
pentru svrirea unor fapte ilicite.
Spre deosebire de delictele civile, atragerea rspunderii delictuale
comerciale nu este posibil dect pentru acele fapte ilicite pe care legea le
consider n mod expres, comerciale.
Final de parte
Termeni i expresii cheie:
- fapt juridic licit, ilicit
- culp, prejudiciu, rspunderea persoanei.








63











PARTEA a II-a

ELEMENTE DE DREPT COMERCIAL


64
CAPITOLUL I. DEFINIIA, OBIECTUL, NATURA, CARACTERELE I
IZVOARELE DREPTULUI COMERCIAL


Seciunea 1 Definiia dreptului comercial
ntruct, n accepiune juridic, noiunea de comer este mai ampl, incluznd
att producia sau fabricarea ct i punerea n circulaie a bunurilor, i dreptul
comercial are o sfer mai cuprinztoare, reglementnd ntreaga activitate
comercial, adic ncepnd cu producia i pn la punerea n circulaie a
mrfurilor.
Seciunea 2. Obiectul dreptului comercial
Dreptul comercial reunete un corp de reguli particulare vsreferitoare la
exercitarea unei profesii i la actele juridice ncheiate de comerciani, n legtur
cu bunurile destinate exercitrii comerului.
Dreptul comercial este o ramur de drept privat aplicabil comercianilor, actelor
i faptelor comerciale.
Seciunea 3. Trsturile caracteristice dreptului comercial
Simplitatea i celeritatea normelor juridice
Celeritatea este vizat de la nceperea i pn la ncetarea activitii comerciale,
sens n care, sunt instituite reguli i proceduri ct mai simple i suple aplicabile
constituirii, autorizrii, i funcionrii comerciantului, operaiunilor efectuate n
cadrul comerului su cu terii, dizolvrii i lichidrii patrimoniului acestuia.

Protecia creditului
n obligaiile comerciale respectarea scadenei este mai important dect
forma n care obligaia a luat natere. Dreptul comercial protejeaz cu
precdere creditorul fa de debitor, tocmai pentru a favoriza derularea rapid a
operaiunilor comerciale.

Securitatea i transparena tranzaciilor comerciale
Simplitatea formelor i mecanismelor de contractare este compensat prin
msuri de siguran oferite creditorului.
Pentru ca protecia creditului s devin eficace, legea oblig creditorul la
ndeplinirea unor formaliti de publicitate, evideniind un anumit formalism al
dreptului comercial.

Vocaia transfrontalier a dreptului comercial
65
Relaiile de afaceri se extind ntre parteneri din ri diferite, astfel c dreptul
comercial are vocaie transfrontalier, aceast trstur genernd adaptarea,
armonizarea i uniformizarea regulilor aplicabile n acelai spaiu de derulare a
afacerilor.
Seciunea 4. Izvoarele dreptului comercial
1. Legislaia codificat
a). Codul comercial romn
b). Codul civil
Regulile dreptului sunt aplicabile n materie comercial dar nu ntr-o manier
principal. Prin urmare, dreptul civil are caracter subsidiar, fiind aplicabil numai
dac normele comerciale sunt lacunare n materie sau dac trimit explicit ori
implicit la normele civile.
2. Legislaia necodificat i legislaia complementar
a) Uzanele comerciale
Uzanele comerciale sunt practici nenserate ntr-o lege dar nsuite i respectate
de o categorie profesional sau de o colectivitate dintr-un anumit areal, localitate
sau loc.
Uzanele pot varia de la un loc la altul sau, de la o profesie la alta.
Sunt edificatoare regulile uniformizate aplicabile n raporturile din comerul
internaional, rezultat al efortului unui colectiv de specialiti din diferite ri,
reunii ntr-un Comitet Special. n anul 1990 Camera de Comer i Industrie
Paris a publicat n Broura nr.460, uzanele codificate cu titlul INCOTERMS
Termeni comerciali internaionali, (International Comercial Trems) n ediie
bilingv (francez i englez).

b)- Principii, legi i tratate internaionale
Au rolul de a uniformiza dreptul aplicabil att n raporturile interne ct i n
raporturile internaionale.
-Principiile UNIDROIT
32
n contractele comerciale internaionale
Principiile UNIDROIT reflect concepte care se regsesc n numeroase
sisteme juridice, i furnizeaz ansamblul de reguli speciale adaptate nevoilor
operaiunilor de comer internaional. Dei soluiile oferite nu fac referiri la
drepturile naionale, s-au ales ca fiind cele mai bune, reprezentnd nu numai
izvor de drepturi i obligaii, ci un real substitut al dreptului naional.
-Acordurile, tratatele i conveniile ncheiate de Romnia pentru comer
Acordul General pentru Tarife Vamale i Comer intrat n vigoare la 1
ianuarie 1948 (G.A.T.T.) aplicabil n comerul cu bunuri

32
Institutul Internaional pentru Unificarea Dreptului Privat cu sediul la Roma, Italia este organismul creat sub
egida O.N.U.
66
Calitatea de izvor de drept a tratatelor i conveniilor la care Romnia este
parte, a fost recunoscut i n jurisprudena comercial, dup cum se poate
constata n exemplele ce urmeaz.

c) Legislaia comunitar

Tratatele Comunitii europene sunt izvoare de drept.
ndeplinesc acest rol:
- Tratatul de instituire a Comunitii Europene a Energiei Atomice
(EURATOM)
- Tratatul de instituire a Comunitii Economice Europene (C.E.E)
ncheiat la Roma la 25 martie 1957 i a intrat n vigoare la 1 ianuarie 1957 pe
durat nelimitat,
- Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene semnat la 7 februarie
1992 i intrat n vigoare la 1 noiembrie 1993
- Tratatul de la Amsterdam semnat oficial la 2 octombrie 1997 i intrat n
vigoare la 1 mai 1999
- Tratatul de la Nisa semnat la 26 februarie 2001 i intrat n vigoare la 1
februarie 2003
- Tratatul de adoptare a Constituiei pentru Europa a fost semnat la Roma
la 29 octombrie 2004.
- Tratatul de la Lisabona intrat n vigoare la 1 Ianuarie 2009.

Directivele sunt instrumente privilegiate de realizare a pieei interioare
fiind emise n baza tratatelor adoptate de Statele membre. Ele intervin n
domeniile n care exist contradicii sau diferene semnifictive ntre legislaiile
naionale i garanteaz armonizarea acestora i treanspunerea la nivel naional a
principiilor fundamentale ale Pieei comune. s aleag forma i mijloacele de
realizare a obiectivelor vizate.
Directivele Comunitii europene mpreun cu celelalte acte normative,
regulamente, recomandri, i decizii alctuiesc legislaia comunitar derivat
care reprezint incontestabil un izvor de drept specific i autonom.
Directivele comunitare sunt cele care au pus n aplicare tratatele ncheiate,
prin edictarea principiilor i regulilor avnd ca efect armonizarea
Regulamentele sunt principalele izvoare de drept derivat.
Curtea de Justiie a Comunitii Europene a decis c regulamentele au
calitatea de izvoare directe de drept.
Deciziile sunt obligatorii n toate elementele lor, pentru destinatarii pe
care i desemneaz.
Recomandrile i avizele nu sunt obligatorii astfel c, exceptnd
recomandrile CECA a cror natur juridic este similar directivelor C.E i
CEE, ele nu pot face obiectul unui recurs contencios.
- Convenia european pentru aprarea drepturilor omului i a
liberilor fundamentale (C.E.D.O.) ncheiat la Roma la 4 noiembrie 1950,
67
reprezint instrumentul ideal prin care principiile dreptului comunitar se aplic
n legislaia intern
33
. Convenia a fost amendat i completat prin mai multe
protocoale.
Fiind ratificat (mpreun cu protocoalele) de Romnia, Convenia pentru
aprarea drepturilor omului poate fi invocat de pri i de judectorul naional,
n oricare situaie n care, sub aspect substanial sau procedural, legislaia intern
nu ofer soluii corespunztoare respectrii drepturilor i libertilor
fundamentale n cadrul unui proces.

d) Jurisprudena i doctrina
Jurisprudena nu constituie un adevrat izvor formal al dreptului, dar nu
poate fi negat contribuia hotrrilor judectoreti la elaborarea dreptului,
deoarece jurisprudena interpreteaz, completeaz, precizeaz i adapteaz legea
comercial noilor condiii ale realitii sociale
Studiile i munca interpretativ a juritilor orienteaz evoluia normelor
de drept comercial, contribuind la completarea dreptului.


Termeni i expresii cheie:
- EURATOM
- C.E.C.A
- UNIDROIT
- C.E.D.O.
- organele comunitare
- tratate,
- directiv,
- regulament,
-recomandare,

- drept de proprietate drept real
- drept personal
- preemiunea dreptului comunitar
- act oneros
- proba testimonial
- fapt ilicit
- prile n proces, judectorul naional i legislaia comunitar

Aspecte practice

I. Ion Gheorghe l-a chemat n judecat pe vecinul su POP VASILE s fie obligat la plata
sumei de 100 lei reprezentnd contravaloarea ferestrei pe care a spart-o fiul minor al prtului.
Prtul susine c fiul altui vecin a spart fereastra.
Rspundei: este fapt sau act juridic spargerea ferestrei

33
Romnia a ratificat Convenia pentru aprarea drepturilor omului prin Legea nr.30/18 mai 1994. Legea
nr.30/1994 a fost publicat n M.Of. nr. 135/31 mai 1994, Partea I.
68
- care dintre pri are obligaia s dovedeasc fapta;
- va rspunde fiul prtului, fiul vecinului sau tatl unuia sau taii acestora?
- la ce fel de rspundere se refer reclamantul prin cerere?

II. A.M a crezut din eroare c datoreaz societii de furnizare a gazelor suma de
3000 lei pe care a pltit-o. Ulterior A.M. constat c aceast datorie nu-i incumb
i cere restituirea sumei dar societatea refuz.
Rspundei: este fapt sau act juridic plata din erorare
- A.M. este ndreptit s pretind restituirea sumei de la societatea de furnizare a
gazului?
- societatea a ncasat-o pe nedrept?
- n patrimoniul cruia s-a nscut obligaia de plat i dreptul de a cere restiturea plii?
- A.M. poate cere dobnzi pentru refuzul la restituirea plii voluntar fcute?

III. Comuna Drlos prin Primar a cerut anularea vnzrii efectuat de SRLAlfa
susinnd c terenul pe care se afl construcia (fabrica) societii este proprietatea comunei.
Societatea Alfa s-a aprat susinnd c a dobndit proprietatea construciilor de la Stat
prin privatizare.
Rspundei: dreptul comunei izvorte dintr-un contract?
- cum se face dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile?
- n cazul societii comerciale unde ar trebui s se localizeze bunul i unde ar trebui s
fie evideniat?


69
CAPITOLUL II DOMENIUL DREPTULUI COMERCIAL:
COMERCIANTUL (NTREPRINZTORUL), ACTELE DE COMER I
FONDUL DE COMER


Seciunea 1. Statutul juridic al comerciantului

1. Calitatea de comerciant i de ntreprinztor
n materia dreptului comercial distincia ntre comerciant i ntreprinztor
prezint interes n stabilirea drepturilor i obligaiilor cu caracter specific,
cuvenite fiecreia din cele dou categorii ale comercianilor.
ntreprinztorii individuali i asociaiile familiale au statutul juridic guvernat
de Codul comercial i de Legea nr.300/2004.
Persoanele fizice, n calitate de ntreprinztori sau comerciani individuali
desfoar comerul sau producia pe baza investiiilor proprii, prestnd
activitatea comercial personal i pe cont propriu.
Asociaia familial are caracterul unei mici ntreprinderi format din rude i
afini pn la gradul IV care colaboreaz i muncesc pe picior de egalitate cu
scopul de a obine venituri, activitatea lor reflectnd cu prevalen, aciuni
executive.
ntreprinztorii cu vocaie la personalitate juridic sunt:
- societile comerciale de dimensiuni reduse, denumite impropriu micro-
ntreprinderile;
- societile comerciale i societi cooperatiste de dimensiune medie,
denumite impropriu , ntreprinderi mijlocii;
societile comerciale, companiile naionale, grupuri de interes
economic, de dimensiuni considerabile, denumite impropriu

2. Definiia comerciantului i a ntreprinztorului
Conform art. 7 din Codul comercial, comercianii sunt acele persoane care
svresc acte de comer, avnd comerul ca o profesiune obinuit.
ntreprinztorii sunt persoanele care exercit activiti comerciale organizate
cu scopul schimbului sau produciei de bunuri

3. Condiiile i momentul dobndirii calitii de comerciant/ ntreprinztor de
ctre persoana fizic i asociaiile familiale.

Exercitarea unei activiti economice de producie sau de schimb al
mrfurilor sau serviciilor
Svrirea actelor de comer cu titlu de profesie
Art.7 din Codul comercial exige fapte, adic svrirea obinuit i cu titlul
profesional a actelor de comer, iar art. 9 consider c ncheierea sporadic de
70
contracte sau efectuarea de operaiuni ocazionale nu confer calitatea de
comerciant
34
.
Svrirea n nume propriu a actelor de comer.
Aceast condiie difereniaz ntre comerciant i mandatarul sau prepusul ori
comisionarul acestuia la care se trimite art. 374, art. 392, art. 396 i art.405 din
Codul comercial.
Exploatarea unui fond de comer la care se rataeaz clientela proprie i
actual.
Este o alt condiie necesar dobndirii calitii de comerciant se refer la
obligaia ca persoana s exploateze un fond de comer la care se rataeaz
clientela proprie i actual .
Dac nu deine bunuri mobile sau imobile, corporale sau necorporale pe care
comerciantul s le fi destinat exploatrii comerciale, i n absena unor
persoane care s apeleze frecvent, aproape permanent la produsele sau
serviciile ofertate, calitatea de comerciant nu poate fi dobndit.
4. Dobndirea calitii de comerciant/ ntreprinztor de ctre
societile comerciale
Conform doctrinei, Societile comerciale se nasc comerciani
35
.
n ce ne privete apreciem c dispoziia trebuie interpretat prin prisma
operaiunilor de constituire care nu sunt simple activiti preparatorii, ci
reprezint acte de tip organizatoric caracteristice crerii entitii colective spre
a dobndi calitatea de comerciant.
n acest profil, teza a II-a a art.7 din Codul comercial, nu trebuie interpretat n
sensul c societatea comercial se nate comerciant.
Calitatea de comerciant a altor persoane juridice
Societile cooperatiste sunt comerciani deoarece desfoar activiti de
producere i desfacere de mrfuri, de prestri de servicii i de efectuare lucrri n
diverse domenii ale economiei.
Art. 1 alin (2) i art.12 din Legea nr. 26/1990 instituie i n sarcina societilor
cooperatiste obligaia de a se nmatricula n registrul special destinat acestor
comerciani, inut de oficiul registrului comerului de la sediul principal al
acestora.
Societile agricole comerciale fac parte din categoria ntreprinztorilor i
dobndesc aceast calitate la data la care se constituie.
5. Persoane care nu au calitatea de comerciani/ ntreprinztori
Din rndul acestor persoane fac parte, salariaii, mandatarii, meseriaii i
meteugarii, agricultorii, avocaii, medicii, profesorii i alte persoane care
exercit profesii liberale, asociaiile i fundaiile, colile, grdiniele, colegiile,

34
Dar orice litigiu derivat din acele contracte sau operaiuni este supus legii comerciale.
35
Stanciu D. Crpenaru, Drept comercial romn, Bucureti 1994 (apud Ion Turcu, op cit.).
71
facultile sau alte entiti al cror statut este guvernat de legea civil iar
actele comerciale ale acestora au caracter sporadic, Statul i unitile sale
administrativ-teritoriale.

Dovada calitii de comerciant/ntreprinztor
Calitatea de comerciant a persoanei fizice este o chestiune de fapt, i se
probeaz prin mijloace din care rezult svrirea efectiv, n nume propriu,
obinuit i cu titlu profesional a actelor sau faptelor prevzute de legea
comercial, descrise exemplificativ de art. 3 Cod comercial.
Calitatea de comerciant a societii comerciale, a societii cooperatiste, a
grupului de interes economic i a altor entiti se probeaz prin actul de
constituire ntocmit cu respectarea condiiilor prevzute de lege i/sau prin
certificatul de nmatriculare n registrul comerului a societii comerciale.
6. ncetarea calitii de comerciant
ncetarea calitii de comerciant a persoanei fizice
ncetarea activitii comerciale trebuie s fie efectiv, definitiv i s evidenieze
intenia de a se renuna la calitatea de comerciant.
Radierea nmatriculrii din registrul comerului sau retragerea autorizaiei
administrative nu sunt suficiente pentru pierderea calitii de comerciant, fiind
necesar ca persoana s nu mai efectueze acte de comer.
Prin urmare, ncetarea activitii comerciale este tot o chestiune de fapt i duce
la pierderea calitii de comerciant a persoanei fizice.
ncetarea calitii de comerciant a societii comerciale
ncetarea societii trebuie apreciat n relaie cu dizolvarea i cu lichidarea
persoanei juridice.
Incapaciti, incompatibiliti, interdicii i decderi din dreptul de a exercita
activiti comerciale
- Incapaciti
Legea aeaz n incapacitate minorul, majorii pui sub interdicie i majorii
pui sub curatel.
- Incompatibiliti
Legea consider c exercitarea comerului nu este permis anumitor persoane
aflate din acest punct de vedere n incompatibilitate:

- Decderi
Ne referim la ipotezele n care, condamnarea penal pentru svrirea unor
infraciuni l fac pe comerciantul sau ntreprinztorul, individual sau colectiv,
incompatibil cu exercitarea comerului. n astfel de ipoteze, n afara pedepsei
principale autorului infraciunii i este aplicat interdicia exercitrii comerului
conform art.71-64 Cod penal.
72
7. Principalele obligaii ale comercianilor

Indiferent dac sunt comerciani sau ntreprinztori, persoanele fizice, asociaiile
familiale i persoanele juridice, au urmtoarele obligaii profesionale:
de a se nmatricula i de a nregistra la registrul comerului meniunile
referitoare la elemente semnificative legate persoana lor i/sau de organismele
lor interne;
de a organiza i ine contabilitatea;
de a desfura activitatea n limitele concurenei licite;
de a obine autorizaia pentru exercitarea activitii economice n mod
independent;
de a obine autorizaia legal administrativ

Seciunea 2. Fondul de comer

1. Definiia i natura juridic a fondului de comer
Fondul de comer este un ansamblu de bunuri mobile i imobile, corporale i
incorporale utilizate de comerciant n vederea desfurrii activitii sale.
Elementele corporale ale fondului de comer
n aceast categorie sunt incluse materiale, utilaje, echipamente, imobile, deci
bunurile corporale care servesc comerciantului la activitatea de comer.
Elementele incorporale ale fondului de comer
Elementele incorporale ale fondului de comer sunt: firma (numele patronimic
sau pseudonimul sub care i desfoar activitatea comerciantul), emblema
(semnul grafic, textul, culoarea, sunet, grup de cuvinte etc.), marca, clientela,
vadul comercial, drepturile de proprietate industrial, drepturile de autor, know-
how etc.
n calitate de bun mobil incorporal, fondul de comer poate face
obiectul contractelor de vnzare, de nchiriere, de gaj i de donaie. O parte sau
ntregul fond de comer poate forma aport la constituirea unei societi
comerciale. n acest din urm caz, proprietarul sau proprietarii fondului de
comer dobndesc participaii la societatea la care au aportat o parte din
elementele fondului de comer, devenind asociai ai acesteia.

Termeni i expresii cheie
- titular de drept
- subiect activ de drept
- ntreprinztor
- comerciant-persoan fizic
- numele persoanei-pseudonimul
- firma - patronimicul
- nregistrarea persoanei fizice
- nmatricularea comerciantului
- acte de comer obiective
73
- prezumia de comercialitate
- incapacitatea de a exercita comerul
- incompatibiliti
- dreptul de liber stabilire

74
CAPITOLUL III OBLIGAIILE COMERCIALE


Seciunea 1. ncheierea i executarea contractului

Acordul de voin al prilor asupra clauzelor contractuale se formeaz
prin ntlnirea ofertei cu acceptarea ei.
1.Oferta de a contracta
ncheierea contractului ncepe cu propunerea de a contracta, numit
ofert sau prolicitaiune. Ea reprezint mai mult dect promisiunea de a
contracta (care este un antecontract).
2.Acceptarea ofertei
Acceptarea ofertei, este tot un act unilateral de voin care reprezint
cea de-a doua latur a consimmntului provenind de la destinatarul ofertei
3. Momentul ncheierii contractului
Momentul ncheierii contractului este acela n care acceptarea ntlnete
oferta.

Seciunea 2. Determinarea preului i locul plii

Codul comercial, permite ca preul s fie stabilit i ulterior ncheierii
contractului .
1. Locul executrii obligaiilor din contract
-la locul artat expres n contract;
-la locul rezultat din intenia prilor;
-la locul unde, potrivit materiei contractului, apare fireasc executarea.

3.Forma contactului comercial i rspunderea contractual
ncheierea contractului n form scris, este cerut pentru a putea fi probat n
raporturile dintre parteneri i fa de teri.
Pentru neexecutarea total sau parial a contractului, prile rspund,
partea care i-a executat obligaiile avnd dreptul de a cere daune interese.
Daunele interese care se datoreaz pentru ntrzierea n executarea
obligaiei de a da, se numesc daune moratorii .(ex: preul datorat).
Daunele interese care se datoreaz pentru ntrzierea n executarea
obligaiei de a face, se numesc daune compensatorii.
Numai n cazul obligaiei de a da, respectiv a daunelor moratorii, Codul
civil d dreptul creditorului de a cere att executarea obligaiei principale, cat si
plata acestor daune.
Separat de reglementarea daunelor interese, legea a intervenit n
raporturile contractuale ale prilor i a reglementat clauza penal.
Clauza penal este reglementat prin art. 1068 Cod civil conform cruia,
creditorul are facultatea de a cere de la debitorul care n-a executat la timp, sau
plata penalitilor stipulate sub forma clauzei penale, sau a obligaiei principale.
75
Aadar, clauza penal este o stipulaie prin care prile stabilesc de comun acord,
prin apreciere, un cuantum al despgubirilor ce vor fi datorate de partea care nu
i-a ndeplinit, sau a ndeplinit necorespunztor, obligaiile asumate prin
contract, fr ca cealalt parte s fie datoare s dovedeasc existena i
cuantumul prejudiciului.
Cuantumul penalitilor datorate de partea care nu i-a executat obligaiile
contractuale nu poate depi nivelul sumei asupra creia sunt calculate.
Clauza penal n contractele comerciale, este obligatorie chiar dac nu a
fost stipulat de pri. Creditorul nu poate cere i penalitatea i obiectul
obligaiei principale, exceptnd cazul n care s-a stipulat pentru simpla ntrziere
a executrii. Penalitatea poate fi mpuinat de judector, cnd obligaia
principal a fost executat n parte.
n cazul unei obligaii comerciale pecuniare, cuantumul daunelor interese, se
calculeaz ca dobnd de referin a B. N. R. conform Ordonanei nr. 9 din 21
ianuarie 2000.


Principiul reparrii integrale a prejudiciului

Seciunea 3. Specificul obligaiilor comerciale
Obligaiile comerciale sunt reglementate prin unele dispoziii derogatorii de la
dreptul comun, datorit specificului relaiilor comerciale.

1.Solidaritatea prezumat a codebitorilor (art.42 C.com.) modalitate a
obligaiilor care mpiedic diviziunea lor, chiar dac prin natura lor sunt
divizibile i garanie pentru creditori care pot urmri pe debitorul solvabil,
realizndu-i astfel creana.
Solidaritatea fidejusorilor, garanii personali ai debitorului care rspund
solidar, suprimndu-li-se dreptul de discuiune i de diviziune.
Prezumia de solidaritate a debitorului poate fi nlturat numai printr-o
stipulaie expres a prilor sau n cazul n care contractul principal a ncetat sau
a fost denunat iar partenerul nu a reacionat (cazul denunrii contractului
principal de ctre lichidatorul judiciar al societii falite).
2. Curgerea de drept a dobnzii regul prevzut de art. 43 C.com., conform
cruia, datoriile comerciale lichide i pltibile n bani produc dobnda de drept
din ziua cnd devin exigibile, ceea ce nseamn c debitorul este de drept n
ntrziere prin simpla ajungere la termen.
Stabilirea dobnzii legale n materie comercial
Posibilitatea plii anticipate a dobnzilor, dar numai pe o perioad de cel mult 6
luni este prevzut de art.7 din Ordonana Guvernului nr. 9/2000.
Anatocismul sau dobnda la dobnd datorat conform art.8 alin.1
din O.G. nr.9/2000, Dobnda se va calcula numai asupra cuantumului sumei
mprumutate iar ca excepie, dobnzile se pot capitaliza i pot produce dobnzi
76
n temeiul unei convenii speciale ncheiate n acest sens, dup scadena lor, dar
numai pentru dobnzi datorate pe cel puin un an.
3.nterdicia acordrii termenului de graie
Potrivit art. 44 C.com., n obligaiunile comerciale judectorul nu poate
acorda termenul de graie permis de art. 1021 din Codul civil
4.Rezoluiunea de drept n cazul termenului esenial
Termenul esenial este reglementat de 67 Cod com. ca modalitate a
contractului de vnzare, i a fost considerat ca un element determinat la
ncheierea contractului. n cazul mplinirii i a neexecutrii obligaiei contractul
nceteaz de drept.
Rezoluiunea i rezilierea contractelor
Aplicabilitatea art.1020, 1021, n contractele cu executarea uno ictu i cu
executare succesiv.
5. Interdicia retractului litigios
Aplicarea art.45 C.com. referitor la art.1402, 1403 i 1404 din Codul civil
6. Mijloacele de dovad a obligaiilor comerciale
Potrivit art.46 Cod omercial, obligaiile comerciale i liberaiunile se
dovedesc cu nscrisuri autentice, nscrisuri sub semntur privat, facturi
acceptate, scrisori, telegrame, registrele prilor, i prin orice alte mijloace de
prob.
7.Prescripia extinctiv n obligaiile comerciale
Pierderea dreptului de ctre titular care nu mai este ocrotit de lege, iar
debitorul, dei poate s-i execute obligaia, nu mai poate fi constrns.
Articolul 1 din Decretul nr. 167/1958 precizeaz: Dreptul de aciune,
avnd un obiect patrimonial, se stinge prin prescripie, dac nu a fost exercitat n
termenul stabilit de lege. n obligaiile izvorte din fapte juridice sau contracte
comerciale, termenul general de prescripie este de 3 ani. Legi speciale prevd i
alte termene de prescripie mai scurte.

Termeni i expresii cheie
- contract asumarea rspunderii, garantarea executrii
- contract - clauz penal
- executarea obligaiei contractuale, penaliti
- penaliti, daune - interese
- obligaia de a da - daune moratorii,
- obligaia de a face daune compensatorii
- ncetarea contractului, rezoluiune, reziliere
ntrebri:
1. n cazul n care prile convin expres c vor nceta contractul fr punere n
ntrziere, fr notificare i fr intervenia instanei, clauza penal mai are
eficien?
2. Reclamantul I.E a chemat n judecat societatea comercial Dana SRL pentru
a fi obligat s-i repare instalaia de ap din apartamentul su de unde apa se
scurge nfiltrndu-se n plafonul de la baie i de la holul apartamentului su i
al vecinului. A mai solicitat obligarea la plata sumei de 934 lei despgubiri
77
reprezentnd contravaloarea reparaiilor necesare la apartamentul vecinului, la
1200 lei daune de ntrziere n repararea defeciunii la instalaie, la 2000 lei
daune de ntrziere pentru plata despgubirii. Reclamantul a motivat c
societatea prt i-a efectuat lucrrile de montare a instalaiei de ap iar dup
un timp a fost chemat n judecat de vecin pentru a-l despgubi pentru
inundaiile provocate n plafonul apartamentului.
ntrebri :
- Ce susine reclamantul pentru a formula cererea?
- Care probleme juridice studiate pn n prezent le identificai n spe?
- Este admisibil cererea reclamantului?

78
CAPITOLUL IV PROCEDURA EXECUTRII SILITE CONCURSUALE
A COMERCIANTULUI


Seciunea 1. Sfera de inciden a procedurii executrii silite concursuale
i aplicarea proceduriii
1. Persoanele supuse executrii silite conursuale:
- Comerciani individuali (fizice i asociaiile de familie);
- Comerciani colectivi (societile comerciale, grupurile economice,
filialele)
2. Persoanele implicate n procedur
- tribunalul, judectorul sindic;
- administratorul judiciar, lichidatorul judiciar;
- curtea de apel

3. Condiiile de admisibilitate a cererii:
- crean comercial, fiscal sau salarial;
- crean cert lichid i exigibil;
- crean al crui cuantum s depeasc 3000Euro ;
- lipsa de lichiditi din activul patrimonial al comerciantului

Seciunea 2. Fazele de derulare a procedurilor

1. Procedura de drept comun avnd ca obiect judecarea cererii prin care
se solicit nceperea sau deschiderea uneia sau alteia din cele dou proceduri de
executare silit concursual (de reorganizare judiciar sau de faliment).
n cadrul acestei proceduri, prile au calitatea de reclamant i de prt iar
starea de insolven trebuie dovedit prin orice mijloace de prob, recunoaterea
fiind proba de care nsui debitorul se poate prevala.
Dac prtul contest susinerile reclamantului procedura devine
contencioas i se soluioneaz prin sentin, n caz contrar, procedura rmne
necontencioas i se soluioneaz prin ncheiere.
n funcie de obiectul cererii cu care a fost investit, judectorul sindic
verific dac sunt ntrunite condiiile de admisibilitate, i decide deschiderea
procedurii cerute, iar n caz contrar, va respinge cererea.
2.Procedura de executare silit concursual prin reorganizare
judiciar.
Dac sentina sau ncheierea prin care s-a declanat procedura
reorganizrii judiciare a rmas irevocabil prin nerecurare sau prin respingerea
recursului, judectorul sindic dispune, pe lng celelelate msuri specifice
acestei proceduri, punerea n discuia creditorilor a planului de redresare
financiar.
79
La expirarea duratei de redresare stabilit prin plan, dac se constat
stingerea pasivului, judectorul sindic va nchide procedura, iar fostul debitor i
va continua activitatea.
3. Procedura de executare silit concursual prin lichidare judiciar.
Procedura lichidrii totale a activului patrimonial aplicabil n caz de
faliment.
Reglementarea trebuie s fie similar celei descrise la procedura
reorganizrii judiciare. Prin urmare, dac sentina sau ncheierea prin care s-a
declanat procedura lichidrii judiciare totale a rmas irevocabil prin
nerecurare sau prin respingerea recursului, judectorul sindic dispune, pe lng
celelelate msuri specifice acestei proceduri.
Dac planul de redresare nu a dat rezultate, ori dac nu a fost respectat de
debitor, judectorul sindic la sesizarea oricrui creditor i chiar a debitorului
dispune converitrea procedurii reorganizrii judiciare n procedura lichidrii
judiciare totale.
Dac s-a respectat palnul de redresare financiar i s-au achitat datoriile
scadente, sunt ndeplinite condiiile de convertire a procedurii reorganizrii
judiciare n procedura lichidrii judiciare totale.

4. Procedura de de drept comun avnd ca obiect judecarea cererii
privind rspunderea delictual comercial.
n cadrul acestei proceduri, prile au calitatea de reclamant i prt sau
pri, cererea trebuie s cuprind elementele prevzute de Codul de procedur
civil, ncepnd cu art. 109, obiectul cererii nu poate fi dect o parte din pasivul
comerciantului-debitor rmas neacoperit datorit faptei sau faptelor ilicite
comise de una sau mai multe persoane care au deinut o anumit calitate la
debitor sau care au provocat acestuia, starea de ncetare a plilor.
Dovada susinerilor i a existenei condiiilor impuse de Codul civil pentru
atragerea rspunderii delictuale incumb reclamantului, aceast obligaie
revenindu-i conform art.1169 Cod civil, iar hotrrea obinut se execut n
baza regulilor de drept procesual civil de ctre cel care a avut ctig de cauz.
Prin urmare, aceast procedur nu se deruleaz cu persoane implicate n
oricare din cele dou proceduri de executere silit concursual, deoarece ele au
fost descrcate de toate sarcinile i responsabilitile, odat cu nchiderea acelei
proceduri.

80
CAPITOLUL IV
REGIMUL JURIDIC APLICABIL TITLURILOR DE CREDIT

Seciunea 1. Efectele de comer
Funcia economic i modul de emisiune, mpart titlurile de credit n
urmtoarele specii:
a) efecte de comer;
b) titluri reprezentative ale mrfurilor;
c) valori mobiliare.
Aceast difereniere a titlurilor de credit este de importan covritoare
ntruct face neleas distincia ntre regulile juridice aplicabile categoriilor
aceluiai gen, iar n privna studiului de fa, faciliteaz analiza valorilor
mobiliare i permite studierea regimului juridic aplicabil aciunilor i
obligaiunilor emise de societile comerciale.
Acte normative speciale sunt dedicate fiecrei categorii ale titlurilor de
credit : Legea nr. 58/1934 i Legea nr.59/1934 sunt aplicabile efectelor de
comer ; Legea nr.31/1990 i Legea nr. 297/2004 sunt incidente valorilor
mobiliare
36
iar Legea nr. nr.188/1 iulie 1930, Legea nr.153/5 aprilie 1937
37
,
Titlul VI din Legea nr.99/1999 i dispoziiile art. 565-570 Cod comercial
38
sunt
dedicate titlurilor reprezentative ale mrfurilor.

1.Efectele de comer

Sub influena legislaiei franceze, nc din perioada interbelic, legiuitorul
romn a separat, reglementarea efectelor de comer de cea dedicat valorilor
mobiliare i titlurilor reprezentative ale mrfurilor.
Urmnd aceast concepie de acuratee juridic, doctrina a examinat
efectele de comer ca titluri individuale sau singulare care se nasc din operaiuni
distincte, servind la plata sau garantarea creditului. Fiecare din aceste titluri se
particularizeaz prin anumite elemente eseniale ale coninutului lor (suma
nscris, scaden, emitent, etc.) dar toate au un element comun: confer
titularului, un drept de crean necondiionat, pe termen scurt sau mediu,
constnd ntr-o sum de bani.
Amintim c i titlurile de crean negociabile prezint unele trsturi care le
apropie de efectele de comer dar acestea din urm, fiind o specie de titluri de
credit, se particularizeaz de oricare alte instrumente tranzacionabile pe piaa
fiananciar- monetar.
Sunt efecte de comer cambia, biletul la ordin considerat ca o varietate a
cambiei, i cecul.

36
Legea nr.297/2004 privind piaa de capital a fost publicat n M.Of. nr. 571/29 iunie 2004, Partea I-a.
37
Specii ale titlurilor reprezentative ale mrfurilor, respectiv, recipisele de depozit i warantele sunt
reglementate de Legea nr.188/1930, publicat n M. Of. nr. 143/1 iulie 1930 i de Legea nr.153/ 1937, publicat
n M. Of. nr.81/7 aprilie 1937.
38
Aceste disppoziii ale Codului comercial reglementeaz polia maritim de ncrcare.
81
Cambia i biletul la ordin sunt nu numai titluri de credit dar i instrumente de
plat, iar cecul este considerat cu precdere, instrument de plat pe termen
scurt, pltibil la vedere.
Folosite n mod frecvent n comer ca nlocuitor al banilor, efectele de
comer nu sunt, n sensul propriu al expresiei, mijloace de plat sau de schimb
identice monedei a crei remitere stinge obligaia debitorului. De aceea, n
limbaj economic, efectele de comer sunt denumite mijloace indirecte de plat.
Regimul juridic al efectelor de comer constituie obiectul Legii nr. 58/1934
asupra cambiei i biletului la ordin i al Legii nr. 59/1934 asupra cecului
39
.
Prin mecanismul juridic specific instituiei, efectul de comer creaz o nou
crean care va fi utilizat pentru stingerea unei creane preexistente.
Pentru debitor, emiterea efectului de comer constituie un mijloc de
procurare a plii creditorului, fr ca debitorul s execute personal prestaia
promis. Obligaia se va stinge n situaia n care purttorul a ncasat efectiv
suma nscris n coninutul titlului, sau dac efectul s-a nregistrat n creditul
contului purttorului-beneficiar. Dovada plii se face prin nscrierea chitanei
pe titlu (de unde i denumirea de cambie chitanat). Odat cu plata, titlul iese
din circulaie.
Raiunea pentru care efectele de comer sunt acceptate n reglarea unor
creane, rezid n negocierea lor simpl i rapid i n garaniile pe care le
procur creditorului.
ntr-adevr, antrenarea rspunderii solidare a semnatarilor pentru plata
efectului, neacordarea termenului de graie, inopozabilitatea excepiilor
personale, transmiterea prin intermediul unei proceduri simplificate (girul),
redus la o simpl meniune i semntur sau prin tradiiune (n cazul efectelor
la purttor sau girate n alb), reprezint garanii reale ale creditorului

A. Cambia, biletul la ordin i cec-ul n dreptul romnesc

Legislaia romn n vigoare nu cunoaste o reglementare general a
titlurilor de credit.
Ele sunt reglementate fie n codul comercial (conosamentul), fie n legi
speciale cum sunt: cambia sau biletul la ordin, cec-ul ori polita de asigurare.

A 1.Cambia
Cambia este nscrisul care curpinde ordinul dat de o persoan numit
tgtor, unei alte persoane numite tras, de a pretinde unei tere persoane
numit benefiar, la scaden sau la ordinul acesteia o sum de bani stabilit.
n operaiunea cambial particip trei persoane:
- trgtorul, creditorul sau expeditorul care emite titluri;

39
Legea nr. 58/1934 i Legea nr.59/1934 au fost modificate cu O.G. nr. 11/4 august 1993 publicat n M. Of.
nr. 201/23 august 1993 Partea I i aprobat cu Legea nr. 83/1994, publicat n M.Of. nr. 292/14 octombrie 1994,
Partea I.
82
- trasul, benefiarul sau importatorul cruia i este adresat ordinul sau
mandatul de a plti o anumit sum;
- beneficarul sau tera petsoan ctre sau la ordinul creia se face plata .
creana trgtorul ctre tras reprezint proviziunea sau acoperirea cambiei,
iar creana benefiarului contra trgtorului , valorea furnizat.
Caracterele , trsturile cambiei.
Cambia (trata) este un titlu de credit, plata cambiei fiind fcut de regul
la scaden. Pn n momentul scadenei , executarea obligatiei de plat se
amn, realizndu-se astfel o operaie de creditare; este un titlu de credit formal
i complet, n sensul c att drepturile ct i obligaiile n totalitatea lor rezult
din meniunile nscrise n cambie; este un titlu de credit care creaz obligaii
necondiionale, n sensul c obligaiile cambiale nu pot fi afectate de o condiie
indiferent de natura ei; n cazul stipulrii unei condiii, cambia va fi lovit de
nulitate absolut; este un titlu de credit abstract, obligaiile decurgnd din
cambie fiind independente de raporturile juridice fundamentale (cauza juridic)
care au stat la baza emiterii ei (de exemplu: contract de vnzare cumprare si de
mprumut). De acecea prin cambie se creeaz obligaii automone, distincte de
cele existente n raporturile juridice fundamentale; conine un ordin, aa nct se
transmite printr-o procedur special, respectiv prin gir (andosare) cu excepia
cazului n care cambia conine meniunea nu la ordin, situaie n care cambia
se va transmite potrivit dreptului comun, prin cesiune de crean cu unele
aspecte (particulariti) derogatorii de la cesiunea din dreptul civil.

Funciile cambiei
Cambia ndeplinete urmtoarele funcii:
Din punct de vedere economic, financiar, cambia a fost un instrument de
schimb valutar. De altfel, etimologic n limba italian nseamn schimb.
Aceeai funcie a fost avut n vedere i de dreptul francez, folosind pentru
cambie denumirea de lettre de change. Plata cambiei se face la scaden sau
la vedere, motiv pentru care cambia amn n timp plata datoriei i ca atare este
titlu de credit.
Se admite ca plata s se fac imediat prin operaiunea numit scont.
Beneficiarul sau doveditorul cambiei, poate remite cambia unei bnci care
va achita suma artat n cambie. Pn la scaden, banca va calcula i va reine
echivalentul dobnzilor ce i se cuvine pentru faptul c a achitta imediat suma de
banai artat n cambie.
n sfrit cambia este i un instrument de plat, deci ndeplinete i
aceast funcie.
Trgtorul (emitentul cambiei) are posibilitatea s achite datoria pe care o
are fa de creditorul su prin tragerea unei cambii asupra unui debitor propus n
favoarea creditorului care devine beneficiarul cambiei.
Condiiile de validitate a cambiei
Condiii de fond
83
Cambia este un act juridic, aa nct si n cazul ei trebuie respectate
condiiile de validitate prevzute de codul civil, respectiv art. 948. Aceste
condiii de validitate se analizeaz n funcie de particularitile cambiei ca
operatiune (fapt) de comer, potrivit art. 3 Cod comercial.
Cambia este valabil dac emitentul are capacitatea juridic necesar unui
comerciant.

Condiii de form
Cambia se ntocmete n form scris, forma rezultnd implicit din
coninutul art. 1din Legea nr. 58/1934. Cambia conine att meniuni obligatorii
ct i facultative.
Elemente sau meniuni obligatorii ale cambiei.
Denumirea de cambie.
Potrivit Legii nr. 58/1934, nscrisul cambial trebuie s conin denumirea
de cambie ceea ce nseamn c orice alt meniune adic trat sau poli
nu poate fi folosit pentru indicarea unei cambii.
Ordinul necondiionat de plat a unei sume de bani determinat. Ordinul
de plat dat de tragtor( emitentul cambiei) trasului s fie pur i simplu i
nicidecum afectat de o condiie , indiferent de natura ei. Ordinul de plat se
exprim , de regul prin cuvintele vei plti , pltii, sau autorizai s
pltii.
Suma de bani care se va plti trebuie s fie determinat n moneda de
plat i s se fac meniunea n cifre i litere. n caz de neconcordan va avea
meniunea n litere.
Numele trasului.
Trasul, cel care va face plata cambiei poate fi o persoan fizic sau o
persoan juridic artndu-se numele sau denumirea( ori numele comercial) al
acestuia. Poate fi indicat ca tras nsui trgtorul. De asemenea, pot fi indicate
mai multe persoane care s fac plata, situaie n care aceste persoane vor
rspunde n mod solidar.
Trasul indicat va face plata numai dup acceptarea de ctre ei a cambiei.

Indicarea scadenei
Cambia trebuie s conin indicarea scadenei sau a termenului la care se
va plti cambia. Scadena trebuie s fie cert (adic s se menioneze ziua sau
termenul limit la care se va face plata).
Cambia nu poate s cuprind o meniune cu privire la plata n rate a sumei
artate n cambie.Potrivit art. 36 din Lege anr. 58/1934 , cambia cu meniunea
privind plata n rate este lovit de nulitate absolut.
Dac n cambie nu se precizeaz scadena nseamn c plata ei se va face
la vedere.



84
Modalitile de stabilire a scadenei
O cambie poate fi tras la vedere, la un anumit timp de la vedere, la un
anumit timp de la data emisiunii, la o zi fix.
Indicarea locului plii cambiei
Cambia trebuie s prevad locul unde se va face plata cambiei, indicndu-
se numai localitatea i nicidecum domiciliul ori sediul debitorului. Pot fi indicate
mai multe locuri de plat la alegerea posesorului cambiei (art. 2 alin.5 din Legea
nr. 58/1934).
Dac n cambie nu se prevede locul plii legea prezum c acesta este
locul artat lng numle trasului (art. 2 alin.3).
Cambia poate s conin o clauz prin care s se indice ca loc de plat fie
domicilul unui ter fie localitatea unde domicilieaz trasul, fie o alt localitate. O
astfel de cambie poart denumirea de cambie domiciliat.
Numele acelui cruia sau la ordinul cruia se va face plata
Cambia trebuie s conin numele beneficiarului adic a persoanei, creia
sau la ordinul cruia se va face plata.
Pot fi indicate mai multe persoane in calitate de beneficiar, dup cum
poate fi beneficiar chiar trgtorul nsui( art. 3 din Legea nr. 58/1934).
Data i locul emiterii cambiei
Data emiterii cambiei nseamn c trebuie s se indice ziua, luna, si anul
emiterii ei. Cambia care nu prevede data emiterii va fi lovit de nulitate
absolut. Indicarea datei emiterii are importan pentru a se stabili exigibilitatea
plii cambiei dac exist meniunea efecturii plii la un anumit termen de la
emiterea cambiei i pentru a se verifica capacitatea juridic a trgtorului n
momentul emiterii ei.
Locul emiterii cambiei nseamn c trebuie s se indice localitatea n care
a a fost emis cambia. n lipsa meniunii cu privire la locul emisiunii legea
prezum c acesta este locul indicat lng numele trgtorului. Indicarea loculu
unde a fost emis cambia are importan n sabilirea legii aplicabile dac ea
conine un element extraneu (strin). Potrivit dispoziiilor Legii nr. 105/1992,
legea aplicabil este legea determinat de norma conflictual locus regit actum
Semntura trgtorului
Trgtorul este obligat s semneze cambia, indicndu-se numele,
prenumele, respetic denumirea (firma). Semntura trebuie s fie autograf
(manu propriu).
Aceeai condiie trebuie a fi ndeplinit i cu privire la ceilali la
semnturile celorlai debitori cambiali, respectiv tras, girant i avalist.
Semntura trgtorului i celelalte semnturi aplicate pe cambie au
caracter independent, aa nct dac una din ele este valabil celelalte nu sunt
afectate de aceast situaie.




85
Elemente sau meniuni facultative ale cambiei

Clauza nu la ordin nseamn interzicerea transmiterii cambiei prin gir.
n acest caz cambia se va transmite prin cesiune de crean, potrivit dreptului
comun.
Clauza fr cheltuieli sau fr protest. Exercitarea aciunii n regres
se poate face numai dac beneficiarul cambiei ntocmete un protest de
neacceeptare.
De la aceasta regula exista exceptie, respectiv in cazul cand in cambie este
stipulat clauza fara protest, situatie in care beneficiarul este scutit de
obligaia de a ntocmi protesul de neacceptare i deci va putea exercita actiunea
n regres, n caz de refuz de acceptare din parte debitorului cambiei( tragator ,
tras , avalist).
Clauzele privind:
- indicarea unui acceptant la nevoie, in cazul refutului accceptrii sau
a plii cambiei de cter tras,
- fr procur ceea ce inseman c posesorul cambiei pretinde suma
de bani artat n cambie n virtutea unui drept i nicidecum n calitate
de procurator sau mandatar;
- dup aviz. Dac n cambie exist asemena clauza ea se traduce in
sensul c tarsul va face plata numai dup primirea avizul dat de catre
tragator;
- valoarea dat n garanie se traduce in senul c titlul a fost dat in
scopul garantrii executrii altei obligatii.
Cambia n alb
Tragatorul poate emeite in mod intentionat o cambie care cuprinde toate
mentiunile obligatorii prevzute de Legea nr. 58/1934 (art.1 pct.1 -8) din acre
urmraz a fi completate ulterior de ctare primitorul cambiei sau de un posesor
succesiv al acestuia( art. 12 din Lege anr. 58/1034).
O asemenea cambie este numit cambie in alb.
Cambia in alb trebuie s continut numele tragatorul in rest fcelelalte
mentiuni pot s lipseasc.
Cambia in alb poate fi completata oricand pe baza contractului de
completarea incheiat intre trgtor si primitorul cambiei, ins inainte de
prezentarea ei la plata si cel mai tarziz in ztermne de 3 ani de la data emiterii.

Acceptarea cambiei
Executarea obligatiei prevzute n cambie depinde de manifestarea de
voint a trasului.
Deci trasul trebuie s accepte cambia si prin acceptaere devine debitor
principal.
Prezentarea cambiei pentru acceptare este de regul facultativ pentru
benefiar.
86
In mod exceptional, beneficiarul (posesorul) cambiei are obligatia
prezentrii cambiei spre acceptare , respectiv in cazul cnd scadena cambiei
este intr-un anumit termen de la vedere, deci in mod obligatoriu cambia
trebuie vzut de tras, aa nct benefiarul ei trebuie s o prezinte spre acceptare.
Este de asemenea obligatorie cambiei pentru acceptare dac exist n
coninutul ei o clauz prin care este prevzut n asemenea obligaie.
Prin acceptare trasului i revin obligaii att fa de posesorul
(beneficiarul) cambiei ct i fa de tragtor( emitentul):
- fa de posesorul cambiei trasul este obligat s fac plat fiind inut n
solidar cu traggtorul ei, eventual cu avalistul pentru executarea
obligaiei;
- fa de trgror trasul are obligaie in sensul, c n caz de neplat,
posesorul fie el trgtorul are mpotriva acceptantului o aciune
direct. Acceptarea cambiei se face prin mentiunea de acceptare fcut
prin cambie.
Acceptarea poate fi revocat de ctre tras, situatie n care va meniona pe
titlu anulat adugnd semntura. Revocarea se poate face numai nainte de
napoierea titlului ctre posesorul cambiei.
Refuzul de a accepta cambia se consemneaz ntr-un protest de
neacceptare, care se ntocmete i are valoarea unui nscris autentic nregistrat
ntr-un Registru special al notarului public potrivit art.48 din Legea nr. 36/1995.
Legea nr. 58/1934 prevede c declaratie de refuz de acceptare trebuie
constat printr-un act ntocmit de executorul judectoresc i condiiile prevzute
de art. 66-69.
Dac exist refuz de acceptaare a cambiei, posesorul poate exercita ,
nainte de scaden dreptul de regres mpotriva giranilor, trgtorului i a
celorlali debitori cambiali.
Cambia poate fi acceptat n mod extraordinar de anumite persoane
indicate n cuprinsul cambiei sau de o ter persoan (care doreste s fac plata).
Transmiterea cambiei
Girul .
Girul este un act juridc prin care posesorul cambiei numit girant,
transmite altei persoane, numit giratar, printr-o declaraie scris si semnat pe
titlu si prin redarea titlului, toate drepturile izvornd din titlul respetiv.
Girul este o mentiune fcut pe spatele titlului cu privire la numele
dobnditorului si conine ordinul de plat adresat trasului sau emitentului de
ctre posesorul cambiei de a se face aceluia (n minile ) cruia i s-a transmis
cambia.
Persoana care transmite titlul (cambia) este denumit girant iar aceea
care primeste poart denumirea de giratar.
Cambia circul de la o persoan la alta prin ordinul scris mentionat pe
dosul titlului sau pe un nscris separat (all onge) document numit ordin gir
sau andosament.

87
Funciile girului
Principala functie a girului este aceea de transmitere a cambiei , deci
giratarul dobndete proprietatea asupra cambiei.
Prin gir se transmit toate garantiile constituite n vederea asigurrii
plii cambiei respectiv : gajul , ipoteca i privilegiile.
Dac n cambie figureaz clauza nu la ordin , cambia nu se va transmite
prin gir ci prin cesiune de crea potrivit dispoziiilor din codul civil.

Condiiile de validitate a girului.
Condiiile de fond :
- girul trebuie s fie necondiional. Orice condiie este nul .
- girul nu poate fi dat numai pentru o parte din sum ceea ce nseamn
c girul nu poate fi parial. Sanciunea n acest caz este tot nulitatea
absolut.
Condiiile de form
Meniunea trebuie fcut pe verso-ul titlului sau pe o (allonge) folosindu-
se formula : pltii lui sau pltii la ordinul lui, urmat de semntur i data
i de remiterea voluntar a titlului.
Felurile girului
- Girul n alb
Legea nr. 58/1934 reglementeaz n art 15 alin 2 girul n alb fiind acel gir
care nu arat numele giratarului.
Girul in alb este valabil dac exist semntura girantului pus pe dosul
titlului sau pe adaos (all onge).
Posesorul cambie poate s completzee girul cu propriul su nume ,
indicndu-se ca giratar. Totodat, girul in alb poate fi completat i cu numele
altei persoane creia giratarul posesor intenioneaz s-i transmit titlul.
- Girul la purttor.
Girul la purttor este acela n care nu figureaz numele giratarului.
Documentele circul prin simpla lui remitere , posesorul fiind prezumat a fi
titularul dreptului asupra cambiei.
Avalul
Cambia poate fi garantat prin aval.
Avalul poate contine angajamentului unei tere persoane numite avalist
care se oblig s fac plata cambiei garantnd astfel executarea obligaiei de
ctre cel ce trebuiea s plteasc, numit avalizat.Asadar, avalistul garanteaz
efectuarea plii de ctre avalizat.Avalul se indic pe cambie i se semneaz de
ctre persoana care-l d, folosindu-se meniunea pentru aval.Avalul se poate
da pentru garantarea executrii obligatiei fie de ctre tras, fie de ctre trgtor
sau chiar pentru un alt avalist.
Avalul este asemntor fidejusiunii din dreptul comun, cu unele
particulariti:
- avalul nu poate fi dat sub condiie;
88
- avalul nu poate s prevad beneficiul de diviziune i de discuiune al
avalistului, acesta rspunznd n mod solidar cu ceilali debitori
cambiali;
- avalul poate garanta numai o parte din obligaie;
- dac nu se poate preciza persoana avalizat se prezum c avalul este
pentru garantarea obligaiilor trgtorului.

Efectele avalului
- avalistul fiind un fidejusor cambial are aceleai obligatii ca i
fidejusorul, potrivit dreptului comun cu exceptia celor care sunt
incompatibile cu regimul juridic al cambiei;
- obligatia de garantie a avalistului este o obligaie accesorie, subzidiar
obligaiei principale;
- avalistul poate opune posesorului titlului exceptiile pe care debitorul
avalizat le avea contra lui;
- avalistul are dreptul de a opune posesorului excepiile i decderile
debitorului garantat;
- avalistul se subrog n toate drepturile posesorului, in cazul plii
cambiei exercitnd dreptul de regres mpotriva celorlalti debitori
cambiali: tars , trgtor, etc.

Plata cambiei
Plata cambiei se face la scaden. Cambia cu scadent la vedere va fi
pltit la prezentare cu exceptia cazului cnd s-a prevzut un termen de plat
calculat (socotit) de la vedere.
Plata efectuat de tras i elibereaz pe toti debitorii cambiali. Refuzul
trasului are drept consecin rspunderea solidar a tuturor debitorilor cambiali
(tragaror, girant , avalist).
Locul plii.
n lipsa indicrii locului plii plata se va face n localitatea indicat lng
numele trasului .
n situatia n care nu se prevede vreo localitate plata se va face la sediul
trasului sau celui indicat s fac plata ( deci plata este cherabil).
Plata va fi fcut de tras, dac a acceptat cambia i de avaliti.
Efectele plii
Dac plata se face la scaden efectul firesc este stingerea datoriei
cambiale.
Cnd plata se face de ctre un girant sunt liberai de plat numai debitorii
cambiali succesivi lui nu i cei anteriori .
Plata partial si plata anticipat.
In principiu se admite att plata partial ct si cea anticipat.
Plata partial este admis cu excepia care se face de debitorii de regres
(giranii) sau de avaliti lor.
89
Plata partial nu poate fi fcut anticipat de scaden. n schimb, plata
integral poate fi fcut chiar inainte de scaden dac consimmntul
creditorului.
Procedura de valorificare a drepturilor cambiale
Potrivit legii mijloacele cambiale sunt proceduri speciale de valorificare a
drepturilor cambiale.
Ele constau n actiuni cambiale care pot fi folosite mpotriva celor obligai
la plata cambiei sau punerea n executare, aciunile cambiale sunt de dou feluri
:
- directe ndreptate mpotriva celor direct obligai la plat care sunt acceptantul
sau avalistul su (art. 31 alin.2 di lege). Sunt cereri de chemare n judecat
obinuite care se exercit n temeiul titlului putndu-se exercita n termenul de
prescripie;
Regresul
- de regres aciuni contra oricrui alt cambial , trgtorul , giranilor i avalitilor
acestora. Pot fi exercitate pe cale judiciar n condiiile prevzute de lege.
Executarea cambial este o procedur special de valorificare a
drepturilor cambiale.
Mijloacele extracambiale constau n anumite aciuni reglementate de
dreptul comun prin care se valorific pe cale judiciar drepturile rezultate din
raporturile juridice civile i comerciale.
Dac trasul accept cambia tras asupra lui, dar la scaden refuz plata
creditorul l poate urmri fie pe el fie pe avaliti si.
El are mpotriva acestei categorii o aciune cambial direct.
Trgtorul, giranii i avaliti lor nu-i asum dect o obligaie subsidiar
de plat, n sensul c nu pot fi urmrii de creditorul cambial dect dac prestaia
trasului, plata nu are loc.
Obligaia trgtorului de a garanta este absolut, iar obligaia de garanie a
giranilor nu este absolut deoarece acetia se pot exonera att de rspunderea
pentru acceptare ct i de aceea pentru plat.
Obligaia de garanie const n obligaia de a plti n clipa cnd obligatul
principal nu-i ndeplinete prestaia, la scaden dac refuz plata, nainte de
scaden dac nu se ntmpl anumite fapte care dau certitudinea c plata
cambiei nu are loc.
n art. 48 lit b din lege , legiuitorul a prevzut urmtoarele situaii:
-cnd acceptarea a fost refuzat n total sau n parte;
- n caz de faliment al trasului;
- n caz de faliment al trgtorului.
Dac prestaia trasului adic plat nu are loc la scaden sau nainte n
cazurile enumerate mai sus, posesorul cambiei poate urmri pe aceia care aveau
obligaiunea de a garanta aceast prestaie.
Titular al dreptului de regres este posesorul legitim al cambiei i mai apoi
debitori de regres care pltesc.
90
Avalistul unui debitor de regres poate i el urmri pe cel avalizat i pe
giranii anteriori debitorului su n irul giranilor.
Dreptul de regres se exercit la scaden presupunnd existena unor
condiii materiale, prezentarea titlului n termene legale i nefecfetuare aplii.
Plata trebuie cerut trasului, n cazul n care sunt mai muli trai i se
prezint tuturora. Refuzul justificat al plii nu deschide dreptul de regres.
Cazurile n care posesorul cambiei poate s exercite , nainte de scaden,
drepturile de regres mpotriva giranilor , trgtorilor i a celorlali obligati de
regres sunt (art. 48 alit b din lege ):
Refuzul acceptrii cambiei (art. 48 lit b pct.1 din lege ).
Dac la prezentarea cambiei acceptarea a fost refuzat n total sau n
parte, posesorul cambiei poate exercita dreptul de regres mpotriva tuturor
semnatarilor cambiei.
Refuzul acceptrii cambiei nu d dreptul la exercitarea aciunilor de regres
nainte de scaden n cazul cambiilor neacceptabile sau a unei interdicii de
prezentare (art. 25 din lege).
nainte de scaden posesorul cambiei poate exercita aciuni de regres
dac trasul se afl n dificultate de plat. Legea are n vedere falimentul trasului
chiar dac nu este constatat printr-o hotrre judectoresc, fiind suficient
declararea procedurii.
Falimentul trgtorului
Posesorul cambiei poate exercita nainte de scaden aciuni n regres n
cazul n care trgtorul a fost supus procedurii falimentului. n toate cazurile
prevzute de art 48 din lege, dreptul de exercitare a aciunilor nainte de
scaden nu se stinge.
Protestul de neplat este indispensabil pentru conservarea dreptului de
regres al posesorului cambiei. El poate fi ntocmit n una din cele dou zile
urmtoare plii.
Protestul de neacceptare nu este obligatoriu dac posesorul cambiei are
obligaia de a prezenta cambia la acceptare ntr-un anumit termen sau n cazul n
care urmrete s exercite regresul nainte de scaden.
Dac protestul de neacceptare a fost ntocmit n termen, posesorul cambiei
este dispensat de obligaia de a mai prezenta din nou cambia, la scaden, pentru
planul acesteia.
Forma i coninutul protestului.
Protestul se face printr-un singur act, ntruct nu s-ar putea admite
adresarea mai multor proteste. Protestul poate fi adresat printr-un act separat n
care trebuie fcut meniunea de adresare pe cambie. Competena ntocmirii
protestulul aparin executorului judectoresc conform art. 66 din Legea nr.
58/1934 modificat prin OG nr. 11/1993.
n temeiul art. 8 lit. b din Legea nr. 36/1995 competena ntocmirii
protestului aparine notarului public.
91
Protestul are valoarea un act autentic i, intocmit in condiiile legii, face
dovad deplin, iar cele constatate nu pot fi combtute dect prin nscrierea n
fals. Legea permite ca debitorii n regres s renune la adresarea protestului.
Clauza de scutire de protest (fr protest), trebuie scris pe cambie i
semnat , dup caz, de trgtor , girant sau avalist.
Cuprinsul protestului este stabilit de lege i trebuie s conin urmtoarele
elemente:
- data ntocmirii;
- numele i prenumele celui care a cerut ntocmirea protestului ;
- numele i prenumele creia i s-a ntocmit protestul ;
- artarea locului unde s-a ntocmit protestul;
- menionarea cererilor fcute;
- somaia de plat;
- rspunsurile primite sau motivele pentru care nu s-a obinut nici un
rspuns.
Protestul trebuie s fie semnat de persoana care l-a ntocmit (art. 69 din
lege). Protestul poate fi nlocuit dac posesorul este de acord printr-o declaraie
de refuz , de acceptare sau de plat scris i dat pe titlu sau pe adaos, semnat
de cel mpotriva cruia protestul urma s fie fcut.
tersturile, ndreptrile sau adugirile, pentru a fi luate n seam trebuie
s fie aprobate de executorul judectoresc sau notarul public.


Condiiile executrii cambiale

Dreptul de executare cambial aparine posesorului cambiei care poate fi
beneficiarul sau ultimul giratar al cambie, debitorii n regres care au pltit
cambia. Acest drept se exercit mpotriva debitorilor cambiali. Creditorul poate
intenta o aciune cambial mpotriva oricruia dintre debitori, care se va judeca
ntr-un ritm accelerat.
Cambia trebuie s fie complet din punct de vedere formal, iar posesorul
ei, ultimul giratar, s fi ndeplinit actele de diligen cambial pentru exercitarea
regresului.
Girantul, n baza unui gir dat, dup protest poate, de asemenea s
procedeze la executare, ntruct girul dup protest produce efectele unei cesiuni
i transmite giratarului toate drepturile cambiale ale girantului.
Executarea cambial poate fi folosit numai asupra numerarului
debitorului iar drepturile cambiale nu trebuie s fie prescrise.
Investirea cambiei
n vederea executrii cambiale, legea impune investirea cu formul
executorie. Aceast trebuie investit de judectoria n a crei raz se gsete
locul de plat sau n lipsa indicaiei, locul domiciliului trasului. Rolul instanei
judectoreti se va limita la verificarea condiiilor formale ale cambiei i
92
scadena cambiei, precum i dac au fost efectuate actele de conservare a
adrepturilor cambiale.
Investirea cambiei cu formul executorie se ordon , printr-o ncheiere
conform condiiilor art 269 C.p.civ.
ncheierea de investire a cambiei cu formul executorie nu este supus
apelului.
Opoziia la executare
Debitorul poate exercita dreptul la opoziie la executare n termen de 5
zile de la primrea somaiei. Aceast opoziie se depune la judectoria care a
investit cambia cu formul executorie. Prin opoziie debitorul pune n discuie
valabilitatea actului (titlului), putnd invoca excepii care l exonereaz de
obligaia de plat, excepii care se rezolv pe calea unui proces cambial , fiind
pornit de debitor.
Suspendarea executrii
Excepional, instana judectoresc va putea suspenda executarea n cazul
cnd debitorul nu recunoate semntura sau procura. Aceast procedur de
suspendare a executrii n caz de nerecunoatere a semnturii, intervine dac
debitorul se nscrie n fals.

Excepiile cambiale
Caracterul autonom al obligaiilor cambiale face ca posibilitiile de
aprare ale debitorului s fie mai limitative dect n dreptul comun. n materie
cambial se derog de la principiul nemo plus iuris alllum transferre potest ,
principiu admis n dreptul comun.
Persoanele mpotriva crora s-a pornit o aciune cambial nu pot opune
excepii ntemeiate pe raporturile lor personale, afar de cazul n care posesorul
dobndid cambia a lucrat cu tiin n paguba debitorului.
Excepiile obiective.
privesc titlul cambial, obligaia cambial i condiiile cerute pentru
exercitarea aciunilor cambiale. Oricare debitor le poate invoca mpotriva
oricrui creditor (posesorul cambiei), ca de exemplu: nevalabilitatea formal a
cambiei, prescripia dreptului la aciune; stingerea pentru obligaiei pentru plata
efectuat de tras etc.
Excepii subiective
Excepiile obiective privesc persoana posesorului cambiei ori a raportului
fundamental i se refer la incapacitatea posesorului cambiei de a primi plata ori
falimentul acestuia, sau la viciile de consimmnt, excepii referitoare la
raportul juridic fundamental etc.
Aciunile extracambiale
Pe lng mijloacele cambiale, legea reglementeaz i mijloace
extracambiale, aciuni de drept comun care pot fi folosite de ctre posesorul
cambiei pentru satisfacerea drepturilor sale i anume: aciunea cauzal i
aciunea de mbogire fr cauz.

93
Aciunea cauzal
Prin emitera cambiei - ca i prin transmiterea ei se nasc anumite
obligaii abstracte, desprinse din cauzele care le-au dat natere. Emiterea
cambiei sau transmiterea ei nu duce la stingerea raporturilor fundamentale.
Numai excepional poate opera o novaie, caz n care obligaia veche din
raportul fundamental este nlocuit cu o obligaie nou. n cazul n care obligaia
cambial nu s-a executat, posesorul cambiei are la ndemn mpotriva
debitorului, pe lng aciunile cambiale i o aciune bazat pe raportul
fundamental numit aciune cauzal. n art. 64 din lege se prevede dac din
raportul care a dat natere emisiunii sau transmiterii cambiei deriv o aciune
cauzal, aceast rmne n fiin cu toat emiterea sau transmiterea cambiei,
afar de cazul n care se dovedete novaiunea.
Din lege rezult c pentru a se exercita o aciune cauzal trebuie
ndeplinite urmtoarele condiii:
- legea cere dovedirea cu protest a lipsei de acceptare sau de plat;
- posesorul cambiei terbuie s ofere debitorului restituirea cambiei, prin
depunerea ei la grefa instanei sesizat cu cauiunea cauzal i cu
dovedirea ndeplinirii formalitilor, necesare pentru consemnarea fa
de debitor a aciunilor de regres aparinnd posesorului cambiei (art.
64 alin 3 din lege).
Posesorul cambiei este inut s depun cambia la grefa instanei. Dac
aciunea este admis i s-a efectuat plata, cambia va fi predat debitorului care
devine posesorul legitim i care va putea exercita aciunea de regres la care are
dreptul.

B. Biletul la ordin

Noiune
Biletul la ordin este un nscris prin care o persoan numit emitent sau
subscriitor se oblig s plteasc la scaden o sum de bani unei alte persoane,
numit beneficiar sau la ordinul acestuia.
n cazul biletului la ordin particip dou persoane:
-emitentul care se oblig s fac plata ;
-beneficiarul cruia i se face plata sau la ordinul cruia se va face
plata.
Biletul la ordin se practic n relaiile comerciale internaionale, unde
emitentul este importatorul, iar beneficiarul este exportatorul unor mrfuri.

Elemente eseniale
Ca i cambia , biletul la ordin trebuie s cuprind meniunile prevzute de
art. 104 din Legea nr. 58/1934 i care comport aceleai explicaii ca i n cazul
cambiei :
- denumirea de bilet la ordin;
- promisiunea necondiionat de a plti o sum determinat;
94
- scadena;
- locul de plat;
- numele benefiarului;
- data i locul emiterii;
- semntura emitentului.
Nerespectarea acestor condiii de form atrage dup sine sanciunea
nulitii titlului.

C. Cecul
Cecul este un nscris care conine ordinul dat de emitentul cecului numit
trgtor unei bnci la care are un disponibil bnesc numit tras, de a plti o sum
de bani unui beneficiar la prezentarea titlului.
Subiectele participante sunt:
- trgtorul (sau emitentul titlului) care dispune efectuarea unei pli;
- trasul (sau banca) care primete ordinul de a plti o sum de bani
determinat;
- beneficiarul (posesorului titlului sau tera persoan) care ncaseaz la
scaden suma indicat.
Titlul se trage asupra bncii, n limita fondurilor de care dispune
emitentul.
Cecurile se emit de titularul contului potrivit conveniei ncheiate cu
banca, convenie expres sau tacit.
Elemenetele eseniale
Legea asupra cecului prevede urmtoarele elemente eseniale :
- denumirea de cec;
- mandatul (ordinul neconditionat de a plti o anumit sum de bani);
- numele trasului;
- locul de plat;
- data i locul emiterii;
- semntur trgtorului.
Sanciunea pentru nerespectarea acestor elemente esentiale, este aceea a
nulitii. Deci titlul nu are valoarea unui cec i a unei simple obligaii, putnd fi
folosit ca mijloc de prob.

Pluralitatea exemplarelor
De regul, cece-ul poate fi tras n mai multe exemplare identice cu
execepia titlurilor la purttor. Ele trebuie s conin un numr de ordin , iar n
absena numerotrii fiecar eexemplar constituie un cec distinct. Datori naturii
titlului nu se admite emiterea de copii.
Formele cecului
n funcie de modurile de circulaie, cecurile pot fi : nominative , la ordin
i la purttor.
n funcie de modul de ncasare, cecurile pot fi : barate, circulare,
certificate, potale, de cltorie, cec netransmisibil i cec pltibil n cont.
95
Cecul barat
Cecul bartat are pe faa titlului dou linii paralele.
Cecul cu bar general se plteste unei bnci sau unui client al trasului i
nu cupride nici o meniune ntre cele dou linii sau se scrie numai banca sau
un alt echivalent.
Cecul cu bar special cuprinde ntre cele dou linii numele unei bncii.
Cecul cu bar special se pltete bncii artate ntre bare. n situatia n care
banca este chiar trasul, plata se va face unui client al su.
Forma cecului barat are relevan practic, n sensul c evit folosirea i
falsificarea titlurilor care au fost pierdute sau furate. n acelai timp, cecul barat
permite i creditarea clientului, fiind un instrument de plat scriptic.
Cecul circular
Cecul circular este un titlu la ordin. El se emite de o banc autorizat i se
plteste la vedere posesorului legitim al titlului.
Cecul certificat
Cecul certificat conine semntura trasului pe faa titlului. Aceast
semntur are semnificaia certificrii(acoperirii) i meninea acestei acoperiri la
dispoziia posesorului cecului, pn la expirarea termenului de prescripie.
Cecul potal
Cecul postal se utilizeaz n localitile n care nu exist sucursale ale
bncilor de depozit. Cecul potal este un serviciu bancar fcut de pot, alturi
de contul curent potal i de viramentul potal. Cecul potal este supus acelorai
reguli de form ca i cecul barat cu singura particularitate c nu poate fi transmis
prin gir.
Cecul de cltorie
Cecul de cltorie este un titlu cu o valoare fix, emis de o banc pentru a
fi utilizat de o persoan care efectueaz un voiaj in strintate. Cecul de cltorie
este alctuit din dou pri: talonul i cecul propriu-zis.
n momentul eliberrii formularului de ctre banc, titlarul cecului depune
semntura pe talon. Cnd cecul este prezentat pentru ncasare, titlularul cecului
depune a doua semntur pe cecul propriu-zis. Cltorul, clientul unei bancii,
primeste de la banca sa formulare imprimate pe care sunt trecute sume.
Cuprinsul cecului cuprinde ordinul pe care banca emitent l adreseaz agentului
sau corespondentului su de a plti acea sum clientului ei, cltor care are
semntura sa pe talon. De fapt este o recunoatere a obligaiei pe care i-o asum
banca emitent de a plti suma bncii la care s-a ncasat cecul.
Cecul netransmisibil
Cecul care are mentiunea netransmisibil poate fi pltit numai
primitorului su, ori la cererea acestuia. Cu suma care figureaz n cec poate fi
creditat contul curent al primitorului. Acest cec nu poate fi transmis dect unei
bnci pentru ncasare n numele primitorului.
Cec-ul pltibil n cont
96
Caracteristica acestei varieti de cec const n faptul c trgtorul sau
posesorul su poate interzise plata, n numerar insernd transversal pe faa
cecului cuvintele pltibil n cont, numai pentru virament.
Banca tras efectueaz numai operatiunea scriptic (credit n cont,
virament n cont sau compensaie). Operatiunea scriptic de virament
echivaleaz cu plata.
Garantarea cecului
Plata cecului poate fi garantat printr-un aval pentru intreaga sum sau
numai pentru o parte din ea. Obligaia avalistului este la fel ca cea garantat.
Avalistul care plteste cecul dobndete toate drepturile rezultnd din titlul
mpotriva avalizatorului i a celor inui fa de persoana garantat.
Plata cecului
Potrivit Normelor comune ale bncilor comerciale din Romania privind
tehnica de decontare a cecurilor din carnete cu limit de sum, nr. 1 /1992 la
plata cecurilor se vor respecta urmatoarele reguli:
Cecurile din carnetele cu limit de sum vor fi achitate in priumul rnd
din contul trgtorului (pltitorului) i apoi suma respectiv va fi nregistrat n
contul beneficarului.
Benefiarul va prezenta cecurile primite la plat la tras (banca pltitorului)
dup cum acest lucru l poate face banca sa (a benefiarului) care pred cecurile
(bancii pltorului ) contra spezelor de remitere de ncasare.
Benefiarul prezit cecurile cu bordoreu de ncasare, ntocmit n 3
exemplare: exemplarul nr. 1 pentru banca benefiarului, exemplarul nr. 2 i cec-
ul se remit bncii trasului( pltitorului), exemplarul 3 se remite benefiarului.
Banca pltitorului achit cecul din contul trgtorului ( pltitorului) i crediteaz
contul benefiarului sau banca acestuia pe baza exemplarului nr. 2 al
borderolului.
Dac cecul nu are acoperire se restituie beneficiarului sau bncii sale cu
meniunea lips de disponibil.
Banca pltitorului poate cere ca cecul s-i fie predat cu meniunea
achitat. Posesorul nu poate refuza plata partial. n acest caz banca cere s se
fac meniunea pe cec despre aceast plat i s i se dea chitan.
Banca trebuie s verifice autenticitatea semnturilor, dac aparin
trgtorului, comparnd specimenul de semntur depus de acesta la banc cu
semntura de pe cec.
Termenele de prezentare la plat a cecurilor emise i pltibile n Romnia
sunt: 8 zile, dac cecul este pltit in localitatea n care a fost emis i 15 zile n
celelalte cazuri. Termenele curg de la emiterea cecului.
Prezentarea cecului dup expirarea termenului legal are ca efect
pierederea dreptului de regres mpotiva giranilor i avalitilor acestora.
n situaia n care trasul nu pltete cecul prezentat n termen util,
posesorul titlului poate exercita dreptul de regres mpotrina giranilor,
trgtorului i avalitilor
-//-
97








PARTEA a III- a

DREPTUL COMERULUI INTERNAIONAL


98
CAPITOLUL I .
NOIUNEA, OBIECTUL, DEFINIIA I CARACTERELE DREPTULUI
COMERULUI INTERNAIONAL.


Seciunea 1 . Noiunea de comer internaional
Comerul internaional sau cooperarea economic i tenhico - tiinific
internaional reprezint una din condiiile eseniale pentru noua ordine
economic internaional presupunnd operaii i tranzacii economice, tehnico-
financiare, bancare, etc. realizate prin intermediul contractelor menite s asigure
realizarea scopurilor, pe care prile le urmresc.
Pentru cooperarea economic internaional, dreptul are un rol semnificativ
ntruct previne sau evit conflictele litigioase, asigurnd certitudinea obligaiilor i
drepturilor prin reguli de interpretare i de aplicare a clauzelor contractuale, la care
apeleaz prile.
Fiind confruntat cu exigenele afacerilor comerciale internaionale i silit
s gseasc soluii tuturor problemelor care se ivesc, practica a imaginat noi
forme juridice de contractare, alturi de vnzare - cumprare utiliznd contractele
de furnizare de bunuri i montaj de echipament industrial, de livrare de instalaii
complexe la cheie", de asisten tehnic, , a brevetelor, de transfer de
tehnologie (consulting- engieenering, de cesiune a licenei, know-how),
contractul de leasing, good - wil, factoring, etc. Frecvent, cooperarea
economic internaional se realizeaz n cadrul "joint ventures" prin contracte
specifice ale partenerilor care asigur un control conjugat i msuri comerciale
decise cu unanimitate de voturi.
n condiiile unei economii cu producie n mas (mass production) a unui
consum de mas (mass merchadising) i de schimburi comerciale n serie, vechea
tehnic de a contracta cu lungi i prealabile negocieri au avut o influen negativ
asupra celeritii impus de circulaia i distribuia bunurilor, devenind
incompatibil cu exigenele comerului internaional. Din aceste motive, practica
internaional a pus n valoare alte noi metode de contractare, mijloace de
comunicaie i de transport fr precedent.
Aadar, comerul internaional opereaz cu instrumente juridice tradiionale
(contracte de vnzare - cumprare, de locaie, de schimb, de mprumut, de
antrepriz, etc.), dar azi, tradiionalele contracte internaionale cu marf au
fost depite de operaiuni economice, bancare, financiare, iar sfera i
varietatea schimburilor de bunuri i de servicii ntre persoane fizice i juridice
din diferite state justific utilizarea sintagmei cooperare economic
internaional.
Acest concept include ntreaga gam de operaiuni complexe care se
deruleaz pe termen lung, sunt puse n executare cu ajutorul unor noi forme de
contracte i chiar de noi metode de contractare care nu sunt reglementate n
sistemele de drept naionale.
99
Practica internaional comercial s-a orientat spre noi tehnici de contractare
i spre o uniformizare a acestor tehnici prin intermediul contractelor- tip specifice
unei anumite ramuri de activitate economic, (vnzare, transport), sau unor
anumite bunuri (cereale, bumbac, cafea, gru, etc.) avnd clauze standard,
formulate n termeni de cod, referitoare la instrumentul de plat a preului (credit
documentar, P/D adica plata contra documente, sau P/A plata contra acceptare etc. ),
la suportarea cheltuielilor, a asigurrii, etc.
n afara cilor i instrumentelor de contractare, comerul internaional
presupune participarea persoanelor fizice, a persoanelor juridice, societi
comerciale autohtone i multinaionale dar i a statelor care, n calitate de persoane
juridice, devin parteneri speciali interesai de dezvoltarea cooperrii economice
internaionale.
n concluzie, noiunea de comer internaional se refer la totalitatea
operaiunilor de import export de mrfuri i servicii pe care le desfoar persoanele
fizice sau juridice cu parteneri externi, i include formele moderne de desfurare
a relaiilor economice internaionale, sub denumirea de cooperare economic
internaional.
Aceasta se definete ca un ansamblu de relaii de conlucrare ntre doua sau mai
multe persoane fizice i/sau juridice aparinnd unui stat, care au ca scop
realizarea , prin eforturi conjugate, a unor operaiuni complexe si conexe, ealonate
de regul, pe perioade de timp determinate, n producie sau n sfera neproductiv,
n scopul obinerii unor avantaje reciproce.
1. Obiectul dreptului comerului internaional
Dreptul comerului internaional are ca obiect normele juridice aplicabile
n raporturile patrimoniale de comer internaionale dintre persoane fizice i/sau
juridice.
2. Definiia dreptului comerului internaional
Raportat la considerentele ce preced, dreptului comerului internaional
este reprezentat de ansamblul normelor care reglementeaz raporturi
patrimoniale avnd caracter comercial i internaional, ncheiate de pe poziie de
egalitate juridic, ntre persoane fizice i/sau juridice romne i strine, inclusiv
ntre aceste persoane i stat.
3. Caracterele raportului juridic de drept al comerului internaional
Raporturile juridice de drept internaional au caracterul comercial i caracter
internaional
Caracterul comercial al raportului juridic de drept al comerului internaional
Raporturile comerciale sunt cele izvorte din acte i fapte de comer, adic din
contractele comerciale enumerate exemplificativ de Codul comercial romn i
din faptele comerciale licite i ilicite.
n concepia Codului comercial romn, calitatea de comerciant a partenerilor
unui contract se imprim asupra contractului care va fi supus legii comerciale. Cu
alte cuvinte, codul comercial instituie prezumia de comercialitate a contractelor
ncheiate de comerciani care vor fi supuse legii comerciale, n afara de cazul n care
legea dispune altfel.
100
Pe de alt parte, indiferent de calitatea persoanei, prin art. 3 punctele 1-20
Codul comercial romn enumer contractele comerciale (cumprarea n scop de
revnzare, cumprarea cu scopul nchirierii, cumprarea-vnzarea de aciuni,
obligaiuni, pri sociale emise de societi comerciale, contractele de asigurare, de
transport, de construcie de nave, aeronave, de transport pe mare, pe uscat, n aer;
de editur, toate contractele care reflect o iniiativ privat de organizare a unei
fabrici, a unei antreprize n construcii, a unei tipografii i librrii, etc.; operatiunile
de banc i de schimb valutar, operaiunile de burs, contractele de cambie, bilet
la ordin i cec, etc.
Faptele comerciale licite sunt: plata lucrului nedatorat, gestiunea
intereselor altuiade afaceri i mbogirea fr just cauz.
Faptele comerciale ilicite sunt cele reglementate ca atare, prin legi speciale
(Legea nr. 31/1990 privind societile comerciale, Legea nr. 26/1990 privind
registrul comerului; Legea nr. 85/2006 privind procedura n caz de insolven,
Legea nr. 11/1990 privind concurena neloial, etc.).
Caracterul international al raportului juridic de drept al comerului internaional
Caracterul internaional al raporturilor juridice care fac obiectul dreptului
comerului internaional este dat de existenta elementului de extraneitate.
Nu toate raporturile care conin un element strin fac obiectul dreptului
comerului internaional.
Identificarea acestor elemente de extraneitate poate fi fcuta fie printr-o
convenie internaional fie prin legislaia intern a statului ( lex causae).
Conveniile internaionale la care Romnia este parte, i legislaia intern au
instituit dou criterii de definire a caracterului international al raporturilor
juridice care fac obiectul dreptului comertului international respectiv:
- un criteriu de natur subiectiv, i anume: domiciliul, respectiv sediul
n state diferite pe care l au persoanele fizice sau juridice - pri n contract;
Reglementarile internationale in care este consacrat criteriul subiectiv
sunt:
1. Conv. europeana de arbitraj comercial international, de la Geneva din 1961,
care se refera la pers.fz. sau jd. avand " resedinta lor obisnuita sau respectiv sediul
in Statele Contractante diferite" ;
2. Conventia de la Washington din 1965 pentru reglementarea diferendelor relative
la investitii intre state, care se refera la persoane care poseda "nationalitatea" altui
stat (art.25 par.2 lit.a);
3. Conventia Natiunilor Unite asupra contractelor de vinzare internationala de marfuri
de la Viena din 1980, care precizeaza ca " se aplica contractelor de vinzare de
marfuri intre parti care isi au sediul in state diferite", iar "nationalitatea partilor"
este luata in considerare pentru aplicarea conventiei (art.l). Daca o parte nu are
sediu, resedinta sa obisnuita ii tine locul (art. 10 lit.b);
4. Conventia asupra prescriptiei in materie de vinzare internationala de marfuri
de la New York din 1974, conform caruia "un contract de vanzare de bunuri
mobile corporate este considerat ca avand un caracter international daca, in
momentul incheierii contractului, vanzatorul si cumparatorul isi au sediul in state
101
diferite ; daca o parte nu are sediu, se va avea in vedere resedinta sa obisnuita".
Nationalitatea partilor nu este luata in considerare (art.2)
5. Acordul european ce instituie asocierea dintre Romania pe de o parte si
Comunitatea Europeana si statele membre ale acesteia, pe de alta parte, semnat la
Bruxelles la 1 februarie 1993. Acesta prevede in art.49 drept criteriu de definire a
unei "companii" ca fiind "comunitara" sau "romana", locul unde se afla "sediul
inregistrat" alternativ cu cel unde se gaseste "administratia centrala" si cu "locul"
principal de afaceri.
In conventiile internationale din domeniul transporturilor intalnim cel de al
doilea criteriu -obiectiv- (caracterul international).
Aceste conventii prevad in general, ca este international acel transport in care
punctul de plecare si cel de sosire al marfurilor se afla pe teritoriile a doua
state diferite.
Asemnea dispozitii gasim in Conventia de la Varsovia de unificare a unor reguli
relative la transportul aerian international (art.l); Conventia privind traficul
feroviar international de marfuri S.M.G.S. (art.l para.l); Conventia din 1956
referitoare la contractul de transport international pe sosele C.M.R. (art. 1,pet. 1) ;
Regulile uniforme din 1980 privind contractul de transport international feroviar
al marfurilor -C.I.M.-(art.l para.l).
- un criteriu de natur obiectiv, i anume executarea contractului implic
trecerea cel puin a unei frontiere (bunul, lucrarea, serviciul care face
obiectul raportului juridic s se afle n tranzit internaional).

Seciunea 2. Legtura normelor dreptului comerului internaional cu
celelalte norme de drept
Dreptul comerului internaional este o materie pluridisciplinara ntruct preia
o parte din normele care, ca esenta aparin dreptului comercial intern,
dobndind astfel caracterul de drept special fata de acesta din urm, care
rmne dreptul comun n domeniul raporturilor de comer.
Pe de alta parte, raporturile comerciale internationale se deosebesc de cele
interne mai ales prin faptul ca in cuprinsul lor apar elementele de extraneitate
specifice, care fac ca ele sa devina susceptibile de a fi supuse la doua sau mai
multe sisteme de drept diferite.
Ca urmare, cu privire la raporturile de comert international apare un conflict de
legi care face ca ele sa fie supuse dreptului intern roman numai daca acesta este
lex causae, in temeiul normei conflictuale aplicabile in speta. Dar, cel mai
frecvent, raporturile juridice la care ne referim sunt guvernate de conventii
internationale sau alte reglementari uniforme, care apar ca izvoare specifice, ale
dreptului comertului international, nu insa si ale dreptului comercial intern. De
asemenea, in materia comertului international se aplica, cu titlu de izvoare
specifice, uzantele comerciale internationale.


102
1. Corelaia dreptului comerului internaional cu dreptul civil si dreptul
procesual civil
Dreptul comerului internaional se afl n conexiune cu dreptul civil i
dreptul procesula civil.
Astfel, n buna msur, norme de drept civil si procesual civil reglementeaz
egalitatea juridic a prilor specific domeniul dreptului privat. Dreptul civil si
dreptul procesual civil constituie dreptul comun fata de dreptrul comertului
internaional aa incat prevederile lor sunt aplicabile ori de cate ori reglementarile
speciale in materia comertului internaional nu sunt ndestulatoare.
Intre dreptul comertului international si dreptul civil exista insa
importante deosebiri, sub cel putin urmatoarele aspecte:
a) in timp ce subiectele dreptului civil - persoane fizice sau persoane juridice -
nu prezinta o calitate speciala, subiectele de drept al comertului international
sunt persoane fizice care au capacitatea speciala de a efectua operatiuni de
comert exterior;
b) raporturile de drept civil sunt patrimoniale si personal-nepatrimoniale, in timp
ce raporturile de drept al comertului international, sunt in principiu patrimoniale;
c) raporturile juridice care fac obiectul dreptului comertului international
intrunesc caracterele specifice de comercialitate si internationalitate.
2. Corelaia dreptului comerului internaional cu dreptul internaional privat
Raporturile juridice de drept international privat prezinta caracter de
internationalitate la fel ca cele ale dreptului comertului internaional. Aadar, ambele
materii juridice fac parte din dreptul privat, raporturile juridice care constituie
obiectul lor de reglementare caracterizandu-se prin pozitia de egaliate a partilor.
Principala deosebire dintre dreptul comertului international si Dreptul
international privat rezida in natura normelor juridice care intra in continutul lor.
Astel in timp ce normele de drept al comertului international sunt materiale, cele
care intra in continutul dreptul international privat sunt in marea lor majoritate,
norme conflictuale. Obiectul lor de reglementare este de asemenea, diferit in cazul
dreptului international privat, el fiind mai larg. Intr-adevar daca dreptul comertului
international are ca obiect raporturi juridice care apar in domeniul comertului si
cooperarii economice internationale, dreptul international privat reglementeaza
raporturi juridice cu element de extraneitate din toate domeniile dreptului privat si
anume, al dreptului civil propriu-zis, dreptului familiei, anumitor institutii ale
dreptului muncii (de exemplu contractul de munca) si dreptul de proprietate
intelectuala, cele din domeniul dreptului procesual civil, etc.
3. Corelaia dreptului comerului internaional cu dreptul internaional public
Principala deosebire dintre dreptul comerului internaional i dreptul
internaional public const n natura i poziia juridic a subiectelor.
Astfel dreptul comerului internaional reglementeaz, in principal aa
cum am mai artat raporturile dintre persoanele fizice sau juridice aflate pe picior
de egalitate juridica, chiar i n cazul n care, una din pari este statul iar cealalt
este o persoan fizic sau juridic aparinnd altui stat. i n acest caz condiia
esenial pentru a fi vorba de raporturi de drept al comerului internaional este ca
103
prile sa se afle pe pozitie de egaliatte juridica, deci statul parte la raport sa
actioneze ca subiect de drept civil (de jure gestionis).
Raporturile juridice dintre state actionand ca puteri suverane (de jure
imperi), i raporturile dintre acestea i organizaii internaionale guvernamentale,
precum si dintre asemenea organizaii, intra in sfera de reglementare a dreptul
international public, mai precis, a dreptul internaional economic.

Seciunea 3. Izvoarele dreptului comerului internaional
1. Izvoare interne ale dreptului comerului internaional
n raporturile de comer internaional, dreptul comerului internaional se
fundamenteaz pe normele de drept comercial naional.
Principalele acte normative care reglementeaz raporturile din comerul
internaional sunt:
Constitutia Romaniei;
Codul comercial de la 1887;
Decretul - Lege nr. 122/1990 privind autorizarea i funcionarea n Romnia a
reprezentanelor societilor comerciale i organizaiilor economice strine ;
Legea nr.84/1992 privind regimul zonelor libere ;
Regulamentul privind organizarea i funcionarea Curii de arbitraj
Internaional comercial de pe lng de pe lng Camera de Comer i
Industrie a Romniei;
Legea nr. 187 din 09/05/2003 privind competena de jurisdicie, recunoaterea
i executarea n Romnia a hotrrilor n materie civil i comercial
pronunate n statele membre ale Uniunii Europene
Legea nr. 511 din 28/11/2003 pentru modificarea si completarea Ordonanei
de urgen a Guvernului nr. 120/2002 privind aprobarea Sistemului de
susinere i promovare a exportului cu finanare de la bugetul de stat;
Legea nr.26/1990 privind registrul comertului cu modificarile ulterioare;
Legea nr.31/1990 privind societatile comerciale cu modificarile ulterioare;
Legea nr.11/1991privind combaterea concurentei neloiale;
Ordonanta 74 din 24 august 2004 pentru modificarea Ordonanei de urgen a
Guvernului nr. 120/2002 privind aprobarea Sistemului de susinere si
promovare a exportului cu finanare de la bugetul de stat.
Legea nr.105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaional
privat
Legea nr.58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin ;
Legea nr.59/1934 asupra cecului;
Lege nr. 365 din 07/06/2002 privind comerul electronic
2. Izvoare internaionale
Izvoarele internaionale ale dreptului comerului internaional sunt conveniile i
uzanele comerciale.
104
Conveniile comerciale internaionale
Conveniile comerciale internaionale sunt nelegeri scrise ntre dou sau
mai multe state privind reglementarea problemelor de comer exterior.
Schimburile internaionale sunt facilitate de conveniile comerciale n care
sunt precizate drepturile i obligaiile prilor, modalitatea de executare i
responsabilitile.
Conveniile multilaterale
Conveniile comerciale multilaterale au rolul de a contribui la unificarea
normelor de drept material i de a drept procesual privitoare la comerul internaional.
ntre conveniiler internaionale care contribuie la unificarea normelor de
drept material amintim:
Legea uniform pentru formarea contractelor de vnzarea internaional de
bunuri, (ULFIS), Haga, iunie 1964;
Convenia referitoare la legea uniform asupra vnzrii internaionale de
bunuri mobile corporate Haga, iulie 1964 (ULIS);
Conventia Naiunilor Unite de la Viena din 11 aprilie 1980;
Cele mai importante convenii cu privire la unificarea normelor de drept
procesual sunt:
Conventia de la Haga asupra legii aplicabile vnzrii cu caracter internaional de
bunuri mobile corporale din 15 iunie 1955;
Conventia de la Haga din 22 decembrie 1986 asupra legii aplicabile vnzrii
internaionale de bunuri mobile corporale, de revizuire a Conveniei din 1955 i
pentru suplimentarea i facilitarea Conveniei Organizaiei Naiunilor Unite de la
Viena din 1980.
Convenia comunitar din 19 iunie 1980 asupra legii aplicabile obligaiilor
contractuale, Roma 1980;
Conventia asupra legii aplicabile contractelor de intermediere i de reprezentare,
Haga din 1978.
n atingerea intereselor lor, statele ncheie convenii privind instrumentele de
plata, vamale, cu privire la transportul internaional, cu privire la proprietatea
industrial, privind unificarea dreptului, sub egida ONU, etc.
Conveniile bilaterale
Sunt instrumente juridice care confer stabilitate schimburilor
internaionale. La nivel internaional, conveniile bilaterale sunt utilizate sub forma
tratatelor i acordurilor.
3. Tratatul comercial
Este actul juridic comercial care reflect acordul de voin ntre dou sau
mai multe state pentru a reglementa o anumita sfer a relaiilor internaionale,
organiznd schimburile transportul de mrfuri, regimul vamal, tranzitul, statutul
juridic al reprezentanelor, ageniilor comerciale, oficiilor consulare, a persoanelor
fizice sau juridice care ncheie acte de comer pe teritoriu celuilalt stat.
Prin tratatele multilaterale se statornicesc norme uniforme de drept material
sau conflictual n materie comerului exterior i de cooperare economic i
tehnico-tiinific.
105
Dac alturi de problemele comerciale sunt reglementate cele referitoare
la navigaie, tratatul este de comer si navigaie.

4. Coninutul Tratatului comercial
Tratatul de comer cuprinde principii sau reguli generale care formeaz un
cadru juridic viznd raporturile ce se vor statornici ntre prile semnatare pe o
perioad mai ndelungat. n baza tratatului se vor ncheia alte nelegeri comerciale.
Exemple elocvente de tratate comerciale sunt cele care au stat la baza construciei
europene respectiv la formarea Comunitatea Economic European (C.E.E) azi
devenit Uniunea European (U.E .).
Tratatele care au avut ca efect crearea pieei unice, a politicilor comune i a unei
legislaii armonizate sunt:
- Tratatul de instituire a Comunitii Europene a Crbunelui i Oelului (CECO),
semnat la Paris de ase state: Belgia, Republica Federal Germania, Frana, Italia,
Luxemburg i Olanda, la 18 Aprilie 1951, pentru o perioad de 50 de ani. Acest tratat a
intrat n vigoare la 23 iulie 1952 i a ncetat la 23 Iulie 2002.
La 2 Iunie 1955 minitrii de externe ai statelor semnatare ale Tratatului CECO au
decis la Messina (Italia) extinderea procesului de integrare european ctre ntreaga economie
astfel c au fost ncheiate urmtoarele tratate:

- Tratatul de instituire a Comunitii Economice Europene (CEE) i Tratatul
Comunitii Europene a Energiei Atomice (Euratom) semnat la 25 Martie 1957 la Roma
de cele ase state (Belgia, Republica Federal Germania, Frana, Italia, Luxemburg i
Olanda) i care a intrat n vigoare la data de 1 ianuarie 1958.
- Tratatul de fuziune a organelor executive ale celor trei Comuniti (CEC, CEE i
Euratom), semnat la Bruxelles la 8 Aprilie 1965 cunoscut sub denumira de Tratatul de
instituire a unui Consiliu unic i o Comisie unic a Comunitilor Europene. Tratatul
intr n vigoare la 1 iulie 1967 i i-a atins obiectivul de construire a unor structuri unice
pentru cele 3 Comuniti Europene, respectiv: Consiliul de minitri avnd atribuiile unui
organ de decizie i Comisia European avnd atribuiile unui organ executiv.
- Tratatul asupra unei politici externe i de securitate i asupra modificarii tratatelor
comunitare anterioare denumit Actul unic european (AUE) semnat, la Luxemburg la17
februarie 1986 de 9 state din cele 12 membre i la Haga, la 28 februarie 1986 de celelalte 3:
Italia, Danemarca i Grecia, care a intrat n vigoare la 1 iulie 1987. AUE proiecteaz "Piaa
Unic" prin desvrirea pieei interne, prin punerea n practic a unei politici de cercetare i
tehnologizare, prin fortificarea Sistemului Monetar European, iar n plan instituional prin
sporirea rolului Parlamentului European, a extinderii votului majoritii calificate i
dezvoltrii unui spaiu social.
Tratatul Maastricht semnat la 7 februarie 1992, la Maastricht, privind Uniunea
European a intrat n vigoare la 1 noiembrie 1993, a vizat adoptarea monedei europene ca pe
o cale fr ntoarcere, ntruct nu prevede clauza ca un stat membru al Uniunii Europene i
Monetare s se retrag i nici ca un stat care a adoptat moneda unic s fie exclus din uniune.
Prin Tratatul Maastricht s-a hotrt ca aderarea rilor membre ale Uniunii Europene
la Uniunea Monetar European s se fac gradual, pe msur ce sunt ndeplinite o serie de
criterii criterii economice i juridice.
106
Criteriile pentru calitatea de membru a Uniunii Europene i adoptarea monedei euro
sunt stabilite de trei documente. Primul este Tratatul de la Maastricht din 1992. Mai trziu n
acelai an, al doilea criteriu a fost creat de Consililul European la Copenhaga. Criteriil
Copenhaga au clarificat scopurile generale ale Tratatului de la Maastricht. Al treilea este
contractul cadru negociat cu fiecare ar candidat mai nainte de a adera la UE.
Criteriile au fost de asemenea clarificate i de legislaia UE i prin decizii ale
sistemului judiciar european, de-a lungul anilor, fiind cristalizate dou feluri a acestora :
Criteriile de convergen economic care au rolul de a garanta c economia unui stat
membru este suficient de bine pregtit pentru adoptarea monedei unice i c se poate integra
cu uurin n regimul monetar al zonei euro.
Criterii de convergen juridic viznd ca legislaia naional, n special cea
referitoare la banca central naional i la emisiunile monetare, s fie compatibil cu
dispoziiile tratatului.
Prin urmare, scopul condiiilor este cel de a asigura stabilizarea economic pe termen
lung i un nivel suficient de nalt de convergen a economiilor din zona de circulaie a
monedei unice, premise ale unei bune funcionri ale uniunii monetare
40
.
Fr ndoial, moneda unic reprezint un complement logic al pieei
unice, utilizarea ei sporind transparena preurilor, eliminnd costurile de schimb
monetar, i acionnd mecanismele economiei europene.
Cu prioritate, moneda unic faciliteaz comerul internaional i
consolideaz poziia UE pe scena internaional.
Dimensiunea i fora zonei euro ofer o mai bun protecie mpotriva
ocurilor economice externe, a creterilor neprevzute ale preului petrolului sau
mpotriva turbulenelor de pe piaa valutar.
Euro nu este moneda tuturor statelor member, dou ri (Danemarca i
Regatul Unit) prevalndu-se de clauza de neparticipare prevzut n Tratat. O
alt parte a statelor membre nu au ndeplinit criteriile stabilite n vederea
adoptrii monedei unice. n momentul n care le vor ndeplini, monedele
lor naionale vor fi nlocuite de euro
41
.

40
Ct privete aderarea Romniei la UEM, Banca Naional a Romniei a apreciat c trebuie parcurse dou
etape:
- Prima etap cuprins ntre 2007 - 2010 i n care trebuie s fie atinse trei obiective: consolidarea inflaiei
sczute; formarea pieei interne de capitaluri pe termen lung i convergena ratelor de dobnd; stabilitatea
relativ a cursului leului pe pia (n condiii de convertibilitate deplin) n jurul nivelului de echilibru pe termen
lung.
- Adoua etap cuprins ntre 2010-2014 necesar ndeplinirii criteriilor de convergen nominal i realizrii
unor progrese semnificative n procesul de convergen real reflectat de: aderarea la mecanismul ERM II, n
anul 2012 i trecerea la euro n anul 2014, dup o perioad de participare la Mecanismul Cursului de Schimb
(MCS II) idem: ERM II ( European Exchange Rate Mecanism) redus, pe ct posibil, la durata minim
obligatorie de 2 ani (participarea la acest mecanism pentru o perioad minim de doi ani este unul din criteriile
ce trebuie ndeplinite pentru a putea intra n zona euro). Precizm c prin Rezoluiia din 16 Iunie 1999, Consiliul
European a instituit un MCS II (sau ERM II) care nlocuiete Sistemul monetar european . ERM II este un
aranjment pentru cursul de schimb in care o moneda are o paritate centrala fa de euro, iar cursul de schimb nu
poate fluctua fa de aceast paritate cu mai mult de 15%, n sus sau n jos.
41
n prezent statele membre participante la euro sunt : Austria, Belgia, Cipru, Finlanda, Frana, Germania, Grecia, Irlanda, Italia,
Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, Slovacia, Slovenia i Spania. Aceste ri sunt numite frecvent "Zona euro".
Andorra, Monaco, San Marino i Vatican folosesc de asemenea euro, dei nu sunt n mod oficial membri euro, nici mcar membri
ai UE Aceste ri folosesc euro datorit unor nelegeri cu statele membre UE (Italia n cazul principatului San Marino i oraului
Vatican, Frana n cazul principatului Monaco), aprobate de ctre Consiliul Uniunii Europene.
Muntenegru i Kosovo, care au folosit marca german drept moned a lor, au adoptat de asemenea euro, dei, spre deosebire de cele
trei state de mai sus, nu au intrat n nici o nelegere legal n mod explicit cu UE care s le permit acest lucru.
107
Bancnotele euro sunt identice n toate rile, dar fiecare ar emite monede
proprii, avnd o fa comun i o fa cu o emblem naional distinct. Toate
bancnotele i monedele pot fi utilizate n orice ar membr a UE care a adoptat
euro.
- Tratatul de la Amsterdam adoptat de ctre statele membre ale UE la 2 octombrie
1997, a intrat n vigoare la 1 mai 1999. Tratatul de la Amsterdam modific i completeaz
Tratatul Maastricht, cu rpivire la :
- locul cuvenit muncii si drepturilor cetenilor;
- eliminarea ultimelor obstacole din calea liberei circulatii a bunurilor si serviciilor, fiecare
stat membru fiind nevoit s colaboreze mai strns n cadrul Europolului;
- posibilitatea acordat UE de a-si face mai bine auzit vocea n cadrul instantelor
internationale;
- crearea unor institutii sau proceduri capabile s asigure buna functionare a unei Uniunii
extinse.
- Tratatul de la Nisa semnat la 26 februarie 2001, a intrat n vigoare la 1 februarie
2003, dup ce a fost ratificat de fiecare stat membru, fie prin vot n parlamentul naional, fie
prin referendum
Prin Tratatul de la Nisa a fost consolidat rolul de colegislator al Parlamentului
European, procedura de codecizie urmnd s fie aplicat i n domeniile: lupta mpotriva
discriminrilor, coeziune economic i social, vize, azil, imigraie. Domeniile n care
Parlamentul poate sesiza Curtea de Justiie a Comunitilor Europene au fost, de asemenea,
extinse.
Atribuiile Consiliului precum i reguli ale majoritii calificate, de aplicat ncepnd
din 2005: pentru ca o decizie s fie adoptat, respectiv, o majoritate de voturi (255 din 345
pentru o Uniune cu 27 de state membre), i votul favorabil al majoritii statelor (14 din 27).
Votul n majoritate calificat a fost extins la domenii n care, anterior, era stabilit
unanimitate: coeziunea economic i social, ncheierea de acorduri internaionale n
domeniul proprietii intelectuale i al serviciilor, cooperarea judiciar n materie civil. S-a
stabilit ca ncepnd cu anul 2005, n componena Comisiei Europene intr numai cte un
comisar desemnat de fiecare stat membru, urmnd ca acest numr s rmn tot 27 i cnd
Uniunea va avea mai mult de 27 de state membre; va fi instaurat un sistem de rotaie ale crui
reguli vor fi stabilite de ctre Consiliu prin vot n unanimitate, iar pentru buna funcionare a
Comisiei, puterile preedintelui (care este desemnat
de ctre Consiliul Uniunii Europene, prin vot n majoritate calificat acesteia) au fost extinse
asupra organizrii interne, a eventualelor remanieri i va putea cere demisia comisarilor.
Conform Tratatului de la Nisa sunt modificate competenele Curii de Justiie i cele
ale Tribunalului de Prim Instan. Fiecare stat UE desemneaz un jurist cu reputaie
netirbit i neimplicat politic n calitate de judector la Curtea de Justiie care se poate reuni
n plen sau n camer lrgit. Aciuunile directe pot fi depuse numai la Tribunalul de Prim
Instan, care va avea competen i asupra unor anumite aciuni pentru pronunarea unei
hotrri preliminare asupra validitii unui act comunitar. Tratatul mai prevede c fiecare stat
membru are cte un reprezentant n Curtea de Conturi, numit de Consiliu prin vot n

Alte locuri n care se folosete moneda euro sunt Teritoriile Franceze de peste mri: Guiana Francez, Runion, Sainte Pierre i
Miquelon, Guadeloupe, Martinica, Sainte Bartolomeu, Sainte Martin, Mayotte, i nelocuitele insule Clipperton i Teritoriile
Australe i Antarctice Franceze; Regiunile autonome portugheze Azore i Madeira i Insulele Canare.
Danemarca i Regatul Unit au obinut o derogare, nefiind obligate s adopte moneda Euro. Suedia nu are nicio derogare n acest
sens, dar, n anul 1997 a decis s nu se alture zonei euro, aa c nu a fcut niciun efort spre a ndeplini criteriul necesar, de a avea o
rat stabil de schimb. Suedia a organizat un referendum la 14 septembrie 2003, iar 41,8% din participani au votat pentru adoptarea
euro, iar 56,1% mpotriva adoptrii. Aceast decizie a fost luat pentru o perioad de minimum cinci ani. i n Danemarca s-a
organizat un referendum la 28 septembrie 2000, 53,2% din participani votnd mpotriva aderrii.

108
majoritate calificat, i a stabilit un numr maxim de 350 de membri ai Comitetului Economic
i Social i Comitetului Regiunilor, Comitetul Economic i Social fiind reprezentantul
organismelor economice i sociale din societatea civil, iar membrii Comitetului Regiunilor
trebuind s aib un mandat electoral n colectivitatea pe care o reprezint.
n sfrit, prin Tratatul de la Nisa a fost creat un mecanism de conservare a valorilor
democratice sens n care, Consiliul Uniunii Europene cu o majoritate de 4/5 i dup
consultarea Parlamentului European, avnd competena de a adresa o recomandare unui stat
pe al crui teritoriu s-a constatat existena riscului de violare a drepturilor fundamentale.
Mai este de subliniat c n Declaraia privind viitorului Europei- .anexa la Tratatul
de la Nisa sunt cuprinse prevederi asupra statutului Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii
Europene, care nu este incorporat n Tratat.
- Tratatul de adoptare a Constituiei pentru Europa a fost semnat la Roma la 29
octombrie 2004.
Pn n vara anului 2006 Tratatul asupra Constituiei Europene a fost ratificat de 15
state membre, dar nu a fost ratificat de Frana ntruct n urma referendumului popular din 29
mai 2005 s-a nregistrat un procent de 58,8% voturi contrare i nici de Olanda unde n urma
referendumului din 1 iunie 2005 s-a nregistrat un procent de 63%voturi contrare. n aceste
condiii, intrarea n vigoare a Constituiei Europene, la 1 noiembrie 2006 nu mai era o
certitudine.
- Tratatul de la Lisabona a fost semnat la 13 decembrie 2007 la summitul de la
Lisabona, Portugalia, a amendat Tratatul privind Uniunea Europeana i Tratatul instituind
Comunitatea European i a intrat n vigoare la 1 ianuarie 2009.
Tratatul de la Lisabona stabilete competene excluive ale Uniunii Europene,
competene partajate cu statelor membre i atribuii de sprijinire.
Competena exclusiv este deinut n privina: uniuni vamale; regulilor de concuren
necesare funcionrii pieei interne; politicii monetare a statelor membre care au adoptat euro;
conservrii resurselor biologice marine, politicii comun de pescuit; politicii comerciale
comune; ncheierii unui acord internaional dac este prevzut ntr-un act normativ al
Uniunii sau este necesar pentru a permite Uniunii s exercite competena sa intern, sau dac
afecteaz regulile comune ori modific domeniul lor de aplicare.
Competena partajat privete ntre altele: spaiul de libertate, securitate i justiie; piaa
intern; coeziunea economic, social i teritorial; agricultura i pescuitul cu excepia
conservrii resurselor biologice marine; mediul; protecia consumatorilor; transporturile;
energia etc.
Competena de sprijin/cooperare privete : protecia i mbuntirea sntii umane,
industria, turismul, educaia, pregtirea vocaional, problemele tineretului i privitoare la
sport, la protecie civil, la cooperare administrativ.
Tratatul cuprinde i protocoale adiionale privind schimbarile climatice, lupta impotriva
incalzirii globale, iar unele prevederi se refer la solidaritatea n probleme legate de furnizarea
de energie i a schimbarilor in domeniul politicii energetice europene.
Tratatul introduce principiul proporionalitii degresive pentru alocarea
mandatelor n Parlamentul European, numrul total de parlamentari fiind 751 (750 plus
preedintele), orice stat membru avnd cel puin 6 (Malta, Luxemburg)i cel mult 96
(Germania) mandate, iar locurile fiind imprite ntre ri conform proporionalitii
regresive ceea ce nseamn c un parlamentar dintr-o ar cu o populaie mai mare va
reprezenta mai muli oameni dect un parlamentar dintr-un stat cu o populatie mai redus.
Sistemul co-deciziei ntre Consiliu i Parlament este extins substanial i devine
procedura legislativ ordinar. Parlamentul European mpreun cu Consiliul, legifereaz n
domenii ca: agricultura, pescuitul, transportul, fondurile structurale, imigraia i energia,
aprob bugetul Uniunii i acordurile internaionale, iar msurile privitoare fiscalitate,
securitate social, politica extern, aprarea, etc. se iau cu unanimitate n Consiliu.
109
Consiliul are un preedinte primul fiind ales n anul 2009, iar naltul Reprezentant al
Uniunii Europene pentru afaceri externe i politica de securitate are un rol dublu: de a
reprezenta Consiliul n problemele legate de politica externa i de securitate comuna (PESC)
i de a deine funcia de vice-preedinte al comisiei, comisar pentru afaceri externe. Tratatul
include o clauz conform creia, dup aderare, orice stat poate sa aleag n orice moment dac
rmne sau nu membru al acestei structuri. n privina drepturilor omului, Tratatul introduce
un nou drept pentru cetenii europeni, de a trimite Comisiei o petitie cu 1 milion de
semnturi din mai multe state membre pentru a demara o iniiativ legislativ, n orice
domeniu de competen a Uniunii, Carta Drepturilor Fundamentale devine obligatorie,
avnd aceeai for juridic cu tratatele, chiar dac textul Cartei nu se afl n niciun tratate,
cetenii europeni primesc drepturi mai largi n ce privete sesizarea Curii de Justiie,
facilitnd condiiile de admisibilitate a aciunilor iniiate de persoane fizice i juridice
mpotriva deciziilor instituiilor, organelor, birourilor sau ageniilor Uniunii Europene.
Persoanele pot contesta un act dac sunt direct afectate de acesta i dac actul nu necesit
msuri de implementare.
Procedura hotrrilor preliminare este extins la actele organelor, birourilor i
ageniilor Uniunii Europene, care sunt ncorporate n dreptul Uniunii Europene, Curtea de
Justiie avnd competena de a se pronuna inclusiv cu privire la actele Consiliului European,
chiar dac el este considerat o instituie separat. Curtea are aceeai competen i n cazul
aciunilor iniiate de Curtea de Conturi, de Banca Central European i de Comitetul
Regiunilor n scopul aprrii prerogativelor lor., dar nu li se mai cere s demonstreze c sunt
vizate personal de actul n cauz.
La rndul lor, Statele membre pot transmite Curii de Justiie o cerere din partea
parlamentului sau din partea unei camere a acestuia de anulare a unui act normativ pe motivul
nclcrii principiului subsidiaritii. Aciunea trebuie transmis de guvernul statului respectiv
Menionm c tratatele de construire a Uniunii Europene au o structur
aparte, n punctul de genez reflectnd nelegeri comerciale pentru crearea unei
pie comune pentru ca n final s reflecte politici i strageii comune precum i
crearea unei persoane juridice Uniunea European ai crei ceteni de diverse
naionaliti i culturi diferite au n comun cetenia european.
Tratatul este alcatuit din : titlu, preambul si continut (un numar variabil de
articole).
Titlul cuprinde denumirea tratatului si statele semnatare; preambulul se refera la
vointa partilor de a promova si dezvolta relatiile lor comerciale.
Continutul este format dintr-o serie de clauze dintre care cele mai importante sunt:
a)clauza natiunii celei mai favorizate;
b)clauza regimului naional
Clauza natiunii celei mai favorizate inseamna ca tarile semnatare isi acorda
reciproc conditii si inlesniri comerciale, la fel de favorabile ca oricarui alt stat tert.
In practica relatiilor comerciale intilnim aceasta clauza in doua forme:
forma neconditionata sau principiul egalitatii care presupune ca partile isi
confera, fara rezerve sau restrictii, privilegiile si avantajele recunoscute unei tari terte
forma conditionata sau principiul compensatiei care inseamna ca privilegiile
si avantajele acordate unui stat tert sunt extinse intre parti numai in schimbul
unor conditii speciale si compensatii reciproce.
110
Clauza natiunii celei mai favorizate poate prezenta si o forma modificata. In
aceasta forma aplicarea tratamentului favorizant este sub rezerva unor anumite
avantaje sau facilitati. In genere se acorda numai unor state rezultind dintr-o
uniune vamala, zona a liberului schimb sau in alte intelegeri comerciale intervenite
in relatiile bilaterale.
Clauza regimului naional sau principiul posibilitatilor egale const n
faptul c persoanele, apartinand unei tari straine care desfasoara activitati de
comert pe teritoriul statului partener, au in principiu, aceleasi drepturi si obligatii ca si
nationalii.
In domeniul vast al dreptului comerului internaional putem intlni termeni ce
desemneaza tratatul, ca de exemplu: act final, acord, aranjament, conventie,
declaratie, concordat, memorandum, pact, modus vivendi, protocol, gentlemen's
agreement, aide memoire, statut.

5. Acordul comercial
Este o intelegere intervenit ntre doua sau mai multe ri prin care se
stabilesc modalitati si reguli de desfasurare a raporturilor comerciale al tarilor
respective intre ele, ori privind cooperarea pe terte piete. Acordul se poate referi in
general la comert sau numai la anumite domenii ale comertului international.
Prin acordul comercial internaional se reglementeaz, de regul:
instituirea sistemului de plati prin clearing sau devize libere
nivelul plilor
reduceri si scutiri de taxe vamale
instituirea sau eliminarea de contingente
acordarea reciproca a clauzei natiunii cele mai favorizate.
Acordurile comerciale internationale pot fi ncheiate :
- pe termen scurt, (anuale);
- pe termen mediu (2-3 ani);
- pe termen lung (5 sau mai multi ani).
6. Continutul acordului comercial internaional
Un acordul comercial este alcatuit din doua parti: textul propriu-zis si anexele.
Textul acordul comercial international este format din titlul, preambul si un numar
de articole.
In titlu si preambul se arata obiectul, precum si scopul pentru care s-a incheiat
acordul comercial. De asemenea, in preambul se specifica motivele care au stat la
baza intelegerii.
Articolele acordului contin dispozitii de dr international, administrativ, sau de dr
fiananciar. Ele se refera la urmatoarele domenii:
- contingentele de marfuri stabilite in listele anexe,
- modalitatea si termenul de contractare a contingentelor,
- nivelul de preturi,
- instituirea unui regim preferential,
- eliberarea licentelor de export si import,
- reglementari vamale,
111
- comisiile mixte,
- reglementarea reexporturilor,
- modul de efectuare a platilor,
- conditia persoanelor fizice si juridice straine,
- solutionarea litigiilor,
- modul de lichidare a acordurilor,
- valabilitatea acordului si modul de prelungire a acestuia.
Articolele pot cuprinde si unele stipulatii speciale; astfel pot fi reglementate o serie
de operatiuni ca tranzitul, prelucrarea marfurilor, si alte prestatiuni si servicii.
Anexele au rolul de a exemplifica si interpreta principiile generate inserate in textul
acordului; felul si numarul anexelor fiind determinat de specificul acordului comercial.

6. Uzanele comerciale internaionale
Uzanele comerciale sunt reguli create prin folosirea repetata a unor clauze
contractuale, n armonie cu obiceiurile practicate n comerul internaional.
Uzanele comerciale sunt continue, constante i uniforme.
Folosirea uzanelor contribuie la incheirea mai rapida a contractelor.
Felurile uzanelor
Aplicand sau folosind diferite criterii putem desprinde mai multe feluri de
uzante.
Sunt uzane locale, cele determinate dupa un criteriu geografic, in sensul ca se
aplica la o anumita piata comerciala, localitate, port sau regiune,etc.
Uzanele speciale sunt acelea al caror criteriu il formeaza ob. contr. respective ori
ramurile de activitate, cum ar fi uzantele de cereale, sau cele ale unei profesiuni
(ca de ex.agentii de bursa).
Uzante generale sunt acelea care se aplicala intregului ansamblu de relatii
comerciale, independent de obiectul contractului, ramura de activitate,
profesiunea partilor sau alte asemenea criterii. De exemplu, uzantele potrivit
carora daca intr-un contract nu s-au stipulat precizari cu privire la calitatea marfii
aceasta calitate va fi cea locala si comerciala potrivit uzantelor de concurenta loiala.
Uzantele pot fi specifice cand se folosesc in anumite brane, i cele generale care
sunt aplicabile pentru toate mrfurile i se refer la condiiile de livrare, pli
ntre partenerii externi, asigurarile de marfuri care fac obiectul unui contract
internaional.
Uzante normative i uzante convenionale
O distictie importanta cu consecinte juridice deosebite se face intre uzantele de drept
sau normative, (izvorte din lege) si uzanele convenionale sau de fapt (adoptate sau
nsuite de pri n conveniile lor).
Uzanele de drept
Sunt cele care au valoarea unei norme de drept, deoarece nu fac parte din
domeniul autonomiei de voin a prilor, avnd fora juridic n practica
instanelor sau jurisprudena lor constant.
La asemenea uzane se refer legea, spre exemplu, cnd statueaz c prin
contract partile sunt obligate nu numai la ceea ce s-a stitpulat expres n clauze, ci si la
112
toate consecintele ce deriva din acesta potrivit legii, potrivit uzanelor i
echitii "Conveniile oblig nu numai la ceea ce este expres n ele dar la toate
urmrile ce echitatea, obiceiul sau legea, d obligaiei dupa natura sa" (art.970
Cod Civil Romn).
Comerul trebuie s se exercite n limitele uzanelor cinstite co
Uzantele conventionale
Uzanele conventionale sunt cele care-si au originea in vointa
contractantilor, care au deplina libertate, in virtutea autonomiei de vointa, sa
stabileasca potrivit aprecierii lor, continutul contractului. Acest gen de uzante se
formeaza de regula spontan, la initiativa unui partener contractual. Ele au ca
urmare satisfactia ambilor contractanti, pe care acestia urmeaza a le utiliza si in
raporturile lor viitoare si chiar a le oferi si altor subiecti de drept, pe aceasst cale
formndu-se aa numitele contracte- tip.
Avand un caracter spontan uzantele conventionale prezinta inconvenientul de a fi
incerte si imprecise. Aceste inconveniente pot fi inlaturate pe doua cai:
1.prin certificarea existentei si continutului lor data de camerele de comert, la
cererea organului de jurisdictie sau a partii intersate atunci cand uzantele sunt
invocate in fata instantei sau arbitrajului;
2. prin formularea pe care le-o dau organizatiile profesionale dintr-un anumit
domeniu. Astfel, de exemplu, Camera Internationala de Comert, in domeniul
bancar, a uniformizat asa numitele Usances de credit documentaire (R.egulile si
uzantele uniforme la creditele documentare, Conditiile generale de vanzare si
contractele model, elaborate sub auspiciile Comisiei Economice pentru Europa a
ONU, Conditiile generale si contr. tip adoptate de asociatiile comerciale internati.
Uzantele mai prezinta un caracter colectiv, in sensul ca ele implica o practica
de masa, nascuta din preluarea si repetarea, in alte ocazii, a acelorasi acte sau practici,
de catre parti contractante, de obicei in aceeasi ramura de activitate sau categoric
profesionala.
Uzantele sunt incluse, de regula, in continutul contractului, deci forta lor
juridica nu o depaseste pe cea a clauzelor contractuale.
Aceasta situatie este fireasca deoarece inserarea lor in contract se face de catre
parti (implicit sau explicit), cu titlu de clauza contractuala, si nu cu titlu de
norma juridica apartinand sistemului de drept national din tara unde le s-au format.
Si in sfarsit, uzantele conventionale, nu pot indeplini prin ele insele, functia de drept
aplicabil contractului, lucru normal, deoarece apartin domeniului contractului.
Rolul lor se reduce la determinarea, precizarea, si completarea continutului
contractului.
Conform punctelor de vedere exprimate in doctrina, cutuma este izvorul
cel mai vechi al dreptului comertului international, deoarece multe materii ale
dreptului s-au format pe cale cutumiara ca de exemplu : dreptul diplomatic,
dreptul maritim international.
Ca urmare a cresterii numarului de conventii internationale si a cresterii
rolului acestora in reglementarea raporturilor juridice de comert international, in
113
prezent cutuma a inceput sa piarda o mare parte din importanta sa ca izvor al
dreptului comertului international.
Prin codificare (standardizare) uzantele comerciale internat., dobandesc o
mai mare certitudine pentru domeniile lor de aplicare, constituind adevarate
premise ale unui drept material uniform.

7. Regulile INCOTERMES
In orice contract de vanzare se pune problema stabilirii modalitatilor de
livrare, a transferului riscurilor si a repartizarii intre vanzator si cumparator a
cheltuielilor aferente transportului marfurilor (cheltuieli privind asigurarea
marfii, contravaloarea transportului) .
Practica a imaginat o metoda de incheiere a contractului, recurgand la
termeni comerciali ce condenseaza intr-o forma cat mai simplificata posibil,
situatiile cele mai uzuale.
Spre exemplu, prin stipularea intr-un contract: marfa vanduta FOB
Hamburg, se nelege c prile au convenit ca vnztorul trebuie sa ncarce i s
expedieze marfa pn n portul Hamburg pe cheltuiala sa, folosind transportul
maritim, in timp ce cumparatorului ii incumba obligatia sa plteasc cheltuielile
de navlosire, riscurile netrecnd asupra acestuia dect din momentul mbarcrii.
Dac prile convin CAP Hamburg nseamn c s-au neles n sensul ca
vnztorul s suporte obligatiile suplimentare privind transportul i asigurarea
mrfii, alturi de cele privitoare la transferul riscurilor.
Iniiativa n codificarea termenilor comerciali aparine Camerei Internaionale
de Comer de la Paris, n anul 1920.
INCOTERMS, adica International Rules for the Interpretation of Trade
Terms nseamn Reguli Internaionale pentru Interpretarea Uzanelor de Comer
care pot fi inserate n cuprinsul contractului de ctre pri la care pot aduga
modificri n funcie de natura mrfurilor care fac obiectul contractului.
Aplicarea INCOTERMS este facultativ, depinde de simpla nscriere n
contractul de vnzare internaional a clauzei alese, urmat de indicarea denumirii
prescurtate a regulii (Ex. F.O.B. Incoterms 1990).
In cazul in care contractantii doresc sa inlocuiasca anumite prevederi din
clauza aleasa, ori sa completeze prevederile acestei clauze, vor adauga in
continuare formularile convenite.
- INCOTERMS 1953 cuprind 11 tipuri fundamentale de livrare:
1 .Ex works franco fabrica;
2.F.O.R - F.O.T.(free on rail, free on track) - franco vagon sau franco camion
(punct de plecare convenit);
3.F.A.S.(free alongside ship) - franco de-a lungul vasului (port de imbarcare
convenit);
4F.O.B.(free on board) - franco la bord (bord de incarcare convenit);
5.C and F (cost and freight) cost si navlu (port de destinatie convenit);
6.C.I.F. (cost, insurance, freight) cost, asigurare, navlu (port de destinatie convenit);
114
7. Freight or Carriage Paid to....Navlu sau porto platit la...(punct de destinatie
convenit) conditie care se realizeaza numai pentru transporturi terestre pe trafic
intern si international precum si pe caile fluviale navigabile;
8.Ex ship...- pe nava la....(port de destinatie convenit);
9 .Ex quay... -pe chei... (port convenit, vamuit);
10. Delivered at frontier... -livrat la frontiera.... (locul convenit);
11 .Delivered...- livrat... .(loc de destinatie convenit in tara de import).
Adoptarea conditiei de livrare intr-un contract de vanzare internationala presupune
luarea in considerare de catre parti a mai multor elemente precum: natura marfii,
mijlocul de transport, distanta, calea de transport (aeriana, maritima, terestra).
- INCOTERMS 1990
1. Obiective
Dupa cum am mai aratat Camera Internationala de Comert pe baza practicii
comerciale, a elaborat o terminologie specializata, care a facut obiectul unei
codificari internationale incepand cu anul 1920. Versiunea cea mai recenta a fost
adoptata in anul 2000. Regulile Incoterms trateaza patru categorii de probleme in
cadrul relatiilor dintre vanzator si cumparator, in cazul unui contract ce presupune
deplasarea marfurilor intre eel putin doua tari. Acestea sunt:
Livrarile de marfuri, tranferul riscurilor de la vanzator la cumparator, cu
Repartizarea cheltuielilor intre partenerii contractuali,
Incheierea unor contracte subsecvente de transport si de asigurare a marfurilor
Ambalarea sau marcarea marfurilor
Indeplinirea formalitatilor pentru export si import, plata taxelor vamale
Codificarea acestor reguli nu are valoare juridica internationala proprie, si nu
constituie izvor de drept, cum este in cazul conventiilor. Autoritatea lor rezulta
din folosirea frecventa in contr. internationale a termenilor urmatori: FOB sau GIF,
cat si din faptul ca generalizarea folosirii lor poate sa ne determine sa consideram ca
aceasta codificare exprima cutuma comerciala internationala.
Datorita naturii lor contractuale, regulile pot fi modiflcate prin vointa partilor ceea ce
poate crea, in acelasi timp,dificult.de interpretare sau de coerenta daca ne indepartam
prea mult de modelul propus.
Insasi aceasta natura juridica a lor le confera o prioritate de aplicare fata de dispozitiile
legii sau cele conventional supletive.
Ultima revizuire s-a datorat faptului ca ele au trebuit adaptate schimbarilor
mijloacelor moderne de transport pe de o parte si cresterii schimbului de date
informatizate pe de alta parte. Cu aceasta ocazie, regulile Incotermes au fost
grupate in patru categorii, identificate prin litera initiala, dupa obligatiile vanzatorului.
Termenul E (EXW) corespunde cerintei minime deoarece vanzatorul pune marfa la
dispozitia cumparatorului in depozitele sale, apoi
Termenii F (FCA, FAS, FOB), C (CFR, GIF, CPT, CIP) si D
(DAF,DES,DEQ,DDU,DDP) acestea corespunzand, obligatiunilor sporite de
vanzare. Conform termenilor F, vanzatorul este obligat sa puna marfa la
dispozitia unui transportator desemnat de cumparator.
115
Dupa termenii C, vanzatorul trebuie sa incheie contractul de transport fara sa-si
asume riscul pierderilor sau deteriorarii marfurilor si nici cheltuielilor
suplimentare datorate unor fapte ulterioare mcarcarii sau expedierii.
Si, in sfarsit, termenii D lasa in sarcina vanzatorului toate costurile si riscurile
antrenate de traseul marfurilor pana la tara de destinatie. O alta clasificare
importanta a noilor reguli Incoterms este in functie de modul de transport utilizat.
Transportul maritim traditional a pastrat termenii obisnuiti FAS,FOB, CFR,
DBS, DEQ) in timp ce alti termeni (CFA,CPT,CIP, DAF, DDU, DDP) s-au aplicat
tuturor mijloacelor de transport. In consecinta acestia s-au adaptat perfect tuturor
tipurilor de transport iar folosirea lor trebuie sa ia amploare.
Initierea in regulile Incoterms presupune urmatorul avertisment: "Comerciantii care
doresc utilizarea prezentelor reguli vor specifica faptul ca in mod bligatoriu
contractul lor va fi guvernat de Regulile Incoterms 1990" Este vorba de o
precautie mai ales in contractele in care una din parti este americana, deoarece
practica comerciala din SUA utilizeaza termeni identici (FOB de exemplu) dar cu
mari diferente ce au fost codificati in codul comercial Uniform (UCC).

Seciunea 4. Acetele de cooperare economic internaional
Cooperarea economica internationala, la care participa subiectele romane de
drept al comertului international se poate realiza intr-o multitudine de domenii si
variate forme si care smt mentionate de obicei, in acordurile bilaterale de
cooperare economica si tehnico-stiintifica internationala la care Romania este parte.
In mod frecvent in acordurile respective sunt stabilite ca domenii de
cooperare : - industria cu ramurile sale, domeniul energetic, transporturile,
telecomunicatiile, agricultura, constructiile industriale si civile, serviciile, domeniul
financiar-bancar etc.
Referitor la formele de cooperare economica si tehnico-stiintifica
internationala acordurile pot avea ca obiect:
- cooperarea in productia de echipamente, masini si utilaje, alte produse;
subansamble si piese de schimb, in vederea satisfacerii nevoilor interne ale celor
doua tari, fie a export. spre terte piete;
- proiectarea, construirea, punerea in functiune de obiective economice in cele
doua tari sau in terte state ; dezvoltarea sau modernizarea capacitatilor de
productie existente ;
- executarea de lucrari si prospectiuni, exploatari, explorari de minereuri;
elaborarea de programe comune de cercetare, productie si utilizarea resurselor
energetice disponibile in cele doua tari ; realizarea de astfel de activitati in
comun;
- producerea si comercializarea in comun de marfuri inclusiv in terte tari;
- prelucrarea de produse utilizand capacitatile din cele doua tari;
- infiintarea de societati mixte de productie sau de comert, filiale, reprezentante ale
intreprinderiilor si companiilor, birouri tehnico-comerciale, depozite de marfuri,
piese de schimb, ateliere de service si asistenta tehnica ;
116
- constituirea de societati mixte si birouri tehnice in domeniile inginerie,
consultanta pe domenii diferite, marketing, in vederea realiz. de proiecte, studii,
lucrari de constructii-montaj s.a.;
- infiintarea de banci mixte ;
- cooperare in domenilul turistic pentru realizarea de obiective turistice, prestari
servicii, transport, porturi, zone libere din cele doua tari;
- transferul de tehnologie, know-how, publicatii, informatii, cunostiinte tehnice,
stiintifice, licente, brevete ; schimburi de specialisti, tehnicieni pentru realizarea
proiectelor de cooperare;
- contacte, activitati de promovare a cooperarii dintre delegatii si organisme
economice ; organizare de targuri, expozitii, conferinte, seminarii,etc. ;
- acordarea de credit rambursabil n produse,
- productie la comanda (lohn ).
Cooperarea economica si tehnico-stiintifica internationala se asigur prin
contractul de cooperarea economica internationala de drept comercial ntre din doua
sau mai multe tari.
Contractul de cooperare economic internaional este deci un contract
cadru care va sta la baza incheierii altor contracte de naturi juridice diferite :
vanzare-cumparare, schimb, executare de lucrari, prestari servicii, intermediere,
transfer de tehnologie s.a.


117
CAPITOLUL II. PARTICIPANII LA RAPORTUL JURIDIC DE
COMER INTERNAIONAL

Seciunea 1. Subiectele raporturilor de dreptul comerului internaional

Calitatea de subieci sau pri n raportul juridic al dreptului comerului
internaional sunt comercianii persoane fizice i persoanele juridice respectiv,
societile comerciale, regiile autonome, grupurile de interes economic, i
organizatiile cooperatiste
n anumite cazuri, statul roman participa la raporturile juridice din comerl
internaional dar nu dobndete calitatea de comerciant, statul fiind supus legilor si
uzantelor comerciale internationale, devenind astfel un subiect specific al dreptului
comertului international.

1- Comercianii persoane fizice

Dreptul de a face comert este recunoscut si garantat persoanelor fizice in
toate codurile comerciale ale statelor lumii. Libertatea deplina a comertului ca
institute juridica, este garantata de baza economiei de piata. In determinarea notiunii
de comerciant persoana fizica se cunosc doua criterii:
Unul subiectiv consacrat de Codul comercial german (H.G.B.), elvetian
Un criteriu obiectiv prevazut de Codul comercial francez
Conceptia subiectiva
Conform acestui criteriu comerciant este acea persoana fizica ce avand o profesie
comerciala face parte dintr-o organizatie sau breasla comerciala si are numele sau
firma inregistrata in registrul de comert tinut de tribunalul districtual. Inscrierea in
registrul de comert determina calitatea de comerciant. Inregistrarea este
constitutiva indiferent de imprejurarea daca persoana fizica face sau nu acte de
comert prin natura lor.
Consecinta practica a conceptiei subiective consta in faptul ca pers. respectiva
suporta procedura falimentului comercial, fara sa aiba posibilitatea legala de a
contesta calitatea de comerciant.
In reglementarea germana exista totusi o exceptie, pentru o singura categorie
de persoane, o exceptie de stricta interpretare. Pers. fizice titulare ale organizatii
comerciale expres aratate de lege, cum ar fi acelea care au ca obiect cumpararea
de marfuri in scop de revanzare, operatiunile de asigurare, de banca, de editura,
sau de transp. marfurilor si calatorilor, dobandesc calitatea de comerciant chiar daca
nu si-au inscris numele sau firma la registrul de comert.
Conceptia obiectiva
In conformitate cu acest criteriu (obiectiv), comerciant poate fi orice
persoana fizica, ce face acte de comert prin natura lor, in mod obisnuit si cu titlu
profesional, indiferent de faptul inregistrarii numelui sau firmei comerciale.
Acest sistem a fost adoptat de dreptul belgian, italian, spaniol si portughez, fiind
consacrat in aprope toate statele din America Latina.
118
Codul comercial francez are in vedere la stabilirea notiunii de comerciant,
conceptul de act de comert. Dar in cadrul codului nu exista o definitie a actului
de comert, ci doar o enumerare a actelor considerate comerciale, incat exercitiul
unora din ele, in mod obisnuit si cu titlu profesional, determina calitatea de
comerciant a persoanei fizice. Faptul inscrierii in registrul de comert devine fara
importanta.
Consecinta practica a conceptiei obiective consta in aceea ca in caz de incetare de
plati persoana respectiva are posibilitatea legala de a contesta oricand calitatea sa
de comerciant, evitand astfel pronuntarea unei hotarari declarative de faliment.

119









PARTEA A IV-A

SOCIETILE COMERCIALE (ACTUL JURIDC AL
SOCIETII COMERCIALE)

120
CAPITOLUL I
NOIUNEA, DEFINIIA I FORMELE JURIDICE ALE
SOCIETILOR COMERCIALE

Prin intermediul societii comerciale legiuitorul a oferit mecanismul
juridic care permite gruparea unui numr de persoane care devin asociai
precum i organizarea i exploatarea unei activiti comerciale n comun.
Aporturile conferite de aceste persoane se reunesc ntr-un tot, formnd un
patrimoniu distinct de cel al asociailor. Acesta este capitalul social al societii
comerciale recunoscut de lege ca o persoan a crei existen se poate prelungi
peste durata de via a celor care au creat-o putnd dobndi n timp o puternic
dezvoltare.

Seciunea 1. Noiunea i definiia societii comerciale
Societatea comercial este constituit de dou sau mai multe persoane care
convin prin actul constitutiv s confere societii bunuri sau industria lor pentru
a exercita n comun activiti comerciale cu scopul partajrii beneficiilor
obinute sau de a profita de economiile rezultate.

Seciunea 2. Formele juridice ale societilor comerciale
Pentru a uura studierea lor, doctrina juridic a clasificat societile
comerciale n raport de mai multe criterii.
Astfel, dup calitatea titularului de capital, societile pot fi grupate n:.
- societi cu capital integral de stat;
- societile cu capital mixt( de stat i privat);
- societile cu capital integral privat;
Precizm c societile comerciale cu capital integral de stat nu au
calitatea de persoane juridice de drept public.
Patrimoniul societii aparine ensocietii (aceasta avnd calitatea de
proprietar), statul nefiind dect unic acionar, titular al capitalului societii. O
asemenea soluie, este pe deplin ndreptit, avnd n vedere c proprietatea
privat este principiul ntr-o economie concurenial.
Conform Legii nr. 31/1990, societile sunt :
- de persoane (SNC i SCS ;
- de capitaluri (S.A i SCA).;
- de persoane i capital sau mixte ntruct mprumut att trsturi
specifice societilor de persoane ct i de la cele de capital (SRL i
SRL cu un singur asociat)
n temeiul aceleai legi, se identific:
-societi comerciale care emit titluri de valoare;
-societi comerciale care nu pot emite astfel de titluri.
Este de observat ns c, n realitate, aceste clasificri se subsumeaz
mpririi societilor comerciale n societi de persoane i de capital, cu luarea
n considerare a elementelor specifice societii cu rspundere limitat. Astfel,
121
de exemplu, n ceea ce privete rspunderea asociailor, aceasta este nelimitat
n cazul societilor de persoane i limitat la aportul la capitalul social, n cazul
societilor de capital. Societile cu rspundere limitat, dup cum le indic i
numele, au mprumutat aceast trstur de la societile de capital, asociaii, n
cadrul lor, avnd o rspundere limitat. La fel, societile de capital presupun un
capital social mprit pe aciuni, n timp ce societile de persoane au capitalul
social mprit n pri de interese. n cazul societilor cu rspundere limitat,
capitalul social este mprit n pri sociale, acestea reprezentnd o form
specific a prilor de interese.
Pentru studierea actului de constituire este relevant i profilul de
activitate al societilor comerciale ntruct cu ajutorul acestui criteriu se poate
face distincia ntre genul juridic care face obiect de reglementare al Legii nr.
31/1990 i diversele specii juridice ale aceluiai gen. Din acest punct de
vedere,
- societile bancare, sau instituiile financiare ;
- societile agricole i cooperatiste
42
;
- societile de asigurri;
societile de transporturi, etc.
nu sunt dect persoane juridice de drept privat, ntreprinztori colectivi
comerciali supui dispoziiilor generale ale legii comerciale i celor prevzute
n actele normative speciale.
Indiferent de profilul de activitate, Legea nr.3/1990 reglementeaz 5 feluri
de societi comerciale:
1. Societatea n nume colectiv (SNC);
2. Societatea n comandit simpl (SCS) ;
3. Societatea pe aciuni (S.A);
4. Societatea n comandit pe aciuni (SCA);
5. Societatea cu rspundere limitat (SRL);
6. Societatea cu rspundere limitat cu un singur asociat (SRL
unipersonal).


42
Societatea cooperatist, care are capitalul variabil, fie prin majorarea acestuia n urma vrsmintelor efectuate
de asociaii existeni sau cei care doresc s dobndeasc o asemenea calitate, fie prin reducerea capitalului n
mod periodic, n urma retragerii unor asociai.
122
CAPITOLUL II
CONSTITUIREA SOCIETILOR COMERCIALE

Seciunea 1. Elementele eseniale ale societii comerciale
Societatea comercial exist datorit unor trsturi eseniale rezultate
chiar din coninutul definiiei:
- capitalul social i aporturile asociailor;
-exercitarea n comuna unei activiti comerciale;
-mprirea profitului sau a economiilor rezultate.
Fizionomia societii este determinat de concursul acestor trei elemente
eseniale.

1. Aporturile asociailor i capitalul social
Existena societii comerciale nu poate fi conceput fr capital social,
dup cum, o persoan nu va dobndi calitatea de asociat n absena aportului.
Aceste condiii implic obligaia fiecrui asociat s contribuie la
constituirea mijloacelor necesare atingerii scopului social.
Aporturile asociailor
Corespunztor aportului, asociailor n societii de persoane li se cuvin
prile sociale sau pri de interes, iar n societile de capital, aciuni. Precizm
c termenul aport are un dublu sens: de obligaie de aportare; de bunuri care
formeaz obiectul raportului obligaional de aportare.
Aporturile au cel mai important rol n cazul societilor comerciale,
ntruct din momentul reunirii lor, aporturile formeaz patrimoniul iniial al
societii (capitalul social).
Legea nr.31/1990, stabilete felurile aporturilor n baza crora se
constituie capitalul social al societilor comerciale. n funcie de felul
aporturilor dispoziiile legale instituie un regim juridic specific.
Aporturile pot avea ca obiect entitate util ndeplinirii obiectului social.
n interesul studiului, aporturile se pot clasifica dup urmtoarele criterii:
Dup natura bunurilor aportate distingem:
5. aporturi n numerar;
6. aporturi n natur.
Potrivit Legii nr. 31/1990, aporturile n numerar sunt obligatorii la
constituirea oricrei forme de societate.
n privina elementelor de identificare a societii comerciale i a legii
aplicabile, legea francez prevede c "Persoana juridica are nationalitatea
statului pe al cdrui teritoriu si-a stabilit, potrivit actului constitutiv, sediul social.
Daca exista sedii in mai multe state determinant pentru a identifica nationalitatea
persoanei juridice, este sediul real.
Prin sediul real se intelege locul unde se afla centru principal de conducere si de
gestiune a activitatii statutare, chiar daca hotararile organului respectiv sunt
adoptate potrivit directivelor transmise de actionari sau asociati aflati in alte state".
123
In dreptul englez societatile comerciale sunt reglementate in acte
normative diferite, in functie de tipul de societate avut in vedere. Astfel exista
Partenership Act din 1890, Limited Partenership Act din 1907 in materia
societatilor in nume colectiv din dreptul romanist si respectiv a societatilor in
comandita simpla si in participatiune.
In materia societatilor comerciale de capitaluri (companies) principalul izvor
de drept scris (Statutary Law) este Companies Act 1985.
In dreptul francez, societatile comerciale cu exceptia celor in
participatie(supuse disp. Art.1871-1873 din codul civil) sunt reglementate de legea
nr.66-537 din 24 iulie 1966 si decretul 67-236 din 23 martie 1967 asupra societatilor
comerciale.
In sistemul de drept german regimul juridic al diferitelor tipuri de societati este
prevazut in mai multe legi. Astfel pentru societatile in nume colectiv, in
comandita simpla si in participatiune, sunt aplicabile dispozitiile codului
comercial (H.G.B.), pentru cele pe actiuni Lg.asupra SA (Aktiengesetz -AktG)
din 6 sept. 1965, iar pentru cele cu raspundere limitata (Gesetzbetreffend die
Gesellschaften mit beschraenkter Haftung GmbHg) din 20 aprilie 1892.

124
CAPITOLUL III
FELURILE SOCIETILOR COMERCIALE

n dreptul englez sunt reglementate Partenerships sau General
Partenerships, echivalentele societatilor in nume colectiv, Limited Partenerships
echivalentul societatilor in comandita simpla si in participatie. Mai exista
reglementate si Companies care la randul lor sunt Unlimited Companies unde
raspunderea nelimitata a asociatilor fac sa fie putin raspandita practic si Limited
Companies unde actionarii (shareholders) raspund limitat la valoarea actiunilor lor
(shares). Limited Companies pot fi la randul lor publice sau private.
Dreptul romnesc reglementeaz aceleai forme juridice ale societilor
comerciale ca i cele recunoscute n legislaia altor state membre.
Societile de persoane
n societatea de persoane, ceea ce intereseaz e calitatea asociailor i nu
capitalul aportat de acetia n societate. La baza nfiinrii unei societi de
persoane exist ncredere ntre asociai, fapt ce determin ca relaia care duce la
constituirea unei societi de persoane s fie intuitu personae.
Sunt societi de persoane:
Societile n nume colectiv;
Societile n comandit simpl.

Seciunea 1. Societatea n nume colectiv (SNC)
Asociaii
Societile de persoane au nucleul n asociarea soilor i constituie cu
numr mic de asociai (minim 2 asociai) ntre persoanele ale cror relaii se
bazeaz pe ncredere. Sunt considerate societi de tip nchis deoarece intrarea i
ieirea din aceste societi necesit acordul celorlali asociai .
Capitalul social
n societile de persoane legea nu prevede un minimum de capital social,
dar acesta , firesc, trebuie s existe chiar din momentul constituirii societii,
pentru c altfel nu ar putea dobndi personalitate juridic. Orice persoan
juridic trebuie s aib un patrimoniu.
Aporturile la capitalul social
n societile de persoane se admite a se aporta orice fel de bunuri:
numerar, n natur (bunuri coprorale sau incorporale) i creane. Cu privire la
aportul n munc sau n industrie, dei este admis n societile de persoane,
acesta nu reprezint un aport la capitalul social.
Prile sociale
Capitalul social este divizat n pri sociale, numite n doctrin pri de
interese, de valoare egal, car nu pot reprezentate prin titluri negociabile i
sunt n principiu, netransmisibile.
Transmiterea cotelor deinute de asociai din capitalul social opereaz
inter vivos i morits causa numai dac n actul constitutiv al societii s-a
125
prevzut n mod expres o astfel de modalitate precum i continuarea activitii
cu motenitorii celui decedat.
Rspunderea asociailor
Rspunderea asociailor este solidar i nelimitat.
Rspunderea este solidar, n sensul c dac patrimoniul social nu este
suficient pentru plata datoriilor societii, creditorii pot urmri pe oricare dintre
asociai pentru acoperirea creanelor. Asociatul care a pltit va avea aciune n
regres (recurs) mpotriva celorlali coasociai debitori, fiecare urmnd s
rspund n funcie de modul cum au convenit s participe la beneficii i
pierderi. n lipsa unei asemenea prevederi contractuale, asociaii vor rspunde
proporional cu cota de participare la capitalul social.
Aadar, solidaritatea asociailor exist numai n raport cu creditorii
societii. n schimb, ntre asociai, obligaiile sunt divizibile, n funcie de
modul de participare la beneficii i pierderi al fiecrui asociat.
Rspunderea este nelimitat, n sensul c fiecare asociat rspunde pentru
datoriile societii, inclusiv cu bunurile proprii, aa nct, n momentul
constituirii societii, asociaii trebuie s declare avereea proprie, deci bunurile
mobile i imobile pe care le au n patrimoniul propriu.
Dei asociaii rspund nelimitat, totui acetia pot avea un beneficiu de
discuiune. Potrivit acestui drept, asociaii acionai de ctre creditori pot solicita
acestora s urmreasc, n primul rnd, societatea pentru acoperirea creanelor
i, numai dac aceasta nu pltete, s fie urmrite bunurile fiecrui asociat.
Conducerea, administrarea i controlul
Conducerea societilor de persoane revine adunrii generale a asociailor.
Hotrrile n adunrile generale se adopt, de regul, n unanimitate de vot.
Administrarea i reprezentarea societilor n relaiile cu terii se face de
ctre unul sau doi administratori care de regul, sunt asociai.
Controlul activitii economico-financiare se realizeaz, de regul, de
ctre asociai, acetia avnd posibilitatea s desemneze unul sau mai muli
cenzori.
Dizolvarea
Dizovarea societilor de persoane se produce pentru cauze generale
comune tuturor formelor de societi comerciale, dar i pentru unele cauze
specifice, respectiv: moartea, incapacitatea, falimentul, retragerea sau
excluderea unui asociat, n condiiile prevzute de actul de constituire sau de
Legea nr. 31/1990.
Cum asociaii nu dobndesc calitatea de comerciani prin participarea la o
societate comercial, societatea comercial poate cere excluderea aasociatului
falit sau s fie de acord cu retragerea acestui, i poate funciona n continuare
sub forma societii cu un singur asociat, ori poate s accepte noi asociai pentru
a nu se dizolva.



126
Societatea n comandit simpl (SCS)

n general trsturile analizate pentru societi n nume colectiv se
regsesc i n cazul societilor n comandit simpl.
Societatea n comandit simpl este format din dou categorii de
asociai:
-asociaii comanditari;
-asociaii comanditai.
Asociaii comanditari sunt cei care au puterea de comand a societii,
care finaneaz societatea, dar nu particip direct la administrarea societii i
la gestionarea patrimoniului acesteia.
Asociaii comanditai sunt mandatarii societii i, n virtutea legii, au
calitatea de administratori.
Asociaii comanditari rspund numai n limita aportului social, n timp ce
asociaii comanditai rspund solidar i nelimitat la fel ca asociaii n societatea
n nume colectiv.
Societatea este legal constituit dac n denumirea sa cuprinde numele a
cel puin unuia dintre asociaii comanditai.
Dizolvarea
Societatea n comandit simpl i nceteaz existena n cazul decesului,
dispariiei, punerii sub interdicie a unui asociat, dac n contract nu exist o
clauz de continuare a societii cu motenitorii. La fel ca n cazul societilor n
nume colectiv, excluderea sau retragerea asociailor comanditai sunt cauze de
dizolvare a societii.
Nimic nu mpiedic pe asociatul rmas s transforme forma juridic a
societii n societate cu rspundere limitat unipersonal.
Desigur c o astfel ed hotrre poate fi atacat de ctre creditorii sociali
deoarece s-a redus garania n recuperarea creanelor fa de societate prin
nlturarea solidaritii i a rspunderii nelimitate.

Avantajele i dezavantajele societilor de persoane
Societile de persoane prezint o serie de avantaje pentru asociai i terii
creditori, astfel :
- asociaii pot aporta la capitalul social o sum minim de bani,
dar i bunuri i creane;
- pentru constituirea societii, legea nu prevede un minim de
capital social;
- controlul activitii societii se face de asociai, nefiind nevoie
de cenzori.
Societile de persoane prezint urmtoarele dezavantaje:
- rspunderea asociailor este solidar i nelimitat;
- prile sociale nu pot fi negociate;
127
-n principiu, prile sociale nu se pot transmite nici mcar
motenitorilor, cu excepia cazului cnd s-a prevzut n actul constitutiv
acest lucru;
-sunt societi nchise, terele persoane neavnd posibilitatea de a
dobndi calitatea de asociai, dect n cazurile prevzute n actul
constitutiv.

Societile de capital

Societile de capital presupun ca element de esen capitalul de aport de
ctre asociaii-acionari, capitalul avnd mai mult relevan dect calitile
asociailor.
Sunt societi de capital:
societile de aciuni
societile n comandit simpl pe aciuni.

Societatea pe aciuni (S.A).

Constituire
Societile pe aciuni se constituie n baza unui act constitutiv care
cuprind elementele eseniale prevzute de art.8 din Legea nr.31/990.
Specific societilor pe aciuni este faptul c ele se pot constitui att prin
subscripie instantanee, la fel ca orice alt societate comercial, membrii
fondatori aportnd la capital sumele numerar i, eventual alte bunuri la care s-au
obligat, ct i prin subscripie public n baza unui prospect de emisiune.
Acionarii
Societile pe aciuni sunt societi mari ce presupun un numr mare de
acionari la constituire. Ele au o existen valabil n msura n care exist
minim 2 acionari.
Capitalul social
Capitalul social obligatoriu la constituire, stabilit prin lege, este minim
90.000 lei. Capitalul social se poate constitui numai n numerar i n natur
(cu alte bunuri dect numerarul) .
Este posibil s nu fie vrsat ntreg capitalul la constituire. Legea impune
ca la constituire s fie vrsat minum 30% din aportul fiecrui acionar la
capitalul social subscris, urmnd ca diferena s fie achitat n termen de 12
luni(n cazul constituirii societii pe aciuni prin subscripie simultan).
Aciunile i obligaiunile
Capitalul social este mprit n aciuni, reprezentate prin titluri
negociabile i transmisibile pe pieele financiare organizate n cazul societilor
constituite prin subscripie public, i pe pieele neorganizate, n cazul
societilor care nu cotate la burs. Aciunile sunt transmisibile att prin acte
juridice inter vivos ct i prin acte juridice mortis causa.
128
Titurile acionare sunt nominative, cnd n coninutul lor este nscris
numele proprietarului, sau tiluri acionare la purttor n cuprinsul crora nu
este nominalizat proprietarul.
Societatea emitent va recunoate calitatea de proprietar posesorului care
le-a dobndit de la adevratul proprietar verificat prin irul nentrerupt al
transmiterilor nregistrat n registrul aciunilor i al acionarilor.
O societate de capital poate emite ca titluri de valoare att aciuni ct i
obligaiuni.
Valoarea nominal a unei aciuni nu poate fi mai mic de 0,1 lei.
Obligaiunile sunt pri indivize ale unui mprumut unic.
Valoarea nominal a unei obligaiuni nu poate fi mai mic de 25 lei.
Rspunderea acionarilor
Principala obligaie a acionarilor se refer la plata aciunilor subscrise.
Rspunderea acionarilor pentru datoriile societii este limitat la
valoarea aciunilor pe care le deine fiecare.
Organul de conducere
Organul de conducere este adunarea general a acionarilor, care poate fi
ordinar i extraordinar. Conducerea societii este guvernat de principiul
majoritii voturilor acionarilor i nu al unanimitii, pe baza a dou cvorumuri,
de prezen i deliberativ.
Organul de administrarea societii i de gestionare a patrimoniului
Administrarea societii se realizeaz, de regul, de ctre un consiliu de
administraie i, eventual, de un comitet de direcie. Este posibil ca
administrarea societii s poat fi efectuat i numai de un singur administrator.
Administratorii sociali sunt mandatari ai societii desemnai de adunarea
general a acesteia. Ei pot fi revocai la voina mandantului chiar dac
mandatarul nu se face vinovat pentru vreo fapt.
Comitetul de direcie
Membrii colectivului de direcie sunt, la rndul lor administratori,
deoarece comitetul de direcie se alege din rndul membrilor consiliului de
administraie.
O dat cu alegerea comitetului de direcie, consiliul de administraie
stabilete i remuneraia la care au dreptul membrii comitetului.
Funcionarii societii
Sunt funcionari ai societii, conform legii, directorii executivi ai
societii respective, acestora revenindu-le sarcina de a realizan operaiunile
curente ale societii.
Pentru ca o asemenea soluie s fie i funcional se impune ca n
cuprinsul contractului de munc s se precizeze n mod expres faptul c
salariatul n cauz are o anumit profesiune i nu cea de director executiv.
Soluia dei pertinent, nu a fost preluat de prevederile art.294 din Codul
muncii, care reglementeaz necorespunztor statutul de salariai cu funcii de
conducere, n cadrul crora nominalizeaz chiar i administratorii
Organul de control
129
Controlul activitii societii se realizeaz, n mod obligatoriu, de o
comisie de cenzori format din minimum 3 cenzori i tot atia supleani, dac
prin actul constitutiv nu se prevede un numr mai mare. n toate cazurile
numrul cenzorilor trebuie s fie impar.
Cenzorii sunt mandatari ai societii desemnai de adunarea general
ordinar. .
Obiectul controlului asigurat de cenzori
Controlul exercitat de cenzor se concretizeaz practic ntr-o verificare a
respectrii legii de ctre cei abilitai s ndeplineasc acte juridice. Din acest
punct de vedere cenzorii nu apar ca organ de decizie la nivelul societilor
comerciale.
Cenzorii i desfoar activitatea n baza mandatului primit de la
adunarea general care i-a numit n funcie, i au obligaia de a supraveghea
modul n care este gestionat societatea.
Rspunderea cenzorilor
n exercitarea funciei lor, cenzorii rspund civil contractual, conform
regulilor generale din domeniul contractului de mandat.
n sfrit, cenzorii pot rspunde, att civil, ct i penal i n condiiile
Legii privind procedura reorganizrii judiciare i a falimentului.
Auditul financiar, auditul intern i cenzorii
n cazul societilor comerciale ale cror situaii financiare anuale nu sunt
supuse, potrivit legii, auditului financiar, adunarea general ordinar a
acionarilor va hotr contractarea auditului financiar sau numirea cenzorilor.

Dizolvarea
Dizolvarea societilor de capital se produce pentru cauze generale,
comune tuturor societilor comerciale, dar i pentru cauze speciale, prevzute
de lege la constituire, respectiv:
- numrul minim de acionari a sczut sub limita prevzut de lege;
- limita minim a capitalului social s-a redus i nu s-a dispus completarea
lui n termenul prevzut de lege.

Societatea cu rspundere limitat (S.R.L).

Constituirea SRL
Societatea cu rspundere limitat este ce ale crei obligaii sociale sunt
garantat cu patrimoniul social i cu rspunderea asociailor limitat la aporturile
promise. Societatea cu rspundere limitat se constituie n baza unui act
constitutiv ale crui clauze eseniale sunt prevzute de art.7 din Legea
nr.31/1990.




130
Asociaii SRL
Societatea cu rspundere limitat se bazeaz pe ncrederea societilor ca
i n cazul societilor n nume colectiv. Datorit acestui fapt, numrul asocilor
este limitat, iar prile sociale nu sunt liber cesibile.
Societatea cu rspundere limitat este o structur juridic destinat unui
numr mic de asociai, legea impunnd numrul minim de 2 asociai i numrul
maxim de 50.
Capitalul social
n cazul societilor cu rspundere limitat legea stabilete un capital minim
pentru constituire i pentru funcionare legal de 200 lei.

Aporturile asociailor
Capitalul social se constituie din aporturi ale asociailor obligatorii n
numerar, facultative n natur i interzise n creane i n industrie.
Prile sociale
n cazul societilor cu rspundere limitat capitalul social este mprit n
pri sociale care, n principiu nu sunt liber transmisibile, fect cu acordul
asociailor.
Valoarea nominal minim a unei pri sociale este stabilit de lege la
10 lei.

1. Structura intern a societii cu rspundere limitat
Societatea cu rspundere limitat funcioneaz prin intermediul organelor
sale interne, de conducere, de administrare i de control.
Organul de conducere
Conducerea societilor cu rspundere limitat este asigurat de adunarea
general a asociailor, acesta avnd atribuii eseniale cu privire la funcionarea
societii. n adunarea general, hotrrile se adopt, de regul, cu majoritatea
absolut de voturi, n afara cazurilor expres prevzute de lege cnd se cere o
majoritate calificat.
Organul de administrare
Administrarea societilor se realizeaz prin intermediul unuia sau mai
multor administratori, numii prin actul constitutiv, sau alei de adunarea
general din rndul asociailor sau ca persoane din afara societii.
Administratorii au calitatea de mandatari, putnd fi revocai la voina
mandantului.
Organul de controlul conducere
Controlul este asigurat de cenzorilor, conform Legii nr. 31/1990, numirea
acestora fiind obligatorie n cazul n care numrul asociailor este mai mare de
15. Cenzorii sunt desemnai de adunarea general ordinar a societii i
lucreaz n baza contractului de mandat ncheiat cu societatea. La fel ca
administratorii, cenzorii pot fi revocai ad nutuum.
Rspundere
131
La fel ca i n cazul societii pe aciuni, rspunderea asociailor este
limitat la cota parte deinut din capitalul social reprezentat de prile sociale.
n cazul svririi unor fapte ilicte cum ar fi exercitarea votului n conflict
de interese, sau n alte situaii rspunderea se ntinde pentru tot prejudiciul
produs pri edlictul comercil svrit.

2.Dizolvarea SRL
Societatea cu rspundere limitat se dizolv att pentu cauze generale,
comune tuturor societilor comerciale, ct i pentru cauze speciale, multe dintre
acestea regsindu-se ns i n cazul societilor de persoane: moartea,
incapacitatea, interdicia, retragerea, excluderea unui asociat, dac nu exist n
actul constitutiv clauz de continuare a activitii cu motenitorii celui decedat
sau dac, rmnnd un singur asociat, nu se hotrte transformarea societii cu
rspundere limitat cu unic asociat.

Societatea cu rspundere limitat cu asociat unic

Societatea cu rspundere limitat unipersonal prezint particularitatea c
o persoan juridic se poate costitui de ctre o singur persoan fizic. .
Organul de conducere
Asociatul unic este cel carea exercit atribuiile adunrii generale
existent n cazul societilor cu mai muli asociai.
Organul de asministrare
Asociatul unic poate fi administratorul societii.
Pentru dar, pentru a beneficia de drepturi de asigurri sociale de stat,
poate ncheia un contract de munc i de asigurare cu direcia teritorial de
munc i protecie social, urmnd s verse contribuiile datorate statului n baza
acestui contract.


Termeni i expresii cheie

- asociere, capital social, act juridic,
- societi de persoane,
- societi de capital,
- rspunderea acionarilor limitat
- rspunderea asociailor nelimitat
- valoarea aciunilor subscrise;
- aciuni, titluri negociabile, transmisibile,
- capital social minim,
- numr minim de asociai.



132
Fazele de constituire a societilor comerciale

Actul constitutiv al societilor comerciale. Forma actului constitutiv

o Actul constitutiv al socitii n nume colectiv sau al societii n
comandit simpl
Actul de constiture al SNC, SCS i SRL trebuie s cuprind clauzele
eseniale prevzute de art.7 din Legea nr.31/1990.
Actul constitutiv se ncheie sub semntur privat n cazul societii cu
rspundere limitat i n form autentic n cazul societii n comandit simpl
precum i dac aportul la oricare form de societate este un teren.
Clauzele actului constitutiv
Indiferent de forma de societate, actul constitutiv trebuie s cuprind
meniunile referitoare la: identificarea asociailor; denumirea societii i forma
acesteia; sediul principal i eventualele sedii secundare (sucursale, puncte de
lucru, birouri, agenii, etc).
Este admisibil stabilirea aceluiai sediu social de ctre mai multe
societi dac, cel puin o persoan este, n condiiile legii, asociat n fiecare
dintre aceste societi. n actul de constituire trebuie menionat: - obiectul de
activitate, cu precizarea domeniului principal de activitate;-capitalul social
subscris i vrsat de asociai;- organele de conducere, de administrare i de
control ale societii;- modul de participare la profit i pierderi;- cauzele de
dizolvare i modalitatea de lichidare a patrimoniului societii.
n cazul societilor de persoane i al societilor cu rspundere limitat,
clauzele actului constitutiv trebuie s priveasc:
- numele i prenumele, locul i data naterii, domiciliul i cetenia
asociailor, persoane fizice; denumirea, sediul i naionalitatea asociailor,
persoane juridice;
- date referitoare la cele dou categorii de asociai: comanditai i
comanditari;
-forma, denumirea, sediul i, dac este cazul, emblema societii.
- obiectul principal de activitate comercial (denumit i domeniul sau
activitatea principal, identificate ca atare n codul de identificare CAEN).
-capitalul social subscris i cel vrsat, cu menionarea aportului fiecrui
asociat, n numerar, n natur li, dup caz, n creane, precum i data se va vrsa
integral capitalul subscris.
- numrul i valoarea nominal a prilor sociale, precum i numrul
prilor sociale atribuite fiecrui asociat pentru aportul su.
-asociaii care reprezint i administreaz societatea sau administartorii
neasociai, persoane fizice sau juridice, puterile ce li s-au conferit acestora i
dac ei urmeaz s le exercite mpreun mpreun sau separat;
-partea fiecrui asociat la beneficii i pierderi;
133
-sucursalele, ageniile i reprezentanele sau alte asemenea uniti fr
personalitate juridic, denumite sedii secundare sau dezmembrminte ale
societii;
-durata de funcionare a societii, care poate fi determinat, pentru o
anumit perioad de timp sau nedeterminat;
-modul de dizolvare i de lichidare a societii.

2.Actul constitutiv al societii pe aciuni i n comandit pe
aciuni
n cazul SA i SCA, actul constitutiv trebuie s cuprind meniuni
privind:
identificarea asociailor potrivit celor artate pentru societile de
persoane si cu rspundere limitat.
Dac se constituie o societate n comandit pe aciuni se vor identifica
separat asociaii comanditari i asociaii comanditai.
forma de societate, denumirea si sediul acestuia i atunci cnd este
cazul emblema societii cu aceleai precizri ca i n cazul
celorlalte forme de societate;
obiectul de activitate al societii, precizndu-se domeniul i
activitatea principal;
capitalul social, subscris i cel vrsat.
Capitalul social al unei societi pe aciuni nu poate fi mai mic de 90.000
lei i se va majora din 2 n 2 ani pn va atinge nivelul de 25.000 Euro.
La constituire, fiecare acionar trebuie s verse 50% din valoarea
aciunilor subscrise, cu excepia cazului n care, legea prevede altfel (n cazul
societilor bancare sau al societilor pe aciuni, care se constituie prin
subscripie public). ns, diferena de capital subscris trebuie s fie vrsat ntr-
un termen de 12 luni de la matricularea societii respective.
n situaia n care acionarul nu-i respect obligatia de vrsare complet a
capitalui social, n termenul impus de lege, acionarul culpabil este obligat la
plata dobnzilor legale calculate ncepnd cu scadena fixat prin actul de
constituire.
valoarea bunurilor ce constituie aport n natur, modul de evaluare al
acestora i numrul de aciuni acordate pentru acestea.
Aportul n natur la capitalul social trece integral n proprietatea societii la
data nmatriculrii dac nu s-a prevzut altfel prin actul constitutiv.
numrul i valoarea nominal aciunilor cu specificaia dac sunt
nominative sau la purttor.
Dac actiunile sunt de mai multe categorii se va stabili n mod distinct pentu
fiecare categorie n parte, numrul, valoarea nominal i drepturile conferite
acionarilor .
Valoarea nominal a unei aciuni nu poate fi mai mic de o,1 lei.
administatorii societii, precizndu-se dac acestia sunt persoane fizice
sau juridice.
134
n cazul n care administratorii sunt persoane fizice se va arta numele de
familie si prenumele acestora, locul i data naterii, domiciliul i cetenia. n
cazul n care administratorii sunt persoane juridice, n actul constitutiv se va
arta denumirea, sediul i naionalitatea acestora inclusiv, nominalizarea
persoanei fizice, care n fapt va exercita atribuiile administratorului, persoan
juridic.
Totodat actul constitutiv trebuie s prevad garania pe care administratorii
au obligaia s o depun, precum i puterile ce le sunt conferite i modul n care
acetia urmeaz s-i exercite prerogativele (mpreun sau separat).
Este posibil ca unii administratori s se bucure de drepturi speciale de
reprezentare i administrare, caz n care se va face meniune n acest sens. n
cazul societilor n comandit pe aciuni, societi n care administrarea i
reprezentarea sunt asigurate de acionarii comanditai, se vor meniona n mod
expres:
datele de identificare ale acestuia;
cenzorii societii, dac sunt persoane fizice sau persoane juridice,
artndu-se datele referitoare la identitatea lor, ntocmai ca i n cazul
administratorilor.
n cazul societilor de capital constituite prin subscripie instantanee,
desemnarea cenzorilor prin actul constitutiv are caracter obligatoriu; n cazul
societilor pe aciuni constituite prin subscripie public, cenzorii sunt numii n
cadrul adunrii constitutive.
durata societii, cu aceleai precizri ca i n cazul celorlalte forme de
societi comerciale.
modul de distribuire a beneficiilor i de suportare a pierderilor;
avantajele specifice rezervate membrilor fondatori, persoane fizice;
determinarea aciunilor ce aparin acionarilor comanditari, n cazul
societii, n comandit pe aciuni;
operaiunile ncheiate de asociai n contul societii ce este constituie
i pe care acetia urmeaz s le preia, precum i sumele ce trebuie
pltite pentru acele operaiuni;
modul de dizolvare i de lichidare a societii.

Actul constitutiv i constituirea societilor pe aciuni prin subscripie public
Societile pe aciuni se pot constitui, fie prin subscripie instantanee, fie
prin subscripie public.
n cazul constituirii instantanee, aciunile se subscriu simultan fazelor
procedurale de constituire ce trebuie parcurse ca la orice form de societate
comercial.
Dac societatea se constituie prin subscripie public, Legea nr. 31/1990
stabilete o etap prealabil de realizare a subscripiei, i n care acioneaz
fondatorii.
Fondatorii
135
n concepia legii fondatorii sunt semnatarii actului constitutiv, i au un
rol determinant n constituirea societii.
Persoanele care iniiaz constituirea unei societi pe aciuni prin
subscripie public, i ntocmesc prospectul de emisiune pe care urmeaz s l
dea publicitii, trebuie s aib capacitate deplin de exerciiu s nu fi suferit
condamnri pentru gestiune frauduloas, abuz de ncredere, fals i uz de fals,
nelciune, delapidare, mrturie mincinoas, dare/luare de mit sau orice alt
infraciune reglementat de Legea nr. 31/1990.
Prospectul de emisiune
Procedura de constituire a societilor pe aciuni prin subscripie public
debuteaz cu ntocmirea unui nscris numit prospect de emisiune, care trebuie s
ndeplineasc condiiile de validitate (de fond, de form i de procedur)
prevzute de lege.
Scopul acestei faze procedurale este de a atrage economiile publicului de
a subscrie aciuni necesare formrii capitalului social al societii.
Condiiile de fond privind prospectul de emisiune
Fondatorii societii care au decis subscripia public ntocmesc un
prospect
de emisiune care cuprinde n coninutul su , n principal, elementele pe care
trebuie s le cuprind nsui actul constitutiv al unei societi pe aciuni, mai
puin datele referitoare la administrarea i controlul societii. Totodat n
cuprinsul prospectului de emisiune trebuie stabilit, n mod expres, data
nchiderii subscripie.
Condiii de form privind prospectul de emisiune.
Prospectul de emisiune se ntocmete n form scris si autentic, fiind
semnat de ctre toi membrii fondatori. Condiia de form impus de lege
prospectului de emisiune reprezint o condiie de validitate pentru nsui actul
prealabil necesar la constituirea unei societi pe aciuni pentru aceast
modalitate.
Condiii de procedur privind prospectul de emisiune
Fondatorii vor depune prospectul de emisiune la Oficiul registrului comerului
din judeul n care urmeaz a se stabili sediul societii, actul astfel ntocmit fiind
supus unui control jurisdicional asigurat de judectorul delegat de la Oficiul
registrului comerului. Judectorul delegat va controla ndeplinirea condiiilor de
fond i de form ale prospectului de emisiune. Concret, judectorul delegat va
controla:
- cuprinderea n coninutul prospectului de emisiune a tuturor
elementelor care trebuie s se regseasc i n coninutul
actului constitutiv;
- menionarea expres a datei nchiderii subscripiei ;
- forma autentic a actului i semnarea acestuia de ctre toi
acionarii fondatori.
n situaia n care din coninutul unui prospect de emisiuni lipsete unul
dintre elemente stabilite de lege pentru actul constitutiv al unei societi pe
136
aciuni( mai puin aspectele legate de administratori i cenzori) acesta va fi lovit
de nulitate.
n msura n care constat c prospectul conine n coninutul su toate
elementele impuse de lege este semnat de ctre toi membrii fondatori mbrac
forma autentic, judectorul delegat va autoriza publicarea prospectului. n
msura n care prospectul de emisiune nu cuprinde toate meniunile impuse de
lege este lovit de nulitate absolut.
n schimb, conform Legii nr. 31/1990, nu poate invoca nulitatea, acel
subscriitor care a luat parte la adunarea constitutiv sau care i-a exercitat deja
drepturile de acionar.

Subscrierea aciunilor
Prin intermediul subscrierii persoanele accept oferta fondatorilor de a
dobndi aciuni n schimbul vrsrii unei sume de bani, cel putin egal cu
valoarea nominal a unei aciuni.
Din punct de vedere al subscriitorului, actul su are valoarea unui act
unilateral de voin, o declaraie proprie prin care se angajeaz s fac parte ca
acionar din viitoarea societate, ce urmeaz a fi constituit. Ca operaiune n sine
ns , subscrierea apare ca un act bilateral, fiind rezultatul realizrii acordul ntre
oferta fondatorilor i acceptarea subscriitorilor. Pe prospect vor fi menionate:
atributele de identificare a subscriitorului (nume,
prenume/denumire , domiciliul/ sediu);
numrul aciunilor subscrise;
data n care s-a realizat subscrierea;
declaraia expres c subscriitorul cunoate i accept prospectul,
de emisiune astfel, cum acesta a fost formulat.

.Adunarea constitutiv
Voina asociailor i a subscriitorilor de a constitui o societate pe aciuni
prin subscripie public este expres manifestat n cadrul adunrii
constitutive.
Convocare
Adunarea constitutiv se ntrunete dup nchiderea subscrierii pe baza
convocrii , fcut de fondatori.
n acest sens, membrii fondatori au obligaia ca n termen de maximum 15
zile de la momentul nchiderii subscrierii s convoace adunarea constitutiv,
publicitatea convocrii fiind asigurat prin Monitorul Oficial i prin
intermediul a dou ziare de larg rspndire.
Convocarea public trebuie realizat cu cel puin 15 zile nainte de data
fixat pentru desfurarea adunrii constitutive. ntiinarea trebuie s
cuprind cel puin data i locul de desfurare a adunrii i precizarea
problemelor ce vor fi supuse discuiei.
Participarea acceptanilor
137
Acceptanii pot participa la adunarea constitutiv i printr-un reprezentant
mputernicit pentru asemenea operaiune printr-o procur special. Legea nu
admite ns ca un mputernicit s reprezinte mai mult de 5 acceptani
Dreptul de vot n adunarea acceptanilor
In cadrul adunrii constitutive fiecare acceptant are dreptul la un singur
vot neavnd nici un fel de relevan numrul aciunilor subscrise.
Acceptanii care au subscris aporturi n natur nu pot participa la vot n
situaia n care se hotrte cu privire la evaluarea aporturilor lor n natur.
n adunarea general hotrrile se adopta cu votul a jumtate plus unul din
numrul celor prezeni, acceptani si membri fondatori.

Capitalul social
O societate comercial pe aciuni se poate constitui numai n msura n
care ntregul capital prevzut n prospectul de emisiune a fost subscris.
Aportul n creane este exclus n cazul societii pe aciuni care se
constituie prin subscripie public.
n situaia n care n urma subscripiei publice a rezultat o valoare mai
mare sau mai mic dect cea stabilit pentru capitalul social n prospectul de
emisiune, membrilor fondatori le revine obligaia de a supune aprobrii adunrii
constitutive modificarea capitalului social la nivelul subscripiei. Evident c
reducerea capitalului social nu poate fi sub limita impus de lege pentru
constituirea legal a unei societi pe aciuni,
Raportul de expertiz
Dac exist aporturi n natur, avantaje acordate fondatorilor, operaiuni
ncheiate de fondatori n contul societii care se constituie i pe care aceasta
urma s le ia asupra sa, adunarea constitutiv numete unul sau mai muli experi
care i vor da avizul asupra evalurilor. Ca atare, de la momentul depunerii
raportului de expertiz i pn la momentul convocrii adunrii constitutive
termenul nu poate fi mai mare de 2 luni , dar nici mai mic de 15 zile.

Atribuiile adunrii constitutive
Adunarea constitutiv are urmtoarele atribuii:
verific existena vrsmintelor;
examineaz i valideaz raportul experilor de evaluare a aporturilor n
natur;
aprob participrile la beneficii a fondatorilor i operaiunile ncheiate n
contul societii;
discut i aprob actul constitutiv al societii.
Totodat, n cadrul adunrii constitutive vor fi desemnai i cei care se vor
ocupa direct de ndeplinirea formalitilor necesare n vederea constituirii
societii comerciale.
Acceptanii pot participa la activitatea adunrii constitutive direct sau prin
reprezentani, ce i permit, n aceleai condiii, s-i exercite dreptul la vot n
cadrul adunrii. Participarea la vot n adunarea general este admis i prin
138
intermediul unor mputernicii n baza unor procuri speciale, cu condiia ns ca
o persoan s nu reprezinte mai mult de 5 acceptani.
numete administratorii i cenzorii
Pentru ca un prospect de emisiune s fie valabil, trebuie s cuprind toate
elementele care se regsesc i ntr-un act constitutiv al unei societi pe aciuni,
mai puin elementele referitoare la administratori i cenzori, aceste aspecte
urmnd s fie decis dup constituirea.

Rspunderea fondatorilor i a primilor administratori
Din momentul constituirii societii, alturi de membrii fondatori rspund
i primii administratori, att fa de societatea comercial ct i fa de teri.
Astfel, fondatorii i primii administratori rspund pentru:
subscrierea integral a capitalului social i efectuarea vrsmintelor
stabilite de lege sau de actul constitutiv.
n aceste condiii, administratorii i fondatorii sunt chemai s rspund dac
de acceptanii care nu au vrsat integral valoarea aciunilor subscrise sau nu
completeaz vrsmntul ntr-un termen de 12 luni de la momentul
nmatriculrii societii comerciale.
Existena aporturilor n natur.
n condiiile n care aporturile n natur se vars integral la momentul
subscrierii , existena lor efectiv trebuie s fie garantat de ctre membrii
fondatori, fa de ceilali acceptani.
ntruct, aceste obligaii vizeaz proceduri prealabile constituirii societii,
necesare pentru constituirea societii i cum , toate actele referitoare la
constituirea societii se predau de ctre fondatori la administratorii societii,
att fondatorii ct i administratorii rspund pentru existena efectiv a bunurilor
ce constituie aporturi n natur.
Veridicitatea publicaiilor fcute n vederea constituirii societii.
Din acest punct de vedere, fondatorii rspund de corectitudinea datelor
cuprinse in prospectul de emisiune n baza cruia acceptanii fac subscrierile.
Totodat fondatorii rspund alturi de primii administratori dar i fa de
organele de conducere i control, de neregularitile constate n momentul
nmatriculrii societii sau pentru cele constatate ulterior nmatriculrii.

nmatricularea societilor comerciale

Personalitatea juridic a societii

nmatricularea se efectueaz n termen de 24 ore de la data pronunrii
judectorului delegat prin care se autorizeaz nmatricularea societii (art. 14
alin 2 din Legea nr. 31/1990) republicat i modificat prin Legea nr.
161/2003.
ncheierile judectorului delegat privitoare la nmatriculare sau la orice
alte nregistrri n registrul comerului sunt executorii de drept i sunt supuse
139
numai recursului. Termenul de recurs este de 15 zile i curge de la data
pronunrii ncheierii pentru pri i de la data publicrii ei n Monitorul
Oficial pentru orice alte persoane interesate.
De la data nmatriculrii societatea dobndete personalitate juridic.

Publicitatea constituirii societilor comerciale
O dat cu efectuarea nregistrrii, un extras n form simplificat a
ncheierii judectorul delegat se comunic din oficiu, Direciei Generale a
Finanelor Publice din jude, precum i Regiei Autonome Monitorul Oficial
spre publicare pe cheltuiala comerciantului.
La cererea si pe cheltuiala comerciantului ncheierea judectorului delegat
se public integral n Monitorul Oficial .
Totodat, legiuitorul prevede c la cererea i pe cheltuiala comerciantului
se va publica n Monitorul Oficial integral sau n extras, actul constitutiv
vizat de judectorul delegat.
De asemenea, la cererea i pe cheltuiala comerciantului actul constitutiv,
vizat de judectorul delegat, se public n Monitorul Oficial al Romniei,
Partea a IV-a, integral sau n extras.

Termeni i expresii cheie
- societatea, asociaie, G.I.E. G.E.I.E.
- capital social, patrimoniu, fond de comer
- domiciliu, sediu social,
- organe sociale, adunarea general, conducerea societii
- majoritatea de voturi, minoritate de voturi



Aplicaii practice

1. Reclamanii S.D. P.R. S.A. i C.V. au chemat n judecat societatea comercial Narat
SRL pentru a fi obligat la plata dividendelor aferente anului 2007. Societatea prt a
solicitat respingerea aciunii susinnd c adunarea general a asociailor a hotrt reinvestirea
profitului astfel c nu este obligat la plat ntruct dreptul reclamanilor nu a devenit actual.
Reclamanii au susinut c nu cunosc hotrrea AGA deoarece nu au fost prezeni la acea
adunare i deci, nu au votat pentru reinvestirea profitului.
ntrebri:
Hotrrea adunrii generale a asociailor este opozabil reclamanilor?
Sunt reclamanii n drept s ncaseze dividende?
Legea ofer asociailor calea de protecie a dreptului de a ncasa dividendele?


140
CAPITOLUL IV FILIALELE I SEDIILE SECUNDARE ALE
SOCIETILOR COMERCIALE

Societatea comercial, i poate constitui, filiale cu personalitate
juridic, sau n, dezmembrminte ale societii, denumite sedii secundare care
fiind bunuri nu pot avea personalitate juridic.
Se consider a fi sedii secundare ale societii:
- sucursale;
- agenii;
- reprezentanele;
- alte uniti fr personalitate juridic, cum ar fi punctele de
lucru i birourile.
Sediile secundare sunt bunuri ale societii comerciale , deci nu pot figura
parte ntr-un litigiu, deoarece nu sunt subiecte de drept.
La sediile secundare poate fi citat societatea comercial.


Nulitatea societii constituit nelegal

Nulitatea unei societi nregistrate poate interveni numai n cazurile
expres i limitativ prevzute de Legea nr. 31/1990 completat prin Legea nr.
161/12003. Sunt cazuri de nulitate a societilor comerciale:
-lipsa actului constitutiv;
-lipsa formei autentice a actului constitutiv n cazurile prevzute de lege;
- incapacitatea tuturor fondatorilor la data constituirii societii; .
- obiectul de activitate este ilicit sau contrar bunelor moravuri;
- lipsete ncheierea de nregistrare pronunat de judectorul delegat;
- lipsete autorizarea administrativ necesar constituirii anumitor
societii (bancare, de asigurare, de servicii n investiii financiare) ;
- n actul constitutiv nu exist meniuni cu privire la denumirea societii,
obiectul de activitate, aporturile asociailor i capitalul social subscris de
asociai, orice persoan interesat poate invoca nulitatea societii respective;
- s-au nclcat dispoziiile imperative ale legii privind capitalul social
subscris i vrsat;
-numrul de asociai este sub limita minim impus de lege.
Nulitatea societilor comerciale este remediabil sens n care legea
stabilete c instana nu mai poate dispune nulitatea societii dac, pn la
momentul punerii concluziilor pe fond cauzele de nulitate au fost nlturate.

141
CAPITOUL V
FUNCIONAREA SOCIETILOR COMERCIALE


Seciunea 1. Organizarea societilor comerciale

Funcionarea societilor comerciale presupune existena unor organe de
conducere, de administrare i de control.
Orice societate comercial, de regul prin actul constitutiv, i stabilete
propriile organe, respectiv:
-organe de conducere-adunarea general fiind singura n msura s
hotrasc cu privire la problemele fundamentale ale societii;
-organe de administrare-administratorii;
-organe de control- cenzorii.
Dac orice timp de societate comercial impune asigurarea conducerii i
administrrii, obligativitatea numirii cenzorilor prin actul constitutiv intervine
numai n cazul societilor de capital i a societilor cu rspundere limitat, n
msura n care sunt mai mult de 15 asociati.
Legea stabilete regimuri specifice pentru fiecare categorie de societate
comercial, att n legtur cu modul de desfurare al adunrii generale, ct i
cu privire la administrarea i controlul societii.
Ca reglementare general, administratorul societii este cel care
reprezint o societate n relaiile cu terii. Toate aspectele generale legate de
activitatea i rspunderea administratorului sunt guvernate de regulile de drept
comun din materia mandatului i de regulile specifice din Legea nr. 31/1990,
republicat.
Cnd societatea este administrat de mai multe persoane, rspund solidar
pentru :
- ndeplinirea hotrrii adunrii generale, avnd calitatea de organ
executiv fa de organul de conducere care este adunarea general. Adunarea
general fiind de fapt cea care exprim voina societii, ndeplinirea hotrrii
adunrii generale reprezint pentru administratori punerea n executare a voinei
societii. De altfel, legea stabilete obligaia, n sarcina administratorilor, de a
participa la toate edinele adunrii generale, indiferent dac au sau nu calitatea
de asociat precum i ale consiliului de administraie din care fac parte sau ale
organelor asimilate acestora.
- stricta ndeplinire a oricrei ndatoriri impuse prin lege sau actul
constitutiv. Conform Legii nr. 31/1990, exprim rspunderea administratorilor
este solidar, pentru mandatul cu care au fost mputernicii n conducerea
societii;
- realitatea vrsmintelor efectuate de asociai. Administratorii rspund
pentru constatarea n patrimoniul societii a existenei efective a capitalului ;
142
- existena real a dividendelor pltite, n sensul c n msura n care la o
societate comercial se pltesc dividende n condiiile n care nu s-a obinut
profit, cei inui rspunztori pentru efectuarea plii sunt administratorii;
- existena, precum i pentru corecta completare a registrelor.
Administratorii rspund att fa de societate, ct i fa de creditorii
societii, acetia din urm fiind ns n drept s apeleze la o aciune n contra
administratorilor numai n msura n care se deschide procedura reorganizrii
judiciare sau a falimentului, n condiiile Legii nr. 64/1995, modificat.

Seciunea 2. Registrele societii comerciale
Separat de registrele de contabilitate, obligatorii pentru orice
comerciant, Legea nr. 31/1990, republicat, prevede n art.172-175, pentru
unele forme de societi, obligaia inerii unor registre comerciale.
Administratorii sau, dup caz, societile de registru sunt obligai s
pun la dispoziia acionarilor sau a oricrui ali solicitani registrul
acionarilor i s elibereze, la cerere, pe cheltuiala acestora, extrase din
registre.
-un registru al edinelor i deliberrilor adunrii generale;
-un registru al edinelor i deliberrilor consiliului de
administraie;
-un registru al edinelor i deliberrilor comitetului de direcie,
inut prin grija Comitetului de direcie;
-un registru al deliberrilor i constatrilor fcute de cenzori n
exercitarea mandatului lor, inut prin grija cenzorilor;
-un registru al obligaiunilor, inut la fel ca registrul acionarilor,
registrul edinelor i deliberrilor adunrii generale i ale consiliului de
administraie prin grija administratorilor.
Registrul obligaiunilor are acelai regim juridic cu cel specific
registrului acionarilor, fiind disponibil a fi inut i de ctre societi
independente, autorizate, de registru. Administratorii au obligaia de a
pune la dispoziia acionarilor i deintorilor de obligaiuni att registrul
acionarilor, ct i registrul edinelor i deliberrilor din adunarea
general i registrul obligaiunilor.
Legea nr. 31/1990, republicat, prevede pentru lichidatori obligaia
de a ine un registru cu toate operaiunile lichidrii, n ordinea datei lor
(art.247 alin 4 ,partea final).
Potrivit art.255 alin.1 dup efectuarea lichidrii, respectiv dup
aprobarea socotelilor i terminarea repartiiei, registrele i actele societii
n nume colectiv, ale societii n comandit simpl sau a celor cu
rspundere limitat, care nu vor fi necesare unuia dintre asociai, se vor
depune la asociatul desemnat de majoritate.
La nivelul registrului comerului, registrele tuturor societilor astfel
depuse, vor fi pstrate timp de 5 ani.

143
Seciunea 3. Obiectul de activitate al societii
n cadrul oricrei societi comerciale, prin actul constitutiv trebuie s se
stabileasc obiectul de activitate, realizndu-se distincia ntre obiectul
principal i obiectul secundar.
Soluia este explicabil pentru c n materia societilor comerciale
funcioneaz principiul specializrii capacitii de folosin. O societate
comercial se constituie cu scopul de a realiza obiectul de activitate propus.
Conform Legii nr. 31/1990, obiectul de activitate reprezint criteriu n
alegerea formei juridice a societii bancare, de asigurri, etc. i pentru
respectarea unor drepturi ale asociailor (retragerea acionarilor n cazul
schimbrii obiectului principal de activitate) sau pentru validitatea hotrrii
adunrii generale referitoare la schimbarea acestui element esenial stabilit la
constituirea societii.

144
CAPITOLUL VI
MODIFICAREA SOCIETII COMERCIALE


Dreptul de a decide modificarea actului constitutiv aparine exclusiv
adunrii generale extraordinare a asociailor, care poate delega mandatarilor
sociali aceast putere dar numai cu referire la anumite chestiuni.

Seciunea 1. Forma actului adiional de modificare a actului constitutiv
Avnd n vedere faptul c actul constitutiv este, de regul, un act sub
semntur privat, i actul modificator trebuie s mbrace aceeai form.
Prin excepie, legea impune n mod expres forma autentic atunci cnd
actul are ca obiect:
-majorarea capitalului social prin subscrierea ca aport n natur a unui
teren;
-modificarea formei juridice a societii ntr-o societate n nune colectiv
sau comandit simpl;
-majorarea capitalului social prin subscripie public.
n situaia n care modificarea se refer la transformarea unei societi
ntr-o societate cu asociat unic, anterior nregistrrii modificrii, se impune
declaraia pe proprie rspundere a asociatului unic, din care s rezulte c acesta
nu mai deine aceeai calitate ntr-o alt societate constituit pe teritoriul
Romniei.

Seciunea 2. Procedura general de nregistrare a meniunilor de
modificare
Actul modificator se nregistreaz n registrul comerului. n vederea
nregistrrii, actul se depune la Oficiul registrului comerului, nregistrarea
opernd n baza ncheierii judectorului delegat.
Prin excepie, n cazul n care modificarea se refer la structura
participrii la capitalul social ca urmare a excluderii sau retragerii unui asociat n
baza hotrrii judectoreti, nregistrarea se face conform hotrrii judectoresti
respective, nemaifiind necesar ncheierea judectorului delegat.
Actul modificator trebuie s cuprind trimiterile la textele modificate ale
actului constitutiv.
n situaia n care se aduc mai multe modificri actului constitutiv, legea
impune ca actul s fie depus la Oficiul registrului comerului actualizat, cu toate
modificrile la zi, n forma sa final.
Legea impune obligaia de publicitate a actului modificator.
Seciunea 3. Modificarea formei i durata societii
Modificarea formei societii
Prin modificarea societii comerciale se nelege inclusiv modificarea
formei societii. O asemenea modificare nu duce la crearea unei persoane
juridice noi, ci la modificarea persoanei juridice existente, n condiiile n care
145
existena societii se explic prin acordul de voin a unor persoane care se
asociaz.
Modificarea duratei societii
Modificarea duratei societii prezint relevan n cazul n care aceasta
opereaz la nivelul societilor de persoane i a societilor cu rspundere
limitat.
Creditorii particulari au la ndeamn o astfel de opoziie numai n msura
n care drepturile lor au fost stabilite printr-un titlu executoriu anterior hotrrii
asociailor de prelungire a duratei societii.
Creditorii particulari pot solicita o dat cu introducerea opoziiei i
suspendarea executrii hotrrii adunrii generale pe calea ordonanei
preediniale, caz n care preedintele, n msura n care ncuviineaz cererea de
suspendare , poate cere obligarea creditorilor reclamani la plata unei cauiuni.
Modificarea capitalului social
Reducerea capitalului social poate fi operat:
-prin micorarea numrului de pri sociale sau de aciuni;
-prin reducerea valorii nominale a prilor sociale sau a aciunii;
-prin dobndirea propriilor aciuni, urmat de anularea lor.
-scutirea n tot sau n parte a asociailor de anumite vrsminte datorate de
acetia;
-restituirea ctre acionari a unei pri din aportul iniial, proporional cu
reducerea capitalului social;
- alte procedee prevzute de lege( de exemplu, n cazul retragerii sau
excluderii din societate).
Reducerea capitalului social presupune dou momente:
-adoptarea hotrrii adunrii generale cu privire la reducere, n condiiile
legii;
-reducerea efectiv a capitalului.
Legea impune ca prin hotrrea adoptat s se respecte capitalul social
minim necesar pentru existena societii i s fie artat procedeul ce va fi
utilizat pentru reducerea capitalului social.
Hotrarea, ea este supus publicrii n Monitorul Oficial.
mpotriva hotrrii publicate, orice creditor al societii este n drept s
fac opoziie, cu condiia ca, creana sa s fie constatat printr-un titlu obinut
anterior publicrii hotrrii.
Reducerea efectiv a capitalului social este admisibil numai dup
scurgerea unui termen de 2 luni de la momentul publicrii hotrrii n Monitorul
Oficial al Romniei.
Majorarea capitalului social presupune dou etape principale:
-adoptarea hotrrii de majorare a capitalului social;
-desfurarea procedurii propriu-zise de majorare a capitalului social.
Majorarea efectiv a capitalului social trebuie realizat n termen de 1 an
de la data adoptrii hotrrii adunrii generale privind majorarea capitalului
social, n caz contrar, hotrrea adunrii generale fiind lipsit de efect.
146
Majorarea capitalului social al societilor de capital se realizeaz prin:
-emisiunea de noi aciuni;
-majorarea valorilor nominale a aciunilor existente.
-ncorporarea n capitalul social a rezervelor societii, mai puin rezerve
legale;
-ncorporarea beneficiilor sau a primelor de emisiune ;
-compensarea unor creane pe care anumii debitori le au asupra societii,
prin acordarea ctre acetia a unor aciuni din capitalul social n situaia n care
creanele sunt lichide i exigibile.
n situaia n care majorarea capitalului social apare ca rezultat al
majorrii valorii nominale a aciunilor, hotrrea adunrii generale extraordinare
se adopt numai cu votul tuturor acionarilor.
n cazul majorrii capitalului social prin emiterea de noi aciuni, acionarii
au un drept de preferin care se exercit proporional cu numrul aciunilor pe
care acetia le posed i n interiorul termenului stabilit conform actului
constitutiv sau, hotrt de adunarea general.
Nerespectarea dreptului de preferin a acionarilor existeni are drept
sanciune nulitatea absolut a operaiunii de majorare a capitalului social
efectuat.
n situaia n care noile aciuni reprezint aport n natur, dreptul de
preferin al acionarilor existeni nceteaz.
Potrivit legii, hotrrea adunrii generale privitoare la majorarea
capitalului social prin aport n natur trebuie s cuprind informaii referitoare
la:
- descrierea aporturilor ;
- datele de identificare a aportatorilor;
- numrul de aciuni ce urmeaz a fi emise n schimbul aportului n natur.
Pentru aciunile emise n schimbul aporturilor n natur, dreptul de
preferin al acionarilor nceteaz.

147
CAPITOLUL VII DIZOLVAREA, DIVIZAREA I FUZIUNEA
SOCIETILOR COMERCIALE

Dizolvarea societilor comerciale reprezint o etap n procesul de ncetare
a personalitii juridice a acestora, format dintr-un ansamblu de operaiuni
care au ca urmare, de regul, lichidarea patrimoniului societilor n cauz.
Dizolvarea se poate produce:
-pe baza unei hotrri a asociailor ;
-prin hotrrea instanei judectoreti;
-n virtutea legii (de drept).
Legea societilor comerciale prevede cauze comune, generale de
dizolvare a societilor comerciale i cauze specifice fiecrei forme.

Cauze de dizolvare a societilor comerciale

Potrivit Legii nr. 31/1990 cauzele comune de dizolvare a societilor
comerciale sunt:
Trecerea timpului stabilit pentru durata societii
Prelungirea societii prin voina asociailor este posibil n msura n care
are loc nainte de expirarea duratei stabilite n actul constitutiv, altfel societatea
se dizolv de drept.
Creditorii particulari ai asociailor dintr-o societate n nume colectiv, n
comandit simpl sau cu rspundere limitat pot face opoziie mpotriva
hotrrii de prelungire a duratei societii peste termenul fixat iniial, dac au
drepturi stabilite printr-un titlu executoriu anterior. Opoziia se va face n termen
de 30 de zile de la data publicrii hotrrii sau a actului adiional modificator n
Monitorul Oficial al Romniei i se depune la Oficiul registrului comerului.
Imposibilitatea realizrii obiectivului sau realizarea acestuia
Pentru a evita dizolvarea asociaii pot opta pentru modificarea obiectului
de activitate n condiiile Legii nr. 31/1990 dar pot i s hotrasc dizolvarea
societii n cazul n care nu este posibil realizarea obiectului de activitate i
nici nu pot schimba obiectul.
Declararea nulitii societii
Declararea nulitii societii prin hotrre judectoreasc pentru
nerespectarea condiiilor de fond, impuse de normele imperative privind
constituirea societilor comerciale.
Nulitatea actului constitutiv atrage nulitatea societii nfiinate n baza
lui.
Hotrrea adunrii generale de dizolvare voluntar
Legea nu limiteaz cazurile n care societatea poate fi dizolvat prin
hotrrea adunrii asociailor, decurge c acetia sunt liberi s aprecieze
motivele pentru care decid dizolvarea societii.
Creditorii i orice parte interesat pot face opoziie la tribunal mpotriva
hotrri, n termen de 30 de zile de la data publicrii acesteia potrivit art.62 din
148
Legea nr.31/1990, republicat. Opoziia se depune la Oficiul registrului
comerului care , n termen de 3 zile de la data depunerii, o va meniona n
registru i o va nainta tribunalului sediului societii. Opoziia se judec n
camera de consiliu a tribunalului, cu citarea prilor.
Hotrrea tribunalului
Dizolvarea societii comerciale poate fi dispus de instana
judectoreasc la cererea oricrui asociat, pentru motive temeinice, cum ar fi
nenelegerile grave dintre asociai, care mpiedic funcionarea societii de
persoane sau cu rspunde re limitat.
Falimentul societii
Declararea societii n ncetare de pli i deschiderea procedurii
executrii silite concursuale a lichidrii judiciare totale are ca efect dizolvarea.
Precizm c nu va fi dizolvat societatea fa de care s-a deschis
procedura reorganizrii judiciare chiar dac planul de redresare finaciar
cuprinde i operaiuni de lichidare total.

Efectele dizolvrii
Din punct de vedere procedural, legiuitorul prevede n art.228 alin.1 din
Legea nr. 31/1990, republicat, c dizolvarea societii are ca efect
deschiderea proceurii lichidrii patrimoniului societii.
Prin excepie, dizolvarea are loc fr lichidare n cazul fuziunii ori
divizrii totale a societii sau n cazul dizolvrii societii cu rspundere
limitat cu asociat unic, n care patrimoniul societii se transmite asociatului
unic, fr a mai fi necesar transformarea n numerar a activului patrimonial.
n societile n nume colectiv, n comandit simpl i n cele cu
rspundere limitat dac lichidarea patrimoniului societii asigur stingerea
pasivului sau regularizarea lui n acord cu creditorii, asociaii pot hotr o
dat cu dizolvarea, i modul de lichidare a societii.
Cvorumul de prezen i deliberativ sunt cele prevzute pentru
modificarea actului constitutiv.

Fuziunea i divizarea societilor comerciale
Din punct de vedere juridic, fuziunea i divizarea reprezint, modaliti
de reorganizare a unei societi comerciale asupra crora decid asociaii
organizai n adunarea general extraordinar.
Att fuziunea cat i divizarea poate interveni ntre societi de aceeai
form sau ntre societi de forme diferite. n cazul n care n urma fuziunii sau a
divizrii se nfiineaz o nou societate, aceasta din urm se va constitui cu
respectarea condiiilor prevzute de lege pentru noua societate astfel rezultat.

1. Fuziunea prin absorbie
Fuziunea prin absorbie presupune absorbirea de ctre o societate a unei
alte societi, astfel nt i nceteaz existena numai societatea absorbit.
149
n cazul fuziunii prin absorbie, preluarea patrimoniului societii
absorbite i ncetarea acestei societi are loc la data nscrierii n registrul
comerului a meniunii privind modificarea capitalului social al societii
absorbante.
Societatea absorbant dobndete toate drepturile societii absorbite i
este inut de obligaiile societii pe care o absoarbe.
2. Fuziunea prin contopire
Drepturile i obligaiile asociailor din societile implicate n fuziune
nceteaz, ei urmnd s dobndeasc noi participaii n societatea rezultant.
Din punct de vedere economic, fuziunile fac obiect de analiz a
operaiunilor de concentrare de capital pe vertical sau pe orizontal cu
relevan pentru protecia concurenei i a consumatorului.
Juridic, aceste proceduri pun n eviden operaiuni de reorganizare a
societilor comerciale i pot fi efectuate consecutiv fuziunii prin contopire sau
prin absorbie.

Divizarea
Divizarea presupune practic mprirea, n tot sau n parte, a
patrimoniului.
1. Divizarea total
Divizarea total presupune transmiterea patrimoniului integral al societii
divizate ctre alte societi existente sau ctre societi care se constituie.
2. Divizarea parial
Divizarea parial presupune transmiterea unei pri din patrimoniu ctre
o alt societate existent sau care se constituie, n schimbul unui asemenea
aport, societatea divizat primind prile sociale ce se atribuie asociailor
societii reorganizate prin divizare.
n cazul n care prin diviziune patrimoniul societii divizate , n tot sau n
parte, se absoarbe de ctre o alt societate existent se consider c divizarea
a avut loc la data nscrierii n registrul comerului a meniunii privind
majorarea capitalului social al societii absorbante.
Procedura de fuziune sau de divizare

ntocmirea proiectului de fuziune sau de divizare se hotrte de ctre
adunarea general a acionarilor a fiecrei societi implicate n operaiune.
Proiectul de fuziune sau de divizare trebuie ntocmit de ctre
administartor i va cuprinde:
-forma, denumirea i sediul social al tuturor societilor participante ;
-fundamentarea i condiiile fuziunii sau ale divizrii;
-evaluarea activului i pasivului care se transmit societilor beneficiare;
- modalitile de preluare a prilor sociale i data la care acestea dau
dreptul la dividende;
- evaluarea activului i pasivului care se transmit societilor beneficiare ;
150
- raportul de schimb al aciunilor sau prilor sociale i, dup caz,
cuantumul sultei care se pltete, nu se vor putea fi schimbate pentru aciuni
emise de societatea absorbant aciunile societii absorbite al cror titular
este, direct sau prin persoane interpuse, societatea absorbant ori chiar
societatea absorbit;
-cuantumul primei de fuziune sau de divizare;
-data situaiei financiare de fuziune/divizare care va fi aceeai pentru toate
societile participante;
-drepturile care se acord obligatarilor i orice alte avantaje speciale:
Proiectul de fuziune sau de divizare astfel ntocmit se semneaz de
reprezentanii societii i se depune la Oficiul registrul comerului unde este
nmatriculat fiecare societate participat la operaiune i se vizeaz pentru
legalitate de ctre judectorul delega
n cazul fuziunii prin absorbie, legea stabilete o rspundere n sarcina
administratorilor i experilor cu privire la orice eroare comis n cadrul
operaiunii de fuziune care a prejudiciat asociaii .
Publicarea proiectului de fuziune ofer creditorilor societii posibilitatea
s se opun operaiunii care ia-a prejudicia.
Introducerea opoziiei suspend executarea fuziunii sau a divizrii pan la
data rmnerii irevocabile a hotrrii judectoreti.

1.Hotrarea adunrii generale de fuziune sau divizare
Fiecare dintre societile participante la fuziune sau divizare hotrte cu
privire la fuziune sau divizare ntr-un termen de maximum 2 luni.
n cazul n care, prin fuziune sau divizare , se constituie o societatea noua,
n cadrul acestei adunri generale se aprob i actele constitutive ale
societii noi nfiinate.
Cnd fuziunea sau divizarea are ca efect mrirea obligaiilor pentru
asociaii din oricare din societile participante, hotrrea se ia cu
unanimitate de voturi.
n cazul fuziunii prin absorbie, actul modificator al actului constitutiv al
societii absorbante se nregistreaz n registrul comerului de la sediul
societii absorbante i este supus vizei de legalitate a judectorului delegat.
Acest act este supus totodat publicitii prin Monitorul Oficial al Romniei.


Lichidarea societilor comerciale
Lichidarea cuprind operaiunile care au ca scop final transformarea
activului patrimonial n bani i plata pasivului din acest fond bnesc, n
ordinea statornicit de lege.
Reguli generale de lichidare
Menionm c, pan la preluarea funciei de ctre lichidatori,
administratorii continu mandatul lor, ia lichidatorii rspund la fel ca i
administratorii, mpotriva deciziilor lor creditorii avnd calea opoziiei.
151
2. Lichidarea este obligatorie
Dup dizolvare, lichidarea este obligatorie, fiind consecina ncetrii
activitii comerciale.
Cel mai important efect al lichidrii este ncetarea calitii de subiect de
drept a societii comerciale. Acest efect produs prin lichidare, pe data
radierii societii n registrul comerului cnd, personalitatea juridic a
societii nceteaz.
Drepturile i obligaiile lichidatorilor
n desfurarea operaiunilor de lichidare, lichidatorii au urmtoarele
obligaii:
-s fac un inventar i s ncheie un bilan, care s constate situaia exact
a activului i pasivului societii;
-s pstreze patrimoniul societii, registrele ce li s-au ncredinat de
administratori i actele societii;
-s ntocmeasc un registru cu toate operaiunile lichidrii, n ordinea
datei lor;
-s cear asocieilor care rspund nelimitat sau care nu au efectuat integral
vrsmintele, dac sunt debitori fa de societate, sumele la care erau obligai;
-s cear radierea societii din registrul comerului n termen de 15 zile
de la terminarea lichidrii.
2. Lichidatorii au urmtoarele drepturi:
-s execute i s termnine operaiunile de come referitoare la lichidare;
-n stea n judecat n caliatte de reclamant sau de prat n interesul
lichidrii patrimoniului societii;
-s vnd prin licitaie public bunurile mobile i imobile ale societii, s
fac tranzacii;
-s lichideze i s ncaseze creanele societii.

.Operaiuni specifice procedurii de lichidare
1.nlocuirea organelor de administrare
Ca efect al dizolvrii societii, calitatea de administrator nu mai este
necesar fiind nlocuit cu aceea de lichidator. Dac n actul constitutiv nu se
prevede altfel, lichidatorii pot fi desemnai de asociai cu unanimitate de
voturi.
n cazul n care nu se poate obine cvorumul legal, numirea lichidatorilor
se face de ctre instana judectoreasc, la cererea oricrui administrator sau
asociat.
Pentru a decide, instana trebuie s asculte pe toi asociaii i
administratorii.
mpotriva sentinei pronunate se poate declara numai recurs n termen de
15 zile de la pronunare.
Actul de numire a lichidatorului sau sentina care-i ine locul, precum i
orice act ulterior care ar aduce schimbri n persoana acestora, trebuie depus
la Oficiul registrului comerului pentru a fi nscrise de ndat i publicate n
152
Monitorul Oficial conform art.246 alin.1 lit b din Legea nr. 31/990, prin grija
lichidatorului.
Lichidatorii pot fi persoane juridice sau persoane fizice.
Dac nu sunt desemnai ca lichidatori de ctre asociai, administratorii
sunt obligai s-i continue mandatul pan la intrarea n funcie a
lichidatorilor, fr a mai avea dreptul de a ntreprinde noi operaii n numele
societii comerciale.
Dup publicarea n Monitorul Oficial a numirii lichidatorilor, nici o
aciune nu mai poate fi exercitat pentru societate sau n contra acesteia dect
n numele lichidatorilor sau mpotriva lor.
2. Predarea gestiunii
Preluarea de ctre lichidatori a bunurilor societii i a registrelor acesteia
se efectueaz pe baza inventarierii i a ntocmirii bilanului.
Lichidatorii sunt obligai s primeasc i s pstreze patrimoniul i actele
societii. Ei trebuie s in un registru cu toate operaiile lichidrii, n
ordinea datei lor.
3.Restrangerea obiectului gestiunii
Lichidatorii sunt ndreptii s exercite acele atribuii care le sunt
conferite de adunarea general a asociailor, printr-o hotrre adoptat cu
aceeai majoritate care este necesar i pentru numirea lor.
Activitatea lichidatorilor poate fi prelungit pe durata anului n care a avut
loc numirea lor.
Lichidatorii pot fi chemai n judecat ca reprezentani ai societii, n
interesul acesteia, dar numai pentru actele de lichidare .
Pentru a recupera sumele datorate societii, lichidatorii trebuie s
urmreasc pe debitorii societii.
Bunurile din patrimoniul societii vor fi transformate n numerar, scop n
care lichidatorii au dreptul s vnd, prin licitaie public, imobilele i orice
avere mobiliar, vnzarea bunurilor nu se va face n bloc , ci numai singular,
fiecare bun n parte.
Lichidatorii trebuie s fac tranzacii n numele societii, s lichideze i
s ncaseze creanele societii , chiar n caz de faliment al debitorilor, dnd
chitan.
3. Lichidarea pasivului social
Sumele obinute de lichidatori n condiiile anterior examinate servesc, n
mod prioritar, pentru stingerea datoriilor societii comerciale.
Drepturile creditorilor sociali
Lichidarea se face n interesul asociailor, dar fr a vtma pe creditori. n
acest sens, lichidarea nu libereaz pe asociai i nu mpiedic deschiderea
procedurii de faliment a societii.
Contra lichidatorilor, creditorii societii au dreptul de a exercita aciunile
care decurg din creanele ajunse la termen. Urmrirea se ntinde asupra
bunurilor existente n patrimoniul societii.
153
Creditorii sociali se pot ndrepta asupra asociailor pentru plata sumelor
datorate din valoarea aporturilor la capitalul societii, dac asociaii nu au
fcut vrsmintele la capitalul social.
Pe durata existenei societii, dreptul de a cere asociailor restanieri s-i
ndeplineasc obligaia asumat , aparine administratorilor i lichidatorilor.
Drepturile asociailor
Asociaii au dreptul s-i recupereze cota parte din activul patrimonial al
societii doar dup plata creditorilor sociali. Lichidatorii nu pot plti asociailor
nici o sum n contul prilor ce li s-ar cuveni din lichidare, naintea achitrii
creditorilor societii.
Creditorii pot cere ca sumele realizate n cursul lichidrii s fie depuse la
Casa de Economii i Consemnaiuni ori la o societate bancar. Aceste sume pot
fi repartizate chiar n timpul lichidrii, dar dup ndeplinirea tuturor obligaiilor
societii scadente sau care vor ajunge la scaden, n msura n care rmne un
disponibil de cel puin 10% din cuantumul lor.
mpotriva deciziei prin care lichidatorii repartizeaz astfel asociailor
numeralul creditorilor societii pot introduce opoziie la instana competent, n
termen de 15 zile de la data deciziei. Opoziia suspend decizia de repartizare.

ntocmirea situaiei financiare de lichidare
Faza de lichidare a societii comerciale se ncheie prin ntocmirea
situaiei financiare finale. Aceasta trebuie s stabileasc modul de repartizare
a activului ntre asociai. Situaia financiar final va fi semnat de
lichidatori.
Orice asociat nemulumit de propunerea de repartizare a activului fcut
de lichidatori poate introduce opoziie la instan n termen de 15 zile
ncepnd cu data notificrii .
Dup aprobarea socotelilor i terminarea repariiei, registrele i actele
societii, vor fi depuse de lichidatori la asociatul desemnat de majoritate.
Registrele tuturor societilor comerciale lichidate trebuie pstrate timp de 5
ani, de la data depunerii lor.
. Radierea societilor comerciale din registrul comerului
Dup distribuirea ntregului fond bnesc, lichidatorii trebuie s cear
radierea societii din registrul comerului.
La data ndeplinirii formalitilor de radiere, personalitatea juridic a
societii nceteaz, att n raporturile dintre asociai, cat i fa de terele
persoane.

Termeni i expresii cheie
- constituire, aporturi, nmatriculare
- reorganizare, fuziune,divizare,
- dizolvare, ncetare,
- lichidare, radiere

154
CAPITOLUL VIII MORATORIUL


Moratoriul este pronuntat de instanta la cererea debitorului. Dupa consultarea
masei credale instanta poate dispune suspendarea pe un anumit termen pana intr-un
an, a hotararii declarative de faliment. Debitorul trebuie sa faca dovada ca in
acest termen este in masura sa si achite obligatiile fata de creditori. Hotararea
tribunalui privind moratoriul confera dreptul ca debitorul, pe durata moratoriului, sa-
si recapete dreptul de administrare si de dispozitie asupra bunurilor precum si dreptul
de a sta in justitie.
CONCORDATUL
Este o conventie intervenita intre debitor si masa credala, omologata de instanta, in
temeiul careia starea de faliment incteaza , debitorul redobandind , in principiu,
dreptul de administrare si de dispozitie asupra bunurilor in genere asupra
patrimoniului avand obligatia de sa-si achite obligatiile fata de creditori la
termenele stabilite prin concordat.
Conventia de concordat se incheie, cu ajutorul majoritatii (numerice) a creditorilor si
daca acestia reprezinta un anumit procent, (de regula %) din totalul valorii creantelor.
Dupa omologarea de catre instanta el devine, obligatoriu pt toti creditorii, inclusiv cei
ramasi in minoritate si cei ale caror creante sunt verificate si admise ulterior.
REABILITAREA
Actioneaza in situatia cand pasivul a fost platit si eventual pedeapsa executata
comerciantul falit poate fi reabilitat. Efectele falimentului se inlatura printr-o
procedura speciala.
In situatia unui faliment cu bancruta frauduloasa falitul nu mai beneficiaza de
posibil.reabilitarii.

155
CAPITOLUL IX FORMAREA CONTRACTELOR DE COMERT
INTERNATIONAL


Introducere referitoare la importanta contractelor ca instrumente juridice in
infaptuirea politicilor economice, a dezvoltarii schimburilor comerciale la nivel
international.....
De aceea formarea contractului prezinta o deosebita importanta pentru desfasurarea
comertului international, in conditii optime, desi o atare desfasurare este posibila
numai daca si executarea contractului se face in conditii optime.
Formarea si executarea contractului apar ca fiind doua aspecte diferite, dar
totodata independente apartinand aceleiasi realitati- contractul - apt sa puna in
valoare scopurile urmarite de partenerii de afaceri (contractanti).
Marea majoritate a contractelor de comert international se incheieie prin
corespondenta, generand in multe cazuri probleme deosebite, in sensul ca, in
intervalul cuprins dintre momentul emiterii ofertei si acela al exprimarii
acceptarii pot surveni anumite evenimente neprevazute (ex. moartea sau
incapacitatea uneia din parti).
Totodata se pune problema daca in intervalul de timp mentionat poate fi revocata
oferta sau daca poate fi revocata acceptarea si eventualitatea unei rezolvari
pozitive a acestei probleme.
Formarea contractelor externe se realizeaza printr-o serie de actiuni premergatoare
avand rolul de a preintampina riscurile unor operatiuni intimplatoare, ocazionale.
Astfel aceste activitati pregatitoare presupun anumite etape si anume:
a)Studierea pietei externe
b)Publicitatea comerciala
c)Alegerea partenerului extern
d)Contactarea partenerului extern
a) Studierea pietei externe
- Necesitatea studierii pietei externe
Piata este o categorie economica ce a aparut odata cu productia de marfuri si
exprima totaliatea relatiilor de schimb, avand ca functie principala legatura intre
productie si consum, prin confruntarea cererii cu oferta.
Avand in vedere raportul care exista intre participanti poate determina ca o
anumita piata sa fie a vanzatorului sau a cumparatorului, situatie influentata si de
nivelul stiintei, tehnicii si stadiul concurentei. Desi activitatea de studiere a pietei este
dificila si costisitoare ea este indispensabila in reusita operatiunilor de comert
international. De aceea este necesara prospectarea pietei. Aceasta constituie o
actiune complexa de studiere a conditiilor concrete de comercializare. Prospectarea
pietei are urmatoarele obiective:
Cuantificarea si evolutia cererii si a ofertei
Pregatirea documentatiei necesare in vederea promovarii exporturilor
Orientarea productiei, a serviciilor spre marfurile, sortimentele, categoriile
solicitate
156
Activitatea de prospectarea pietei se poate realiza la nivel macroeconomic din
birou, prin intocmirea de studii preliminare pe baza statisticilor publicate; si
cercetarea la locul desfacerii, nemijlocit asupra pietei si beneficiarului. Aceasta
permite o cunoastere directa a pietei respective sub toate aspectele.
In scopul cunoasterii si a realizarii actiunilor privind prospectarea pietei, de o
deosebita importanta sunt sursele de informare. Acestea trebuie sa fie corecte,
operative, promte si sa furnizeze informatii cu privire la preferintele cumparatorilor,
preturi, taxe vamale, probleme fiscale si valutare, restrictiile la import.
Informatiile pot fi obtinute din: documente folosite la operatiunile fundamentale ale
intreprinderilor (achizitionarea, receptia inmagazinarea, productia vanzarile, platile),
studii si date provenite din rapoarte, note si informarii, literatura de specialitate,
periodice (de afaceri, de specialitate pe diferite domenii, editate de guvern), date
staistice din publicatii ale firmelor, bancilor, camere de comert, ministere,
organizatii internationale,etc), studii ale firmelor specializate.
Studiul pietei trebuie sa contina date cu privire la trasaturile calitative si
cantitative ale pietei, pozitia concurentei, pozitia pe piata a firmei, analiza
conjuncturala a pietei. Pe baza acestora se elaboreaza previziunile de piata ce
urmaresc obtinere de conditii avantajoase, sporirea aportului realizat din tranzactii
externe, orientarea justa a investitiilor, elaborarea de programe de dezvoltare a
schimburilor pe perioade indelungate.
Pentru realizarea unei informari cat mai complexe si luarea unor decizii
fundamentate, ca o premisa indispensabila, prospectarea pietei externe continua
cu cercetarea de marketing.
Termenul de marketing provine de la verbul to market care insemana a
comercializa si are valente multiple in comertul international. Marketingul
inseamna o actiune de cercetare a pietei, a cererii si a ofertei, investigarea,
organizarea si planificarea productiei, pregatirea personalului, crearea de noi
produse, vanzarea si service-ul,; este, reprezinta o atitudine, o optica noua in arta de
a descoperi noi piete, si clienti, in a mentine si cultiva piesele si clientii
traditionali. Marketingul contribuie la realizarea operatiunilor comerc. in cond.de
eficienta sporita.
b) Publicitatea comerciala
In mod practic, dupa alegerea pietei externe si a momentului favorabil trebuie ca
potentialii clienti sa cunoasca si sa devina sensibili la anumite marfuri sau servicii.
Publicitatea comerc. se realizeaza prin totalitatea metod.si mijl.folosite pentru a
face cunoscut publicului consumator un produs sau un serviciu, pentru a atrage
asupra calitatii, particularitatile si posibilit.de utilizare,trezind astfel interesul
cumparatorilor, detreminandu-i sa cumpere.
Formele de publicitate: alegerea formei adecvate este in functie de destinatarul
mesajului, natura marfurilor.Cele mai utilizate forme sunt:
-publicitatea prin presa; - scrisoarea publicitara; - catalogul de export; - brosura,
prospectul, plinatul; - afisul;
-mijloace mass-media: televiziunea, radioul, cinematograful; - targuri si expozitii
internationale.
157
c. Alegerea partenerului extern
De obicei partenerul extern este o persoana fizica sau juridica, ponderea desmand-o
cele din urma. De aceea alegerea partenerului implica lamurirea unor aspecte:
-nationalitatea societatii comerciale, (reg.juridic, apartenenta unui stat, sistem
juridic)
-conditia juridica a societatii (tipul de societate, legalitatea constituirii)
-obiectul statutar al activitatii, strans legat de capacitatea de exercitiu.
Atunci cand intreprinderile producatoare nu exporta direct (comertul mondial se
desfasoara cel mai frecvent astfel) apeleaza la firme specializate (case de comert,
firme). Acestea pot fi universale, specializate, firme en-gros, firme cu amanuntul.
d). Contactarea partenerului extern
Legat. cu partenerul extern se pot stabili prin intermed.contactelor directe sau a
contact. indirecte.
In cazul contactelor directe partenerii intra in relatii de afaceri nemijlocit, fara a
recurge la intermediari. In mod traditional contactarea directa are loc prin
corespondenta, schimburi de scrisori, fax, email.
Metoda contactelor indirecte implica activitatea agentilor intermediari, prin
incheierea unui contract de mijlocire comerciala. Cei mai frecvent intalniti sunt
agentii si comisionarii. Acestia sunt pers.fz. sau jd. (SC) care participa la
incheierea operatiunilor in contul exportului.

158
CAPITOLUL X NEGOCIEREA CONTRACTELOR EXTERNE


O data partenerul extern identificat urmeaza faza dialogurilor precontractuale. In
aceasta faza partile urmaresc eliminarea divergentelor si concretizarea intelegerilor intr-
un contract.
Demersurile precontractuale
Perfectarea contractelor de comert international comporta in general anumite
demersuri precontractuale, sistematizate in doctrina juridica, dupa cum urmeaza:
a) demersurile exploratorii
De regula incheierea contractelor este precedata de unele activitati de prospectare,
investigare si informare cu privire la conjuctura existenta pe pietele externe pt ca
exportatorul si respectiv importatorul sa poata actiona in cunostinta de cauza cu privire
la operatiunea comerciala pe care doreste sau urmareste a o incheia. Astfel cercetarea de
marketing ii permite sa obtina date orienative si de prognoza privind raportul dintre
cerere si oferta.
De obicei prospectarea sistematica a unor piete straine se face in paralel cu
utilizarea in tarile preferate, a mijloacelor locale de propaganda comerciala, de reclama
si publicitate prin diverse mijloace: presa, radio, televiziune, difuzare de pliante,
prospecte, cataloage de export si chiar a unor mostre de reclama.
Uneori se organizeaza adevarate campanii publicitare, contactandu-se in atare scop,
firme specializate din statul (tara) respectiv(a) cu care se incheie un contract de
publicitate, in virtutea caruia acestea vor actiona pt a se face cat mai larg cunoscute de
potentialii interesati a intentiilor de a contracta manifestate de exportator sau, dupa
caz, de importator.
b) initierea dialogului contractual
Acesta poate fi propus de oricare dintre cei interesati sa contracteze (exportator,
importator, intermediari, etc.) dar intotodeauna negocierile au un caracter facultativ, ele
fiind ca o conditie prealabila incheierii contr..
Practica de perfectare a contactului de comert international demonstraeza ca in
majoriatea cazurilor, incheierea unor asemenea contracte este precedata de negocieri.
Atunci cand initiativa dialogului contractual apartine exportatoralui de produse sau de
servicii, ori a executantului de lucrari, acesta lanseaza o oferta publicitara la care
destinatarul va replica in masura in care este interesat, printr-o cerere de oferta.
Daca insa aceasta initiativa apartine importatorului, ea se va concretiza in toate
cazurile chiar si atunci cand nu exista o prealabila oferta publicitara, printr-o cerere
de oferta directa, adresata exportatorului dintr-o tara straina.
In consecinta oferta publicitara si cerea de oferta pregatesc terenul pentru
negocierile subsecvente. Ambele au caracter facultativ, nu constituie manifestari
de vointa obligatorii pt raportul juridic contractual. Daca totusi ele au avut loc, s-
au produs, pot fi oricand retrase, de catre emitent, fara a suporta consecinte juridice.
c) Desfasuararea dialogului contractual
Formarea vointei juridice comune partilor se realizeaza de regula prin tratative
prealabile (negocieri) intre ele care au ca punct de sprijin si de referinta, oferta
159
ferma, pt cazul in care propunerea de contractare apartine exportatorului si
comanda in cazul in care propunerea vine din partea importatorului.
Cele doua instrumente juridice - oferta ferma si comanda - constituie totdata
mijloacele necesare pt realizarea cerintelor esentiale, necesare pt formarea
consintamantului partenerilor contractuali, de a se obliga juridiceste reciproc.
Astfel comunicarea presupune o discutie deschisa si detaliata intre parteneri de
tratative prin care acestia isi fac cunoscute unul altuia, dorintele preferintele,
pretentiile, optiunile referitoare la obiectul, continutul si executarea contractului ce
urmeaza a-1 negocia.
Concesia reprezinta renuntarea unilaterala de catre unul dintre partenerii tratativelor
la una sau la unele din conditiile formulate, in scopul realizarii acordului.
Compromisul este solutia la care ajung partenerii de negocieri prin acordarea de
concesii reciproce, in scopul deblocarii tratativelor si facilitarii perfectarii contractului.
Negocierile comporta, de obicei, concesii si compromisuri, pe care partenerii de
tratative le propun si le accepta in functie de circumstantele concrete ale situatiei
date, tinand seama de interesele lor reale.
Argumentatia reprezinta mijlocul utilizat de catre fiecare negociator in scopul
convingerii partenerului de tratative, sa accepte conditiile de contractare oferite.
Aceasta presupune o cunoastere reala a nevoilor si cerintelor interlocutorului,
prezentarea de probe suficiente pentru a-1 convinge de avantajele ce le-ar obtine
prin incheierea contractului negociat.
Obiectiunile formulate de parteneri sunt argumente invocate pentru a combate in
totalitate sau in parte, argumentatia prezentata de catre cel cu care negociaza, pentru
a-1 determina sa-si modifice punctul de vedere privind conditiile de contractare.
Acestea pot fi formale sau reale (de fond). Obiectiunile de forma se fac din motive
tactice, avand scopul de a obtine anumite concesii sau de a realiza cat mai eficient
propriile interese.Obiectiunile reale vizeaza aspecte esentiale ale conditiilor de
contractare oferite de catre partenerul de negocieri. Uneori pot avea drept consecinta
esecul tratativelor.
1. Rspunderea prilor n perioada negocierilor
In faza negocierilor acei partenerii de discutii pot sa-si produca prejudicii,
din culpa lor. Atragerea raspunderii celui aflat in culpa pt pagube este strans legata
de faptul daca prin culpa precontractuala s-a impiedicat sau nu incheierea contractului.
Partea care se considera prejudiciata are la indemana o actiune, solicitand daune
interese pt revocarea intempestiva a ofertei sau utilizarea de informatii in
detrimentul partenerului.
Acestea sunt situatii luate din practica, pot fi si altele dar in situatia in care culpa
precontractuala este anterioara ofertei, existenta unui prejudiciului.provocat de
intreruperea tratativelor, este greu de demonstrat.
a) pentru revocarea intempestiva a ofertei
Oferta publicitara nu produce efecte, doar oferta ferma are un caracter obligatoriu.
Daca revocarea intervine inainte de implinirea unui termen conventional, necesar
sau uzual, ofertantul este obligat sa raspunda pt daunele cauzate.

160
b) utilizarea de informatii in detrimentul partenerului
In perioada negocierilor una din parti poate sa valorifice anumite informatii in
interes propriu, si printr-o conduita neloiala sa-si asigure unele avantaje in dauna
celuilat partener, prin folosirea unor doc. sfarseste prin a nu mai incheiat contr.,
aprovizionandu-se de la alti furnizori.
Pentru ca in lege nu gasim un text care sa reglementeze natura raspunderii ca si in
situatia precedenta (raspunderea pentru revocarea intempestiva a ofertei) in doctrina s-
au emis opinii dupa cum s-a finalizat sau nu contractul. In cazul unei tranzactii care
nu se mai realizeaza raspunderea va fi de natura delictuala; daca se incheie un
contract solutia va fi raspunderea contractuala.
In practica internationala in cadrul contractelor de know-how pentru a se pastra
secretul informatiilor, inainte de inceperea tratativelor beneficiarul emite un
document prin care se obliga sa tina strict confidential toate informatiile primite
sau ca o alta modaliate, de prevenire... intre partenerii potentiali se incheie o
conventie.

2. ncheierea contractelor internaionale
Conditiile de incheiere a contractului sunt de fond si de forma. Conditiile
referitoare la fond, cf. Art.948 C.civil roman (ca si in legislatia multor alte state)
elementele esentiale pt validitatea contractului sunt: capacitatea de a contracta,
consimtamantul valabil al partilor,un obiect determinat si o cauza licita (in
dr.german si elevetian nu este cunoscuta notiunea iar in dr.englez, se numeste
consideration)
Legea aplicabila incheierii contractului
Conditiile incheierii sunt reglemenetate de legea contractului (lex contractus).
Legea nr. 105/1992 consacra pe planul juridic principiul autonomiei de vointa (art.73)
Urmeaza a se expune regula, depecage, splitting, momentul alegerii, posterior, cele
doua conditii, prestatia caracteristica, etc
Dar in domeniul contractelor internationale regimul cerintelor de validitate
prezinta unele particularitati in sensul ca, prin exceptie pot fi supuse altei legi decat
lex contractus. Lex contractus guverneaza aspectele legate de intreaga operatiune
comerciala si se aplica formarii raporturilor comerciale contractuale.
Astfel, capacitatea de a contracta este supusa legii personale (art. 11 din legea nr.
105/1992 "starea, capacitatea si relatiile de familie ale persoanei fizice sunt carmuite
de legea sa nationala") indiferent de locul incheierii contractului; legea personala
poate fi lex domicilii sau lex patriae. In ceea ce priveste persoana juridica
aceasta are nationalitatea statului pe teritoriul caruia si-a stabilit, potrivit actului
constitutiv, sediul social (ar.40 din legea nr. 105/1992).
Totusi in unele state cum ar fi Anglia, Statele Unite capacitatea de a contracta
este supusa lui lex contractus, iar in Elvetia Italia capacitatea se apreciaza
potrivit legii teritoriale, chiar daca dupa legea sa nationala, contractantul este
incapabil.
Consimtamantului i se aplica lex contractus, ca si obiectul si cauza.
161
Forma este guvernata de o regula ce are caracter facultativ, legea locului unde s-a
format actul (locus regit actum). Conform dreptului roman conditiile de forma ale
unui act juridic sunt stabilite de legea care este aplicabila fondului.(art.71).

Momentul incheierii contractului
Dintre contractele incheiate in cadrul relatiilor internationale numai acelea care
se incheie prin corespondenta, dau nastere la probleme deosebite. Aceasta pentru c
legislatiile nu reglementeaza contractele intre absenti (codul civil francez si
codurile care 1-au avut ca model), lasand in sarcina codurilor comerciale, iar pe de
alta parte reglementarea nu priveste contactele cu caracter international ci numai
contractele interne.
In cazul contractelor prin corespondenta sau inter absentes sunt contracte in care
acceptarea nu intervine imediat dupa manifestarea ofertei, ci dupa o oarecare
perioada de timp. In acest interval pot interveni evenimente care pot influenta
incheierea contractului.
Momentul incheierii contractului poate avea efecte cu privire la:
- capacitatea partilor (deoarece contractul trebuie sa fie incheiat in mod valabil)
- existenta viciilor de consintamant, care se apreciaza la momentul formarii
contractului
- moartea sau incapaciatatea uneia din partile contractante, poate impiedica
formarea contractului (cum ar fi in cazul contractelor care se incheie intuitu
personae)
- momentul incheierii contractului constituie punctul de plecare al tuturor efectelor
pe care acesta urmeaza sa le produca. Astfel in unele sisteme de drept efectele
reale ale contractului se realizeaza in momentul acordului dintre parti, in
contractele care au ca obiect transmiterea proprietatii, constituirea sau transmiterea
unui drept real, proprietatea sau dreptul real respectiv se transmite si se
dobandeste ca efect al consimtamantului partilor, desi remiterea bunurilor nu a avut
loc. Tot din acest moment riscurile pierderii fortuite a lucrului (obiect al
contractului), trce la dobanditor, fiindu-i aplicabila regula res perit domino.
- solutionarea conflictelor de legi in timp, contractul continua sa fie carmuit de legea
in vigoare la momentul formarii lui (tempus regit actum)
- momentul formarii contractului constituie punctul de plecare al anumitor termene
cum ar fi cele pentru prescriptia extinctiva
- pt determinarea pretului in contractele in care pretul este cel curent, din ziua
contractarii,
-exercitiul actiunii pauliene nu apartine decat creditorilor chirografari anteriori
datei formarii contractului fraudulos
- in privinta actelor savarsite in perioada suspecta de catre cel declarat in stare de
faliment
Contractul reprezinta un acord de vointa iar momentul realizarii acestuia
marcheaza incheierea contractului.


162
Sisteme privind momentul incheierii contractului
- sistemul emisiunii sau declaratiunii de vointa. In aceasta teorie contractul se
considera incheiat in momentul cand destinatarul si-a manifestat vointa de a accepta
oferta;
- sistemul expedierii sau transmisiei declaratiei, contractul se considera incheiat
in momentul in care destinatarul ofertei a expediat acceptarea sa.(se regaseste in
dreptul englez, american, spaniol, japonez, sirian)
- sistemul receptiei, contractul se considera incheiat in momentul in care
acceptarea ajunge la ofertant.(sitemul de drept german, elevetian - o varianta a
teoriei)
- sistemul informatiei. In acest sistem contractul se considera incheiat in
momentul cand ofertantul ia cunostinta despre acceptarea destinatarului.(in
legislatiile statelor ca: Venezuela, Honduras, Filipine. In dreptul roman s-a consacrat
sitemul informatei in art.814 al.1Cod civil si art.35 al.1 C.com. "contarctul se
incheie cand ofertantul a luat efectiv cunostinta de acceptare.
Locul incheierii contractului
Este imporatnt pentru localizarea contactului in spatiu, care la randul sau este
imortant pt determinarea competentei teritorial, precum si pt determinarea
dreptului aplicabil fondului litigiului; influenteaza aplicarea uzurilor locale
aplicabile contractului in speta, precum si pt interpretarea cuvintelor si
termenilor utilizati care trebuie sa fie intelesi in sensul semnificatiei lor de la locul
incheierii contractului.
Forma incheierii contractului
Prin forma se intelege un numar de elemente care exteriorizeaza contractul. Forma
contractului reprezinta o notiune materiala, care se poate materializa cu usurinta. Cel
care a observat ca intre forma si cerintele de fond ale contractului exista deosebiri
carora li se aplica reguli distincte, a fost Charles Dumoulin (sec. a XVI-lea).
In ceea ce priveste lg aplicabila cu privire la forma contractului exista o norma
conflictuala acceptata in genere de toate sistemele juridice: locus regit actum.In
legislatia noastra regula locus regit actum si-a gasit consacrarea (in lipsa unei
alegeri facute de parti) in lg nr.105/1992, in art.71 al.2 pct.a.
Continutul contractului
Contractul international trebuie sa satisfaca cerintele comertului international, sa fie
un instrument rentabil. Pentru aceasta el trebuie sa contina o serie de clauze care
sa rezolve toate aspectele juridice si economice, practice.
In mod firesc, principalele clauze ale unui contract extern sunt determinate natura
obiectului. De aceea stipularea precisa si ferma a calitatii produselor si a
raspunderii in caz de nerespectare, sunt de o importanta deosebita.
Contractul contine in principal un numar de reguli stabilite in comun, prin care
sunt stabilite elemente juridice si economice:
1 .Identificarea partilor 2.Obiectul contractului 3.Durata 4.Pretulul si modalitatile
de plata 5.Garantiile pentru calitatea marfii livrate
6.Conditiile pentru ambalaj, marcare, etichetare, expediere si transport 7.Clauze
asiguratorii corespunzatoare
163
De asemenea mai pot fi si clauze referitoare la:
-clauza privind determinarea dreptului aplicabil, electio juris, (pactum de lege
utendd)
-clauza compromisorie
-clauze referitoare la plata despagubirilor, clauza penala
-exonerarea de raspundere
-clauza privind rezerva de proprietate
-clauza privind solutionarea litigiilor

Contractele tip si conditiile generale de livrare
Contractele tip si conditiile generale de livrare constituie un procedeu des utilizat
intrunind preferintele multor participanti la schimburile comerciale
internationale deoarece formeaza un cadru juridic ce faciliteaza prefigurarea
clauzelor contractuale intr-un minim de timp pentru realizarea operatiunilor
comerciale.
Se regasesc in legislatiile statelor sub denumirea de condition generale, general
conditions ori standard terms, condizioni generali
Se regasesc de asemenea intocmite de organizatii profesionale ale comerciantilor sau
federatiei exportatorilor cum ar fi Asociatia comerciantilor de cerealecu sediul in
Londra (London Corn Trade Association- L.C.T.A. sau Asociatia exportatorilor
de bumbac din Alexandria - Alexandria Cotton Exporters Association). In
comertul international sunt utilizate contracte tip si pt comertul cu lana, cherestea,
electronice (conditiile generale de vanzare ale producatorilor din industria
electrotehnica, produse petroliere, etc.
164
CAPITOLUL XI VANZAREA INTERNATIONALA

Prin sintagma Vnzare internaional se nelege: Contractul de vanzare-
cumparare international; Vanzarea international prin burse; Vanzarea prin
licitatii internationale. Le vom analiza pe rnd.
Seciunea 1. Contractul de vanzare-cumparare internationala
Contractul de vanzare-cumparare internationala constituie principalul instrument
juridic prin care se desfasoara comertul international. Pe langa forma clasica el
cunoaste si forme noi, moderne. De aceea acest tip de contract poate fi considerat
"universal" deoarece schimburile comerciale internationale au cunoscut o dezvoltare
fara precedent, prin intermendiul vanzarii asigurandu-se circulatia marfurilor de
la producator la consumator in cadrul relatiilor comerciale internationale.
Fara pretentia de a formula o definitie, preocupat de delimitarea obiectul
dreptului comertului international, consideram ca doua elemente caracterizeaza
in principal contractul: existenta unui element de extraneitate si caracterul
comercial (faptul ca in joc sunt interese legate strict de comertul international). In
ceea ceea ce privesc elementele de extraneitate, acestea nu pot fi decat cele care
prezinta o semnificatie sau sunt de o natura deosebita. Sunt considerate astfel
criterii proprii: sediul partilor, miscarea obiectelor vandute, locul incheierii
contractului, locul predarii lucrului vandut.
1. Definitia contractului de vanzare-cumparare internationala:
Contractul de vanzare-cumparare in comertul international este actul juridic prin
care partile vanzator si cumparator, avand sediile in state diferite, se obliga primul
sa transfere proprietatea unui bun iar cel de al doilea sa achite pretul convenit.
Denumire
-contract de vanzare-cumparare, contract de vanzare, contract de cumparare,
contract de import, contract de export, contract de export-import,etc
Cu titlu de exemplu in Conventia de la Haga din 1964 care fara a defini vanzarea
internationala, in articolul al doilea precizeaza ca :
"Prezenta este aplicabila contr. de vanzare incheiate intre parti care isi au sediul, sau
in lipsa de sediu, isi au resedinta obisnuita pe teritoriul unor state diferite", in fiecare
din cazurile exhaustiv aratate de text.
Se diferentiaza de contractul de vanzare intern prin aceea ca pe langa elementul
comercial ce caracterizeaza contractele comerciale, apare caracterul international
dat de elementul de extraneitate (cetatenia partilor, sediul, locul incheierii
contractului, locul executarii). Din aceasta cauza contractul de vanzare-
cumparare internationala este susceptibil de a fi guvernat de doua sau mai multe
sisteme de drept, ridicandu-se astfel probleme legii aplicabile.
Conventia Natiunilor Unite asupra contractelor de vanzare internationala de
marfuri de la Viena din 1980, care precizeaza ca " se aplica contractelor de vanzare
de marfuri intre parti care isi au sediul in state diferite", iar "nationalitatea
partilor" este luata in considerare pt aplicarea conventiei (art.l). Daca o parte nu
are sediu, resedinta sa obisnuita ii tine locul (art. 10 lit.b);
165
Opinia general acceptata in doctrina cu privire la continutul notiunii de vanzare a
fost aceea ca prin vanzare se intelege contractul prin care o parte numita vanzator
se obliga sa livreze un bun, iar cealalata parte numita cumparator, sa plateasca
pretul. Conventia de la Viena stabileste in art.30 si 53 care sunt obligatiile
vanzatorului si respectiv ale cumparatorului.
Deci, textele conventiilor internationale multilaterale intaresc convingerea ca
definitia data este corecta si cuprinde aspectele esentiale. Pe baza acestor texte,
ajugem la aceeasi concluzie, ca vanzarea este un contract incheiat intre doua parti
prin care una din ele numita vanzator se obliga sa predea celeilalte o marfa si sa-i
transmita proprietatea, in schimbul unui pret platit de cealalta parte numita
cumparator.
In ceea ce priveste legea aplicabila contractului de vanzare internationala, Lex
contractus va carmui: interpretarea contactului, drepturile si obligatiile partilor,
existenta si validitatea contractului si elementele sale, inclusiv formarea
contractului (oferta si acceptarea) conditiile de validitate, legalitatea platii, a
mijloacelor si modalitatilor de plata. Lex contractus poate fi stabilita de parti
conform lex voluntatis sau va fi determinata pe baza regulilor de DIP, iar in cazul
statelor Uniunii Europene semnatare ale conventiei comunitare, va fi aplicat art.4
din Conventia de la Roma din 1980 privitoare la legea aplicabila obligatiilor
contractuale, iar in cazul statelor sud americane Conventia cu privire la legea
aplicabila obligatiilor contarctuale......
2. Obiectul contractului
Obiectul contractului de vanzare-cumparare il constituie marfa vanduta Conventia de
la Viena din 1980 utilizeaza notiunea de marfa incepand chiar cu titlul ei. Acest fapt a
fost critical in literatura de specialite pe motiv ca notiunea de marfa este nejuridica si
nu permite realizarea distinctiilor necesare intre bunurile mobile corporale si
bunurile imobile, respectiv intre bunurile mobile corporale si bunurile mobile
incorporale.
In comentariul asupra textului Conv. de la Viena, Secretariatul ONU a aratat, in
termeni neechivoci, ca art.l se aplica vanzarilor de bunuri corporale. In dr.
afacerilor, prin marfa se intelege un bun mobil, evaluabil in bani, susceptibil sa
formeze ob. unor tranzactii comerciale.
Determinarea obiectului contractului este importanta fiind legata strict de natura
marfurilor si in functie de aceasta stabilirea parametrilor calitativi. Astfel la
marfurile fungibile obiectul se stabileste prin parametri calitativi si cantitativi,
iar la bunurile nefungibile se determina prin elemente precise si amanuntite.
3. Efectele contractului de vanzare internationala de marfuri
In practica comerciala pentru aceasta notiune se mai foloseste si denumire de
executare sau derulare a contractului. Este posibil sa se aplice dreptul roman,
dreptul comercial (intern), sau dispozitiile uniforme, cum ar fi cele din Conventia
de la Viena din 1980 care reprezinta un cadru legal al vanzarilor internationale,
daca ambele parti sunt parte la conventie, si de altfel situatia multora din statele
lumii, inclusiv pentru Romania care a ratificat aceasta conventie.
166
Mai sunt aplicabile normele legii romane de drept international privat si legile
altor state sub aspectul dreptului aplicabil potrivit normelor de drept international
privat.
Dar multe din contractele de vanzare se incheie pe baza de conditii generale, iar in
ceea ce privesc efectele contractului se indica tipul de vanzare pe care-1 incheie,
referindu-se la clauzele Incoterms. (Vanzarea GIF, FOB,etc).
4. Transmiterea proprietatii si a riscului
Cu privire la acest aspect exista mai multe sisteme (reglem diferite de la stat la stat).
Momentul incheierii contractului constituie punctul de plecare al tuturor efectelor pe
care acesta urmeaza sa le produca. Astfel in unele sisteme de drept efectele reale
ale contractului se realizeaza in momentul acordului dintre parti, in contractele
care au ca obiect transmiterea proprietatii, constituirea sau transmiterea unui drept
real, proprietatea sau dreptul real respectiv se transmite si se dobandeste ca efect
al consimtamantului partilor, desi remiterea bunurilor nu a avut loc. Tot din acest
moment riscurile pierderii fortuite a lucrului (obiect al contractului), trce la
dobanditor, fiindu-i aplicabila regula res peril domino.
In dreptul roman regula este cea stabilita de codul civil in art. 1295, este
facultativa deci partilor pot deroga de la dispozitiile ei.
Desi reglemenetari diferite putem grupa (dupa momnetul in care se transmite
proprietatea si implicit riscurile) in doua situatii:
Proprietatea se transmite in momentul realizarii acordului de vointa (in acest
sens codul civil francez, italian, polonez,etc)
Proprietatea se transmite in momentul predarii marfii vandute (codul civil
german B.G.B., austriac, spaniol, grec, olandez,etc.)
Dupa cum am mai aratat, in practica comerciala internationala, prin recurgerea la
contractele tip si la clauzele Incoterms, se simplifica foarte mult situatia, in sensul
ca momentul transmiterii riscului si al proprietatii va fi stabilit prin acord, de catre
parti.
Transmiterea proprietatii si tarnsmiterea riscurilor pot reprezenta momente
diferite, nu este obligatoriu ca ele sa fie tratate in bloc, dar pentru aceasta partile
trebuie sa stipuleze in mod clar in contr. lor, intentia pe care o au privind
considerarea a doua momente distincte, independente. De aceea in absenta unei
clauze exprese, transferul riscurilor este supus lui lex contractus. In sprijinirea
acestui punct de vedere invocam Legea aplicabila vanzarilor cu caracter international
de bunuri mobile corporale (art.5 pct.3) si Lg. aplicabila transmiterii proprietatii in
cazul vanzarii cu caracter international de bunuri mobile corporale, semnata la Haga
in 1958 (15 aprilie)
In situatia in care partile nu au desemnat legea aplicabila contractului lor, se va
determina lex contractus care se va aplica si in ceea ce privste transmiterea
proprietatii si a riscurilor. Art.73 legea nr. 105/1992, lex voluntatis, legea care are
cele mai stranse legaturi cu contractul, prezumtii.. .prestatia caracteristica; art.4 din
Conv.Roma
Art. 89 din lege prevede ca vanzarea va fi supusa legii statului in care vanzatorul are
la data incheierii contractului, dupa caz, domiciliul, sau in lipsa resedinta, ori fondul
167
de comert, sau sediul social. Prin exceptie vanzarea comerciala va fi supusa legii
statului in care cumparatorul are fondul de comert sau sediul social, daca:
Negocierile au fost purtate si contractul a fost incheiat de catre parti prezente in
acel stat, sau
Contr. prevede in mod expres ca vanzatorul trebuie sa execute oblig. de livrare a
marfii in acel stat
In cazul licitatiilor si vanzarilor la bursa sau targuri contarctul este supus legii
statului unde are loc incheierea contractului. Daca legea statului pe teritoriul
caruia se organizeaza licitatia, bursa sau targul permite partilor sa-si desemneze o
lege aplicabila atunci acestia vor desemna legea pe care o doresc sa le guverneze
contactul.
5. Obligatiile vanzatorului
In temeiul contractului de vanzare internationala, vanzatorul are
urmatoarele obligatii principale:
Predarea marfii
Transmiterea proprietatii asupra acesteia
Remiterea documentelor referitoare la marfa (documentatia tehnica)
Conformitatea marfurilor cu stipulatiile clauzelor contractului
Referitor la prima si cea mai importanta obligatie, predarea marfii vandute, important
este termenul livrarii care trebuie sa fie determinat sau cert ori determinabil sau
indicativ; locul predarii care de obicei este locul convenit prin contract, in raport
de conditia de livrare; si desigur raspunderea pentru neexecuatrea obligatiei de
predare situatie in care cumparatorul are doua posibilitati legale:
1. sa ceara executarea in continuare a contractului
2. sa declare rezolutia contractului
Exonerarea de raspundere. In situatia cand neexecuatrea obligatiei de predare se
datoreste unui caz de forta majora.
Referitor la obligatia vanzatorului privind conformitatea marfurilor cu stipulatiile
clauzelor contractului, marfa livrata trebuie sa posede calitatile si
particularitatile prevazute expres sau tacit in contract (conformitatea marfii), fara
defecte sau vicii. Desigur marfa trebuie livrata in cantitatea stabilita in contract.
6. Obligatiile cumparatorului
Cumparatorul are doua obligatii principale:
1. Plata pretului 2. Luarea in primire a bunurilor
1. Plata pretului
Obligatia cumparatorului de a plati pretul cuprinde pe aceea de a lua toate
masurile si a indeplini formalitatile necesare prevazute in contract si lege spre a
permite plata pretului.
In ceea ce priveste pretul el este cel contractual, determinat direct sau implicit
prin referire sau prin dispozitie care sa permita determinarea lui. In situatia in
care contractul de vanzare a fost valabil incheiat, fara insa pretul marfurilor sa fi
fost fixat in contarct, in mod expres ori implicit printr-o dispozitie care sa permita
determinarea lui, se considera ca partile s-au referit (fara a exista o alta stipulate
168
contrara) la pretul din momentul incheierii contractului; daca pretul a fost stabilit in
functie de greutatea marfurilor, atunci pretul va fi detreminat dupa greutatea neta.
Conventia Natiunilor Unite asupra contractelor de vanzare internationala de marfuri
de la Viena din 1980, la care si Romania este parte si care constituie dreptul
comun in materie, precizeaza in art.53 Obligatiile cumparatorului "cumparatorul
trebuie sa platesaca pretul pentru marfuri si sa le preia asa dupa cum a fost stabilit
in contract sau prezenta conventie. Art 54 "Obligatia cumparatorului de a plati
pretul include indeplinirea tuturor formalitatilor care sunt cerute de contract sau de
lege si alte reglementari privind plata ce urmeaza a fi facuta." De asemenea
vanzatorul va fi obligat sa suporte orice cheltuiala suplimentara determinata de
schimabarea sediului ce a avut loc dupa incheierea contractului.
a) locul platii. Daca cel care cumpara marfa nu a fost obligat sa platesaca pretul
intr-un anumit loc stabilit prin contract, atunci el (cumparatorul) trebuie sa-1
platesaca vanzatorului:
-la sediul vazatorului sau
-daca plata urmeaza sa se faca contra livrarii documentelor ce insotesc marfa, ori a
marfii, atunci plata se va face la locul unde are loc primirea doc. ori a marfii (locul
unde are loc livrarea)
b) data platii. Daca nu este fixata contractual atunci vanzatorul trebuie sa
platesca pretul in momentul in care (conform contractului si Conventiei de la
Viena din 1980), el pune la dispozitia cumparatorului fie marfurile, fie
documnetele reprezenative ale marfurilor; vanzatorul poate sa faca din plata o
conditie a remiterii marfurilor si documentelor.
In cazul unui contract in care este implicat si un tarnsport de marfuri, ;
vanzatorul poate sa efectueze expeditia ca aceasta si documentele reprezentative nu
vor putea fi remise cumparatorului decat contra platii (P/D).Cumparatorul nu va fi
obligat la plata pretului mai inainte de a fi avut posibilitatea sa examineze
marfurile, cu exceptia situatiei cand in contract se prevede altfel. In toate cazurile
plata pretului tb. sa se faca la data prevazuta in contr. (sau in lg.) fara a fi nevoie de
vreo alta formalitate din partea vanzatorului (dies interpellat pro hominem).
2. Luarea in primire a marfii (cea de a doua oblig.a cump.) consta in indeplinirea
oricarui act care poate fi cerut in mod rezonabil cumparat. si care sa permita
vanzatorului sa efectueze livarea.

Seciunea 2. Vnzarea prin burse de valori mobiliare i de mrfuri
Bursele sunt piee organizate de societi comerciale, pe care se negociaza si
se vand valori mobiliare sau marfuri, dupa o anumita procedura si numai de
anumiti intermendiari, sub supravegherea unei autoritati, de obicei a statului. Bursa
este o piata specifica tarilor cu economie de piata.
Bursa ca piata mobiliara se caracterizeaza prin urmatoarele:
negocierile se fac fara aportul real si fara o verificare a titlurilor respective, care
sunt vandute intocmai ca bunurile fungibile, prin simpla indicare a cantitatii si
calitatii lor;
169
vanzarea si cumpararea nu se face decat prin intermediari, titularii titlurilor
(vanzatori sau cumparatorii) nu se cunosc.
Detinatorii titlurilor cumpara spre a revinde, si vand spre a rascumpara
urmarind sa castige din diferenta de pret; pentru ca nu au intentia de ale pastra ei
fac operatiuni de specula. 1.TR POPESCU/Dr.co.int.1983
Exista si valori care nu se negociaza la bursa, nu au deci cote la bursa .
1. Functiile bursei:
bursa stabileste pretul sau cursul valorilor negociate in functie de cerere si oferta
: cresterea cererii determina o crestere corespunzatoare a pretului sau cursului.
Pretul sau cursul se publica in lista de preturi sau cursuri bursiere care se difuzeaza pe
piata. Preturile sau cursurile nu sunt unice: exista preturi sau cursuri de vanzare
usor superioare celor de cumparare, preturi sau cursuri la vedere si la termen.
mijloceste schimburile de valori fara ca acestea sa fie prezentate de vanzatori si
examinate de cumparatori, la marfurile susceptibile de a fi determinate prin
numar, volum sau greutate, precum si faptul ca pot fi schimbate cu altele de acelasi
fel si in aceeasi cantitate. Astfel exista bursa de cereale, de bumbac, de cafea, dar nu
exista o bursa a operelor de arta sau antichitati. Mirecea N.Costin. Drept
comercial international-ghid alfabetic, editura Dacia,1987, pag.83
2. Organizarea bursei
Bursa are un local propriu in care se reunesc cu regularitate, la intervale de timp
scurte, de obicei zilnic, reprezentantii comertului si ai bancilor, precum si alte
personae participante la afaceri - agentii de bursa - care potrivit dreptului anglo-
american sunt numiti brokeri (cei care lucreaza in contul unei firme, jobberi,
numiti astfel cei ce lucreaza pe cont propriu; potrivit dreptului francez asemenea
agenti se numesc courtieri, iar la bursele germane borsenmakler.
Bursa functioneaza pe baza unui regulament care stabileste structura
organizatorica (ca forma de organizare, bursele sunt constituite sub forma unor SA,
capitatalul social este impartit in actiuni sau certificate, dar acestea confera numai
dreptul de a participa la afaceri nu la dividende), felul valorilor ce se negociaza,
modul de recrutare a membrilor, desfasurarea operatiunilor, stabilirea preturilor
de vanzare-cumparare (cotatia).Sunt conduse de un comitet denumit Commission
de la Bourse, Board of Directors, Committee in Anglia sau Board of Managers in
SUA.
3. Procedura si mcheierea operatiunilor la bursa
Operatiunile la bursa se incheie in cadrul sedintelor care au loc zilnic. Preturile
aici se stabilesc zilnic, se transmit in toata lumea si se numesc cotatii sau cursuri.
Tranzactiile se incheie in cadrul sedintelor (una sau chiar doua sedinte la unele
burse) care au loc zilnic. Procedura este stabilita de uzante si reglementari
legale.(vezi reglem.romana). Marfurile sau efectele de comert ce se
tranzactioneaza trebuiesc inscrise oficial la bursa de catre un comitet special
care stabileste si limita valorica minima a operatiunii.
Tranzactiile se incheie prin strigari publice de oferta si cerere a agentilor care stau in
jurul unui perimetru circular numit ring sau corbeille. Momentul perfectarii
operatiunii este marcat prin cuvintele "am cumparat" si "am vandut".
170
Activitatea este controlata de sindicul bursei care este seful curtierilor si care
fixeaza cursul de deschidere si de inchidere. Comisia cotei si sindicul impreuna
alcatuiesc lista tranzactiilor consemnate si intr-un registru de procese verbale;
prin intermediul sistemelor electronice acestea sunt inregistarte automat. Tranzactiile
incheiete initial in forma orala se definitiveaza in scris de regula sub forma
contarctelor tip.
In scopul facilitarii incheierii operatiunilor si al eliminarii neintelegerilor ce pot
avea drept consecinta aparitia litigiilor, la bursele de marfuri se folosesc conditii
uniforme inspirate de uzantele comerciale.Au fost uniformizate calitatea marfii,
marimea tranzactiei, locul de livrare, termenul de livrare si de plata, ambalajul.
4. Operatiunile la bursa
In cadrul burselor se efectueaza doua tipuri de operatiuini:
l.operatiuni cash, pe bani gata
2.operatiuni la termen la care livrarea marfii are lor la o data ulterioara
Operatiunile la termen pot avea caracter efectiv sau speculativ si prin crearea unor
aparente privind cererea sau oferta ele influenteaza preturile mondiale.
5Operatiunile speculative
Operatiunile speculative la termen sunt de doua feluri: a la hausse si a la baisse.
In cazul operatiunilor a la hausse cumparatorul achizitioneaza marfa pe care o
vinde la termenul de livrare, cu un pret mai mare; el speculeaza prin urcarea sau
majorarea pretului. In cazul operatiunilor a la baisse, vanzatorul vinde o marfa pe
care si-o procura ulterior la o valoare mai redusa si astfel el speculeaza prin
scaderea sau micsorarea pretului.
Operatiunile la termen pot fi:
a) operatiuni ferme atunci cand partile se inteleg ca la termenul stabilit sa-si
indeplineasca obligatiile prin incheierea unui contract;
b) operatiuni cu prima sau reziliabile, prin care unul din parteneri isi rezerva dr.
de a rezilia contractul, platind o suma de bani numita prima. Astfel pierderile sunt
limitate la nivelul primei.
Operatiunile cu prima se intalnesc in urmatoarele variante:
- prima simpla a la hausse (cumparatorul poate opta intre livrarea marfii si
rezilierea contractului)
- prima simpla a la baisse (posibiliattea de alegere apartine vanzatorului)
- prima dubla, double option to put and call (eel care speculeaza se poate declara
fie vanzator, fie cumparator in ziua lichidarii)
- operatiuni facultative multiple, option for call of more (una din parti are
dreptul de a duble, tripla volumul tranzactiei).
In cadrul acestor operatiuni cumparatorul plateste un curs mai mare, iar
vanzatorul vinde cu unul mai mic; aceasta diferenta fata de cursul zilei se numeste
ecart.
- Filiera, notice of delivery (constituie o forma speciala de speculatie). Astfel pana
in ziua lichidarii marfa cumparata poate fi vanduta printr-un numar de operatiuni
repetate. Pentru evidenta marfii se emite de catre vanzatorul initial, un document
numit filiera. Filiera este un titlu la ordin, reprezentand o anumita cantitate de marfa
171
livrata la o anumita data, care se transmite prin gir sau andosare. Filiera se intocmeste
pe loturi sau partizi de marfuri. Toate aceste operatiuni succesive, derularea
contractelor se face prin casele de lichidare de pe langa burse care deconteaza
diferentele de pret, prin cumparatorii intermediari, stabilind profiturile si pierderile.
- Corner -Ring (operatiune speculativa folosita de cumparatorii a la hausse astfel:
la termenele convenite vanzatorii a la baisse pot sa nu-si indeplineasca obligatiile
de livrare atunci cand cumparatorii a la hausse se unesc si achizitioneaza prin
intermediari anumite marfuri disponibile si astfel preturile vor fi stabilite de
cumparatorii a la hausse. Dar o asemenea operatiune presupune fonduri uriase care se
realizeaza prin reunirea cumparatorilor a la hausse intr-o asociatie ad-hoc si prin
implicarea institutiilor de credit.
- Arbitrajul la termen -se realizeaza printr-o cumparare si o vanzare simultana
si reprezinta diferenta de pret dintre doua termene de livrare sau dintre doua piete
- Operatiunile de hedging - sau acoperirea la bursa este o combinatie ce
diminueaza riscurile unor tranzactii reale. Acestea pot fi de vanzare sau de
cumparare. Ca urmare a fluctuatiei preturilor, pierderile la bursa pot fi acoperite
prin tranzactii in sens invers.
La bursa, in situatia cand partile nu-si realizeaza intentiile speculative pana in
ziua lichidarii, termenul poate fi prelungit, prin intermediul urmatoarelor operatiuni:
a) Reportul practical de cumparator constand in obtinerea de credite pentru plata
marfii ce va fi revanduta, intr-o conjunctura mai favorabila, la un pret mai mare;
b) Deportul practicat de vanzator si reprezinta un procedeu invers reportului,
urmarindu-se scaderea pretului
6. Clasificarea burselor
Bursele pot fi clasificate dupa mai multe criterii astfel:
I.Dupa criteriul varietatii tranzactiilor
Burse generate (la care se negociaza marfuri si hartii de valoare)
Burse specializate (la care se tranzaction. grupe de marfuri, anumite produse sau
numai valori)
II.Dupa obiectul lor:
1.Burse de marfuri sau comert care sunt piete pentru produsele fungibile
inrudite calitativ, substituibile si conservabile Acestea pot fi la randul lor:
a) burse generale(care cuprind un nomenclator un larg de marfuri)
b) burse specializate (se utilizeaza numai pentru anumite marfuri)
2.Bursele de valori se impart in:
Burse de efecte (de fonduri) si au ca obiect hartiile de valoare
Burse de devize, care sunt folosite pentru vanzarea si cumpararea de bani straini, ca
mijloc de schimb si de plata
3.Burse pentru operatiuni ajutatoare comertului international, care pot fi:
Burse de asigurari Burse de navlosiri
III.Dupa forma de organizare sunt:
Burse private (infiintate si organizate de particulari) Burse infiintate si
organizate de stat
IV.Dupa admiterea participantilor.
172
Burse la care participarea nu este limitata sau se face pe baza unui bilet de
intrare
Burse la care sunt admisi numai cei care au calitatea de membri
V.Potrivit obiectului tranzactiilor care pot fi marfuri, valori mobiliare, valute,
devize, bursele pot fi grupate in trei grupe:
Burse de marfuri Burse de actiuni si obligatii Burse valutare sau de devize
VI. Dupa obiectul negocierilor bursele sunt de doua feluri:
1 .burse de valori 2.burse de marfuri.
Bursele de valori sunt acele institutii in cadrul carora se vand (negociaza) valori
mobiliare care, datorita faptului ca se negociaza numai la brusa se mai numesc titluri
de bursa. Cele mai mari burse de valori sunt: Stock Exchange din Londra, Stock
Exchange din New York sau cum este ades numita Wall Street dupa numele
strazii unde este situata, bursa din Bruxelles, Amsterdam, Zurich, Milano, Montreal,
Tokyo,etc.

Seciunea 3 Vnzarea prin licitaie
Licitatia este o procedur n cadrul creia se lanseaz oferte de vnzare i
de cumprare, vnztorul urmrind s ofere i s vnd marfa la pretul cel mai
mare, iar cumprtorul urmrind s dobndeasc marfa la ofer preul cel mai
mare mic. Exista deci licitatii intemeiate pe preturi crescatoare si licitatii intemeiate
pe preturi descrescatoare.
Licitatia bazata pe preturi crescatoare consta in comunicarea pe care o
face licitatorul despre lotul de marfuri si pretul nominal de incepere a licitatiei.
Cumparatorii prezenti ridica acest pret, urmarindu-se in permanenta care este ultimul
din cumparatori care a oferit pretul cel mai mare. Marfa se adjudeca aceluia dintre
cumparatori care a oferit ultimul, pretul sau. In ipoteza in care acest pret nu
satisface pe vanzator, regulile stabilite la unele licitatii, permite acestuia sa-si
retraga marfa de la licitatie, urmand ca dupa licitarea celorlalate marfuri sa fie supusa
din nou licitarii..
Licitatia bazata pe preturi descrescatoare are loc prin comunicarea unui
pret maxim de la care se porneste, licitatorul anuntand apoi preturi din ce in ce
mai mici, pana cand unul dintre cumparatori ofera primul, unul din preturile
anuntate, adjudecandu-se astfel marfa.
Licitatiile internationale fac obiectul tranzaciilor pe o piat speciala care
concentreaza oferta si cererea de marfuri netipizate. De aceea licitatiile in raport cu
bursele prezinta o serie de caracteristici:
Mostrele sau marfurile se gasesc la locul unde se desfasoara licitatia
Programul de functionare nu este continuu.
Functia licitatiilor in practica comertului international consta in valorificarea
marfurilor care nu pot fi incadrate in tipurile uzuale folosite la bursa. Datorita
acestui fapt, marfurile supuse licitatiei trebuie sa fie vizionate de catre eventualii
cumparatori.
In ceea ce priveste modul de organizare a licitatiilor, acesta este determinat de
legea tarii unde se tine licitatia, iar in ceea ce priveste legea aplicabila licitatiei,
173
Legea romana (legea nr.105/1992) in art.90 prevede ca "vanzarea prin licitatie, prin
burse sau targuri este supasa legii statului unde are loc incheierea pe aceasta cale a
contractului, afara numai daca legea statului respectiv, admite ca partile sa aleaga
prin acord legea aplicabila si ele au procedat explicit la o asemenea alegere".

1. Clasificarea licitaiilor
Licitaiile se clasdific dupa mai multe criterii:
a) dupa posibilitatile de participare licitatiile se impart in doua grupe:
licitatii deschise sau publice la randul lor pot fi judecatoresti sau benevole,
voluntare), la care pot lua parte orice firma, organizatie, comerciant, etc interesati
licitatii inchise, limitate sau restrictive, la care pot participa numai firmle,
organizatiile invitate de catre organizatori
b) dupa periodicitatea organizarii sunt de doua feluri:
Licitatii periodice (se organizeaza, se desfasoara la anumite perioade)
Licitatii ocazionale (se organizeaza ad-hoc)
c) dupa pozitia sau calitatea organizatorilor licitatiile prezinta mai multe forme
Licitatii pentru vanzari de marfuri
Licitatii pentru cumparare de produse, instalatii si atribuire de lucrari de
constructii montaj
Dupa cum la ele poate participa oricine (orice firma ) ori sunt chemate sa
participe numai anumite firme adica invitate in acest scop, in cadrul comert.
internat.licitatiile sunt de doua feluri:
Deschise (publice)
Inchise
Licitatiile inchise se organizeaza de regula cand este vorba de cumpararea unor
utilaje speciale sau unicate care sunt foarte scumpe si atunci cand prestigiul unor
firme din domeniu, al unor firme specializate, face inutila prezenta altora mai
putin recunoscute. Uneori in cadrul licitatiilor inchise pot exista cazuri
exceptionale, cand organizatorul licitatiei convoaca o singura firma care, de
obicei, detine monopolul producerii unor utilaje, iar cumparatorului ii este
prohibita prin legea tarii sale, incheierea unui contract obisnuit (adica fara
licitatie) pentru achizitionarea de la o asemenea firma a utilajelor care il
intereseaza. Aceasta forma de licitatie este denumita licitatia unica.
Licitatiile inchise sunt folosite pe scara foarte larga, mai ales in tarile in curs de
dezvoltare, contr. incheieate in acest mod fiind duble(numeric) fata de cele
incheiate la licitatiile deschise.
In comertul international licitatiile sunt organizate fie direct de catre firmele
producatoare, ori cele comerciale, fie de catre institutii specializate in acest domeniu.
In tarile in curs de dezvoltare, la organizarea licitatiilor participa, in multe cazuri, si
bancile comerciale care finanteaza firmele cu activitate de comert exterior.
O forma practicata tot mai des de participantii la licitatiile internationale consta in
prezentarea ofertelor lor prin intermediul unor firme din tara unde se
organizeaza licitatia, mai ales ca, in unele tari aceasta forma de oferta (brokeraj) este
obligatorie prin lege.
174
Licitatii pentru vanzari de marfuri
Licitatii pentru vanzari de marfuri sunt cunoscute din antichitate. Denumirea
provine din latina de la audio. Licitatiile pentru vanzari de marfuri sau licitatiile
de export ofera posibilitatea vanzarii marfurilor in conditii avantajoase si permit
obtinerea de credite din partea bancilor.

2. Organizarea licitaiei
Licitatii pentru vanzari de marfuri se instituie de vanzatori, de cumparatori sau de
catre institutiile specializate cum sunt Hudson s Bay Company din Londra,
Nederlandsche Handels Maatshapy din Amsterdam. De regula licitatiile internationale
se organizeaza de agenti specializati, societati comerciale si banci. Agentii
specializati se numesc auction brokers.
Pregatirea licitatiei presupune efectuarea unei publicitati prin anunturi in presa,
tiparirea de prospecte, cataloage, invitatii. Marfurile ce vor face obiectul licitatiei
se expun spre vizionare. Conditiile de livrare redactate de organizatori prevad
conditiile de participare, vizionarea loturilor, atribuirea lor, conditiile de plata,
modalitati de livrare si transport a marfurilor achizitionate si modalitati de solutionare
a litigiilor.
Licitatiile sunt supravegheate de stat (in Franta, belgia, Olanda) si de aceea la
desfasurarea sedintelor participa delegati oficiali numiti de autoritati
(commissaires priseurs in Franta, deurwaarder in Olanda si huissier in Belgia).
In vederea indeplinirii obligatiilor din oferte, ofertantii trebuie sa depuna, de
regula, anumite garantii sub forma unei scrisori de garantie bancara, sau
participantii sunt obligati sa depuna, inainte de licitatie, o cautiune, care in mod
obisnuit este de pana 10% din valoarea ofertei.
Orice licitatie se termina cu adjudecarea marfii catre acela care a castigat licitatia. In
acest caz oragnizatorul, pe baza specificatiei tehnice, transmite comanda ferma catre
furnizor, in cond. de livrare si plata mentionate in "conditiile licitatiei". Furnizorul
verifica daca respectiva comanda corespunde conditiilor de participare la
licitatie, specificatiei tehnice a produselor licitate, conditiilor si modalitatilor de
plata si in urma acestei verificari, remite clientului confirmarea de comanda. Pentru
a se evita eventualele neintelegeri dintre parti se pot incheia contracte scrise.
Celelalte operatii privind derularea contractului (cum ar fi procurarea autorizatiei de
export, remiterea unei copii a contractului la intreprinderea producatoare,
transmiterea dispozitiilor de tarnsport si vamuire pentru export) sunt la fel ca
pentru derularea unui contr. obisnuit de export.

Seciunea 3. Contractele de intermediere in comertul international

Vanzare internationala prin folosirea intermediarilor
Notiuni - tipuri de contracte - reglementari
In conditiile in care pe planul comertului international formele si tehnicile de
realizare a tranzactiilor se diversifica continuu, unele din ele avand un grad ridicat
de complexitate datorita naturii operatiunilor si ariei geografice pe care se
175
desfasoara, in tarile cu economie capitalista intermedierea, ca activitate comerciala
distincta, capata un rol bine definit. Desigur, sfera ei de activitate este in functie si
de natura marfurilor, de legislatia si practica din diferite tari.
Astfel, bunaoara, in Marea Britanie, brokerii constituie asociatii puternice, care
poseda capitaluri insemnate, finantand tranzactiile efectuate prin intermediul lor,
acordand credite cumparatorilor si avansuri exportatorilor, datorita legaturilor pe care
le au cu bancile. De asemenea, unele firme de intermediere create in ultimii ani,
tind la specializarea activitatii de intermediere. Asa se prezinta situatia in cazul
firmei engleze creata in anul 1970, "Overseas Marketing Corporation Ltd.", care
are rolul de agent comercial al intrepr. industriale ce din diferite motive nu-si
creeaza compartimente proprii pentru dezvolt. comertului cu parteneri externi.
In Franta, intermedierea a luat, in ultimul timp, o forma organizata la nivel
macroeconomic. Tot mai multe firme franceze producatoare pentru export recurg,
pentru a patrunde pe noi piete, la serviciile societatilor de comert international
(S.C.I.), reunite in Camera societatilor de comert international, cu sediul in Paris.
Avand birouri de reprezentare in tarile sau zonele vizate, acestea mentin un
contact permanent cu importatorii potentiali, organizeaza actiuni de promovare si
tehnico-comerciale (intalniri de afaceri, expozitii si demonstratii de produse,
participarea la targuri, conferinte, negocieri si redactarea de contracte pentru
care li s-a incredintat mandat, etc.). Exportatorii incheie cu S.C.I, contracte pe
termen mai lung (cel putin 3 ani), care pot fi reziliate daca partile nu realizeaza
venitul scontat; plata serviciilor se face pe baza de comision, care se varsa pentru
contractele de livrare incheiate.
Recugerea la forma de vanzare internationala prin folosirea intermediarilor este
impusa fie de necesitatea de a fi introduse marfuri noi pe anumite piete, fie de
majorarea substantiala a volumului de exporturi, datorita retelei comerciale de care
dispun acestia; in unele tari, potrivit dreptului international, folosirea
intermediarilor autohtoni este obligatorie.
Intermediari in vanzarea internationala pot fi atat persoane fizice care au calitatea de
comerciant, cat si persoane juridice - societati comerciale (inclusiv societatile mixte
de nationalitate straina, cu participare romaneasca).
Tipuri fundamentale de contracte de intermediere
Intermedierea internationala nu dispune intr-o masura suficienta de norme de
drept uniforme; este si motivul pentru care in ultima perioada s-au depus eforturi
in aceasta directie in cadrul Institutului pentru Unificarea Dreptului Privat -
UNIDROIT. Pe aceasta linie, in 1979 a avut loc la Bucuresti Conferinta
diplomatica UNIDROIT pentru adoptarea Conventiei internationale asupra Legii
uniforme a reprezentarii in materia vanzarii comerciale internationale.
In continuare, vom expune principiile generale ale contractelor de intermediere, asa
cum rezulta din dreptul national al tarilor europene, precum si cele consacrate in
dreptul anglo-american.
a) Contractul de mandat comercial a cunoscut o judicioasa reglementare in dr.
roman, fiind preluat din dr. civil al statelor moderne; pe masura ce relatiile
comerciale s-au intensificat, iar reprezentarea in afaceri a devenit o necesitate
176
vitala, institutia mandatului din dr. civil a fost imprumutata de dreptul comercial
care se deosebeste de prima nu prin structura, ci prin functia sa.
Mandatul comercial poate fi definit ca fiind contractul prin care o persoana fizica sau
juridica numita mandatar se obliga catre o alta persoana numita mandant sa
indeplineasca insarcinarea primita in numele si in contul acestuia. Iata deci ca
trasatura esentiala este faptul ca mandatarul nu indeplineste operatiunile de comert in
numele sau, desi in cele mai frecvente cazuri, este un comerciant, ci in numele si
in contul mandantului.
Spre deosebire de mandatul civil, cel comercial se caracterizeaza printr-o serie de
elemente proprii:
- daca in dreptul civil mandatul poate fi legal, juridic sau conventional, mandatul
comercial, in toate cazurile, se naste numai in urma unei conventii (contract), prin
care se stabilesc limitele lui;
- mandatul comerc.este intotdeauna un contr.cu titlu oneros, mandantul avand
oblig. sa retribuie, de regula sub forma procentuala asupra volumului afacerilor
incheiate, serviciile mandatarului;
- mandatul comercial dat pentru o anumita operatie comerciala implica
imputernicirea mandatarului de a face toate actele necesare executarii ei (indiferent
daca partile au prevazut sau nu expres aceasta imputernicire in contractul incheiat);
cu alte cuvinte, in cadrul activitatii sale, mandatarul se bucura de independenta
angajand pe mandant peste prevederile mandatului expres primit, daca asemenea
acte sunt necesare indeplinirii in bune conditii a afacerii care i s-a incredintat;
- daca potrivit dreptului civil revocarea mandatului se poate face de catre mandant
ad nutum, mandatul comercial fiind fundamental pe un interes comun nu poate,
potrivit practicii si doctrinei, sa fie revocat unilateral, decat daca se dovedesc
motive intemeiate; in caz contrar, revocarea fiind socotita ca un abuz de drept, cel
vinovat poate raspunde pentru daunele provocate partii lezate.
b) Contractul de comision este o forma de intermediere mult utilizata intr-o serie
de domenii comerciale, fiind reglementata de codurile comerciale ale tarilor
capitaliste care au adoptat sistemul francez si cel vest-german. Trasatura esentiala
a contractului de comision, care il deosebeste de contractul de mandat, consta in
faptul ca comisionarul efectueaza operatiunile comerciale incheind actele juridice in
numele sau, dar in contul comitentului. Ca si la contractul de mandat, contractul de
comision prezuma existenta a doua persoane: comitentul - persoana reprezentata;
comisionarul - persoana care reprezinta pe comitent si are calitatea de comerciant
independent.
Operatiunile de comision fac obiectul activitatii comerciale a unor firme proprii
comerciale. Comisionarul poate avea sediul sau fie in tara exportatoare, fie in
tara importatoare; el poate primi insarcinari din partea comitentului, fie ca sa vanda,
fie ca sa cumpere anumite marfuri.
Operatiunile de vanzare-cumparare nu constituie unicul obiect de activitate al
comisionarului; aceasta forma de intermediere cunoaste o raspandire deosebita si
in domeniul expeditiilor si transportului international. Complexitatea unor
asemenea operatiuni a impus specializarea acestei activitati pe plan international
177
functionand redutabile firme de expeditii si transport care activeaza in baza
contractului de comision incheiat, de regula, cu expeditorii marfurilor.
Lucrand in nume propriu operatiunile de intermediere datorita reprezentarii
indirecte a comitentului pot ramane secrete; operatiunea poate fi perfect incheiata fara
ca vanzatorul initial si cumparatorul final sa se cunoasca. Aceasta trasatura
proprie contractului de comision implica o raspundere mai mare a comisionarului,
fata de cea a mandatarului; in cazul in care comisionarul se constituie printr-o clauza
speciala garant al tertei persoane cu privire la executarea contractului perfectat,
raspunderea din conventia de incredere, astfel incheiata, opereaza ca orice
raspundere contractuala, comitentul fiind aparat de riscurile care pot decurge din
executarea necorespunzatoare a tranzactiei respective.
Din faptul ca comisionarul lucreaza in nume propriu mai rezulta o caracteristica
specifica acestui contract: comisionarul este parte in contractul incheiat cu terta
persoana, avand o garantie constituita din privilegiul pe care il are asupra
marfurilor detinute in contul comitentului.
Asa cum se remarca in literatura de specialitate, prin functiile sale contractul de
comision corespunde unor exigente ale comertului international:
Prin privilegiul pe care il are comisonarul asupra marfurilor apartinand
comitentului, se realizeaza o garantie a creantelor pe care le-ar putea avea asupra
acestuia din urma;
prin mentinerea comisionarului in contractul incheiat cu participarea lui ca
intermediar, se garanteaza executarea acestuia; ambele functii contribuie deci la
intarirea creditului - nerv central al operatiunilor comerciale contemporane.
c) Contractul de consignatie. Adeseori, conditiile pietei necesita ca, indeosebi,
comionarul din tara importatoare sa dispuna de un stoc din marfurile cu
vanzarea carora este insarcinat. In acest caz, comisionarul devine consignatar, iar
comitentul care-i trimite marfurile se numeste consignant. Prin crearea de depozite
de consignatie se tinde la accelerarea desfacerii, deoarece comisionarii-consignatari
din tara importatoare au o retea proprie de desfacere.
Contractul de consignatie, ca forma particulara a contractului de comision, este
reglementat de legislatia comerciala a tarilor capitaliste cu scopul de a apara
interesele consignantului, de a-i asigura dreptul de proprietate asupra marfurilor
pe care le-a expediat, pana in momentul vanzarii lor, iar dupa aceea asupra
contravalorii lor.
In contractul de consignatie se stabileste valoarea si sortimentul marfurilor, modul de
comercializare si, in functie de vanzarile efectuate, comisionul. Pentru a se apara de
pierderi, consignantul isi rezerva dreptul de proprietate asupra marfurilor, pana
in momentul vanzarii lor si chiar pana la incasarea si depunerea sumelor in contul sau.
d) Contractul de agency. Dreptul anglo-american nu cunoaste contractul de
mandat comercial si nici pe cel de comision; corespunzator acestor institutii juridice
in dreptul la care ne referim exista institutia juridica numita agency, care
reglementeaza toate formele de intermediere.
In mod curent, prin agency se intelege raportul juridic care ia nastere si in virtutea
caruia o persoana numita the agent actioneaza, incheind anumite acte juridice
178
sau indeplinind prestatii materiale, din imputernicirea unei alte persoane numita
the principal. Mentionam ca reprezentarea nu este de esenta contr. de agentie, ci de
natura lui. In afara de cateva cazuri de speta, in care purtarea agentului lasa sa se vada
ca a lucrat pe contul lui, practica judiciara engleza admite insa intotdeauna dovada -
chiar in lipsa oricarei mentiuni in acest sens - ca un contr. a fost incheiat de catre
una din parti in calitate de agent al unei terte pers., fie in numele si pentru aceasta, fie
numai in contul ei.
Institutia agency se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi proprii: poate lua
nastere prin conventia partilor sau ca rezultat al unei prezumtii legale, asa cum
se intampla in cazul in care comandantul unei nave vinde unele marfuri perisabile
pentru a salva valoarea lor, in contul proprietarului; in functie de starea de dependenta
a agentului fata de principal, respectiv al controlului pe care il exercita acesta din
urma, primul poate fi agent-servant sau independent contractor agent; agentul se
obliga sa actioneze pentru principal, notiune in care se include atat efectuarea de
acte juridice, cat si prestarea unor servicii manuale (manual service); ca si in
cazul mandatului sau comisionului, agent poate fi atat o persoana fizica, cat si una
juridica, avand facultatea ca prin actiunile sale sa creeze in sarcina principalului
raspunderi contractuale.
Raporturile juridice de agency au o mare raspandire in domeniul comertului
international si iau nastere, de regula, din contracte de agentie, in care se
regasesc elemente ale mai multor institutii de drept printre care: reprezentarea,
mandatul, contractui de munca, contractul de antrepriza, gestiunea de afaceri, etc.
(64; 347). In afara de contract, raportul de agency mai poate lua nastere si dintr-o
singura intelegere (agreement), fara consideration (contraprestatie), fapt care
inseamna ca actiunea intreprinsa de agent este gratuita.
Ca si in cazul contractului de reprezentare, agentii pot fi: general-agent si special-
agent (care este imputernicit sa efectueze numai anumite acte si, de regula, fara
continuitate).
In cadrul unui raport de agency imputernicirea pe care principalul o da agentului de
a-1 reprezenta poarta numele de authority, iar actul prin care se acorda aceasta
imputernicire se numeste authorization, act care corespunde in dreptul nostru cu
procura.
e) Contractul de trust are ca obiect un raport fiduciar referitor la drepturi
patrimoniale, in virtutea caruia o persoana, numita setlor, transmite un bun unei alte
persoane numita trustee, care se obliga sa dispuna de bunul respectiv in folosul
unei a treia persoane, numita cestui que trust (beneficiar), in conditiile stabilite. In
practica noastra de comert exterior, se apeleaza la aceasta institute, in special in
domeniul bancar. Astfel, bunaoara, B.R.C.E. transmite o cambie unei banci straine
corespondente (devenita banca trustee), cu ordinul de a fi predata unui partener de
afaceri al unei intreprinderi de comert exterior, contra documentelor de livrare a
unor marfuri determinate.



179
1. CONTRACTUL DE MANDAT COMERCIAL
Mandatul comercial este contractul prin care o persoana -mandatar- se obliga
catre o alta persoana numita mandant, sa indeplineasca o insarcinare primita in numele
si in contul acestuia.
Elementele proprii care individualizeaza mandatul comercial de madatul obisnuit
sunt urmatoarele:
- mandatul comercial poate fi numai conventional;
- reprezentarea este de natura contractului si nu de esenta lui;
- mandatul comercial este intotdeauna un contract cu titlu oneros,
- mandatul este imputernicit de a face toate actele necesare execut.operat. cu care a
fost insarcinat;
- mandatul comercial se revoca numai pentru motive intemeiate.
Acest contract este folosit in activitatea de intermediere a agentilor, acestia avand
functia de reprezenta accidental sau continuu, interesele mandantului lor.
Agentul este un intermediar imputernicit sa mijloceasca in strainatate tranzactii
comerciale. Activitatea sa este independenta, are caracter profesional si de
durata, raporturile dintre parti avand la baza un interes comun.
Agentul comercial poate actiona ca mandatar cu sau fara reprezentare. In calitate de
mandatar cu reprezentare, agentul negociaza si incheie operatiuni comerciale. Ca
simplu mandatar el transmite ofertele si comenzile primite mandantului, care va
decide asupra lor.
Reprezentantul este un agent caruia o firma producatoare sau comerciala, din tara sau
din strainatate, ii incredinteaza desfacerea curenta a marfurilor sale.
Prin contr. de reprezentanta se stabileste ca reprezentantul sa se ocupe cu
plasarea marfurilor, sa ia masuri pentru a crea conditii cat mai favorabile si sa
reprezinte interesele reprezentantului.
Agentul reprezentant poate avea si obligatia de a transmite informatii comerciale
curente, de a organiza propaganda si reclamma in tara importatoare, de a inchiria
mijloace de transport si de a apara drepturile asupra brevetelor, patentelor si marcilor
de fabrica.
Curtierul este un intermediar ce se ocupa cu mijlocirea incheierii contractelor prin
punerea in legatura a celor doi parteneri. Acesta isi desfasoara activitatea pe baza
unor ordine izolate, fara a avea relatii contractuale de durata. El nu incheie
personal contractul, ci numai constata perfectarea lui, pe baza consimtamantului
exprimat de parti. In practica dovada incheierii se face prin inregistararea efctuata
de intermediar (Bursa are un local propriu in care se reunesc cu regularitate, la
intervale de timp scurte, de obicei zilnic, reprezentantii comertului si ai bancilor,
precum si alte personae participante la afaceri - agentii de bursa - care potrivit
dreptului anglo-american sunt numiti brokeri (cei care lucreaza in contul unei
firme, jobberi, numiti astfel cei ce lucreaza pe cont propriu; potrivit dreptului
francez asemenea agenti se numesc courtieri, iar la bursele germane borsenmakler.)
Ca intermediari pot lucra si doi curtieri din partea ambelor parti. In principiu curtierul
nu poate fi cumparator sau vanzator al marfurilor tranzactionate.

180
2. CONTRACTUL DE COMISION
Comisionul este un contract prin care o persoana numita comisionar, se obliga, din
insarcinarea altei persoane numita comitent, sa efectueze operatiuni comerciale
incheind acte juridice.
Contr. de comision reprezinta o forma comerc. a reprezentarii si se poate incheia
in doua forme:
a) comisionarul sa lucreze in nume propriu, dar in contul comitentului;
b) comisionarul sa actioneze in numele comitentului.
Comisionul comercial are urmatoarele trasaturi:
- existenta relatiilor de madat in raporturile dintre comisionar si comitent;
- comisionarul care a lucrat in numele comitentului apare ca un adevarat
mandatar fara a stabili raporturi juridice intre el si tert;
- comisionarul care a actionat in nume propriu, are calitatea de parte in raportul
perfectat cu tertul, garantand executarea contractului;
- privilegiul comisionarului asupra bunurilor incredintate ca o garantie a
creantelor impotriva comitentului.
In practica comertului international, contractul de comision este folosit in
vanzarea-cumpararea de marfuri, in domeniul transporturilor si in operatiunile asupra
valorilor imobiliare.
Comisionarul este acea persoana care are sarcina de a vinde sau de a cumpara
anumite marfuri. El poate avea sediul in tara exportatoare sau importatoare. Marfurile
nu pot fi valorificate de comisionar decat in conditiile stabilite prin contract. Partile
prin acordul lor, fixeaza o limita de pret, conform intereselor lor. Ca masura de
siguranta impotriva eventualelor riscuri, comitentul poate inscrie in contract clauze
privind garantarea stocului de marfuri din depozitul din strainatate si decontarea
sumelor incasate din valorificarea marfurilor. Daca valorificarea marfurilor se poate
face si pe credit, comisionarul va raspunde si de achitarea ratelor de catre
cumparator. In atare caz el are dreptul la o suma suplimentara numita delcredere.
Consignatarul
Uneori cerintele pietii impun ca in tara importatoare, comisionarul sa primeasca in
depozit marfuri in consignatie, devenind astfel consignatar, iar comitentul
devenind consignanat.
Contractul de consignatie este reglementat ca o forma particulara a contractului de
comision.
Prin contr. de consigantie se urmareste accelerarea desfacerii si apararea
intereselor consignatarului.
Consignatarul isi rezerva intotdeauna dreptul de proprietate asupra marfurilor
trimise, pana in momentul vanzarii sau depunerii in cont a contravalorii marfii.

3. CONTRACTUL DE AGENCY
Prin acest contract o persoana numita agent, se obliga sa actioneze in contul unei alte
persoane, numita principal sau patron.
Deoarece in dreptul anglo-amaerican, nu exista o reglementare a contractului de
mandat comercial sau a contractului de comision, institutia intermedierii se
181
realizeaza pe baza contractului de agency, atunci cand are loc o intelegere numita
agreement.
Contractul de agency (agentie) se incheie prin acordul partilor sau poate fi
rezultatul unei prezumtii legale, stabilite in favoarea tertilor.
Agentul indeplineste acte juridice si prestatii materiale sub controlul principalului.
El actioneaza pe seama sau in interesul principalului, in baza unei imputerniciri
numite authority. Aceasta imputernicire pate fi reala sau aparenta.
In functie de controlul pe care-1 are principalul, agentul poate fi agent-servant sau
independent contractor-agent.
Contractul de agency (de agentie) indeplineste functiile atat ale madatului, cat si ale
comisionului, principalele obligatii ale partilor fiind urmatoarele:
-agentul are indatorirea sa actioneze potrivit promisiunii facute;
-ele trebuie sa livreze numai in interesul principalului si sa respecte instructiunile
primite;
-in cazul in care este platit, el are obligatia de a depune o anumita competenta si
diligenta;
-principalul este tinut sa furnizeze agentului informatii necesare si sa plateasca
suma stabilita pentru serviciile prestate;
-pentru serviciile efectuate de agent, in limitele imputernicirii sale, principalul are o
raspundere atat contractuala, cat si una delictuala. In ceea ce privesc delictele civile,
principalul raspunde numai pentru actele comise de un agent-servant.
Agentii comerciale care lucreaza pe baza contr. de agency sunt brokerii si factorii.
Brokerul este un agent comercial care-si desfasoara activitatea in numele
principalului. Ca reprezentant al acestuia,el incheie tranzactii comerc.fara a avea
posesia si controlul bunurilor negociate.
Firmele de brokeri asigura desfacerea marfurilor, ofera garantia executarii
ordinelor primite, calitatea corespunzatoare a marfurilor si finantarea
tranzactiilor efectuate si in schimbul unei taxe suplimentare garanteaza si realizarea
tranzactiei.
(Bursa are un local propriu in care se reunesc cu regularitate, la intervale de timp
scurte, de obicei zilnic, reprezentantii comertului si ai bancilor, precum si alte
personae participate la afaceri - agentii de bursa - care potrivit dreptului anglo-
american sunt numiti brokeri (cei care lucreaza in contul unei firme, jobberi,
numiti astfel cei ce lucreaza pe cont propriu; potrivit dreptului francez asemenea
agenti se numesc courtieri, iar la bursele germane borsenmakler)
In Anglia si Statele Unite brokerii formeaza asociatii comerciale dupa marfurile pe
care le intermediaza; aceste firme asigura desfacerea de marfuri s.c.l.aratate mai sus
pentru matrii prime cum ar fi lemenul, cauciucul, etc.
Factorul este un intermediar care lucreaza in nume propiu, la fel ca si
comisionarul. Activitatea sa consta in vanzarea bunurilor incredintate de
principal; asupra acestor bunuri factorul are un drept de posesie si control, iar
vanzarea produce efecte asupra tertilor de buna credinta, autorizarea proprietarului
fiind prezumata.

182
Seciunea 4 Contractele de transfer de tehnologie in comertul international
Dezvoltarea schimburilor comerciale a dus la aparitia unor contracte de tip nou in care
elementul esential nu mai sunt marfurile, de aceasta data, ci inteligenta umana,
cunostintele sale, procedeele tehnice, in termeni generici: transferul sau schimbul
de tehnologie etc.
In practica putem intalni un contract al carui obiect principal sa fie transferul de
tehnologie si atunci avand in vedere natura juridica, ele prezinta mai multe forme,
dupa cum urmeaza:
1- Contractul de licenta 2 -Contractul de know-how 3 -Contractul de consulting -
engineering

1. CONTRACTUL DE LICENTA
Prin contractui de licenta, titularul unui brevet numit licentiator, transmite unui
beneficiar numit licentiat, dreptul de folosinta al unei inventii.
Acest contract prezinta are un caracter intuitu personae intracat se incheie in
vederea calitatilor personale ale licentiatului si in lipsa unei prevederi exprese, este
un contract incesibil.
Obiectul contractului este dat de acordarea dreptului si autorizarea folosirii
licentei. Acest contract nu implica un act de dispozitie asupra dreptului exclusiv
de brevet. Licentiatorul transmite numai folosinta dreptului de exploatare, care
poate fi totala sau partiala.
In functie de intinderea drepturilor care se atribuie prin contract, licenta poate fi de
doua feluri:
a)licenta exclusiva, prin care licentiatorul renunta la posibilitatea de a mai acorda
alte licente, licentiatul avand un drept exclusiv de utiliozare a inventiei.
In functie de caracterul lor licentele exclusive, pot prezenta mai multe forme si anume:
-licente nelimitate (depline), atunci cand licentiatorul beneficiaza de exclusivitate
pe toata durata de valabilitate a brevetului;
- licente limiate, cand dreptul de folosire a inventiei, desi este exclusiv, prezinta unele
ingradiri
b)licenta neexclusiva sau simpla prin care licentiatorul are dreptul de a utiliza
sau transmite brevetul, iar licentiatul de a folosi inventia in conditiile convenite.
Licentele neexclusive pot fi la randul lor neeclusive depline si neexclusive limitate.
Obligatiile partilor
1. Licentiatorul are obligatia de a asigura beneficiarului o exploatare optima a
inventiei si de a garanta existenta dreptului acordat
2. Licentiatul are obligatia sa foloseasca inventia in conditiile stabilite si sa
plateasca pretul.
In contractul de licenta pretul se poate plati prin folosirea mai multor modalitati si
anume: o suma forfetara integrala; o suma globala initiala; un procent (royalty) aplicat
la valoarea productiei sau a vanzarilor; ori sume suplimentare pentru
compensarea diferentelor.
Contractul de licenta poate inceta datorita urmatoarelor situatii:
- la expirarea duratei pentru care a fost incheiat
183
- la intrarea inventiei in domeniul liberei concurente, dupa perioada stabilita de lege.
Prin incheierea contractului de licenta (licentiatorul) are urmatoarele avantaje:
- evita barierele vamale sau masurile restrictive cu caracter netarifar
- repartizarea zonelor de desfacere si inlaturarea concurentei de piata
- stimularea exporturilor de utilaje, masini si materii prime
- valorificarea rezulattelor cercetarii precum si a potentialuilui de proiectare
- obtinerea de participatii directe la beneficiile obiectivelor realizate licentiatul are
urmat. avantaje:
- realizarea de economii valutare prin reducerea importurilor de marfuri similare sau
identice
- introducerea unei tehnici avansate
- asimilarea unor produse tehnice complexe
- promovarea exporturilor de marfuri de produse sub licenta
(vezi sediul materiel in dreptul roman)

2CONTRACTUL DE KNOW - HOW
In doctrina notiunea de know-how este definita printr-o multitudine de formulari
care cuprind criterii diferite. Indiferent de acceptiunea folosita elementele unui
know-how sunt urmatoarele:
-dexteritatea (abilitatea) tehnica, incluse in abilitatea generala a unui tehnician
datorita aptitudinilor si ingeniozitatii sale
-experineta tehnica ca urmare a unei practici indelungate, implicand solutionarea
problemelor. Acest element implica un grad mai inalt de activitate intelectuala, ca de
exemplu in informatica unde prezinta o mai mare importanta modul de a se servi de
masini, programarea ideilor ce se introduc - software - decat masinile insesi -
hardware.
-cunostintele tehnice ce pot cuprinde o gama larga, variabila d.p.v. al aportului
intelectual. De exemplu in cazul in care diversele elemente componente ale unui
procedeu tehnic, au fost deja publicate, dar ansamblul sau combinarea acestora nu a
fost adusa inca la cunostinta generala, divulgarea lui catre o alta intreprindere de
catre o persoana poate constitui o incalcare a obligatiilor de a pastra secretul de
serviciu cu toate consecintele ce decurg din aceasta actiune (breach of confidence).
Dar cunostintele tehnice ca element al know how-ului nu se limiteata la domeniul
industrial, ci au importanta si in alte domenii cum ar fi in administrarea
(magazinele pot fi amenajate intr-o gama infinita de combinatii, iar observatiile de
merchandising o vor arata pe cea mai satisfacatoare, publicitatea poate fi in cele mai
diferite feluri etc.)
-procedeele de aplicare, metode tehnici ori mijloace in scopul obtinerii unui rezultat;
ele pot fi brevetabile sau nebrevetabile, imprejurare in care pot constitui un
element de know-how.
Contr.de know-how reprezinta calea specifica de transmitere a tehnologiei,
procedeului sau cunostintelor de tehnice de specialitate, completat cu asistenta teh.
Asemenea cunostinte teh. nebrevetate, dar transmisibile, prezentand numai o noutate
numai relativa si subiectiva, se numesc know-how.
184
Formula know-how provine de la expresia americana "the know-how to do it" care
in limba franceza se exprima prin le fait de savoir comment s*y prende" (mai scurt
savoir-faire) adica "faptul de a sti cum sa procedezi" Sediul materiei: ......
Obiectul contractului este dat de transmiterea de cunostinte tehnice, de informatii si
de documentatii de la cele mai simple pana la procedee si tehnologii complexe.
Transmiterea know how-ului de la titular la beneficiar se poate face in mai multe
moduri:
1. trimiterea documentatiei (planuri, desene, manuale, formule)
2. furnizarea de material sau unei parti din material incorporand know-how-ul
3. primirea de tehnicieni de la beneficiar, spre formare si specializare in uzina
transmitatorului, aceasta fiind solutia cel mai des intalnita.
Efectele contractului
In privinta efectelor contractului de know-how trebuie invederat inconvenientul
provocat de faptul ca nu exista brevet si in consecinta daca beneficiarul a primit
know how-ul, acesta nu mai poate fi retras, chiar daca beneficiarul nu mai vrea sa
plateasca redeventele.
Furnizorul sau transmitatorul are obligatia in principal de:
- a transmite cunostintele tehnice;
- de a da garantii asupra rezulatului
- de a asigura asitenta tehnica
- de a garanta dreptul exclusiv de folosinta
- dreptul de folosire a marcii sale de fabrica
Beneficiarul sau dobanditorul are urmatoarele obligatii: - plata pretului; - pastrarea
secretului; - mentinerea calitatii produselor obtinute.
Plata unui know-how poate consta in bani in produse sau in alte cunostinte tehnice.
Atunnci cand contravaloarea know-how-ului se achita in bani, plata se face
printr-o suma globala, o suma forfetara, sau prin cote parti din valoarea productiei
rezulate.
Contractul poate contine diferite clauze privind obligatii reciproce sau unilaterale,
cum ar fi:
- raspunderea pentru neexecutarea obligatiilor contractuale
- regimul taxelor fiscale
- comunicarea eventualelor modificari, perfectionari aduse obiectului contractului

3CONTRACTUL DE CONSULTING ENGINEERING
Consulting-ul consta in studierea si cercetarea pentru un anumit beneficiar, a
posibilitatilor tehnice si comerciale, in baza stadiului actual al stiintei si practicii, intr-
un anumit domeniu si acordarea corespunzatoare de asistenta tehnica. Ca
activitate de acordare a consultatiilor, cuprinde o sfera larga de operatiuni, activitate
ce se suprapune cu interesele beneficiarului, consultantul propunand doar solutii, fara
a putea lua decizii.
Engineering-ul este un complex de operatiuni prealabile sau concomitente de
conceptie si elaborare, precum si de coordonare si executare a proiectelor si
lucrarilor pentru realizarea unui obiectiv.
185
Operatiunile de engineering se realizeaza in acdrul a doua faze si anume:
faza de studii, care include cercetarile in baza carora se elaboreaza un proiect, studii
preliminare sau prestudii;
faza de executie si anume lansarea comenzilor, procurarea materialelor,
montaj, constructii, receptii, punerea in functiune,etc.
Consulting-engineering-ul este o activitate de natura intelectuala care se
concretizeaza, in principal, in furnizarea de solutii sau studii tehnice, acestea
reprezeentand rezultatul unor cercetari rationale (operation research), oferind
partenerului contractual posibilitatea de a lua decizii obiective si eficiente.
Notiunile de consulting si engineering se folosesc impreuna dar si separat, fiecare
activitate in parte reprezentand trasaturi proprii. In principal aceste activitati se
desfasoara de ingineri si tehnicieni care sunt grupati in societati sau organizatii
de specialitate.
Astfel ei sunt grupati in :
-Societati autonome, care sunt organizatii sau cabinete de ingineri consultanti; gradul
lor de autonomie fiind determinat de aportul adus de bancile sau firmele
industriale care participa la capitalul social.
-Societati integrate care depind nemijlocit de firmele industriale, fiind filiale sau
servicii de studii ce lucreaza pentru terti. Prin activitatea lor, societatile integrate
indeplinesc si serviciile care sunt premergatoare incheierii operatiunilor comerciale
internationale.
Clasificare
In functie de obiectul lor, societatile se pot grupa in modul urmator:
-societati de proiectare si constructii; -societati specializate in conducerea activitatii
intreprinderilor, -societati de cercetare
Cadrul juridic al activitatii de engineering
Desi gama contractelor prin care se realizeaza activitatea de engineering este atat de
vasta, s-ar putea desprinde cateva tipuri de contracte incheiate in acest scop:
- contractul "la cheie" este cel in virtutea caruia furnizorul ii livreaza clientului
intreaga instalatie contractata in stare de functionare fara ca la randul sau clientul sa
fi contribuit cu ceva, deci fara nici o alta obligatie din pareta acestuia decat aceea de a
plati pretul.
Un atare "contract" unitar prin obiectul si scopul sau, cuprinde in realitate mai
multe contracte sau feluri de contracte precum:
- contract de vanzare cumparare (la export sau import)
- un contract de licenta asupra unor brevete sau pentru transmiterea know how-ului
care ar avea ca obiect dreptul de folosinta asupra brevetelor vanzatorului sau
dreptul de a folosi khnow how-ul acestuia
- un contract de locatie de servicii avand ca obiect asistenta tehnica acordata de
catre vanzator
- un contract de imprumut pentru creditul acordat de catre vanzator.
Desi practica internationala cunoaste asemenea contracte, in fapt, ele sunt rare, din
mai multe considerente.

186
Seciunea 6 Contractele de finanare
1 .Contractul de factoring; 2.Contractul de leasing

1. CONTRACTUL DE FACTORING
Definitie. Precizari preliminare:
Contractul de factoring este acel contract prin care o persoana, numita aderent,
cedeaza dreptul asupra creantelor sale comerciale unei alte persoane, numite factor,
care se obliga sa preia activitatea de incasare in schimbul unei remuneratii.
In dr. roman, contr. de factoring este definit astfel:,,Factoring-ul este un contr.
incheiat intre o parte, numita aderent, furnizoare de marfuri sau prestatoare de
servicii si o soc. bancara sau institute financiara specializata,denumita factor, iar
aderentul cedeaza factorului, cu titlu de vanzare, creantele nascute din vanzarea
de bunuri sau prestarea de servicii catre terti" (art.6, alin.2,lit b din Lg.nr.469 din 9
iulie 2002 cu privire la unele masuri pentru intarirea disciplinei contractuale).
Aderentul cedeaza factorului creantele rezultate din vanzarea unor bunuri,
executarea unor lucrari sau prestarea unor servicii, materializate in facturi, iar
factorul ii plateste valoarea creantelor acceptate, urmand sa le incaseze la
scadenta. In aceste conditii, factorul se subroga in dr. aderentului, asumandu-si si
riscul insolvabilitatii clientilor (debitorilor) aderentului. In ceea ce il priveste pe
debitor, acesta trebuie sa aiba calitatea de comerciant. De asemenea, se impune ca
facturile ce sunt cedate factorului sa nu fi fost refuzate sau acceptate cu rezerve de
catre debitori.
Contractul de factoring reprezinta o forma speciala de creditare pe termen scurt ce
presupune vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii, o clientela stabila, creante
pe termen scurt si creditul acordat de catre factor. Transmiterea creantelor catre
factor se realizeaza prin intermediul unei subrogari conventionale. Prin simpla
transmitere a facturilor, fara vreo alta formalitate, decat notificarea catre debitor,
factorul devine proprietarul creantelor acceptate si dobandeste toate drepturile si
garantiile fara a beneficia de o actiune de regres impotriva aderentului. Totusi,
prin exceptie, in cazul inexistentei totale sau partiale a creantelor, factorul are o
actiune in repetitiune a platii nedatorate.
Astfel, in baza unui contr. de factoring, factorul isi ia asupra sa numai riscul
insolvabilitatii debitorilor, nu si alte riscuri ce ar tine de domeniul asigurarii
marfurilor sau al fidejusiunii ori de incorectitudinea comerciala sau administ. a
aderentului. In aceste conditii, pentru a preveni o atare situatie de risc, factorul
retine o suma reprezentand o parte din valoarea facturilor (de circa 10%).
Opozabilitatea catre terti a transmiterii creantei este subordonata cunoasterii de
catre debitor a cesiunii intervenite. In acest sens, aderentul are obligatia de a-1 notifica
pe debitor cu privire la aceasta operatiune.
Partile contractului:
Contr. de factoring implica participarea a trei persoane:
1.Aderentul, care este un vanzator de bunuri sau un furnizor de servicii;
2.Factorul, deci cesionarul creantelor, care este, de obicei, o intreprindere
specializata in acest domeniu. In acest sens, Legea nr. 469 din 9 iulie 2002 cu
187
privire la unele masuri pentru intarirea disciplinei contractuale aminteste, in mod
implicit, ca factor poate fi doar o societate bancara sau o institutie financiara
specializata in domeniu;
3.Clientul, adica persoana ce cumpara bunurile vandute de catre aderent sau
beneficiaza de serviciile prestate de catre acesta.
In factoringul international participa, de regula, doi factori, unul din tara
exportatorului si unul din tara importatorului. In aceste conditii, factorul la
export cedeaza coresondentului sau creantele pe care aderentul le are asupra
importatorilor straini, iar factorul la import, in situatia in care le accepta, le preia si
continua activitatea de incasare.
In relatiile create de factoringul international, problema opozabilitatii catre terti a
cesiunii creantelor se complica prin interventia normelor de drept international
privat referitoare la legea aplicabila, fie ca este vorba despre pactum de lege utenda,
si deci de normele ce carmuiesc alegerea legii aplicabile, fie ca legea aplicabila
trebuie determinata in lipsa unei stipulatii a partilor (electio juris). Situatia se
complica si din cauza ca este vorba, in realitate, de doua cesiuni de creante, una
efectuata de catre aderent catre factorul la export si cealalta de catre acesta din
urma catre factorul la import. In aceste conditii, s-ar putea ca ambele cesiuni sa
nu fie carmuite de aceeasi lege, ci de catre legi diferite, care prevad conditii diferite.
In acest caz se pune problema de a sti daca nerespectarea prevederilor uneia dintre
legi afecteaza si validitatea celeilalte cesiuni aflate sub imperiul altei legi.
Caractere juridice:
Contractul de factoring, la fel cu majoritatea contractelor de comert international,
este un contract bilateral, consensual, comutativ, cu titlu oneros si cu executare
succesiva. In plus fata de trasaturile mentionate, contractul de factoring mai prezinta
si un caracter intuitu-personae, in ceea ce il priveste pe aderent. In literatura de
specialitate s-a avansat si ideea potrivit careia contractul de factoring, in majoritatea
cazurilor, ar fi si un contract de adeziune la clauzele impuse de catre factor. De
asemenea, acest contract cuprinde de obicei si o clauza de exclusivitate in
favoarea factorului, caruia aderentul ii cedeaza totalitatea creantelor sale.
Contractul de factoring indeplineste un dublu rol: de instrument de finantare pe
termen scurt (aderentul incaseaza imediat valoarea facturilor sale, beneficiind de
capitalul necesar pentru desfasurarea activitatii comerciale si, implicit, de o
crestere a cifrei de afaceri) si de instrument de gestiune comerciala (aderentului
ramanandu-i numai sa tina evidenta contului de factoring).
Origine:
Originea contr.de factoring o intalnim in practica participantilor la activitatea de
comert din Anglia secolului al XVIII-lea. Ulterior, aceasta operatiune juridica a
dobandit o amploare deosebita in S.U.A., in conditiile expansiunii comertului cu
coloniile. Contr. de factoring a fost pentru prima data reglementat in dreptui
nord-american, prin The Factoring Act, din 1889 si mai apoi printr-o lege speciala
din anul 1923. In sfarsit, in The Uniform Comercial Code au fost incluse dispozitii
speciale menite sa faciliteze operatiunile efectuate prin intermediul factoring-ului.
188
Factoring-ul este tot mai mult utilizat in diferite tari europene, chiar impotriva
legislatiilor care nu sunt de natura sa ii inlesneasca in mod efectiv dezvoltarea.
In majoritatea legislatiilor, operatiunile de factoring sunt supuse dispozitiilor
prevazute de legile civile referitoare la cesiunea de creanta sau la subrogarea
conventionala. Pentru a facilita dezv.operatiunilor de factoring, in unele legislatii
s-au simplificat procedurile de opozabilitate a cesiunii si de transmitere a
creantelor. Astfel, in unele sisteme de drept, incunostintarea debit. se poate face
chiar si printr-o simpla scrisoare. De asemenea, in unele legislatii se permite ca
insasi facturile sa poata fi transmisibile.
Natura juridica:
Contractul de factoring constituie un contract original si complex, ce prezinta
elemente comune cu cesiunea de creanta si cu subrogatia conventionala, dar si
asemanari cu imprumutul, mandatul comercial, scontul si operatiunea de asigurare
a creditului.
Totusi, contractul de factoring nu poate fi identificat cu nici una dintre aceste
operatiuni mentionate. Astfel, in timp ce mandatarul se obliga sa transmita
mandantului numai sumele incasate efectiv, in cazul contractului de fatoring,
factorul se obliga sa plateasca intreaga valoarea a creantelor aderentului asupra
clientilor sai. De asemenea, spre deosebire de mandatar, factorul isi asuma riscul
insolvabilitatii debitorilor. In cazul operatiunii de scont, se cedeaza o creanta
izolata, iar tertul este intotdeauna solvabil, imprumutatul garantand acest fapt, in
timp ce in cazul contractului de fatoring, de regula este stipulata o clauza de
exclusivitate pentru toate operatiunile (cel putin pentru cele dintr-o anumita tara),
iar factorul suporta riscul insolvabilitatii debitorilor. De asemenea, daca in cazul
scontului, imprumutatul garanteaza succesul operatiunii, in cazul contr.de fatoring,
acesta nu garanteaza decat existenta creantelor.
In aceste conditii, factoring-ul se dovedeste a fi un contract comercial sui -
generis care utilizeaza tehnici moderne, de natura a facilita expansiunea
comertului international.
Reglementare:
In dreptul intern nu avem o reglementare explicita a contractului de factoring.
Totusi, legiuitorul aminteste de existenta acestei operatiuni juridice in cuprinsul Legii
nr. 469 din 9 iulie 2002 cu privire la unele masuri pentru intarirea disciplinei
contractuale.
Astfel, art. 6 al acestui act normativ stipuleaza ca:
,,Partile contractante pot realiza platile prin utilizarea urmatoarelor instrumente de
plata garantate si/sau mecanisme de mobilizare a creantelor:
a) ordin de plata;
b)cec, certificat conform Legii cecului nr. 59 din 1934, cu modificarile ulterioare;
c) cambie si bilet la ordin, avalizate de o societate bancara si acceptate in
prealabil de obligatul principal, conform Legii cambiei si biletului la ordin nr. 58 din
1934, cu modificarile ulterioare;
d) forfetare sau factoring".
189
De asemenea, legiuitorul schiteaza o definitie a factoring-ului in art. 6, alin. 2, lit. b
din Legea nr. 469 din 9 iulie 2002: ,,Factoring-ul este un contract incheiat intre o
parte, numita aderent, furnizoare de marfuri sau prestatoare de servicii si o societate
bancara sau institutie financiara specializata, denumita factor, iar aderentul cedeaza
factorului, cu titlu de vanzare, creantele nascute din vanzarea de bunuri sau prestarea
de servicii catre terti".
In dreptul international, contractul de factoring este reglementat prin Conventia cu
privire la Factoring-ul international, incheiata la Ottawa, in anul 1988, sub egida
UNIDROIT.
Potrivit prevederilor acestei Conventii, prin contractul de factoring, o parte
(ofertant, producator) repartizeaza celeilalte parti (factorul) titluri de credit rezultand
din contractele de vanzare de bunuri incheiate intre producator si clientii sai
(debitorii sai), cu exceptia celor ce au ca obiect bunuri personale, de uz familial sau
gospodaresc ale debitorilor (art.l, alin. 2, pct.a).
De asemenea, si Comisia Natiunilor Unite pentru Drept Comercial International

a
initiat ample negocieri in vederea adoptarii unor Reguli Uniforme in domeniu,
sub forma unei Conventii asupra cesiunii de creanta, la initiativa reprezentantilor
Frantei, Belgiei si Italiei. Totusi, aceste negocieri nu au cunoscut inca o finalizare
concreta.

Forme de factoring:
Dupa criteriul momentului in care sunt achitate creantele de catre factor,
operatiunea de factoring cunoaste doua forme: factoring-ul traditional si factoring-ul
la scadenta.
In operatiunile de factoring traditional (old line factoring), factorul plateste
creantele imediat ce le primeste in posesie, data cesiunii fiind insasi data
creantei. Aceasta este forma obisnuita in care s-a consacrat contractul de factoring.
In operatiunile de factoring la scadenta (maturity factoring), factorul plateste
creantele in momentul exigibilitatii lor, situatie in care data cesiunii coincide cu
data scadentei lor.
In dreptul englez mai exista si un Undisclosed Factoring''' sau ,,money without
barrowing", constand in incheierea concomitenta a doua contracte, un contract
de vanzare-cumparare si un contract de comision, ambele incheiate intre un
factor si furnizor, in temeiul carora factorul cumpara marfa furnizorului pe care il
numeste in acelasi timp reprezentant al sau (trustee} si il insarcineaza sa o vanda
cumparatorului efectiv si sa incaseze pretul.
Efectele contractului de factoring:
In cadrul contractului de factoring, relatiile dintre parti sunt determinate de
subrogarea factorului in drepturile de creanta ale aderentului.
Functiile factorului:
Conform art. 1, alin. 2, pct.b din Conventia UNIDROIT cu privire la Factoring-ul
international, functiunile ce pot fi indeplinite de catre factor sunt:
1. efectuarea platii producatorului (inclusiv imprumuturi, plati in avans);
190
2. supravegherea conturilor bancare - in conexiune cu operatiunile legate de
titlurile de credit;
3. preluarea platilor efectuate - in temeiul titlurilor de credit;
4. asigurarea protectiei impotriva railor platnici.
Potrivit aceluiasi text de lege, factorul, in executarea unui contract de factoring,
trebuie sa indeplineasca cel putin doua dintre aceste functiuni enumerate mai sus.
Obligatiile factorului:
a) In primul rand, factorul trebuie sa ii platesca aderentului valoarea creantelor
cedate. Factorul este tinut sa achite numai creantele acceptate in prealabil, tinand cont
de garantiile pe care le prezinta. Prin contractul de factoring factorul isi rezerva
dreptul de a decide sa nu accepte facturile unor clienti pe care, pe plan cpmercial
nu li agreeaza, fiindca nu prezinta suflcienta garantie.
Factorul poate prelua si creantele neacceptate, dar in calitate de mandatar
(factoring fara notificare). In acest caz, factorul nu mai crediteaza contul
aderentului decat in masura incasarii efective a facturilor. In aceasta situatie,
debitorul cedat poate ridica impotriva factorului (mandatar) toate exceptiile pe
care le are impotriva aderentului (mandant).
Dupa forma de factoring utilizata, plata se poate face inainte de scadenta, pe
masura cedarii facturilor sau la scadenta.
Facturile sau copiile lor legalizate trebuie prezentate la termenul stabilit in
contract, msotite de un borderou ce cuprinde mentiuni referitoare la facturile cedate
(cu garantii si cu documente justificative), declaratia aderentului in sensul ca le
transmite in proprietatea factorului si cererea de plata a facturilor, in schimbul
unei chitante subrogatorii.
Facturile primite de catre factor vor fi contabilizate si grupate in conturile
personalizate ale clientilor agreati. De asemenea, factorul poate deschide si
aderentului un cont curent. In aceasta situatie, la credit se va trece valoarea
nominala a facturilor cadate, iar la debit, comisionul factorului. Existenta acestui
cont curent confera aderentului atat garantia incasarii facturilor, cat si posibilitatea
compensatiei.
De asemenea, factorul are si dreptul de a revinde creanta unui alt factor.
b) In al doilea rand, factorul va incasa, la scadenta, facturile de la clienti.
c) Factorul suporta riscul eventualei insolvabilitati a debitorilor. Totusi, acest risc
poate fi acoperit prin valoarea comisionului perceput de factor si prin
selectionarea clientilor bun-platnici, evidentiata prin refuzul acceptarii creantelor
asupra clientilor rau-platnici.
d) De asemenea, factorul poate presta pentru aderent si o serie de servicii
administrative. Cu titlu de exemplu, pot fi mentionate urmatoarele activitati:
prospectarea pietei, selectionarea clientilor, punerea la dispozitia aderentului a
unor metode moderne de gestiune si contabilitate, procurarea de informatii si
prestarea de asistenta juridica.
Obligatiile aderentului:
In ceea ce il priveste pe aderent, acesta are obligatia de a transmite factorului
creantele sale, de a notifica debitorilor aceasta operatiune, de a mentiona in
191
cuprinsul facturilor ca plata se va efectua in mod obligatoriu catre factor, de a
garanta existenta creantei la data cesiunii, de a coopera cu factorul in cursul
executarii obligatiilor sale contractuale si de a plati acestuia remuneratia convenita.
De asemenea, pentru a nu perturba derularea normala a contractului de fatoring,
aderentul este dator sa isi indeplineasca si obligatiile ce ii revin in baza
contractelor incheiate cu proprii sai clienti. Aceasta obligatie se impune in mod
firesc, intrucat in caz contrar, clientii s-ar putea indrepta impotriva factorului - in
anumite conditii - pentru a ii solicita restituirea sumelor platite catre acesta, pe motiv
ca producatorul nu si-a respectat obligatiile contractuale.
Aderentul accepta si o clauza de exclusivitate, in temeiul careia el se obliga sa
cedeze totalitatea facturilor comerc. prezente, dar si pe care le va avea in viitor, pe o
durata expres determinata in cuprinsul contr.
In dreptul american exista si un privilegiu special in privinta creantelor factorului
care il feresc de concurenta celorlalti creditori ai aderentului aflat in stare de
faliment.
Obligatiile clientului (debitorului):
Potrivit art. 6, alin. 1 din Conventie, cesiunea titlurilor de credit facuta de catre
aderent in favoarea factorului va produce efecte chiar daca intre aderent si client
(debitor) ,,exista o conventie de inlaturare a posibilitatii cesiunii". Totusi, alin. 2
al aceluiasi articol precizeaza ca ,,o asemenea cesiune nu va produce insa efecte
fata de debitorul cedat, daca in momentul incheierii contractului debitorul isi are sediul
intr-unul din statele care au facut declaratie" privind rezervele sale fata de Conventie.
In masura in care subrogarea le-a fost notificata, clientii aderentului au obligatia de
a plati numai factorului. Totusi, potrivit art. 8, alin. 1 din Conventie, obligatia
debitorului de a plati factorului subzista ,,numai si numai in situatia in care debitorul
nu are cunostinta despre existenta unui drept prioritar la plata, detinut de catre o
alta persoana".
In absenta altor dispozitii contractuale, debitorii ii vor putea opune factorului toate
exceptiile inerente creantei. Orice alte exceptii pot fi invocate numai daca sunt
preexistente subrogarii.
Astfel, potrivit art. 9 alin. 1 din Conventie, daca factorul promoveaza o actiune
impotriva debitorului - pe baza unui titlu de credit rezultat dintr-un contract de
vanzare-cumparare de bunuri - ,,debitorul se poate apara invocand orice aparare
care izvoraste din contract si care ar fi putut fi invocata impotriva producatoralui
(aderentului)". Alin. 2 al aceluiasi articol stipuleaza ca debitorul poate ridica
impotriva factorului ,,orice actiune care ar fi putut fi promovata impotriva
producatorului (aderentului) la momentul in care notiflcarea cesiunii i-a fost
facuta". Astfel, de exemplu, daca mai inainte de efectuarea subrogarii a operat
compensatia legala, aceasta poate fi opusa factorului, intrucat el nu poate avea
mai multe drepturi decat aderentul (nemo plus juris ad alium transfere potest quam
ipse habet). Dupa subrogare, compensatia nu mai putea opera, deoarece nu era
indeplinita conditia reciprocitatii creantelor respective (creanta nu mai apartinea
aderentului, ci factorului).
192
O alta prevedere a Conventiei UNIDROIT cu privire la Factoring-ul international, ce
se refera la client (debitor), este cea stipulata in art. 10, alin. 1. Astfel, neindeplinirea,
indeplinirea cu intarziere sau indeplinirea defectuoasa a obligatiilor contractuale de
catre producator (aderent) ,,nu va conferi debitorului dreptul de a cere restituirea
sumelor platite factorului, in situatia in care debitorul are posibilitatea de a-si recupera
banii de la producator". Totusi, potrivit alin. 2 al aceluiasi articol, debitorul se va
putea indrepta impotriva factorului daca acesta nu si-a indeplinit obligatia de
plata fata de aderent (obligatie ce rezulta in temeiul titlurilor cesionate) sau daca
factorul a facut o plata aderentului in momentul in care avea cunostinta de
neindeplinirea, indeplinirea cu intarziere sau indeplinirea defectuoasa de catre
producator a obligat. rezultate din contr.de v-c.
Incetarea contractului de factoring:
De regula, contractul de factoring isi inceteaza efectele la expirarea perioadei de
cedare a creanelor sau prin reziliere. Alte cauze de ncetare a contractului survin ca
efect al caraterului sau intiuitu persoane. Cestea sunt incapacitatea i decesul
aderentului .

193
CAPITOLUL XII MIJLOACELE I MODALITILE DE PLATA IN
CONTRACTELE COMERCIALE INTERNATIONALE

Seciunea 1. Mijloacele de plata n contractele comerciale internaionale
Alegerea modalitilor si a instrumentelor de plat i detalierea lor n
contractele comerciale internaionale difer n raport de interesul prilor, de
natura tranzaciei, de locul i momentul plii, de concuren i de uzanele
comerciale
n accepiunea obinuit, mijloacele de plat n comerul internaional
reprezinta totalitatea posibilitilor materiale care pot fi utilizate spre a stinge o crean
internaional.
n comerul internaional sunt mijloace de plat lichiditile rezervele de aur i
devizele folosite n relaiile internaionale, aflate la dispozitia guvernelor sau a altor
deintori.
Se identific urmtoarelele mijloacele de plat:
- lichiditi a cror existen este necondiionat ntruct se
afl oricnd la dispoziia autoritilor monetare. Intr n
aceast categorie, aurul, devizele, drepturile speciale de
tragere, creditele n forma primei trane tras de la F.M.I., etc;
- lichiditati a cror existen este conditionate ntruct
autoritile monetare pot dispune de acestea numai n anumite
situaii. Intr n aceast categorie, celelalte trane din creditul tras
de la FMI, alte mprumuturi interguvernamentale sau
contractate de pe pieele de capital.
Existenta lichiditilor permite desfurarea n condiii normale a
tranzaciilor comerciale internaionale, n vreme ce absena lor determin statele aflate
ntr-o astfel de situaie s adopte restricii la import i valutare.
1. Aurul
Fiind echivalentul general al mrfurilor, aurul reprezint un mijloc universal de
plat i n acelai timp un instrument de acumulare de rezerve.
Este de precizat c, bimetalismul aur-argint utilizat n tranzaciile comerciale
internaionale pn n anul 1819, a fost nlocuit cu monometalismul aur, utilizat iniial
n Anglia i beneficiind de liber circulatie n interiorul i exteriorul su, mijloc de
plat care s-a dovedit apt i valid n toate relaiile comerciale internaionale.
Traditional, n comerul internaional aurul se utilizeaz sub form de etalon:
aur-moned, aur-lingouri i aur-devize.
ncheierea tranzactiilor comerciale internationale pe cale electronic a condus
la etalonul aur-electronic (e-gold). Etalonul aur-moned (gold- specie standard) se
caracterizeaz prin dreptul de a bate liber moneda din aur, de a le pune n circulaie i
de a converti bancnote n aur.
Etalonul aur-lingouri (gold bullion standard) const n depozitarea aurului sub
form de lingouri n rezervele Bncii centrale sau a instituiei statului emitent de
bancnote. n acest caz, aurul nu circul n forma monedelor.
194
Etalonul aur-devize (gold exchange standard) const n pstrarea - sub forma
rezervei - de catre bncile centrale a unor valute convertibile.
Conferinta Monetara si Financiara din 1944 de la Bretton Woods a abordat pentru
ntia oara problema crearii unui sistem monetar international, bazat pe etalonul aur-devize
si, n cadrul acestuia, pe dolar ca principala moneda de rezerva.
Propunerea facuta de de J. M. Keynes de creare a unei monede internationale,
denumita bancor, nu a fost acceptata.
A prevalat conceptia americana cuprinsa n Planul White de a se utiliza pe plan
international monedele nationale.
Propunerea crearii unei monede internationale a fost numai un adevar prematur,
mecanismele monetare ulterioare fiind favorabile punerii n circulatie si utilizarii n
proportie tot mai mare a unei astfel de monede (DST) emisa de FMI.
Crearea n 1944 a SMI a nsemnat primul mare succes al ideii de cooperare
internationala n sistemul monetar, un succes al conceptiei, potrivit careia o moneda
nationala poate ndeplini functii internationale si, ca atare, poate servi ca pivot al
sistemului.
SMI din 1944 a fost conceput ca un ansamblu de norme si tehnici convenite si
acceptate pe baza unor reglementari institutionalizate, menite sa coordoneze
comportamentul monetar al tarilor n relatiile de plati si de stingere a angajamentelor
reciproce, generate de schimburile comerciale, necomerciale si de miscarile de capital
pe plan international.
Ansamblul acestor norme de conduita monetara internationala au fost incluse n
statutul FMI, organism creat n scopul supravegherii si sprijinirii aplicarii de catre
tarile membre a principiilor de functionare ale sistemului nou creat. (Bretton Woods
Fragment)
Dupa exact 66 de ani, in mijlocul unei crize economice care nu se sfarseste, si dupa
aruncarea pe piata a 600 de miliarde de dolari de catre FED, care trebuia sa stimuleze
economia americana in detrimentul cetatenilor Statelor Unite (prin erodarea economiilor lor)
si exportarea unei inflatii spre economii care detin rezerve de dolari (majoritatea economiilor
lumii) lovind in eforturile altor state de a iesi din criza prin masuri de austeritate drastice se
ajunge la greseala primordiala Conferinta Monetara si Financiara din 1944 de la Bretton
Woods si hotararea aplicarii unui sistem discretionar si politizat.
Aadar, la Conferinta monetara si financiara de la Bretton Woods a fost instituit
etalonul aur-dolar, iar n anul 1971 s-a renunat la funcia monetar a aurului, etalonul
aur-dolar fiind inlocuit cu etalonul - dolar.
In timp, aurul ca mijloc de plata in comertul international a inregistrat o evolutie
cel putin interesanta. Astfel, ca urmare a pretului fluctuant si a distributiei inegale a
acestuia, aurul a decazut de la rangul sau de mijloc principal de stingere a unei creante
internationale. A fost utilizat pe mai departe ca mijloc de plata in relatiile comerciale
internationale in cazurile in care nu putea fi utilizat un alt mijloc de plata.
n prezent evoluia aurului ca mijloc de plata n comertul international este
evident pozitiva, fiind utilizat cu succes in echilibrarea balantei de plati, i la stingerea
creanelor internaionale n forma e-gold (a aurului-electronic).
Etalonul aur-electronic se caracterizeaz prin aceea ca aurul nu circula fizic, ci
doar pe cale electronica. E-gold presupune totusi existenta unei cantiti reale de metal
preios. Etalonul aur-electronic de astazi este succesorul etalonului aur-lingouri ceea ce
nseamn ca aurul este depozitat (in forma electronica) in rezervele emitentului. E-gold
195
permite ca toate platile efectuate prin acest mijloc de plata sa fie exprimate in moneda
nationala ceruta de importator sau de exportator.
Aurul-electronic a fost creat pentru a fi evitat orice risc financiar pentru cei
care utilizeaz un astfel de mijloc de plat ntruct, e-gold nu se raporteaz la
vreuna din monedele naionale i nici nu presupune pstrarea n conturi bancare. Dar,
evitarea riscului financiar nu presupune absena riscului de schimb ntruct, prin
raportarea la o moned naional, valoarea e-gold continu sa fluctueze.
2 Valutele
Prin raportare la celelalte monede, moneda naional a aunui stat se numete
valut i este utilizata ca mijloc de plata in decontarile internationale.
Valutele sunt diverse i n funcie de mai multe criterii se disting:
1. Dup gradul de convertibilitate:
- valute convertibile care pot fi preschimbate n alte valute;
- valute neconvertibile care nu pot fi preschimbate n alte valute.
2. Dup forma n care se nfieaz:
- valute materializate care au forma numerarului, a bancnotelor
sau monedelor divizionare;
- valute dematerializate - care se prezinta n forma
disponibilului (nscris n cont) la o banc.
Valuta materializat depus la o banc se transform n valut n cont
iar cnd este ridicat, devine valut materializat n moneda respectiv.
Raporturile valorice stabilite ntre diversele valute reflect paritile
monetare si cursurile de schimb.
Paritatea monetara reprezinta raportul stabilit pe baza valorilor paritare a doua
monede. Valoarea paritara este reprezentata de continutul valoric al unitii monetare
naionale.
Stabilirea valorii paritare a monedelor se face n funcie de un etalon care poate
fi, un metal preios, o valuta sau un drept special de tragere, de unde i sintagmele:
paritate metalic, paritate valutar. paritatea D.S.T.
Paritatea metalic reflect raporturile valorice exprimate n metale preioase:
aur, argint, platina.
Paritatea valutar reflect raporturile valorice exprimate n valuta de rezerv cu
funcie de moned internaional.
Ex: dolarul amercian; Euro;
Paritatea D.S.T. reflect raporturile valorice exprimate n Drepturi Speciale
de Tragere.
Marimea paritatilor este determinat de nivelul cursurilor de schimb de pe
pietele valutare. Cursul de schimb (cursul valutar) reprezinta raportul valoric dintre
moneda unui stat si moneda unui alt stat.
Cursul de schimb poate fi stabilit oficial sau liber.
- Cursul oficial este fix, determinat de autoritatea monetara
competent, (Ex: BNR) i se poate abate de la paritate numai n
limita unor marje de fluctuaie.
196
- Cursul liber (cursul pietei) este flotant, fiind determinat de cererea
si oferta de pe piata monetar- valutara pe care sunt cotate valutele,
cotaia fiind directa (incerta) prin care unitatea monetara straina se
exprima in moneda nationala sau cotaie indirect (cert) prin
care unitatea monetara nationala se exprima in moneda straina. ).
3. Devizele

n accepiune juridic, devizele sunt efectele de comer i valorile mobiliare,
toate fcnd parte din categoria titlurilor de credit pe termen scurt, mediu i lung.
Creana ncorporat n aceste titluri de credit este exprimate n moned strain.
Devizele pe termn scurt sunt : cambia, biletul la ordin i cecul, ele se mai
numesc efecte de comer.
Devizele pe termn mediu i lung sunt : aciunile i obligaiunile emise de
societile comerrciale de capital. Ele se mai numesc valori mobiliare.
Att efectele de comer ct i valorile mobiliare pot fi devize converitibile sau
neconveribile ori de clearing.
Devizele provin din exportul de marfuri, prestari de servicii,credite
externe sau alte operaiuni transfontaliere.

Seciunea 2. Modalitile de plat in contractele comerciale internationale
n comerul internaional se cunosc patru metode de plat i anume:
- Plata n avans;
- Contul deschis (open account);
- Incasso-ul documentar;
- Acreditivul documentar

Plata n avans
n baza acestei metode de plat, una din prile contractului pltete
celeilalte contravaloarea mrfurilor, serviciilor sau lucrrilor nainte ca s fie
livrate, executate sau prestate. Aceast metod de plat poate fi asimilat unei
operaiuni de creditare, cel care a avansat suma avnd dreptul de a solicita i
plata unei dobnzi.

Contul deschis (Open account)
n momentul n care cele dou pri contractante, spre ex: cumprtorul i
vnztorul, convin s utilizeze ca metod de decontare contul deschis,
vnztorul va livra marfa sa cumprtorului i i va trimite i factura, solicitnd
efectuarea plii. Vnztorul i pierde controlul asupra mrfurilor cu ct le
livreaz mai repede. El are totui sperana c marfa i va fi platit de cumprtor,
n concordan cu factura.
Contul deschis reprezint cea mai simpl metod de plat, dar n acelai
timp i foarte riscant datorit faptului c exportatorul livreaz marfa fr
efectuarea plii sau fr existena unei asigurri.

197
Incasso-ul documentar
Prile implicate n circuitul incasso-ului documentar sunt:
- clientul care iniiaz operaiunea de incasso/colectare pentru banca sa este de
regul exportatorul.
- banca exportatorului sau banca remitent spre care ordonatorul iniiaz
operaiunea de incasso;
- banca implicat n procesul de procesare a ordinului de incasso, banca
importatorului (colectoare) care prezint trasului setul de documente;
- trasul este persoana creai i sunt prezentate documentele n conformitate cu
ordinul de incasso, i este importatorul.
Aceast metod de decontare acord confort exportatorului care va expedia
mrfurile i apoi se va ocupa ca documentele de titlu i ordinul de incasso s fie
transmise bncii exportatorului. Documentele vor include o cambie trasde
exportator asupra importatorului pentru suma de bani ncris n factur, sum
care va fi pltibil la vedere sau la o dat fix sau la o dat determinabil n
viitor (dup dreptul britanic).
Documentele de titlu sunt de obicei trimise dup cum urmeaz:
- exportatorul livreaz marfa i obine documentele de titlu;
- exportatorul trimite documentele de titlu bncii sale mpreun cu intruciunile;
- banca exportatorului trimite documentele de titlu bncii importatorului
mpreun cu instruciunea c documentele pot fi eliberate: la plat / la acceptarea
cambiei.
- la plata /la acceptarea cambiei, banca importatorului elibereaz documentele de
titlu astfel nct importatorul sa poat obine mrfurile la sosirea acestora n ara
sa.

Acreditivul documentar

Creditul documentar se utilizeaza sub forma : acreditivului documentar;
scrisoarea de credit comercial
1. Acreditivele comerciale difer n funcie de natura angajamentului, locul de
plata precum, acreditivele domiciliate in tara importatorului; acreditivele
domiciliate in tara exportatorului i acreditivele domiciliate intr-o tara terta.
Clauzele cuprinse in document pot configura acreditivele transferabile;
acreditivele netransferabile, acreditive utilizate total sau partial, achitate in transe
proportionate cu volumul livrarilor, acreditive pentru livrari esalonate i acreditive
revolving.
Caracterul, fermitatea sau garania oferit contureaz acreditivele revocabile;
acreditivele irevocabile; acreditivele revocabile neconfirmate i creditivele irevocabile
confirmate.

198

CAPITOLUL XIII ARBITRAJUL COMERCIAL INTERNAIONAL

1. Definitia si felurile arbitrajului
Arbitrajul comercial international este o institutie juridica pentru solutionarea
litigiilor ce se ivesc in cadrul relatiilor comerciale internationale, de catre
persoane investite cu aceasta sarcina, chiar de catre partile contractante aflate in
litigiu.
Dezvoltarea arbitrajului internaional a fost fondat prin Convenia de la
New York asupra Recunoaterii i Executrii Sentinelor Arbitrale Strine
(1958) ratificat de 5 state.
Prorogarea conventional a competentei jurisdictiilor de dr. comun, spre a fi
supuse solutionarii unor alte persoane care nu au calitatea de judecatori,
constituie caracterista esentiala a arbitrajului. Partile contractante au
posibilitatea legala de a prevedea in contr. lor o clauza potrivit careia orice litigiu cu
privire la acel contract, sa nu fie solutionat de instantele de drept comun.
2. Caracterele arbitrajului comercial international
caracterul arbitral rezulta dn aceea ca arbitrii au puterea de a statua, de a judeca
dar spre deosebire de judecatori care primesc aceasta putere de la lege, arbitrii o
primesc din partea partilor in litigiu.
caracterul comercial conferit de caracterul litigiului care face obiectul arbitrarii
caracterul international
In acest sens, Conventia de la Geneva din 1961 asupra arbitrajului
comercial international, arata ca se numeste arbitraj comercial international acela ce
are ca obiect "litigii nascute sau care se vor naste din operatii de comert
international".
Institutia de arbitraj este nationala dar competenta ei depaseste cadrul national. De
exemplu Curtea de arbitraj de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei
este o institutie nationala, dar litigiile pe care le solutioneaza au caracter
international, dupa criterii oferite in acest scop de Conventia Europeana asupra
arbitrajului comercial international, adica izvorand din litigii de com.int. intre
parti care au sediul sau resedinta in state diferite (art.l al.l)
O institutie de arbitraj cu adevarat si complet internationala este Curtea de Arbitraj
de pe langa Camera de Comert Internationala de la Paris. Dar in marea majoritate a
cauzelor solutionarea litigiilor internat. este incredintata unor organisme de
arbitraj nationale (A.A.A.=American Arbitration Association), adica acele
organisme legate de o anumita tara sau de un anumit oras. (Londra, Bremen,
Bucuresti,etc).

3 Organizarea arbitrajului
Orice persoan avnd capacitatea deplina de exercitarea a drepturilor
poate conveni sa solutioneze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale ivite n
legtur cu executarea unui contract comercial internaional, sau cu alte afaceri
199
ingternaionale n afara de acelea care privesc drepturi asupra carora legea nu
permite a se face tranzactie.
Arbitrajul poate fi incredintat, prin conventia arbitrala, uneia sau mai multor
persoane, investite de parti sau in conformitate cu acea conventie sa judece
litigiul si sa pronunte o hotarare definitiva si obligatorie pentru ele. Arbitrul unic
sau, dupa caz, arbitrii investiti constituie, in sensul dispozitiilor de fata,
tribunalul arbitral.
Arbitrajul se organizeaza si se desfasoara potrivit conventiei arbitrale, incheiata
conform cu prevederile Codului de procedur civil. Sub rezerva respectarii
ordinii publice sau a bunelor moravuri, precum si a dispozitiilor imperative ale
legii, partile pot stabili prin conventia arbitrala sau prin act scris incheiat
ulterior, fie direct, fie prin referire la o anumita reglementare avand ca obiect
arbitrajul, normele privind constituirea tribunalului arbitral, numirea, revocarea
si inlocuirea arbitrilor, termenul si locul arbitrajului, normele de procedura pe
care tribunalul arbitral trebuie sa le urmeze in judecarea litigiului, inclusiv
procedura unei eventuale concilieri prealabile, repartizarea intre parti a
cheltuielilor arbitrale, continutul si forma hotararii arbitrale si, in general, orice
alte norme privind buna desfasurare a arbitrajului. In lipsa unor asemenea
norme, tribunalul arbitral va putea reglementa procedura de urmat asa cum va
socoti mai potrivit. Daca nici tribunalul arbitral nu a stabilit aceste norme, partile
pot conveni ca arbitrajul sa fie organizat de o institutie permanenta de arbitraj
sau de o terta persoana.
Arbitrajul se poate organiza instituionalizat , avnd un caracter permanent,
de regula pe langa o CCI sau organizatie internationala, iar arbitrajul ad-hoc este
organizat pentru solutionarea acele litigii stabilite prin lege si la cererea prilor.
arbitrilor:
- arbitraj de drept ( de jure)
- arbitraj in echitate (ex aequo et bono)
Sunt organizate arbitraje avnd competenta generala in materie de comr
internaional, ex: Curtea de Arbitraj de pe langa Camera de Comert
Internationala de la Paris; Insititutul de Arbitraj al Camaerei de Comer
Stockholm.

Curtea de Arbitraj de la Londra; Curtea permananta de Arbitraj de pe langa
Comisia germana pentru probleme de arbitraj sau arbitraje avnd o competen
special in comerul internaional spre ex: Tribunalul de arbitraj al bursei de
bumbac din Bremen, London Corn Trad


n prezent, unele metode alterantive de soluionare a litigiilor tind s aeze
arbitrajul ntr-u conde umbr, mediarea, solvitul avnd perspectiva unor ci de
soluionare a conflictelor cu celeritatea necesar afacerilor interanionale.


200
BIBLIOGRAFIE SELECTIV:


ACTE NORMATIVE

- Constituia Romniei
- Codul comercial
- Codul civil
- Codul de procedur civil
- Legea nr.31/1990, republicat privind societile comerciale
- Legea nr.26/1999, republicat privind registrul comerului
- Legea nr.11/1991, privind combatarea concurenei neloiale
- Legea nr.82/1991, legea contabilitii
- Legea nr.99/1999 privind unele msuri pentru accelerarea reformei n
economice
- Legea nr.297/2004 privind piaa de capital.
- Directiva nr. 85/577/CEE n materia contractelor negociate n afara
spaiilor comerciale;
- Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de
drept international privat;
- Regulamentul si Normele de procedura ale Curtii de Arbitraj
Comercial International Bucureti;
- Legea nr. 335 din 3 decembrie 2007 privind camerele de comer din
Romnia;
- Art. 50 (ex.44) alin.2 lit.g i art.54 (ex.48) din Titlul IV Libera
circulaie a persoanelor, a serviciilor i a capitalurilor, Capitolul 2
Dreptul de stabilire din Tratatul privind funcionarea Uniunii
Europene (TFUE) versiune consolidat (Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene C 83/49/ din 30 Martie 2010);
- Regulamentul (CE ) nr.593/2008 al Parlamentului european i al
Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea apliabil obligaiilor
contractuale (Roma I);
- Rezoluia Consiliului din 14 octombrie 2003 privind "Un drept
european al contractelor mai coerent ", JOCE, 2003, C 246
- Directiva nr.85/577/CEE privind contractele negociate n afara
spaiilor comerciale;
- Directiva nr. 2004/25 a Parlamentului European i a Consiliului din 21
aprilie 2004 privind Oferta public de cumprare;
- Regulamentul nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind
cooperarea ntre jurisdiciile Statelor membre n domeniul obinerii de
probe n materie civil sau comercial;
- Regulamentul nr. 44/2001 Consiliului din 22 decembre 2000 privind
competena judiciar, recunoaterea i executarea deciziilor n materie
civil i comercial;
201
- Convenia european asupra arbitrajului comercial internaional de la
Geneva din 1961;
- Convenia din 30 octombrie 2007 privind competena judiciar,
recunoaterea i executarea deciziilor civile i comerciale, semnat la
Lugano, JOUE, 2007, L 339;
- Convenia de la New York asupra Recunoaterii i Executrii
Sentinelor Arbitrale Strine (1958) semnat de Romnia n anul 1961;
- Conventia de la Washington din 1965 pentru reglementarea diferendelor
relative la investitii mtre state si persoane ale altor state;

- INCOTERM 2010, Paris, Frana


LUCRRI PUBLICATE

M.N. Costin, S. Deleanu, Dreptul comerului internaional, vol. I i II; Ed.
Lumina Lex, Bucureti, 1994
2. I. Deleanu, S. Deleanu, Arbitrajul intern i internaional, Ed. Rosetti,
Bucureti,
2005.
3. D.A. Sitaru, Dreptul comeului internaional, vol. I i II, Ed. Actami,
Bucureti,
1995
4. O. Cpn, B. tefnescu, Tratat de drept al comerului internaional, Ed.
Academiei, vol. I, 1985 i vol. II, 1987.
5. Eugenia Florescu, Regimul juridic al titlurilor de credit i al valorilor
mobiliare, Bucureti 2006;
6. E. Florescu, Andreea Tria, Drept comercial, Sibiu, 2011 ;
7. Michel Rainelli, Le commerce inernational, Paris, 2009 ;
8. Ghislaine Legrand et Hubert Martini, Commerce international, BTS le et 2
e annees, Paris , 2008 ; Vogel, Louis, Droit global , in Unifier le droit, le rve
impossible ?, Paris : d. Panthon-Assas, 2001 ;
9. M. J. Bonell, The Unidroit Principles and Transnational Law, Unidroit.org,
2000;
10. Stanciu D. Crpenaru, Drept comercial romn, Ed.revizuit, Bucureti,
2003 ;
11. Stanciu D.Crpenaru, Ctlin Predoiu, Sorin David, Ghe.Pipera, Societile
comerciale, Bucureti, 2001 ;
12. E. Florescu, Dreptul concurenei Sibiu, 2005;
13. Jrme HUET, Les contrats commerciaux internationaux et les nouveaux
Principes d'UNIDROIT, L.P.A. 10/11/1995, n 135, spc. p. 10,
14. E. Florescu, Regimul juridic al titlurilor de credit i al valorilor mobiliare,
Bucureti , 2006;