CAPITOLUL I

NOTITNI INTRODUCTTYE PRTVIND SITEMELE TERITORIALE

.
Rol;
.Importanfl;
.
Concept;
Organizarea spaflului geografic
vizeazd, diferite categorii de teritorii cu diferite
dominante funcfionale ale spaliului geografic - industrial, urba1, agricol, turistic. Acestea
nu sunt singurele forme qi tipuri de amenajiri. Orice trp de actiyitate uman6 se supune
unui anumit tip de organizare in funclie de rolul slu in societate, dar gi de alte criterii de
care trebuie sd se
fin6
cont:
1. gradul de dezvoltare al societ[1ii;
2. gradul de aplicabilitate al importanlei acelei funclii in societatea respectiv[;
3. de capacitatea organizatorici a economiei de a suporta dezvoltarea specific6;
4. gradul de evolufie viitoare.
Amenajarea unui teritoriu trebuie s[
f,nd
cont de:
- principii de amenajare;
- mijloace gi metode de a in{elege funcfionalitatea intr-o altb dimensiune a celor 3 A
din punct de vedere turistic;
- capacitatea societ[fii de a sus,tine o anumit[ dezvoltare, pe principiul leglturii dintre
nevoie qi necesitate;
Societatea poate susline o anumitd dezvoltare turisticd, dar important este dac[ are
cum (dezvoltarea infrastructurii, a comerfului etc.). Societatea are rol gi prin regimul
politic in solutionarea problemelor nevoie-necesitate.
Amenajarea teritoriului inseamn6, o secven{d a organizlrii ankopice a spa}iului,
care presupune acfiunea propriu-zisl, conceputi spre un anumit scop, fie un scop urm[rit
pe termen mai lung sau mai scurt. Amenajarea teritoriului nu poate fi separat[ de
dezvoltarea de ansamblu in principiu (perioadele de cizd, ingusteaz6 posibilitatea
)f--
dezvoltirii).
/
'/
Toate u.Lt"u intri sub inciden(a: dorinlei de a face turism, posibilit[lii economice
de a parcurge drumul dintre necesitate-nevoie.
Turismul trebuie vdzut ca un fenomen social
-economic
qi nu doar ca un timp
alocat unor activitEli specifice.
CAPITOLUL fi
II.1 Principiile amenajdrilor teritoriale cu scopari turistice
Clasificarea regiunilor dupl scopul demersului qtiin{ific are in vedere decuparea
acelor arii in concordanf[ cu dezideratul cercetltoruluil. Trebuie men]ionat insd faptul ci,
in toate cazurile in care opereazd, criteriul sus-menfionat, regionarea nu este un scop in
sine, ci un corolar final al demersului qtiin{ific, ca atare nu studiem regiunea turistic[
pentru a demonstra cd ea existl, ci fenomenul turistic ale c[rui trdslturi spafiale conduc la
delimitarea unor unitdli qi la nivelul c6reia se aplicd o planificare teritorial6 specificd, in
raport de tipul incdrc[turii sale materiale.
Regiunile turistice circumscriu unitili teritoriale unde fenomenul turistic relevd o
consisten![ notabilS, iar rela,tiile dinhe factorii sii genetici definesc un sistem economic-
social functional, posedS resurse atractive, naturale sau/gi antropice, capabile s[ sustind o
activitate recreativd, curativd sau culturalizantd, notabil[ sub aspectul fluxurilor gi
opfiunilor turistice, sunt dotate cu o infrastructurl specificd(baze individuale sau statiuni
turistice) gi favorizeaz[ desflgurarea unor activit[1i de profil vaiate2.
.
Considerarea regiunii ca un sistem turistic operafional, eficient economic qi social
a orientat acfiunea de identificare a acestora citre aspectele funclionale, ceea ce conduce
la nesuprapun6GNCcupaj ului fi zico- geo grafic cu cel turistic.
Din punctul de vedere al planificlrii gi amenajdrii teritoriului, regiunile cu
dominantd turisticd cunosc linii qi orient[ri particulare in func]ie de factorii majori de
structurare.
Planificarea teritorialI in regiunile turistice, ca gi planifi carea demoltlrii turistice
in sine, ia in considerafie anumite elemente care determinl oportunitatea acesteia:
a)
frumus
elea naturald a peis aj ului;
b) configuralia geograficd: mun\i, cimpii, lacuri, litoral, riuri, cascade, regiuni
rurale, orage etc.
;
'
Cocean, P., (2002) Geografie regionald, Presa Universitar6 Clujean[
,
pp.j8
'ibidem., pp.84
Dezvoltarea unei zone turistice gi dezvoltarea turismului este necesar sd fie
gAndit[ intr-o concep,tie globalE de dezvoltare a turismului, corelatd cu cregterea celorlalte
ramuri ale economiei nafionale. Aceasta impune:
o
estimarea prealabild a potenfialului turistic;
o
estimarea potenfialului turistic in raport cu celelalte ramuri le economiei;
o
elaborarea strategiilor de dezvoltare turistici, dezvoltarea fiec[rei zone gi a
intregii economii, frr[ s6 apari fenomene de respingere intre turism qi celelalte
ramuri ale economiei;
o
orice dezvoltare induskial[-urband a unei regiuni este: o cotropire de spalii,
ocupare a unor teritorii sau inlocuirea unora in alte tipuri de activitate decAt cea
turistic6.
o
dezvoltare pe multiple planuri, unde primordial[ este preocuparea de valorificare
a unei resurse.
in perioada contemporand foarte rar se intdmpl[ ca o zonI industriall s[ devini
poteirlial turistic, rcz:uJti o contradicse in dezvoltarea celor doul tipuri de activitEfi.
FEr[ un potential economic dezvoltat este mai greu de conceput dezvoltarca
turistici in acea regiune sau (ar[.'
I
a
c) condiliile climatului: importanfa climatuiui, cald sau rece, umed ori uscat; nivelul
qi frecven,ta ploilor; direcfia principali a v6ntului; durata de shilucire a soarelui;
frecvenla furtunilor, a taifunurilor etc., puritatea aerului;
d) patrimoniul cultural qi istoric: art[, arheologie, locuri istorice, biserici, folclor
etc.
e) accesibilitate: agezarea geograficd, diferite infrastructuri, diferite mijloace de
transport qi telecomunicalii;
f
valoarea terapeuticd a ambianlei naturale: izvoare termale gi minerale, b[i de
n6mol, stafiuni la inalt[ altitudine etc.;
g) condilii demografice: regiuni populate qi nepopulate, existenfa m6inii de lucru,
structura de v6rst[, evolu]ia demografici, migra{ii etc.
;
h) existenla hranei qi a resurselor de apd potabild;
i) condilii social-economice: nivelul de trai din regiune, obiceiurile gi influenfa
asupra tipului de dezvoltare necesar[, prefuri, legi qi regulamente de finanfare, diferite
ajutoare de stat;
j)
condi\it de igiend: condilii de igien[ generali, poluarea apei, instala]ii sanitare;
. k) condilii politice: stabilitatea politicd capremizd, a dezvoltdii turistice.
Ideile legate de
,,analiza
teritoriului", permit s[ subliniem importanla studiilor
de amenajare pentru un areal definit fundamental pentru func{ionalitate turisticd.
De mare insemndtate este ca obiectivele turistice, dispunerea clddirilor gi a
sh[zilor sI se adapteze la necesitdlile climaterice gi la exigen]ele estetice. tn regiunile
mediteraneene gi tropicale soarele este at6t de prefios pentru turism, incAt arhitecfii cautl
s6-l pun[ in valoare sub toate formele posibile, motiv pentru care expunerea clldirilor
capiltil o importanld capital1^
Plantarea unei centuri de arbori poate, de asemenea, contribui la ameliorarea
climatului, deoarece permite s[ se faci umbri esplanadelor gi parcajelor, creindu-se un
adipost pentru turigti.
$i
configuralia urban6 a unor localitdli genercazd" interese turistice
care pot fi valorificate de cei ce organizeazl turismul. Astfel, localit[1ile de coast6, situate
pe malul unei mdri, sunt infrumuse{ate datoriti transportului maritim, care igi insereaz[
echipamentul in panorama urban6.
:a----..-_-/
Un sistem teritorial nu se poate dezvolta in afara unui set de acfluni planificate,
concepute sistemic a se dezvolta, tocmai cu scopul identificdrii m[surilor valabile li
viabile pentru dezvoltare viabill qi durabil[.
Planificarea dezvoltlrii turismului va fi creativ[: va fi sensibil[
,,la
valorile
formale ale spaliului qi peisajului, frcind in aga fel configuralia mediului fizic si
contribuie la dezvoltarea formelor de viafd armonioasi qi deci la elevafie civic[ gi
cultural6"3. Fireqte, planificarea turismului presupune o legdturl intre diferitele niveluri
(national6, regionalS, locald), in vederea coordonirii structurilor care compun ansamblul
teritoriului.
Definirea imaginii turistice se va cristaliza la un nivel regional, care sd poat6
evidenfia mai bine vocalia resurselor turistice ?ntr-un context teritorial amplu gi variat. Cu
toate acesteq cteatea spaliilor gi modalitalilor specifice de via![ turisticd revine factorilor
de decizie local6, care pot converti activitatea de coordonare spalial[ intr-un proces de
creatie dinamic[.
In consecinlE, planul de dezvoltare fizicl, a turismului trebuie s6 aibd anumite
obiective specifice, care sE se refere la utilizarca efectiv[ a teritoriului gi a diferitelor
resurse disponibile, s6 produc[ o dezvoltare sistematicl a turismului pe profile gi forme
de turism.
intrucit planificarea fizicda turismului este strdns legatd,de dezvoltarea regional6
din cadrul destinaliei turistice, realizarcaacesteia
se poate manifesta in mai multe direc{ii:
+ geograficd,
ce include studii geografice,
hidrografice, ecologice,
morfologice gi de mediu;
Planificarea regionald, spre deosebire de cea locald, va frxa la un nivelteritorial maivast gi mai complet,
printr-o
operfiiune de integrare, elementele fundamentale ate dezvoftdrii.
Planificarea fizicd a turismului constituie o parte integrantd a planului general de dezvoftare a turismului
care, la rdndul sdu, este pafte integrantd a ptanuluinfiionatde
dezviftare social-economicd.
3
Berbecaru, I'Bolez,M' 1977, Teoria
Si
practica amenajdrii turistice,Ed. Sport-Turism, pp. 47
.:
-..--
L_
+ economicd, orientatd
economic6;
+ politicd, o asemenea
strAnsl interdependen![ cu
regiunii.
spre optimizarea folosirii resurselor gi eficienla
planificare frzicd garantatd trebuie s[ se afle intr-o
politica agricoli, industrialI, urban[ gi sociald a
Adaptarea planific[rii la particularitl$le regiunii turistice este unul dintre primele
principii ale planific[rii. intre liniile directoare care ordoneazd planificarea sunt de
menfionat:
a) stabilirea ritmului
Si
proporliei de demoltare a categoriilor de turism.
Trebuie notat ci marea diversitate de structuri turistice rczultate din criterii neunificate cu
care se confrunt[ astdzi teoria analizei turistice nu ar trebui sd impieteze major acliunea
de planificare qi amenajare, intrucnt dominantele turistice ale unei regiuni pot fi
evidenliate statistic
;
b).sincronizarea dezvoltdrii turismului cu celelalte sectoare ale economiei locale
qi regionale in cadrul unui orizont larg de prognoz[ care corespunde planningului
regional;
c) dezvoltarea fi,tismului care este obiectivul principal al oric[rei ac]iuni de
planif,rcare teritorial[ impune din ce in ce mai mult implicare sau cel pu]in consultarea
competenfelor qtiinfifi ce;
d)
factorii
de decizie ca unul dintre actorii principali ai planningului trebuie sl
manifeste o mare flexibilitate in dezvoltarea acestei activitSli, pentru a se adapta cu
rapiditate la cerinlele in permanentl schimbare ale clientelei turistice;
e) selectarea unor zone prioritare de dezvoltare cdrora programele de
planificare qi amenajare li se adreseazd la un moment dat se stabilesc in functie de
cerinfele piefelor exteme gi cele ale pielei inteme;
f) necesitatea unei opliuni intre tipul de dezvoltare concentrati sau dispersat[ a
centrelor turistice, intruc0t in
![rile
in curs de dezvoltare aceast[ problemi este acut6,
constatAndu-se o lips[ a infrastructurilor.
i'
t.
)
Urm[toarele componente facparte integranti din orice pian destinat turismuluia:
a) dezvoltarea cdilor de acces qi a altor lucrdri de infrastructur[ (dac[ este
nevoie);
b) demoltarea
Si
extinderea instalatiilor turistice care s[ cotespundd regiunilor
alese qi volumului qi tipului de cerere turisticd potenfiali stabilitl prin studii gi previziuni;
c) dezvoltarea activitdlilor adiacente gi ajutStoare;
d) apdrarea
Si
conservareo resurselor istorice, culturale gi naturale;
e) organizarea structurilor turistice existente, fie cele centrale, fie cele
periferice, in vederea realiz5rrii celei mai bune coordon[ri a eforturilor
;
f) dezvoltarea cererii turistice intemationale gi inteme prin activitAli de
promovare gi prin tehnici de marketing;
g) perfeclionarea continud a personalului turistic la toate nivelurile.
Obiectivele strategiei de dezvoltare u turismului
Pentru definitivarea unei strategii de amenajare turisticl de o insemnltate
deosebit[ este stabilirea obiectivelor. Aceste obiective, dupd Sessas, ar fi urmitoarele :
*prognoza cererii externe gi interne (la diferite nivele);
c)
prognoza ofertei turistice;
')
estimarea coeficienfilor de utilizare a capacitE{ilor din industria hotelier[
;
Q sumele necesare dezvolt6rii infrastructurii turistice gi modalitl1ile de finanfare
a investiliilor;
4 necesarul de resurse umane pentru industria turisticl
;
4efectele
asupra balanlei de pl[1i externe, in raport cu evolufia prevdzutd, a
cererii externe de servicii turistice nalionale gi a cererii nalionale de servicii externe;
4previziunea
expansiunii cererii strline carezlltat al acfiunilor promolionale;
4 politic[ elastic[, eficienfa prelurilor turistice
;
4 prelungirea previzibilS a sezonului turistic
-
cu posibilitEli de contractare a
perioadei exploatate, in ftrncfie de factorii climaterici, de distantele
t[rilor
emitltoare de
turigti gi de atracfiile oferite
;
4
ibidem., pp.5o
'
Sessa, A.,7972, Turismo e terzo mondo, Ed. Sarda Fossataro, pp. I 16
I
')iocaiizarea
polilor de dezvoltare turistici in raport cu planul general de
amenajare a teritoriului gi cu ritmurile de dezvoltare a diferitelor sectoare ale economiei
nafionale gi ale regiunii
;
* confurarea misurilor de salvgardare gi punere in valoare a patrimoniului
natural qi cultural al
Frii, lin6ndu-se
seama de concentralra rczultat[ din implantarea
turistic6.
Posibilit{ile de amenajare turisticl sunt multiple datorite expansiunii turismului,
care se manifest5 printr-o cre$tere a resurselor, cdt gi prin diversitatea qi schimbarea
cerinlelor gi motivafiilor turigtilor, pentru cI este imposibil s[ se abordeze problematica
complexi a planificdrii turistice pornind de la un singur model de dezvoltare. lns[
solufiile in acest domeniu sunt diferite, in func{ie de situa}iile specifice ale dezvolt[rii
turismului in zonele gi
f6rile
lumii. Este evident cd fiecare trp de localizare turistic[ are
anumite caracteristici.
Implementarea turismului in orage, in mediul urban va depinde de caracterul
comunit[1ii, de funclionarea serviciilor, de densitatea obiectivelor care ad[postesc operele
sale de artl qi de climatul s[u cultural, precum gi de interesul pe care-l prezintd intreaga
regiune. Marile orage sunt poli puternici de atractje turistic[, dar totugi ttrismul rimdne
oarecum marginal in raport cu activitatea intregului orag, mai ales cind factorul
func{ional este definitoriu sub alte aspecte social, economice sau administrative, ca in
cazril mailor capitale europene. Dezvoltarea acestor centre se inscrie intr-o logic6
proprie. Oragul se descompune in unit6li cronologice succesive : nucleul inilial, zone de
cre$tere corespunzind principale lor faze de expansiune6.
Principiile
fundamentale
de definire a planiftcdrilor teritoriale cu scapuri
turistice:
1. definirea unei conceplii de planificare, care s[ se inscrie intr-un orizont
determinat de prognozd, dar in acelagi timp si fie adaptat5 la condiliile dinamice ale
cererii gi ofertei turistice, la tendinlele conjuncturii internafionale
;
2. formularea obiectivelor finale ale planului de amenajare, prin elaborarea
u
Pierre Georgg, Bazele geografice ale sociologiei urbane, in,,sociologiafrancezdcontemporand",
Editura
politica, 1971.
unor strategii alternative de dezvoltare, in funclie de anumite criterii de evaiuare a
variantelor;
3. urmlrirea realizdrii etapelor intermediare, lu6ndu-se in consideralie insd
modificlrile etapelor urmltoare, cu eventualele corective in prevederea obiectivelor
viitoare
;
4. activizarea tuturor factorilor principali de dezvoltare a zonei (industrie,
agricultur[, comer! etc.), chiar atunci cdnd in prima etap[ de dezvoltare turismul poate fi
inifiatorul principal al dezvolt[rii;
5. integrarea fenomenelor intr-un sistem ordonat din punct de vedere al
liniilor de dezvoltare, care au o importanld deosebit[ in cadrul strategiei dezvoltIrii
regiunii gi a
f6rii
in ansamblul ei.
Principiile de planificare qi amenajare a unui sistem teritorial cu obiective de
(re)-funclionalizare pentru o staliune turisticd
7
:
a) Principiul integrdrii armonioase a condif,ilor naturale cu suprafelele
construite, cu structura serviciilor gi cu infraskuctura. Dezvoltarea unei zone turistice se
amplaseazd intr-un cadru natural gi istoric, care se expriml sub forma unei relele de
resurse : litoral sau munte, coline, peisaje cu o flor[ aparte, monumente istorice, vestigii
arheologice. Deseori principiul integrIrii este neglijat de factorii de decizie, in
amenajarea unei zone, pentru c[ se construiesc, de pild6, baraje la nivelul plajelor, turnuri
care inkerup liniile promontoriilor sau structuri liniare care nu
lin
seama de leg[turile
care exist6 intre,,relelele" unei zone turistice. Totodat[, integrareavizeazd legltura care
condilioneazd zona turistic[ de interiorul unei
firi
(sau regiuni), deoarece aceasta prezintl
valori apte sI diversifice gi sI personalizeze zona. Construcfiile turistice se vor rcalizain
modalit[1ile pe care le impun caracteristicile qi condifiile zonei sau staflunii turistice.
Arhitectura zonei turistice este necesar si fie armonizatd cu formele naturale qi cu
vestigiile trecutului, punAnd in valoare patrimoniul cultural al regiunii. Desigur, dacl se
urm6reqte amenajarea unei zone turistice tn care s5 fie valorificate monumentele sale
istorice, va trebui sd fie creatd o ofertl turistic[ adecvati, care sd satisfacd clientela.
Pentru acest motiv este necesar s[ se inf[ptuiascl o supraskucturi cu moteluri gi
restaurante in siilul epocii, o gamd larg6 de servicii turistice, qosele gi drumuri care s[
permitl accesul la aceste aqezdi.
b) Principiul
flexibilitdtii
sau al structurilor evolutiye este principiul potrivit
c[ruia structura unei zone turistice este necesar sI reprezinte un sistem multifuncfional qi
transformabil, care s[ permit[ dezvolt[ri continue gi adaptlri in funclie de cerinlele
clientelei turistice. F[rI sd serealizeze concentratia unei structuri evolutive in amenajarea
unei sta,tiuni, se ajunge la o rigiditate care, in timp, poate indep[rta fluxurile turistice.
c) Pnncipiul activitdlii principale qi al recepliei secundare pune accentul pe
elementul recreativ, dinamic, al unei staliuni, ca ufinare a apariliei unui tip de turist activ.
PAn[ nu de mult era impdmAntenit[ concep{ia potrivit cdreiain organizarea activite,tii unei
staliuni structura capacitdlilor de primire (casa qi mas[) era considerat6 fundamental[ fa!6
de serviciile complementare. Potrivit conceptiilor modeme, un obiectiv principal al
con<iucerii unei sta{iuni este diversificarea serviciilor turistice, pentru a permite
turismului s[-qi foloseasc[ c6t mai pldcut timpul.
d) Principiul retelelor interdependente. intr-o regiune turistic[, intre populafia
permanenti gi cea turisticd exist[ uneori diferen]e social-economice, degi se afirm6 din ce
in ce mai putemic o tendinla de integrare a fluxurilor turistice cu populalia zonelor
turistice. in general zona turisticl face parte dintr-un ansamblu regional mai larg, din
structura urban[ permanent6 a regiunii gi este intr-un proces continuu de dezvoltare qi de
integrare cu ansamblul realitlfilor economico-sociale.
e) Principiul
funclionalitdlii
optime a intregului sistem de refele. in literatura de
specialitate, structurarea unei zone turistice se poate realizaprin delimitarea urmltoarelor
relele : refeaua de resurse naturale gi istorice, de care sunt legate noile forme ale
supraskucturii gi infrastructurii turistice, refeaua de activitE,ti sau structura de recepfie.
Structurarea zonei turistice va asigura o bunE funcfionare a ofertei. Aceasta se
realizeazd dacd componentele
,,refelei
turistice" ale unei zone sau statiuni sunt ugor
accesibile vizitatorului.
Desigur c5 accesibilitatea turistului la
,,reteaua
turistic[" a unei zone sau a unei
stafiuni este legatd de ierarhizarea elementelor ofertei. S-a sustinut cI in prima etapd, de
pild6, ierarhizarca constd din separarea traficului auto de cel pedestru in zonele de mare
concentralie a circulatiei turistice (,promenade",
centre de trafic de zi, de noapte, accesul
la plaje etc.). Apoi se face ierarhizarca intre diferitele feluri de trafic: de tranzit,
interzonal gi de acces la punctele de circula,tie intens[. O repartizare
judicioasi
a zonelor
de parcare impune pulsul traficului individual pe gosele. tn continuare, acsunea de
ierurhizare privegte releaua de activit[,ti oferite turistului qi, in ultimI instanfl, gama
serviciilor. Aceasti ac{iune are ca scop o dinamizare a refelelor mentionate qi asigurarea
unui echilibru intre elementele ofertei turistice.
I
Principiul rentabilitdyii directe (efectul multiplicator al turismului). tn literatura
de specialitate s-a suslinut deseori cI eficienla unei activitdli turistice poate fi apreciatl
mai ales in funclie de efectul multiplicator pe care-l genercazd dezvoltarea unui sector
turistic asupra altor ramuri ale economiei ca, de pild[, comer,tul, agricultura, construc,tiile,
artizanatttl, kansporturile. Rentabilitatea directS trebuie introdusd ca principiu de evaluare
a amenaj[rii unei zone turistice noi.
Aceasta viziune implic6 o continu[ ajustare a ofertei in func,tie de cercetarea
turistic[, o strategie dinamic[ care va promova serviciile turistice solicitate de clientelI.
Flri indoial6, in amenajarea unei zone turistice hebuie sI se
fin[
seama atAt de
rentabilitatea directl, cAt qi de efectul multiplicator pe care il are turismul asupra altor
ramuri.
CAPITOLUL ilI
CAPACITATEA DE SUPORT PENTRU ACTIVITATILE
TURISTICE
Noliunea de capacitate de suport pentru activit6iile turistice a fost pusi in discufie
pentru prima datd,, la nivel internalional, cu prilejul Conferintei Mondiale a Turismului
din Indonezia (Bali, 1992), dar ea fusese inhodusi ca m[surd de configurare agricoli a
teritoriilor degradate din Africa, inc6 din ani
'50,
de c6tre Banca Mondiall.
In cazul turismului, respectarea indicatorului se asigur6 prin consideratea unui set
de obiective, cum sunt:
4 planificarea activit[1ilor turistice in general gi ecoturistice in special qi
integrarea acesteia in cadrul economic larg;
4 contingentarea selectivi a consumului de resurse;
$
internalizarea costurilor (externalitililor),
la nivelul fiec[rui consur-nator/turist;
c)
plstrarea diversit[fli naturale qi culturale;
4 includerea in circuitul economic a resurselor cu valoare medie gi micl sau a
celor din regiunile defavoizate in vederea susfinerii economiilor locale'
* implicarea comunitifilor in propria lor dezvoltare;
4
consultarea specialigtilor in domeniu pentru a cunoagte efectele pozitive gi
negative ale unei activit[{i, ca gi intocmirea studiilor de piafi privind nivelul
cererii penku un produs turistic;
4 considerarea deciziilor personalului preg[tit in domeniu gi perfecfionarea lui
continuI.
Capacitatea de suport nu impune numai parametrii frzici, deoarece ea depinde de
atitudinea turigtilor gi de mediu. Elementele mediului au praguri de toleranla specificf,,
difrcil de estimat.
in acest sens, se poate face diferenfa intre densitatea optimi pentru vizitatori (nr.
turigti /suprafala turistic[) gi densitatea optimi de turiqti in mediu. Stabilirea pragului de
Capacitatea de suport reprezintd gradul de rezistenld al unei destinalii turistice
fald
de tipul de turism tn
funclie
de calitd,tile mediului
fizic,
social
Si
cultural ca
Ei
de beneficiile dezvoltdrii infrastructurii
Si
economiei.
suport
I
depinde de tipul de turism, de fragilitatea destinafiei, fapt penku care
managementul turistic, turigtii gi politica de mediu ca gi cea turistic[ joacl
un rol
determinant.
intr-o alti metodologiee, determinar ea capacithlli de suport are in vedere cele trei
nivele constituente ale acesteia; capacitatea de suportfizic, real
Si
efectiv.
LCapacitatea de suport
fizic(CsF)
reprezintdnum[ru] maxim de utilizatori care
pot fi alocali pentru o resursd in unitatea de timp.
Formula de calcul:
CSF=AxU/axRf
unde:
A - suprafatg de utilizat pentru activitatea ecoturisticE;
U /a - suprafala pe utilizator;
ft/- num[ru] de vizitatori /zi (factorul de rotafe) in perioada deschisl sau media
timpului de folosire pe utilizator.
Capacitatea de suport real (CSR)- num[ru] maxim de vizitatori pentru o resursl
la care se adaugi gi un factor de corecfie (Cf) ce derivl din caracteristicile particulare ale
unui sit.
Formula de calcul:
CSR=SCF-Cf,- Cfr.....Cf n
unde:
Cf este un factor corector exprimat in procente:
CSR=CSF x (100-Cfr)% x (100-Cfz)% x....(Cf')%
8
Pentru aceasti cuantificare se poate utiliza formula urmltoare: K=(E x A/D)3 (formula
Dougherty) in care: E- caracteristicile fizice ale mediului inconjurltoq A - natura activitiililor turistice
existente,' D - managementul aplicat; S - sensibilitatea obiectivelor turistice. Fiecare variabil[ poate primi
valori de la 0 la 100.
'Matei,
Elena, 2004, Ecoturism, Ed. Top Form, pp. 35
Factorul corector se obline
management.
Cf:[M1/MtJ x ]00
biologice, ecologice, sociale gi de
uflde:
M1 este limita magnitudinii variabilei
;
Mt- totalul magnitudinii variabilei;
intre factorii corectori se pot enumera: insolafia, vdntul, calitatea apei, mlagtinile,
faun6 periculoas[,
structur[ etnicr qi/sau religioasi, focare de epidemii etc.
2. Capacitatea de suport efectiv sau permisiv (CSE)- reprezintd num6ru1 maxim
de vizitatori pe care ii poate susfine un sit, intr-un management optim care are in vedere
capacitatea de managementbazati pe personal qi buget, ca suml a variabilelor: politic6,
1 egi slati e, infrastructur6, facilitili, echipament, p ersonal, buget.
tn general
C,SF> CSR >
C,SE
cunoaqterea, estimarea capacitrlii de suport pentru turism a mediului natural
$i
cultural determin[ elaborarea
strategiilor qi politicilor
de dezvoltare turistic[, cuantumul
investiflilor, gradul de alocare al fondurilor, nivelul de exploatare al fo{ei de munc6,
modalitilile de protecfie qi conservarea mediului, fiind absolut necesare in managementul
turistic pentru stabilirea pragului de exploatare ecologic[.
Focalizarea turismului de dominat[ verde se defineqte mai ales la nivelul ariilor
naturale protej ate - rezerv alii,parcuri.
Generic, capacitatea de suport a unor arii naturale protejate pentru
activitlfi
turistice const6 in capacitatea
de a asigura satisfac,tia turistului frrd a diminua ca]itatea
mediului.
Capacitatea de suport arezewatiilor qi parcurilor,
se stabilegte de cltre echipe de
specialiqti,
utiliz6nd metode cantitative, calitative, chestionare qi mai recent tehnici GIS.
CS este o funclie de factori variabili: politica parcului (PP), specificul resursei naturale
(Rn), comportamentul
turigtilor (Ct), managementul parcului (Mp), impactul de mediu
Im qi planificarea
P, aga cum sintetizeazd.formula:
CS=f (PP, Rn, Ct, MP, lm, P),
din variabile
Procedurile de urbanism din sistemele teritoriale montane
Turismul montan depinde astdzi de echipamente pentru facilitarea valorific[rii
sale. Anumite practici s-au artif,rcializatpinl la independenll totald de condiliile naturale
-
zdpadd artificialI, perefi de escalad[, lacuri artificiale, etc. Actualmente, majoritatea
produselor turistice implantate in sta{iuni caut6 sd diversifice oferta de loisir plecAnd de
la echipament care nu au nici o legdturd cu mediul montagnard : cazinouri, centre de
fitness, centre nautice, muzee. Agadar, amenajarea este produc6toarea loisirului montan
in acest secol.
Amenajarea turisticd a muntelui, a cilrei punere in scena este foarte rapid6, a flcut
obiectul unei abord[ri etatice foarte centralizate. De altfel, aceeaqi experienll francezd
aratd cd. statul s-a aflat in situa{ia constituirii unor structuri tehnice adaptate care s5
gestioneze riscurile qi pericolele inerente intervenliilor amenajist-turistice.
Evoluliaformelor qi principiilor de amenajare a staliunilor
S-a trecut destul de repede de la marea staliune a secolului XIX (generalia
Chamonix, Saint Moritz, Zermatt) la un model de urbanism american qi francez de
vrbanizare nou[, concentrat[, pentru a limita deplas[rile, de o concep,tie liniard gi adesea
stereotipl
-
clSdiri inalte, opozilia funcflonald intre deservirea prin automobil gi
balcoanele orientate spre sud, domeniul schiabil in evantai revenind spre clidiri in front
de zdpadl.
Crearea in anii 60 a stafiunilor pe locuri cu alte destinalii funclionale ilustreaz[
perfect considerarea modului de consum a produselor in producerea amenajlrii. Aceste
stafiuni concepute, rcalizate gi gestionate de un promotor unic rdspund unei opliuni de
rentabilitate economic[ qi financiar6, din care igi extrag esenfa principiile amenajdrii :
siturile sunt amplasate la mare altitudine, la nivelul pEgunilor alpine, expuse spre nord sau
nord-est spre a beneficia de un strat de zdpadd de durat[ gi de calitate, arhitectura
rlspundea modului de consum dominant, de tip urban, cu furnuri, galerii comerciale,
parching-uri subterane, pentru a rcntablhza spa{iul gi de a gdzdui cit mai mulli turiqti.
Staliune capdtil forma unui evantai la capitul pistelor care se inminuncheazd intr-un
amfiteatru echipat cu o refea de urcare a pantelor. Aceste staliuni au cunoscut un mare
1O
succes pin[ in anii 70
-
La Plagne, Avoriaz, Isole 200C, Piau-Engaly, dar nu au fost ins[
ferite de riscul
,,imb[trinirii"
odati cu sistemul economic care le-a creat.
Reglementlrile privind lucrdrile pistelor de schi existd peste tot dar, diferd de la o
lar6,la
alta.
in Elvefia, din 1978, Departamentul Federal al Internelor a cerut tuturor
cantoanelor sd supund autoriz[rii
,,orice
modificare importantd adusd terenului natural in
scopul amenajErii pistelor de ski". Directivele comportd dou6 aspecte: amenajatorul
trebuie s[ fac[ proba cd proiectul sdu nu antreneazd, efecte negative (eroziune, torenfi,
avalanqe, amenin![ri pentru pddure, distrugeri pentru sta{iuni silvice, sau rezervafii,
atingeri grave peisajului in timpul sezonului, asupra exploatafiilor agricole, etc Pentru a
frina amploarea acestor creatii artificiale au fost impuse conskingeri speciale.
1V.2. Sistemele teritoriale de dominantd albastrd gi aplicabilitatea planificdrii cu
scopuri turistice
Turismul in regiunile litorale este caracterizat de fenomenul de mas[. Una din
primele probleme cu care se confrunti in prezent regiunile costiere o reprezint6
supraaglometarea gi deteriorarea calitllii ansamblului litoral, mai ales in aspectele sale
vizibile
-
apa gi nisipul
-
dar acestora se adaugd
,,betonizarea"
plajelor gi agresivitatea
manifestirilor corelate urbanizdii litoralului.
Dupd deceniul opt, in condiliile unor fluxuri turistice mari, capacitatea de
absorb{ie a plajelor a fost dep[gitd frecvent. Fenomenul a fost accentuat ca urmare a unor
fenomene de poluare: chimic6, ftzicd,,biologic6, estetic[. Satisfacerea cererilor in creqtere
a generat fenomenul de supradimensionare de multe ori neplanificat, deci cu pdstrarea
mai mult sau mai pulin a standardelor de mediu in murte destina{ii.
Aceste aspecte au impus necesitatea efectu[rii studiilor privind impactul
turismului in arealele de coast5, deci operalionalizarca conceptului de capacitate de
suport. Fenomenul este analizat sub multiple aspecte: tipul de acces (sezonal, tot anul),
facilit{ile de agrement, de cazare, alimentalie ce nu pot fi proiectate in afara unei
infraskucturi de tip urban (electricitate, gaze, api curent6, telefonie, radio, TV, str6zi,
mijloace de transport, canaliz,are, forma de depozitare a degeurilor).
Pent-; turismul de litoral se pot analiza trei categorii de capacitdli de supori:
a. capacitatea de suport a mediului - nivelul la care se pot dezvolta activit6tile
turistice gi serviciile adiacente;
b. capacitatea de suport
fizicd
- nivelul de saturare in facilitifi;
c. capacitatea de suport sociald - diminuarea caracterului recreativ pentru turiqti.
L. Capacitatea de suport a mediului
Litoralul mareic are un sistem de dune deosebit defragit, deoarece el se constituie ca o zond de tampon
a schimbului de apd intre mare, precipitalii, inundalii. Utilizdrile
frecvente
sunt reprezentate de
transpofiuri maritime qi constructii.
Pentru dezvoltarea turistic[ a unui areal de coast[ hebuie sd se asigure protectia
turistului, a comunitdlilor locale, a mediului prin respectarea standardelor de mediu. in
acest sens, tipurile de litoral r[spund in mod diferit Ia solicitarea antropic[ qi Ia
planifi carea valorifi c[rii.
Liloralul deltaic,
fdrd
maree, este intr-o dinamicd permanentd datd de acliunea
fluviilor,
dar qi a
mdrilor. Linia coastei este modificatd prin dezvoltarea porturilor, utilizarea plaietoi pe tot parcursul
zilei (nefiind supwe inundaliilor), extinderea aEezdrilor din cawa atractiei turistice, a posibilitdlilor
piscicole qi de navigalie.
.
b. Capacitatea de suport
Jizic
Dificult[1ile stabilirii unor limite asupra mediului frzic apar pe fondul unor
conskdngeri fizico-geografice: geologie, caracterele plajei, tehnologice, estetice, a
tipurilor de operafii economice, de aceea, capacitatea fizicdde suport kebuie calculat[ pe
fiecare formd de dezvoltare: hoteluri, restaurante, baruri, insule artificiale, pontoane
plutitoare, plaj e cu gezlonguri,
debarcadere.
Planificarea defectuoas[ a acestora cantitativ qi calitativ poate induce probleme
de
mediu: poluarea apei, poluarea nisipului, afiifrcializar e.
Exploatarea lor de cdtre firme sau comunitilile locale in condiliile unor planificlri
defectuoase permite nerespectarea detaliilor cerute de constructori, de multe ori fiind
insolite de unele improviza,tii spontane ce nu respectI standarde de mediu.
21
Pentru colectarea deqeuriior, planificarea sistemelor de canalizare, organizarea in
ansamblu, kebuie si fie proiectatd in funcfe de m[rimea comunithlii locale, de fluxul
maxim pe care-l poate suporta structura de primire pentru perioadele de virf.
c Capacitatea psihologicd de suport
Capacitatea psihologicd de suport exprim6 acel numir de turiqti ce pot accesa o
plaj[, astfel inc0t s[ se creeze satisfacfia utilizlrii. Metodologia cercetlrii const[ in
stabilirea densit[fii, distribu]iei turiqtilor pe plaj[ prin analiza fotogramelor,
chestionarelor, observafiilor, in perioadele de virf (mijlocul sezonului de var[, duminica).
Se recomand[ pentru utilizarea normalS a unei plaje circa 1000 persoane I ha. Pearce
(1981) recomanda pentru un turist intre 5 gi 25 m2 de plaj[.
1V.3. Sisteme teritorinle de dominantd verde
Si
aplicabititatea planiftcdrii cu scopuri
turistice
Simbolul
,,verde"
a inceput s[ fie atagat turismului ajungind la formula ecoturism
cAnd starea ecologicl a unor regiuni suprasolicitate din punct de vedere turistic a fost
compromis[ de prezenta masiv[ a turigtilor.
Unul din elementele cheie introduse de dezvoltarea ecoturismului reprezint[ in
acelagi timp un indicator util in planificare turistic[ general[ - capacitatea de suport
pentru o anumitd activitate.
O exemplificare a acestei ecualii de analizd o constituie Parcul Nalional Cdlimani.
Politica parcului sefocalizeazd pe proteclii, consernare qi reconstruclie ecologicd, ceea
ce il diferenliazd de celelalte 5 parcuri nalionale din Romdnia.
Capacitatea resurselor determind capacitatea de suport prin unicitate,
fragititate,
mdrime, diversitate. Capacitatea de suport a Parcului Nalional Cdlimani este direct
proporlionald
cu biodiversitatea qi eterogenitatea peisajului. in acest sens se iau in calcul:
'
numdrul de specii, abundenla speciilor, densitatea medie, preferinyele turiqtilor
(llora relictd de Pinus Cernbra, Pinus mugo, Rhododendron kotschy etc);
c
peisaiul morfologic (urmele reliefului glaciar, retiefut ruinifurm vulcanic,
sp ecificul reliefului antropic etc.)
comportamentul
turigtilor.
Desi accesibil
Parcul
Nalional
cdlimani
nu prezintd,
un
model specific
de valoriJicare
turisticd,
,,produsul turistic
natural,,
consumdndu-se
insd in
limitele
impuse
de Regulamentul
de
parcului.
Impactul
ecologic
al turismului
este menlinut
la cote reduse
comparativ
cu impactul
exploatdrii
miniere din proximitatea
parcului,
dar, pin
dezvoltarea
previzionatd,
Administralia
Parcului
trebuie
sd aibd in vedere
o planificare
care trebuie
sd preintdmpine
efectele
reciproc
potenlate
ale celor doud surse de impact.
cuantificarea
impactului
ecologic
se realizeazd
in acest
moment
ca singurul
dintre variabilele
capacitdlii
de suport.
Managementul
parcului
este coordonat
de o zonare
bund conform
standarderor
IUGN,
prin
distribulia
staliunilor
forestiere, alpine
si
de proteclie
excrusivd,
precum
qi pin trasarea
cdilor de acces
obligatorii
sau permisiv-restrd,nse
in
pNC. prin proiectul
de Management
al
PNC se urmdreste
deschiderea
unor linii dominante
de cercetare
a biodiversitdfii,
peisajelor
si
habitatelor
naturale'
de reconstruclie
ecologicd
a haldelor
de steril precum
si
stabilirea
gradului
accesibilitate,
de dotdri qi amenajdri
turistice
din zond.
obiectivele
ptaniJicdrii
teritoriale
la nivelul PNC sunt in acest caz in acord cu poritica
dominantd
- de proteclie
si
conservare
- in care activitatea
de turism/ecoturism
nu va rdmdne
in
plan
secund'
Planificarea'
definitd
ca activitate
ce
fociliteazd aplicarea
in practicd
a deciziilor,
se argumenteazd
prin
datele gi situaliile
concrete,
exemprificdm
in acest
sens sorulionarea
problemei
incintelor
consttuite
pdrdsite,
prin
transforrnarea
ror parliatd
in amenajdri
turistice.
Punctele
cheie care structureazd
pranificarea
teritoriard
in aria
pNC
sunt:
o
conJiguralia
morfo-administrativd
a parcului
- limite
sinusoide
de fip gotf
suprapuse
unei
fragmentdri administrative
accentuate
(20
comune,
aparlindnd
la patru
judele);
c
penetrabililatea
crescutd,
pin prezenla
infrastructurii
de acces rutier p6nd
la
1750m'
cu avantaiul
valorificdrii
potenlialurui
si
dezavantajul
riscurilor
de mediu mai
sus menlionate;
.
coexistenla
nivelelor
de valorificare
Si
utilizare
antropicd _
agro_pastorald,
silvicd,
turisticd,
ex_minierd
Si Stiin!fficd.
1V.4. Planificare
Si
amenajare cu scopuri turistice tn sistemele teritoriale cu dominantd
culturald
in cele ce urneazd vom privilegia consideraliile asupra acestei categorii de
planificare cel pulin din dou[ motive:
o
amenajdrile regiunilor turistice cu poten$al natural (munte, mare) fac
obiectul unor studii frecvente, adesea focalizate pe unit[1i teritoriale bine delimitate;
o
aspectele planificlrii gi amenajlrii personalizate cultural reprezint[ un fel
de
,,new
wave" in teoria planningului european.
Patrimoniul cultural tn planificarea spatiald: un cadru de referin{d
De la inceput, civilizalia uman[ a fost caracteizatl de o anumitl utilizare sociald
a posibilit[1ilor naturale cu scopul supraviefuirii omului. De-a lungul diferitelor etape
istorice plni in prezent fiecare utilizare a acestor poten{ialuri exprimd o formi de
implinire cultural[ gi de mogtenire culturali. ESDP (Perspectiva Dezvoltdrii Spaliate
Europene) incurajeazd managementul infelept al moqtenirii culturale, favorizind
durabilitatea utilizlrii patrimoniului cultural considerat, pe de o parte, ca un instrument
important de difuzie qi cunoagtere a detaliilor culturale intr-un teritoriu eterogen precum
Europa, garantAnd identitb{i regionale qi locale, iar pe de alt[ parte, mogtenirea cultural[
ar putea sI serveasc[ drept o important[ oportunitate penku dezvoltarea economic[.
Moqtenirea culturali este considerati de ESDP prin prisma celor doud dimensiuni
fundamentale ale sale: una fiind peisajele culturale, cealalti ftind oragele-moqtenire,
siturile culturale
Si
monumentele.
Europa ocup[ o pozilie global6 de lider in ceea ce privegte diversitatea peisajelor
culturale gi importanla oragelor-mogtenire, siturilor qi monumentelor culturale. Un
indicator pentru acest lucru ar putea fi distribulia globali a
,,peisajelor
protejate" (UICN
-Uniunea
Internafionald de Conservare a Naturii, categoria V) din care aproape 60% se
afl[ in Europa. Mai mult decit at6t, studiile I]NESCO au demonstrat c[ mai mult de 80%
din moqtenirea construit[ este situat[ in Europa, dintre care mai mult de 6OYo se aflI doar
in Italia. Cantitatea
;i
calitatea patrimoniului cultural sunt sensibile la transform5rile
sociale gi economice. Probleme precum cregterea urban[ necontrolat[, volumul crescind
de trafic, zonele comerciale aflate in extindere qi turismul in masl ar putea duce la o
devalorizare substan{ial[ a moqtenirii culturale .
Degi definiliile oficiale ale moqtenirii culturale sugereaz[ adoptarea celei mai
largi accep{iuni a termenului de mogtenire/patrimoniu, incluzdnd elementele imateriale
ale creativitllii umane, de fapt este foarte greu de folosit o definilie atit de vast[. Cind se
doreqte si se cuantifice problemele privind conservarea mogtenirii qi s[ se studieze
consecinfele sale asupra planificdrii spafiale este necesarl o definilie mai pragmatic[.
O altd disculie care se poart[ priveqte valoarea moqtenirii. in cazul peisajelor
culturale exist[ dubii dac[ doar peisajele remarcabile sau qi cele obiqnuite meritl sE fie
luate sub ingrijire. Proiectul Convenlia Europeand a Peisajulul susline dreptul tuturor
peisajelor de a fi luate in considerare.
Pin[ acum ciliva ani, circula o no]iune mai degrabi oportunistl, a moqtenirilor
culturale, identificAnd, in mare mdsurd, moqtenirea culturalE cu moqtenirea
,,construit6"
(adic[ oragele-mogtenire, siturile culturale qi rnonumentele), existind desigur o ra]iune
pentru care ea a fost menfinutS: aceste valori au cele mai puternice rldicini teritoriale.
Ele sunt fragile in mod particular gi foarte sensibile la maniera de utilizare. Aceste
aspecte devin cruciale pentru scopurile planificd.rii spatiale gi de altfel pentru programul
ESDP gi obiectivul siu principal de sporire/intensificare a utilizdrii inlelepte a moqtenirii.
Cu alte cuvinte, oragele-mogtenire, siturile culturale gi monumentele trebuie sI
fie tratate mai degrabl ca resurse prefioase penku societate qi comunitate, decit ca fiind o
constringere pentru dezvoltarca sociali qi economicd., aqa cum uneori a fost receptat
fenomenul. Agadar, ele necesit[ s[ fie folosite intr-un mod echilibrat, in primul rdnd
respectind gradul de complexitate al structurii lor sociale gi urbane, iar in al doilea rind,
menfin6nd in limite controlabile presiunea asupra lor, prin ceea ce se poate numi
utllizarea optim6 a resurselor, care sunt cit se poate de nereproductibile.
25
I
DacE nu este administrat bine, turismul poate avea materializi.i negative cunn
sunt poluarea sau congestionarea precum qi impacturi sociale, economice qi culturale
adverse asupra comunititii gazdd., a$a cum am ardtat anterior. Oraqele-patrimoniu merita
o atentie special[ deoarece ele sunt de fapt concentrlri uriage de mogtenire cultural6
material5 gi imateriale. Utilizarea adecvatd a moqtenirii culturale este astfel qi mai
importanti deoarece oraqele-moqtenire sunt extrem de sensibile la consecinlele negative
ale turismului. Acest lucru se datorcazd naturii fragile a mogtenirilor culturale gi a
conflictului potenlial ce ar putea sI existe intre utilizarea resurselor in scopuri turistice gi
funcliile normale pe care un ora$ trebuie sI le asigure locuitorilor s[i. De aceea, utilizarca
durabil[ a mogtenirii culturale, in special in cazul oraqelor-mogtenire, necesita un efort
Scara teritoriald a planiJicdrii este un
factor
de o importanld cruciald deoarece turismul in masd
este un
fenomen
economic cu trd.sdturi spaliale inerente. Aqadar, "regiunile
d,e turism",
fiind
ori
peisaie culturale sau zone afectate social qi economic de prezmla pdrlilor individuale ium sunt
monumentele, cuprind diferite unitdli administrative
Si
pot sd aibd caracteristici specifice mai multor
unitdli mai ales cdnd sunt situate in zone de granild.
extraordinar de planificare.
in majoritatea cazurilor, zonele care benefi ciazd. de prezenla moqtenirii nu
corespund cu zonele care suportd costurile pe care aceast[ utilizare le implic[. Foarte rar
administrafiile locale sau guvemele regionale au capacitatea institutional[ de a face
planuri pentru dezvoltarea durabill a turismului in regiunea lor de competen!6.
Turismul este o modalitate
foarte
importantd de utilizare a moEtenirii culturale. Turismul cultural
este, pdnd acum, unul din segmentele pielii turistice (segmentul care se extinde cel mai rapid) care
aduce oportunitdli sociale qi economicefoarte relevante, dar qi riscuri serioase.
Planificarea pentru o utilizare durabili a pakimoniului
necesit[ in primul r6nd o mai bun6
infelegere gi o mai mare ciutare din partea cererii, dar in majoritatea cazurilor acest lucru
s-a dovedit a fi insuficient. Ar trebui sE se acorde o mai mare atenfie managementului
ofertei
9i
condi{iilor de mediu care stimul eazd o caracteristic[ gi un tipar de vizitare dorit.
Asigurarea facilit[1ilor qi a infrastructurii de inaltl calitate penku vizitatorii atenfi gi
sensibili care sunt dispugi si recompenseze valoarea mogtenirii culturale la care ei au
- ...:,..:
::"
acces, oi'erind cea mai mare accesibilitate posibili pentni toatd lumea
,
reprezin+.d,punctul-
cheie pentru strategia unui turism durabil .
Potrivit ESDP, patrimoniul cultural va fi dezvoltat sau conseryat prin metode
specifice, unele chiar reinnoite. in acest scop este ins[ nevoie de indicatori pentru a putea
sd intocmim un fel de registru penhu peisaje culturale gi pentru oraqe-patrimoniu, situri
culturale qi monumente, pentru a dezvolta in continuare metode de protejare,
management gi planifrcare, precum gi pentru a intelege varietatea qi dezvoltarea vietii
umane de-a lungul timpului gi pentru crea{ia congtient6 a viitorului nostru .
Cu instrumentele qi conceptele din prezent, in general, ne putem ocupa in mod
insuficient de problema general[ a moqtenirii culturale. Fiind obiect din ce in ce mai
important al planificdrii spafiale, peisajele culturale qi oraqele-patrimoniu, siturile
culturale gi monumentele sunt puternic dependente de calitatea descrierii lor.
Peisajul cultural - definilii
Si
indicatori
Peisajul poate fi imaginat ca fiind format din diferite niveluri, unul fiind cel
natural, iar celSlalt fiind cel cultural. Peisajul natural este peisajul original neatins de om,
Stmctura mostenirii culturale
;Stratul / Nivelul Iizic
j Fectorit sociali,economici si religiosi i
i
h, uvolutia lor istorice
,
--..-.-.-----.:
Mostenirea culturala
Peisajul cultual
Siturile culturale si monumentele
in timp ce peisajul cultural poate fi vdzut ca un derivat al peisajului natural ale cdrui
echilibru, structur6 gi viziune sunt rnai iiiult sau mai pu{in influentate de utilizarea uman6.
in funclie de intensitatea impactului uman gi a transform[rii peisajele culturale pot fi in
continuare divizate .
Indicatori pentru peis aj ele culturale
Indicatorii care reflect6 relatia dintre populafia local[ gi peisajul care este
modelat de activitatea zilnicd, ajut[ la realizarea diferen]ei spafiale a teritoriului gi la
identificarea qi analizarea tipurilor gi subtipurilor de peisaje sunt:
o
starea actuald a peisajelor culturale;
o
dezvoltarea viitoare a peisajelor culturale
-
incluz0nd presiunea asupra
utilizirii terenului datorit[ activitililor umane, necesitflnd mai mult (sau mai
pufin) spaliu gi mai mult[ (sau mai pu]in[) utilizare intensivd a spa]iului.
Pentru a defini peisajele culturaie valoroase gi, implicit pe cele relevante,
indicatorii nu pot fi folosili separat, iar categoriile interesate sunt:
o
Categoria I: Trdsdturi fizico-geografice (cu ajutorul lor se poate obfine o
delimitare a tipurilor principale de peisaje geografice);
'
.
Categoria 1l Tr[s[turi geografice umane respectiv economice functionale
(face referire in general la influenfa antropic[);
o
Categoria III: Trislturi speciale agricole (generatoare a peisajelor agricole
eviden{iate anterior)
.
Categoria IV: Instrumente speciale de legislalie;
o
Cqtegoria I/: Valori de semnificalie cultural[;
Un prim comentariu pe care autorii studiului il formuleazi este c[ <<pe
ldngd
cele mai cunoscute regiuni culturale
-
multe regiuni
,,periferice"
pot creSte/spori
prezenla remarcabild a siturilor lor culturale: sud-estul Suediei, Scolia, Irlanda,
principalele insule ale Italiei
Si
Peloponez, Grecia. Dacd
facem
legdtura intre aceste
concentrdri
Si
extinderea regiunii, obyinem o imagine mai importantd a bogdliei ei
culturale relative. Evaludrile rezultate sunt concentrate tn
,,inimile culturale" ale
Europei medievale, precum Germania, Flandra
Si
cdteva regiuni istorice din Anglia.
Concentrdri interesante apar tn insula danezd Bornholm, Lrinder-ul german Sachsen,
insulele Corf, qi Rhodos din Grecia. in
finat,
o concentrare de valori culturale este
prezentd in unele regiuni ttrbane de o
foarte
mare importanld, precuw. zono- Dublin clin
Irlanda, provinciile Neapole qi Roma din ltalia, districtul Copenhaga, Greater London
si
zonele urbane din cele 2 orase principale ale
portugaliei,
Lisabona qi
porto>>.
Aceste regiuni prezintd o concentrare mare de valori: inseamna ci siturile
culturale suntnumeroase in aceeagi zond,,inaqa fel incAt ele sunt dispersatepe cuprinsul
regiunii. Acest lucru nu se int6.mpl[ in zonele in care valorile sunt concentrate in sensul
absolut, adic6, bogSlia culturali este concentrat[ intr-un sit. Din acest motiv, numim acest
lucru indicator ul concentrdrii relative. Zonele unde presiunea
turisticd poate fi
dispersat[ pe un mai mare num[r de valori localizate in inheaga regiune ofer6 mai multe
oportuniteli pentru crearea de
,,rute/trasee alternative" sau atracfii turistice
descentralizate,
care ar u$ura managementul durabil al turismului. Aceasta este o altl
informaf ie relevantb pentru p lani fi catorul spaf ial european.
Cartarca teritoriului european ofer[ o imagine a regiunilor unde presiunea asupra
resurselor locale (reptezentat[ prin numdrul de locuitori) este potential excesivl.
Regiunile tradilionale de turism se observ[ foarte clar: Scofia, C6te d'Azur, sudul
Germaniei, Austria, coastele estice gi sudice ale Spaniei, coasta adriatica a Italiei gi Creta,
menlion6nd doar cAteva exemple. in
![rile
scandinave, unde populafia
este mai risipit[,
acest indicator nu este foarte semnificativ. tn alte zone ale Europei unde distribufia
populafiei este mai uniform[ se pot observa diferenfe substarlfiale.
Se pare c6 exist6 2
'poli
de presiune"
majori, unul in regiunea Alpi-Adria (cuprinz6nd
nord-estul Italiei,
Austria gi sudul Germaniei
)
qi celdlalt pe coasta mediteraneanr., din vestul Italiei p6nr in
sudul Spaniei, incluzind principalele
insule vest-mediteraneene.
Indicatorul de
,,turisticitate" confirmi in mare parte acest model; este, intr-
adevir, foarte corelat cu indexul presiunii de utilizare. Conform acestei cartlri Italia de
nord-est gi central[, Grecia insular[ qi parfial
cea continentald,
Catalonia au modificat,
intr-un mod mai substantial, textura lor socialI pentru a se adapta la fluxul turistic generat
de prezenla
valorilor culturale. in acest fel, ele arutd" cd sunt capabile, intr-o anumitl
misuri, si internalizeze
beneftciile/profiturile generate
de mogtenire gi s[ le transforme
intr-o sursi de finanlare care poate fi dedicat[ intre{inerii gi conservlrii moqtenirii in sine.
at
Deosebit de interesant este experimentul de combinare a indicatorilor in aga fel
inc6t sI fie posibil s[ se clasifice teritoriul european pe zone unde utilizarea moqtenirii
este durabil6 gi unde ea nu este .
Utilizarea patrimoniului este durabilI dach presiunea rf,mAne joas[
in timp ce
,,turisticitatea"
este peste medie. Problemele legate de ne-durabilitate apar atunci cind
presiunea asupra moqtenirii este foarte ridicat6 sau cAnd disponibilitatea moqtenirii este
abundentl, dar turisticitatea (gi de aici qi presiunea) r[mAne sub medie. in timp ce in
primul caz presiunea poate compromite integritatea moqtenirii construite, in cel de-al
doilea caz incd mai existl loc pentru
,,valotizarea"
valorilor culturale, iar ofertele
potenliale de cultur6 nu sunt pe deplin utilizate .
Printre regiunile din primul set apar multe provincii din cenkul gi nord-estul
Italiei, precum gi provinciile de coastd ale Frantei gi Spaniei. in general, zonele de coastl,
unde turismul cultural se alIturd turismului de recreere, sunt cele mai afectate de
presiunea excesivd. Insulele Baleare (unde sunt 60 de gederi anuale pe cap de locuitor),
Dodecanesele qi Cicladele din Grecia sunt cele trei zone unde presiunea este cea mai
mare. Coasta de vest a Irlandei este de asemenea afectatd in mod insemnat de o utilizare
ne-durabill a moqtenirii, dar qi Peloponesul din Grecia. Acelagi lucru este valabil pentru
multe regiuni montane, unde turismul montan se al[tur[ motivafiei culturale.
in Rom6nia, patrimoniul cultural nalional cuprinde peste 760.000 de bunuri
culturale mobile, dintre care peste 20.000 de monumente, 5200 de situri arheologice, gi
474 momtmente gi ansambluri de arhitecturl cu valoare excep,tionalall. Criteriile de
identificare qi evaluare a patrimoniului cultural in literatura rom6neasc6 de profil
consideri, in principal acelagi set de criterii (uneori chiar mai detaliate) ca gi evaluarile la
nivel european, respectiv:
- locul;
- geniul tehnic;
- pozilia etnologicd;
- subiectul sau tema culturald.;
- starea de conservare qi pdstrare;
"
candea,
Melinda, et colab., 2oo3,
potenliatul
tuistic ar Romdniei qi amenajare
ahtisticd a spafiului, Ed. Universitar5.
,
pp.226, 222
30
- gradui detnielegere a bunurilor culiurale.
Cartierele culturale ca mecanisme pentru regenerarea urbandt2
si
valorificare turisticd -
punere in temd
Majoritatea oraqelor mari au cartiere culturale identificabile unde sunt akagi artiqti
gi impresari de cultur[, indiferent dac[ este vorba de Soho din Londra, Lower East Side
din New York sau Montmartre ori Montparnasse din Paris. Astfel de locuri au o istorie
lung[ gi par sI fi apIrut din ?ntAmplare sau cel pulin in dezvoltarea genep1ld in timp a
unui oraq.
Ce este nou in legdturd cu cartierele culturale in vremurile mai recente este cd ele au
fost Si
incd sunt
folosite
ca un model intentionat pentru regenerare urband a zonelor urbane interne aflalein declin.
Cu alte cuvinte, ele au fost adoptate ca rnecanisme de tacticd pentru regenerarea
urban[ iar dimensiunea turisticr de care se pot inso,ti pare uqor de intuit.
Aceast[ semnificalie mai recentl a termenuiui de cartier cultural dateazd de la
inceputul anilor
'80 din S.U.A., de exemplu in Pittsburg qi Lexington, Massachusetts.
Dezvoltarea urbanl determinat[ cultural a inceput s[ apar[ ca gi goncept
in literatura de
planificare urband de la sfhrgitul anilor '80. Primele exemple britanice sunt Cartierul
Industriilor Culturale Sheffield datind de la sfhrqitul anilor '80
9i
Cartierul de Nord
Manchester datAnd din 1993. Exemplul la care se face referire cel mai frecvent este
Temple Bar din Dublin care reprezintl o idee datflnd de la sfhrgitul anilor
'80 ca fiind un
model de regenerare urbanr determinatd cultural aplicat intre 1990-1991.
in orage mai mici a apdrut, de asemenea, un interes recent in desemnarea
cartierelor culturale. Ca qi Belfast sau Newcastle, oraqele mai mari sau mai mici din
nordul Angliei se afl[ in procesul de propunere
sau de explorare a posibilit5lilor pentru
noi cartiere culturale. Aceasta include locuri ca Hull, Huddersfield, Gateshead gi Oldham.
Orage precum
Newcastle gi Fremantle din Australia urmiresc, in mod deliberat, s[
dezvolte anumite zone sau districte ca distincte qi distinctive cartiere culturale. Unii
critici ar putea si argumenteze cd. acesta este un caz de exagerare, cI nu toate oraqele
mari sau mici au nevoie de cartiere culturale. Allii spun c[ aceste cartiere culturale sunt
12
Montgomery
,
J., in Planning Practice and Research, nov. 2003
-l
doar un alt mod de a crea valori mari de proprietate in zonele nci de locuire urban[. Cu
siguran![ ci valoarea lor turistic[ ar putea fi criticatd ca nerelevant6 in unele cazurt'l
Probabil este prea devrerne pentru a considera realiz[rile gi neajunsurile
cartierelor culturale ca o abordare pentru regenerarea urband, dar cum astfel de cartiere
exist[ deja de 10 sau mai mulli ani, este de asemenea posibil sI se ia in considerare cit de
bine se matvizeaz6 cartierele culturale gi ce mecanisme ale managementului trebuie sd
fie stabilite pentru a asigura continuitatea lor gi supraviefuirea in viitor. Oare cartierele
culturale de succes cresc in mod spontan sau au oare ele nevoie de politici de intervenlie
gi de susflnere publice, ambele legate de dezvoltare qi pe viitor?
Formarea conceptului de cartiere culturale - caracteristici
A devenit axiomatic faptul c[ toate locurile urbane de succes sunt compuse din 3
seturi de elemente:
.
activitate
-
economicl, culturald, sociall;
.
formd -
relafia dintre clidiri.qi spafii;
.
semnifi.calie
Si
simbol
-
sim{ul locului, sim}ul istoric qi cel cultural .
in acest context este posibil sI se conskuiascl o serie de indicatori care pot fi
folosili pentru a evalua succesul relativ al cartierelor culturale.
a- Activitatea
in cartierele culturale veritabile
-
ca gi in adevlratele locuri urbane, in general
-
este de agteptat sI se g[seascd, o diversitate de utilizdrt primare qi secundare . Acestea ar
putea include :
o varietateafillizdilor primare ale terenurilor, incluzAnd cele rezidenliale;
r proporliile afacerilor delinute local sau a celor in general mai
independente, in special a magazinelor;
i programe fixe in orele de deschidere, incluzind existenta unei activit[ti de
sear[ sau de noapte;
r prezenla gi m6rimea pielelor stradale gi a tipurilor de specializare;
o disponibilitatea cinematografelor, teatrelor, cramelor, cafenelelor,
barurilor, restaurantelor gi a altor locuri culturale gi de intilnire care oferl servicii de
diferite tipuri Ia preluri gi grade calitative vaiate;
J-
o disponibilitatea spafiilor, incluzAnd grldini, seuaruri gi
,,eolturi",
pentru a
facilita observarea trec[torilor gi alte activit[fi precum programele
culturale de animalie
;
o modele ale definerii mixte de p[m6nt in aga fel incit sI fie posibile
autoperfecfionlrile qi investiliile la scarl mic[;
r disponibilitatea pentru diferenlieri intre proprietari, in aqa fel incat micile
afaceri s[ oblinl un sprijin qi sd nu fie aduse la faliment datoritd creqterilor neagteptate ale
chiriilor gi/sau ale taxelor pe proprietate;
r gradul de inovafie qi de incredere in noua arhitecturd, incdt acolo unde este
posibil s[ existe o varietate de tipuri de cl[diri, de stiluri gi de design;
c ptezenfa unei viefi de skadd active qi a unor fronturi active la strad.d.
O premisi obligatorie esenfial[ pentru un cartier cultural este prezenfa unei
activitdli culturale gi, unde este posibil, aceasta ar trebui sd includl produclia culturall
(realizarea de obiecte, bunuri, produse gi furnizarea serviciilor) precum gi consumul
cultural (persoane care s[ mearg[ la spectacole, s[ vizite ze galeiiigi locurile de int6lnire).
Acest lucru este axiomatic : cartierele culturale nu pot sd existe frr[ o activitate cultural6.
De o importanf6 specialS este prezenla locurilor de intAlnire, a spafiilor de spectacol sau
de repetifie Acestea ar trebui s[ fie cAt mai variate posibil, de preferat la scar[ mic6 sau
medie unde obiectivul este incurajarea unei vieli a strdzli mai active. O organizare mixt[
a locurilor de intAlnire ajutl la aparilia unei creqteri autosuslinute, astfel inc6t pe l6ng[
teatrele
9i
galeriile suslinute public ar trebui sd fie galerii private precum gi locuri private
de intAlnire unde se face spectacol. Este important ca un numlr c6t mai mare posibil de
locuri de intAlnire s[ fie deschise in timpul serii, pe l6ngd programul
din timpul zilei. Cele
mai de succes cartiere culturale au pornit sd dezvolte, in mod frecvent gi intentionat, o
,,retea" de astfel de locuri de intilnire gi in unele cazui acestea au fost
,puse,,
ca
elemente strategice pentru dezvoltarea mai ampl[ a unei zone. Prezen]a companiilor
produc[toare
in orice cartier cultural adaugl acestuia greutate gi, adesea, o calitate in
plus' Se poate cdqtiga mult din faptul ci importante organizalii de art[, de ordin regional
qi nafional, igi au sediul ?ntr-o zond sau stradI identificat[.
3-1
De aceea s-a afirmat, in acesi context, cI proba finaii a maturitdiii economice o
d6,,expansiunea terfiarului", expansiunea sectorului de servicii.
Pierre Defert, cu intenfia de a formula matematic localizarea unei statiuni
turistice, propune urmitoarele teoreme, de o deosebitl eficacitate :
a) Fiind datl o zon6 unic6 a piefei turistice, situat[ intr-un spa]iu izotrop
regional, importanla localizdii periferice este invers propor{ionall cu indep6rtarea:
punctele de cristalizare se vor situa in cercuri concentrice, potrivit diversitl1ii resurselor.
b) ExistAnd mai multe zone ale piefei turistice, cu ponderi egale ca mlrime,
situate la aceeagi distanld de resurse Rr, Rz, R3 etc., importanla locaiizdrilor care se vor
reahza este in funcfie de valoarea-original[ a resurselor Rr, R.z, R3 etc.
c) ln raport cu mai multe resurse virtuale de aceeagi valoare, situate la
distanf[ egal6 de mai multe zone de piaf[ cu amplitudine diferit[, importanfa localizirii
care se va infEptui pentru fiecare din resurse depinde de masa potenliald a vizitatorilor
disponibili pentru fiecare zond apiejei.
d) La zone de pial6 egale gi egal distanlate intr-un spaliu izotrop, importanfa
localizirilor care se cteeazd, asupra resurselor de valoare identic[, in ceea ce privegte
originalitatea, depinde de calitatea ofertei.
e) Daci ceilal,ti factori (zona de pia!6, zona locali zdii, oferte) au o valoare
egald, dezvoltarea localizirilor este corelativ[ cu importanfa anterioar[ a statiunii deja
rcalizate.
Relafiile intre oferta turisticl gi cerere pot fi exprimate cu ajutorul schemelor logice
formulate de L. Micksch2o.
Potrivit concepliei sale, putem distinge patru scheme :
a) Oferta turistic[ gi cererea sunt concentrate in doui puncte situate la o anumitl
distanfd. De pild[, aceast[ schemi este valabili pentru un sat de vacanp aqezat la
periferia unui mare orag, care polaizeazd
categoriile de turigti ale unei pie{e unice.
costul transportului este relativ acelaqi pentru toli vizitatorii.
b) Cererea concentratd gi oferta dispersatE. Este situalia unui lan! de moteluri,
plasate pe o arteri principali de circulafie, care sunt vizitate de fluxuri masive de turigti.
20
Leonard Micksch, Zur Theorie des rdumlichen Gleichgewic&ls, Weltwirtschafliches Archiv 66, I,
r951.
Indicatori pentru o activitate culturald veritabild;
t
locurile culturale de intAhire la o varietate de scdri, incluzdnd scdrile nnicd qi meCie;
o
festivaluri Si
evenimente;
c
ofertg de spalii de lucru pentru artiEti qi a producdtorilor
culturali la preturi mici;
o
dezvoltarea economicd a
firmelor
ntici in sectoarele culturale;
.
spalii de lucru destinate birourilor;
t
localizarea agenliilor qi companiilor pentru dezvoltarea artelor;
o pregdtirea
Si
educalia in artd
Si
media;
o
mediul artistic;
e
iniliativele de dezvoltarea a artei locale a comunitdtii;
o
utilizdri complementare in timpul zilei;
o
utilizdri complementare in timpul serii;
.
sponsorizarea artelor.
Cartierele culturale de succes vor avea mai mult ca sigur o economie puternicd de
seard/ organizare nocturnd puternicd, deoarece unde acest lucru lipsegte se poate spune
cE locul respectiv funcfioneazd doar jum[tate
din timp. Posibilit[1ile pentru o activitate
fdr[ intrerupere, cu scheme de lucru flexibile crescande ufineazl. s[ fie din ce in ce mai
exploatate. Mare parte din atrac{ia cartierelor culturale este date de posibili tatea de a
contopi ziua at noaptea, de a combina activitilile culturale formale cu ocupalii mai pulin
formale, ca de pildi intilnirea cu prietenii la mas6.
De regul[, cele mai active gi mai interesante cartiere culturale tind s[ fie locuri de
o varietate complex[, cu o mare reprezentare a activitllii de afaceri la scar6 mic[ care
rcalizeazd schimburi nu numai cu
,,consumatorii" dar qi cu alte afaceri.
b. Forma construitd.
Indicatorul
forma
construitd se leagi de nofiunea de orag sau de peisaj urban cu
referire expresi la intensitatea
formei
construite infelegindu-se prin aceasta concepte de
design urban (in[l]imea cl[dirilor, l[,timea strdzilor, conturul traseelor) gi de densitate;
permeabilitatea
urband este de asemenea un element de evaluare, semnific6nd
posibilitatea
funclionirii mai multor orizonturi (la nivelul parterului - come4, la etajele
superioare
-
alte funcfiuni adaptate). Este important ca, cel pulin un procent
din
activitatea dintr-o zond", sd, se petreac[ pe sttdzi, in piele gi in spa,tiile din orag
-
domeniul
public. Domeniul public
ai
spaliile semipublice asociate sunt cele care fvrnizeaz[ terenul
pentru interacliunea social6 gi pentru o parte semnificativi din baza de tranzac[ii a zonei
(zona piefei, frontul de magazine, vdnzdtoii ambulanfi, cafenele laterale str[zilor). Astfel
de activit[1i sunt cele care dau calitatea dinamic[ a locurile urbane de succes gi a
cartierelor culturale in particular. De fapt, domeniul public dintr-un oraq indeplineqte
multe funclii, nu doar ca un loc de int6lnire, dar ajutAnd la definirea mediului construit,
furnizAnd spalii pentru tradifiile qi obiceiurile locale cum sunt festivalurile gi
carnavalurile, care reprezinti infelesul qi identitatea. Dup[ unii autori, domeniul public
din orage mici gi mari indeplinegte urm[toarele
,,functiuni":
o
parte integrantd a formei construite sau a peisajului urban;
o
teritoriu neuku unde oricine are dreptul s[ se adune;
t
locuri unde s-au petrecut evenimente istorice gi unde sil[gluiegte memoria
colectiv6;
e
locuri unde formele publice de via![ socialh pot genera cartiere culturale.
Locurile care continud, sd" rdzbat[ in ciuda schimbdrilor economice, tehnologice qi
culturale au reugit deoarece forma lor construitd este in sine mixt[ qiisau foarte
adaptabil5. St[zile oraqului, de exemplu, tind si reziste perioade mai indelungate de timp
decat cl6dirile de birouri cu o singur[ utilizare care sunt susceptibile la schimblri legate
de cerere (reducerea for,telor de munci), tehnologie (calculator gi tuburi de cablu) gi
agteptiri (aer condilionat, intimitate, spre deosebire de planul deschis). Acest lucru se
datorcazd, faptului cd, viafa sh[zilor qi a zonelor urbane, ca o regul[ general[, este mai
lung[ dec0t viala cl6dirilor individuale, in timp ce via]a clldirilor este mai lung6 dec6t
viafa funcliunii ei originale. Prin extensie, zona urbani de succes este una care oferl o
adaptabilitate construitd in interior (in-built) decAt o invechire construitd in interior (in-
built). Din nou, acesta este in mod special adevlrat pentru locurile ce contin o mare
proporlie de afaceri mici de diferite/variate feluri. Exist[ o varietate de forme de clldiri
care oferi mult[ adaptabilitate gi majoritatea dintre ele tind sd fie cl[diri de c6teva etaje
cu un amestec de mdrimi diferite de camere pe fiecare etaj. in mod interesant, in timp ce
locuitul in galerii reprezintd adaptarea depozitelor vechi qi a condifiilor industriale
neimportante/ugoare
la utilizarea rezidenliald., acum existi multe exemple de
locuin{eiacomodlri
rezidentiale care sunt adaptate pentru birouri sau studiouri, chiar
galerii gi cafenele. Astfel de forme, de exemplu blocurile de apartamente gi oraqele de
case, nu sunt numai adaptabile in tipurile de activitate pe care le pot gdzdui, dar gi in
nivelele de intensitate ale activititii .
Cartierele urbane adevirate sunt
judecate
dupd viafa lor de strad6. Str[zile
veritabile trebuie s[ fie active, sE glzduiascl gi sI genereze diversitate qi trebuie s6 fie
permeabile. Str6zile adev6rate au limite bine definite qi o calitate a transparenlei sau
vizibilitdlii la limitele/marginile lor (unde se intilnesc domeniul public cu cel privat).
Pentru ca acest lucru s[ se intimple trebuie s[ existe o bun[ structurl oizontald. a
fronturilor
active de-a lungul unei strdzi . Cartierele de succes vor avea tendinla sI aibi
mai multe astfel de strlzi sau, cel pu,tin
,
un numlr de noduri de activit[,ti intre care s[ fie
ugor de circulat. in concluzie, forma construiti se defineqte prin:
.
Morfologie urbanl de mare acuratele
.
Varietate gi adaptabilitate a fondului construit/de clidiri
.
Permeabilitate a peisajului strizii
.
Lizibilitatel Claitate
.
Cantitatea gi calitatea spa{iilor publice
.
Fronturi( de clSdiri) active
c. Sensuri gi inlelesuri
ln termeni de inleles qi semnificalle locurile urbane adevdrate
-
qi prin extensie
cartierele culturale
-
vor reprezenta gi semnala infelesul gi identitatea pentru utilizatori qi
cetlfeni. O cunoaqtere individuall a unui oraq este o funcliune a imaginabilitefii mediului
urban: adic[, mdsura in care componentele mediului fac o puternicd impresie asupra
individului. in schimb, imaginabilitatea este influenfat[ de lizibilitatealclaritatea unui
orag: gradul in care diferitele elemente ale oraqului (definite ca limite, districte, c6i,
noduri gi repere) sunt organizate intr-un tipar coerent gi recunoscut. Prin adunarea de
informalii despre aceste elemente individul creeaz6., pe l6ng[ o imagine a oragului gi un
cadru de referinlE. Este, de asemenea, clar cE majoritatea oamenilor dobAndesc cunogtinfe
despre un loc printr-un proces treptat, de
jos
in sus care este el insuqi dependent de
experienla direct[. Fragmente gi pArli de cunoqtinte sunt absorbite gi apoi integrate prin
filtrele perceptuale ale individului. Aceasta duce la inlelegerea oragului (forma qi
lizibilitatea sa) precum gi la o imagine a oragului.
Aceasta reflect6 in parte o combinafie de procese, valori gi identitili culturale mai
largi care tind si fi apIrut in timp din asocieri de evenimente gi locuri. Locurile ajung sI
reprezinte niemolia, ?nfelesul gi asocierea pentru indivizi, grupuri gi societlfi. Ei pot, de
asemenea, sI iqi creeze noi imagini pentru ei ingigi
,
prin activitilile care apar in astfel de
locuri gi prin iconografia selectivl in forma unei arhitecturi noi qi a artei publice.
Locurile care funclioneazd bine au de obicei toate felurile de relele qi asocieri
invizibile gi informale care, ele in sine sunt indicatori de implicare. Informafii despre
astfel de activitAli, evenimente locale
$i
tradilii sunt transmise mai departe pe caie oral6,
prin postere in vitrinele magazinelor qi pe panourile cu anunfuri, pe fluturaqi.
CAPITOLUL V
ROLULAMENAJARILOR
TURISTICE TN NN.q.MICA
SISTEMELOR TERITORIALE
Necesitatea planificdrii turistice in sistemele teritoriale
. b"rrooltarea unei zone turistice este necesar sa fie ginditi intr-o conceplie
g1oba16 de dezvoltare a turismului, corelat[ cu creqterea celorlalte ramuri ale economiei
nafionale. Aceasta impune o estimare prealabili a valorilor turistice (cadrul natural,
patrimoniul spiritual etc.) in raport cu ceilalli factori (industrie, agriculturd). F[rd aceast6
evaluare, care trebuie sd fie luat6 in considerafie ia elaborarea direcfiilor de dezvoltare a
fiec[rei zone gi a intregii economii, pot sI aparl fenomene
,,de
respingere" intre ramura
turismului gi diferitele ramuri ale economiei
![rii.
o
La amenajarca qi dezvoltarea zonelor turistice este necesar s[ se porneasci
de la o serie de procese cum ar fi: industrializarca gi, ca o consecinfd, urbanizatea,
ridicarea nivelului de trai gi m[rirea timpului de odihn[. Zona turisticl de mdine trebuie
sa-gi model eze activitAfile in func]ie de evolulia factorilor economico-sociali gi spirituali
care configureazd viitorul. intr-adevdr, organizarea ralionald a spaflului turistic este o
acfiune vast6 clrej leagi omul de totalitatea mediului s6u natural qi artificial necesitind
conceperea unor modele de dezvoltare intr-o viziune moderni de sistematizarcr3 .
o
Odatd cu creqterea dimensiunilor urbane asistlm la o
,,deruralizare
totald a
13Iulian
Berbecaru, ,,Turismul
-
elernent principal al sistematizdrii teritoriale a tdrii",
in
,,Turismul,
ramuri a economici na{ionale", Editura pentru turism, 1973.
ora$uluirr, dispare contaciul ornului cu nafura. Citadinul resimte c ne.,,oie de evadare intr-
un spaliu de odihnl gi recreare. Aceastd nevoie impune m[suri deosebite de amenajare a
teritoriului pentru a restabili
,,un
contact c6t mai concret posibil intre citadinul care
tr[ieqte intr-o carcas[ de beton gi de asfalt qi o imagine a naturii"l4.
o
Este limpede cI marile aglomer[ri urbane conduc la o nou[ modalitate de a
concepe folosirea teritoriului. in aceast[ ordine de idei, dezvoltarea turistici este de
dorit s[ fie legati de relafiile existente intre turism - timp liber gi spa]iul urban
-
turism
gi valorificarea productive a teritoriului.
.
in seminariile internationale care dezbatproblemele turismului, cu toate cI
se subliniazd modalit[file specifice de dezvoltare a turismului qi explozia fenomenului
turistic, mdsurile adoptate pentru planificare, coordonare gi prognoz[ se referl, adesea, la
alte sectoare ale economiei. Aceastl situalie reliefeazd faptul cE problemele amenajirii
turistice se abordeazl de pufin timp.
o
Termenul de
,,amplasare
turistici".sau de
,,localizare"
a fost mult folosit in
ultimele dou[ decenii. A fost imprumutat din studiile asupra aglomeraliilor induskiale din
economiile regionale. Teoria amplaslrii qi teoria dezvolt5rii economice regionale au
ilustrat ordinea etapelor prin care au kecut regiunile in cursul dezvoltlrii lor: de la o
economie cu investilii foarte neinsemnate gi cu un comer! limitat, pAn[ la specializarea in
industrii complexe.
t
intr-un studiu ap[rut recent s-a conturat ideea cd
,,sisternatizarea
reptezintd, un grup de discipline economice, tehnice gi estetice care alcdtuiesc o verigl
importantd de legEturd intre planificarea economicl generald gi grupul disciplinelor
practice de amenajare concret[, imediatr qi de perspectivd a teritoriului"ls.
o
Amenajarca teritoriului, dup[ prof. dr. F. Prikrill6, reprezint[ un efort de
dezvoltare planificat[ aplicatl Ia diferite sectoare ale economiei nafionale, in vederea
reahzdni unei solufii optime penku dezvoltarea coordonatl a unei zone intr-un
H
1l9ne
George, Perspectivd asupra lumii actuale,,,sociologia contemporani francezd,,, Editura politicl,
197 t.
't
Dr. ing. Virgil loanid
,
Urbanism nr. 111972, C.l.D.S.p., pp.29-31 .
ru
Dr. F. Prikril, Methode de travail du plan d;amanagemeni du t"oitoire d'une region de tourisme,,,R.evue
de tourisme" nr. 2/1967.
7
ansamblu complet. Fxpertul
Graerne SchanklandlT
consider[ planificarea
teritorial6
ca o
form[ particulard
a planificirii
frzice, economice qi sociale. intr-adevrr,
amenalarea
teritoriului
in zonele turistice reprezintd,
un proces
dinamic gi complex de organizare
gtiinfific[
a spaliului turistic, lu6nd in considerare
relaliile dintre mediu gi colectivit[1ile
umane, toli factorii care influenfeazd
acesterelafii.
Deciziile privind produsul
turistic
si,
in special, amenajarea
unei zone sau staliuni
turistice sunt de o importanld
capitald, deoarece utilizarea
celorlalte
instrumente
de
marketing (politica preturilor,
de distribu{ie, promofionald)
este condiyionatd
de
fundamentarea
Stiinlificd a acestora.
o
De asemenea
menlionlm
c[ problemele
turismului qi ale amenajlrii
turistice
cunosc contribufiile
unor domenii foarte varrate, ca ecologia, arhitectura,
economia gi organizarea
turismului,
marketingul, qtiinlele
naturii, sociologia psihologia
gi altele.
o
Teoria localizdii (amenajrrii)
turistice a cunoscut
o evolufie interesantd,
inglobind reflexiile
f6cute de reprezentanfii
gcolii
franceze (J. R. Boudeville)
asupra
amenajarii
regionale
a spafiului qi ideile lui Frederic
Geigant gi ale lui Horst Todt.
Problemele
localizdni
activitilii turistice nu interese azd nrrmai pe profesorii
de teorie
turistic[,
dar, mai ales, pe conduc[torii
unitElilor turistice.
Acegtia trebuie sr ia decizii
importante privind
amplasarea
unei zone sau staliuni turistice,
ceea ce necesita utilizarea
unor fonduri importante
de investifii;
deciziile
acestora
antreneazd.,
de asemenea,
dezvoltarca
altor sectoare
ale economiei
na{ionale (agricultura,
construcfiile,
infrastructura
etc')
9i
implicr
folosirea potenfialului
de resurse
turistice ale unei zone
geografice.
o
Localizarea
sau amenaiarea
turisticd inglobeaza
majoritatea
elementelor
care constituie
activitatea
acestei industrii,
definindu-se
mai ales, in funcfie de
componentele
naturale, istorice qi culturale
ale unei zone. Acestea reprezintd,
de fapt,
pentru
vizitatoi,
atracfiile principale
care motive azd, din punctul
acestora
de vedere, o
cilatorie'
fn studiile referitoare
la localizarea
turistica
s-a acordat o importanp
deosebitl
-
"
Graeme Schankland,
Principii
fundamentale ale planificdrii
rocatitdlilor
turistice.
comunicare
ptezentatd'
la seminarul interregional
o.N'u. urrpru
ihinclrii
gi a"ruoitarii regionale
a teritoriului,
Dubrovnik,
1970. In lucrare, conceptele de sistematiz"r.,
;;;;j; a teritoriului
,
rocarizare,
coordonare spafiall au un inleles asemdndtor.
factorului
,,distant6",
care reprezinti <ieplrtarea dintre zonele <ie receplie gi <ie origine aie
fluxurilor turistice.
$i
aceste studii au avut ca obiect analiza condiliilor de transport, a
mijloacelor de circulalie folosite, precum gi a cdilor de acces la diferitele obiective
turistice.
Din analiza studiilor inkeprinse ?n ultimul secol referitoare la teoria general6
alocalizdrl,i se desprind urmltoarele orientIri generale
:
a) in abordarea problemeilocalizdii,
la inceput, nu s-a
finut
seama de spafiu;
b) intr-o alti etapd se descoperi utilitatea spaliului, economia devine
spafial[; ins[ spa]iul se anvizqeazd, ca un plan omogen, cu o densitate egal[ de
consumatori, frrd deosebire in ceea ce privegte leg[turile de transport;
c) cercetirile au condus la reprezentarea unui spafiu geografic,
cu varietatea
sa deosebitl qi cu nuanlele sale diferenfiate.
o
Primii autori care au intreprins studii asupra localizdii au meditat, mai
int6i, asupra activitdtilor agricole, pentru ci ele erau prioritare in ordinea nevoilor
sociale. Viala centrelor urbane gi piefele acestora depindeau, in mare m6suri, de
producfia agricol[. Se rationeazd, ?n problemele localizd"ii, avindu-se ca punct de
pornire ariile limitate.din cauza incetinelii transporturilor. tn acelaqi timp, incerc6rile
lui J. H. Thiinen incheagd concepfia unui spaliu omogen.
o
Odatd cu dezvoltarea maginismului gi a industriei, concomitent cu
expansiunea demograflca qi urban6, centrul de gravitate al preocuparilor
in acest
domeniu se deplaseazd spre domeniul industrializdrii
industriale. in aceast5 epocf,,
distanfele parcurse de c616tor rimAn limitate, trecdndu-se de la transportul maritim la
transportul feroviar. Firegte, turismul de mas6 nu aprruse inc[.
o
Teoria localizdni turistice a fost influen{atd de cercet[rile efectuate in
celelalte ramuri ale economiei.
$i
a fost necesarl o perioadd indelungata de cristalizare
conceptual[ pentru a desprinde din concepfiile anterioare o noui viziune a dezvoltlrii
turismului, care si rdspund[ unor nevoi, aspira]ii pi motivafii fundamental d,iferite de
cele ale localizdii altor activitdfi economice.
ia;"j'j*,ry!#FAI
Potrivit concepliei iui Pierre Defert, principaiii iactori care determind locaTizarea
sunt urm[toriil8:
a) aptitudinile naturale ale zonei;
b) depdrtarea intre zona de origine qi zona piafd, vaiabil6 care integreazd
elemente ca: costul transportului, durata drumului, oboseala qi plictiseala provocate de
c[litorie
;
c) potenfialul zonei pial6, care se referd la numIrul de turiqti ce vor vizita
regiunea gi la nivelul lor de viaf[. Aceast[ variabilS cuprinde ca variabile secundare : mo-
bilitatea turigtilor, virsta, sensibilitatea la anumite forme de turism etc.
;
d) resursele umane qi preg6tirea acestora constituie, de asemenea, un element
important al localizdt'ri;
e) deciziile factorilor de conducere referitoare la dezvoltarea turismului;
f) dimensiunea actual6 sau proiectatl a staliunii, m[surati in numlr de
paturi gi in locuri de primire, poate influenfa localizarea. Supradimensionarea unei
stafiuni conduce la fenomene de aglomerafie, care reprezintl un factor de degradare a
calitElii viefii turistice.
Localiz[rile, turistice pot fi direct legate de anumite zone gi monumente cu valoare
istoricd (exemplu: castelul Dracula, piramidele, cascada Niagara).
in literatura de specialitate o asemenealocalizare este numita univocd.
tn alte cazui,localizirile se integreazd intr-un ansamblu, care ofer[ vizitatorului
o anumitl specificitate (zond de afid., zond termal[). Acest tip de localizarc reprezintd
lo c alizar ea p lur iv o c d.
in cadrul unui spaliu turistic omogen, cu o arie mare de rdspflndire, frr[ o anumitd
particularitate,locahzarea se poate efectua in funcfie de zona piafi. Este caztil aillor
de turism preordgenesc. Aceast6 amenajare poate fi numit[ o realizare echivocdre.
Particularitdlile
Si
principiile localizdrii amenajdrii turistice :
a) Principiul unicitdlii prestaliei: fiecare localizare reprezintd un caz singular,
chiar in cadrul marilor arii turistice (Alpii, Mediterana etc). Pentru cI resursele turistice
au o mare varietate de forme in ceea ce privegte clima, vegetafia, imprejurimea natural[,
m
Pierre Defert, La localisation touristique, Edition Gurien, Berne, 1966.
"
Pierre Defert, op. cit.
vaioriie cuiturale gi vestigiiie istorice, ?ns6 combinatia de ser.ricii oferite turistului poate
reprezintl un
,,asortiment"
care sd variazd la infinit. Firegte, o intreprindere turisticd este
cu atAt mai eficientI, cu cit reuqeqte sI prezinte clientelei o varietate de combinafii,
mlrind astfel cimpul de v6nzare a produsului turistic. Dar fiecare produs oferit turistului
trebuie sl reprezinte o unicitate de servicii. Aga, de pi1d6,
,,satul
de vacanld" va
reprezenta intoarcerea la naturS a citadinului gi un ansamblu de
jocuri
gi ocupatii
domestice; o croazierd va oferi turistului depeizare gi mirajul unei cdl[torii pe mare
g.a.m.d.
b) Localizarca turisticl este o localizare la
,,sursd",
deoarece staliunea se
amenajeazl in cadrul unor resurse turistice, pe locul
,,materiei
prime" (plajd,, munte,
monumente artistice, istorice, izvor termal etc). Produsul turistic nu este transportabil qi
,,consumul"
s[u implicl deplasarea vizitatorului.
Este evident ca oferta turistici are ca element principal resursele turistice,
celelalte componente intervenind intr-o mlsurd mai putin insemnati in formarea
acesteia.
c) Localizarea indepdrtatd de piala cumplr6torului necesit[ o amenajare
complexI, cu o infrastructur[ dezvoltatd qi o diversitate de unitili turistice. La
proximitatea piefei cump[rdtorului se poate oferi turistului o amenajare mai
rudimentard, unde se va bucura de spafiu, de verdeald gi mare.
Aceastd caracteristicd, alocaliz[rii a condus la enuntarea principiului
,,gradului
de finisare" a localizdrii turistice, in funclie de indepdrtarea sau apropierea pielei cum-
plr[torului. Cu cit localizarea este mai indep[rtat6, cu atdt evantaiul de servicii trebuie
sd fie mai cuprinzitor.
d) Polivalenla unei staliuni sau regiuni turistice, adic[ gradul de diversitate
qi de complexitate a serviciilor oferite turigtilor determin6 amploarea segmentelor
de pia!5, pe care se va desface produsul. Daci o staliune prezintd, o gam6 mai larg[ de
servicii, atunci vor fi mai numeroase categoriile de turigti care o vor vizita.
e) Localizdile turistice sunt favorizate in zonele care au atins un nivel mai
ridicat de dezvoltare economic[, penku cE exist[ in aceste regiuni o infrastructurl bine
amenajatd, un urbanism dezvoltat, o industrie gi o agriculturd mecanizatd - elemente care
stimuleazl dezvoltarea turismului.
De aceea s-a afirmat, in acesi context, cI proba finaii a maturitdiii economice o
d6,,expansiunea terfiarului", expansiunea sectorului de servicii.
Pierre Defert, cu intenfia de a formula matematic localizarea unei statiuni
turistice, propune urmitoarele teoreme, de o deosebitl eficacitate :
a) Fiind datl o zon6 unic6 a piefei turistice, situat[ intr-un spa]iu izotrop
regional, importanla localizdii periferice este invers propor{ionall cu indep6rtarea:
punctele de cristalizare se vor situa in cercuri concentrice, potrivit diversitl1ii resurselor.
b) ExistAnd mai multe zone ale piefei turistice, cu ponderi egale ca mlrime,
situate la aceeagi distanld de resurse Rr, Rz, R3 etc., importanla locaiizdrilor care se vor
reahza este in funcfie de valoarea-original[ a resurselor Rr, R.z, R3 etc.
c) ln raport cu mai multe resurse virtuale de aceeagi valoare, situate la
distanf[ egal6 de mai multe zone de piaf[ cu amplitudine diferit[, importanfa localizirii
care se va infEptui pentru fiecare din resurse depinde de masa potenliald a vizitatorilor
disponibili pentru fiecare zond apiejei.
d) La zone de pial6 egale gi egal distanlate intr-un spaliu izotrop, importanfa
localizirilor care se cteeazd, asupra resurselor de valoare identic[, in ceea ce privegte
originalitatea, depinde de calitatea ofertei.
e) Daci ceilal,ti factori (zona de pia!6, zona locali zdii, oferte) au o valoare
egald, dezvoltarea localizirilor este corelativ[ cu importanfa anterioar[ a statiunii deja
rcalizate.
Relafiile intre oferta turisticl gi cerere pot fi exprimate cu ajutorul schemelor logice
formulate de L. Micksch2o.
Potrivit concepliei sale, putem distinge patru scheme :
a) Oferta turistic[ gi cererea sunt concentrate in doui puncte situate la o anumitl
distanfd. De pild[, aceast[ schemi este valabili pentru un sat de vacanp aqezat la
periferia unui mare orag, care polaizeazd
categoriile de turigti ale unei pie{e unice.
costul transportului este relativ acelaqi pentru toli vizitatorii.
b) Cererea concentratd gi oferta dispersatE. Este situalia unui lan! de moteluri,
plasate pe o arteri principali de circulafie, care sunt vizitate de fluxuri masive de turigti.
20
Leonard Micksch, Zur Theorie des rdumlichen Gleichgewic&ls, Weltwirtschafliches Archiv 66, I,
r951.
,..,-t-.-,*
-
Fireqte, costui transportului diferenfiaz[ accesul la aceastd ofert[.
c) Cererea dispersat[ qi oferta concentratI. Aceastl relatie are o expresie, mai ales
atunci cind o refea de stafiuni (de pild[, litoralul romdnesc) este vizitatl de turigtii strlini
din
15ri
diferite.
d) Oferta qi cererea sunt dispersate. Repre zintd o schemd putin intfilnit6 in turism.
Ea presupune o zond cu localiziri turistice rare, frecventate de un num6r redus de
turigti din regiuni diferite.
Din analiza relaliilor amintite se deduce faptul cd,localizd1ile turistice sau zonele de
receptie turisticl trebuie stabilite in func{ie de segmentele de piatfr, care genercazd
fluxurile de turigti. Aceast[ interdependen![ este hot[rAtoare in luarea unor decizii
referitoare la locabzarea turisticS. Desigur c[ factorul dep[rtare va avea un rol deloc
neglijabil in orice ocazie de localizare, chiar in condiliile actuale de transport.
Concepful de
,,capacitate de resurse tur;istice" este deseori folosit in literatura de
specialitate qi in lucrlrile exper,tilor O.N.U., iar acestea au ca obiect dezvoltarea
turismului. Importanfa care se acord[ acestei nofiuni se
justific[
prin faptul cI
dezvoltarea unei zone sau stafiuni furistice este conditionatd, de existenta resurselor gi de
modul de utilizare a acestora. Unii autori au fost inclinafi sd acorde o importan{6
prioritard
,,elementelor naturale" in definirea ideii de
,,resurse
turistice". Dimpotriv[,
conceptul are un inleles mult mai cuprinz6tor
,
cdci include elemente multiple: cultura,
istoria, teritoriul unei
1[ri,
modul de via![ al oamenilor gi chiar realizarile modeme ale
poporului
respectiv.
$i
ceea ce constituie, mai ales, valoarea resurselor turistice este
sinteza acestor elemente, pentru ci o
lard
poate avea o istorie interesanta, dar modul de
vial6' al oamenilor fiind rudimentar, climatul cultural nereprezentativ,
ea nu va fi o
destinalie turistic[ de o deosebit[ atracfie.
impreunl cu celelalte componente ale ofertei,
,,resursele turistice" constituie ceea ce
se numegte
,pakimoniul turistic" al
![rii.
Resursele qi patrimoniul
turistic in amenajdrile turistice
Folosirea rafional[ a patrimoniului
turistic implicl o prefigurare
a direcliilor de
dezvoltare a turismului potrivit valenfelor acestuia qi in corela{ie cu cererea turistic6
internd qi externd. Totodatd este necesar6 asigurarea unei dezvoltEri armonioase a
industriei iuristice, concomiterrt cu alte sectoare de producfie,
deoarece amplas[rile
realtzate in anumite ramuri ale industriei, dupi alocarea unor fonduri importante de
investilii in obiective turistice, in anumite regiuni cu vocalie turistic[, reprezinta un factor
de degradare a resurselor turistice. De aceea o coordonare in planificarea dezvoltlrii
diferitelor sectoare ale producfiei qi exercitarea unui conhol permanent care sd asigure
aceasti coordonare sunt cerinte esentiale ale unei cregteri armonioase a economiei unei
regiuni sau
![ri.
Potrivit concepfiei noastre, planificarea sistemului de resurse se face in funclie de trei
criterii principale. Vom distinge o clasificare a resurselor in funclie de criteriul
originalitdyii
si
unicitdlii, in funclie de criteriul elementelor care constituie oferta
turistici (cadrul natural, valorile culturale, climatul economic etc,) gi in funclie de gradul
de polarizare a elementelor oferite intr-o sintezd semnificativi.
Astfel, in ciasificarea sistemului de resurse pe baza originatitdyii
Si
unicitdlii
resurselor se au in vedere:
a) resursele unice, rare gi originale in lumea intreagl : Piramidele din Egipt, Venetia,
Acropole, Machu Pichu (oragul incaq din Peru), monumentele istorice din nordul Mol-
dovei etc.;
b) resursele de creatie, originale, dar nu unice in lume : Roma,
paris,
Coasta de
Azur, Florenfa, Acapulco
;
c) resursele atractive, care includ plajele intinse, cu marea liniqtit[, staliunile cu
climd bl6nd[, insorite, manifest[rile culturale interesante.
Alt tip de clasificare, in funclie de criteriul elementelor care constituie oferta
turistic[:
a) cadrul natural, care include topografia solului, peisajul, peisajul marin;
ecologia (fauna, flora) gi climatologia
;
b) valorile culturale, care se referl la monumente istorice qi arheologice
(muzee, piramide etc), manifestiri culturale (festivaluri,
folclor, concerte, opere,
valori artistice), realizdt', gtiinlifice gi tehnologice moderne, concursuri sportive, stil de
via![, monumente bisericegti etc.
;
c) structura sociald, ca eterogenitate etnicl, originalitate etnic[ (tuaregii,
triburile africane) qi obiceiuri sociale
;
d) climatul economic favorabii consumuiui de servicii turistice qi a produselor
(cost sclzut al vielii, c[i de acces, schimb monetar favorabil etc).
$i
o ultimi clasificare, in func{ie de gradul de polarizare a elementelor ofertei intr-o
sintezd semnificativd.
Dacd oferta intrunegte o diversitate de elemente armonios conjugate, atunci resursele
dobAndesc o importan![ mai mare. Astfel, dacd" o regiune are monumente istorice, insl
climatul economic este nefavorabil gi cadrul natural este deteriorat, aceastd resursl nu
poate dobindi o valoare deosebit[.
in schimb, valoarea unei resurse se amplific[ atunci cAnd se inmlnunch eazd. cu alte
resurse. Aga, de pild6, cadrul natural se imbini cu interesante manifest[ri culturale, cu
monumente istorice de prestigiu qi cu realiz[ri gtiinlifice deosebite.
Odat[ cu acfiunea de individualizare a resurselor turistice dintr-o
!ar6,
este necesard
qi o evaluare a acestora. Aceasta este o parte integrant[ a etapei pregititoare a planului
de dezvoltare turistic[.
Faza de evaluare a resurselor este necesar[ atAt pentru stabilirea gradului de
atractivitate a unor zone, cdt gi in vederea identificirii posibilitllii
de folosire a acestor
resurse pentru denroltarca diferitelor instalafii turistice. Firegte, aceastE etap[ nu
reprezint[ numai o evaluare raportatb la un sistem abstract de referinle, ci o evaluare
stabilitd in funclie de tendinlele gi caracteristicile cererii turistice internalionale, ludnd in
considerafie produsele turistice ale altor
f5ri.
o
Evaluarea resurselor, din unghiul de vedere al importanlei acestora, se face
in func{ie de capacitatea de a fi o atraclie original[ sau derivat[, precum qi de
posibilitatea de a se integra in imaginea complet[ a
![rii.
o
Cercetlrile referitoare la evaluarea resurselor de turism ale unei zone sau
unei
firi
sunt importante, deoarece ne fumizeazl, elementele de fundamentare a
deciziilor relative la prioritatea ce trebuie acordatd sectorului de turism in dezvoltarea
economiei na{ionale, stabilindu-se astfel gi poten}ialul
ofertei turistice. De asemenea,
aceste studii stabilesc regiunile
l6rii
in care resursele de turism au o pondere important[
gi este indicat[ actiunea de valorificare a acestora. Este importanti pozitjageograficl
a
regiunilor cu vocalie turistici, in raport cu principalele axe ale circulatiei turistice qi a
ugurinfei de acces in aceste zone, cdnd se porneqte din centrele
[6rii.
Dupi cum a remarcat prof' dr. Hunziker, condiliile recente
de transport in a doua
jum6tate
a secolului al XX-lea modificl teoria localizdrii,
deoarece turistul care
cdlltoreqte cu avionul sau cu automobilul
nu igi mai alege ca destina,tie turistic[ un punct
turistic, ci o zon[ turisticd cu nenumlrate centre. Aqadar, nu iqi propune
s6 viziteze, de
pildl, numai Milano, ci Coasta Adriaticii. Pentru acest motiv, afirm6
pierre
Defert,
,,localizarea nu mai este un punct sau un ansamblu de puncte, ci o regiune integratd,,2l gi
problemele
dezvolt[rii turistice este necesar s[ fie tratate la nivelul unei regiuni.
Premisele
acestei conceplii au fost preconizate
de w.
poser,
F. Geigant qi H. Todt.
Localizarea turistici, pentru
aceqti autori, nu se poate inlelege dec6t in relaliile care se
dezvolti intre dou[ spafii, gi anume, unul fiind aria piefei turistice,
iar altul zona de
receplie.
in acest context, desigur cd stafiunile turistice, cu parlicularitalile
1or, reprezintl
,,puncte de cristalizare" pe suprafala mai largr a unei zone. Aceast6 conceptie are
consecinte
multiple asupra modului de a aborda. problema
localizrrii,
deoarece
determinarea fluxurilor turistice intre zona de origine qi cea de recepfie
a constituit o
premisd
in fundamentarea
teoretic[ a localiz[rii turistice.
CAPITOLUL
VI
ELEMENTELE
STRATEGIILOR
DE AMENAJARE
TURISTICA
Astrzi, personalit[1i
marcante qi reputafl
oameni de gtiinld
manifesta
o ingrijorare
crescindl fafi de dezvoltarea
haotic[ a civilizaliei epocii noaske.
Asistdm la o poluare
continud a biosferei,
,,mrrile moarte" se multiplicd qi apele curgatoare
deverseazl in
fiecare an milioane de tone de materii poluante
in oceane, ceea ce amenin![ sau distruge
echilibrul ecologic. o exploatare abuzivd,a resurselor
de pescuit gi de v6nat compromite
supravieluirea
a numeroase specii de animale.
"
Pierre Defert, La localisation touristique, Editon Gurten, Beme, 1966.
M. G. Pompidan, ?n aloculiunea
{inutI
la Chicago in 28 februarie !970, aftrma:
,,oraqul
simbol qi centru al civllizatjei omeneqti este pe cale de a se distruge sau de a
secreta o nou6 barbarie.
Trebuie sa cre[m gi s[ rdspAndim un fel de <<moral6 a mediului inconjurlton (<<une
sorte de morale de I'environnemenb>), imprimind statului, colectivit[tilor, indivizilor res-
pectul unor reguli elementare, frr[ de car.e lumea devine irespirabild..."
Dintr-un unghi de vedere previzional, autorii celui de-al doilea raport cdtre Clubul de
la Roma considerl c[
,,inddr[tul
acestor <<cize de limite> (<exterioare)
-
ciza ener-
geticl, a materiilor prime etc. gi <<interioare>>
-
cele care privesc noosfera, domeniul
spiritului qi al modului in care ne infelegem pe noi gi ?nlelegem lumea) se aflI o rupturd
tntre om
Si
naturd, care se ad0nceqte cu o rapiditat e alarmantd"2z .
Aceast[ ruptur[ se explicd prin dezvoltarea necontrolatd a fenomenelor. Deci ideea
unei cregteri controlate se impune in toate domeniile de activitate, in acest sens s-a
afirmat c[ omul, care este esenlial mente consuma lor qi distrug[tor de mediu
inconjur[tor, trebuie in prezent sl devinr
,,un
creator de mediu inconjur[tor".
Specialiqtii in turism se intreabl intr-un articol, dacl
,,turismul
riscd sE distrug6
mediul inconjurltor?", pentru cI afluxul masiv al vizitatoilor c[tre regiunile turistice a
generat fenomene de poluare gi de nocivitate asemdn[toare cu cele specifice
aglomerdrilor urbane.
De aceea stafiunile turistice nu mai reu$esc s[ indeplineascd.
functia
lor recreatiyd
indispensabild menfinerii echilibrului fiziologic
Ai
psihic al omului.
Simptomele de epuizare a
,,zdcdmintelor
turistice" tradi$onale qi diminuarea
capacitSlii recreative a unor
,,zone
de vacan!6" impun promotorilor din turism definirea
unei strategii qtiinlifice de dezvoltare.
Profesorul Pierre Defert ridicl o probleml esential[ pentru concepfia dezvoltlrii
actuale gi viitoare a turismului: se va dezvolta, dar pentru ce gen de civilizafie? igi pune
intrebarea acesta23. Se va d.ezvolta un turism al rfugazului, ordinii, al
,,1oisirului",
care prin
amenajiri fericit realizate va fi un izvor de regenerare pentru omul tracasat de
22
Miha;lo Mesarovig, Eduard Pestel, Omenirea la rdspdntie, Editura politicl, 1975,pag. 161 .
"
M. P. Laine, Le raport de synthdse de Congrds A.I.E.S.T. L'envivonnement touristique,
,,Revue
de
tourisme"'nr. 41197l,
agresivitifile
vieiii urbane (aglomerare,
zgomct etc), precum gi de ritmunle
unei activit5ti
intensive,
sau un turism al conflictelor
cu natura, care este rezultatul
unei dezvoltlri
haotice' Dezvoltare
care poate compromite
men{inerea
unui echilibru ecologic absolut
necesar pentru
viald' in acest sens, kebuie relevat pericolul
polu[rii
turistice. Fenomene
de poluare
turistica se produc
uneori qi in anumite zone ale
f[rii
noastre,
ca, de pild[,
construirea
unor hoteluri inalte in centrele unor orage cu vestigii medievale,
supra-
aglomerarea
cu automobile gi degradarea folclorului.:
Potrivit ideilor unor autori2a este vorba de a alege intre dou[ strategii de dezvoltare :
fie a inilia o strategic de punere
in valoare a unor zone nealterate
sau mai pufin
exploatate, pentru
a descongestiona
regiunile
saturate din punct
de vedere turistic, fie a
dezvolta
o strategie de ameliorare
a condiliilor
existente in staliunile
deja construite.
Pentru autorii citali, prima cale a dat nagtere activitelii
de amenajare
turisticd,
iar a doua
conduce la o notiune nou[, ndscut6 intr-un
context nou: mediul ?nconjur6tor
(l'environnement).
tn literatura
de specialitate gi in documentele
expe{ilor
o.N.u. se vorbegte
de
"coordonare
spa!ial6", care este identificat[
cu conceptul
de amenajare
turistic6,
av6nd un
sens mai larg, ce inglobeazi
activit[1ile
complexe
de organizare rafional[
a teritoriului.
,,coordonarea spa{iali",
sau amenqarca
teritoriului,
dob0ndeqte
in turism
o importan!6
deosebit[,
deoarece teritoriul,
cu toate componentele
sale, ca resurs[ de turism, trebuie
luat in considerafie
atunci cdnd se proiecteazr
dezvoltarcaprioritari
a activit6tii turistice
intr-o zon[ anumitl.
Totodat[
exist[ o strans[ intercondi{ionare
intre vocatia
teritorial[
a unei zone gi
dezvoltarca
sa economic[ gi social[. in acest sens, in raportul prezentat
de experlii
o'N'u' la serninarul
interregional
cu privire
la amenajarea
teritoriului
in vederea
dezvoltrrii
turismului,
linut
Ia Dubrovnik
in 1970, s-a suslinut c[
,,teritoriul exercit6 o
influenfi puternic[
asupra dezvoltirii
economice gi sociale (a unei regiuni)
ca gi asupra
posibilit[lilor
naturale:
climi, topografie,
felul populafiei,
uqurinla de acces la o regiune.
Aceste elemente dicteazd'
nu numai evolulia ritmica a structurii
economice qi sociale a
unei regiuni,
dar ?i modeleazd gi viitorul. De asemenea qi
funcfiile economice gi sociale
2a
Jean-Luc Michaud, Martin Garay, Le tourisme risquei-il
de detruire l,environnemenr
z Espaces
-
Tourisme
-
Loisirs
-
Environnement,
som-maire nr. 2, septembre-octobre
1970.
aie vieiii omului exercitE o profundl influen![ asupra teritcriului. Modificlrile introduse
de om influen[eaz[ popula]ia, accesibilitatea, topografia, climatul inconjurltor, ceea ce pe
de altl parte influenf eazd, funcliile economice gi sociale ale omului, antrenind modificlri
skucturale in regiunea respectiv5.".
Se poate deci afirma cI elementele teritoriale (clima, topografia, hidrologia etc.) ale
unei zone ii modeleaz[ gi prefi gweazd traiectoria evolufiei sociale gi economice. in
acelagi timp, condiliile sociale qi economice desdvArqesc o structur6 specific[ a
teritoriului unei anumite regiuni.
Elaborarea unei strategii de amenajare turistici trebuie s[
finl
seama, in primul r6nd,
de realit[1ile
,,teritoriale" ale
![rii
qi zonelor ei qi de determin[rile acestora. De aceea in
atenfia cadrelor de conducere din turism vor sta elementele de influenld care acfioneazd"
asupra calitelii mediului inconjurltor qi aplrarea inzestr[rii specifice teritoriului, care va
deveni un
,,spatiu
de odihn[ gi recreare".
intr-adev[r, peisajul capdtd o valoare real6 in turism, doar dac[ este expresia unei
modalitafi de trai civihzatd in acest sens, s-a susfinut ideea
,,paralelismului posibit
dintre
felul
de a trdi
Si folosirea
teritoriului, care poate fi exprimatd astfel: a$a cum
hansformarea timpului de lucru comport[ noi feluri de a concepe timpul liber, tot astfel
kansformarea spa{iului urban gi reziden}ial duce la o nou[ modalitate de a concepe
folosirea teritoriului pentru turism"25.
in vederea exploatdrii raflonale a resurselor turistice gi a bazei sale materiale este
indicat a se ingloba turismul intema{ional gi intern in cadrul unui program unic de
dezvoltare. Din punctul de vedere al eficienlei economice, in alegerea regiunilor care vor
fi dezvoltate in mod prioritar, deciziile conducerii este necesar s[ aibd in vedere zonele
ce pot constitui puncte de atracf,e pentru turigtii sh6ini. FIrI indoial[, amplificarea
circulafiei turistice internafionale constituie un factor de cregtere economicl, prin
incasdrile valutare care se realizeazd. Cu toate acestea, este oportun s6 fie temeinic
studiate gi perspectivele
turismului intern, deoarece dezvoltarea turismului intr-o tar[
trebuie s[ asigure obazdlarg[ gi continuI de exploatare.
25
Giovanni Fresco, Raport asupra planificdrii gi dezvoltdrii regionale a turismului- Comunicare la
seminarul interregional al o.N.U. privind amenajarea teritoriului in vederea dezvoltlrii turismului,
Dubrovnik, 1970.
Dezvoltarea raliona16 a tunsmului depinde in rnare mlsurd de evolu,tia celorlalte
ramuri gi sectoare ale economiei nafionale, deoarece nu se poate concepe o formull
eficient6 de dezvoltare turistica, |aril ca activitllile din alte sectoare (industria bunurilor
de consum, alimentar[, construcfii, transporturi etc.) s6 ating[ un anumit grad de
dezvoltare.
$i
din acest punct de vedere infrastructura generald qi cea turistici au un rol
de o importanld vital[. Aqa, de pild6, circula]ia turisticd necesiti construirea de
aeroporturi moderne, de autostrizi, de relele de aprovizionare cu ap6, electricitate, c[i de
acces la diferitele obiective turistice q.a.m.d. Desigur cI necesitdlile in materie de
infrastructurdvaiazd de la o
[ardla
alta. in
llrile
in care turiqtii vin pe calea aerului,
amenajare aeroporturilor este o problemd esenlial[. Atunci cind turismul neorganizat are
prioritate qi turigtii circuld cu autoturismele, starea qoselelor are o insemn6tate deosebiti.
Dac6 diferitele elemente ale infrastructurii sectorului turistic (c6i de acces,
alimentarea cu ap[ etc.) sunt satisficute de infrastructura general^d a
ldt'ri 9i
de zonele
acesteia, atunci se asigurl o utilizare multipl[ a investifiilor realizate.
De exemplu, astdzi, in Iugoslavia, 92Yo din turiqtii str[ini vin cu autoturisme
gi
datoriti faptului c[ infrastructura
generali gi cea turistic6 se dezvoltd in toatA
lara.
Modemizarea c6ilor de comunicalie gi un sistem de dezvoltare echilibratl a refelei rutiere
constituie o problemi foarte important[. Un expert in domeniu scria :
,,o
dezvoltare mai
serioas6 a turismului era de neconceput frri construirea goselei nafionale adriatice care
leag6 cele mai insemnate regiuni turistice"26.
Dezvoltarea turismului impune conservarea resurselor naturale, care se infbptuieqte
prin ocrotirea zonelor care au unpotenlial de dezvoltare turistic6.
Pe de alt5 parte, in proiectarea turismului trebuie sE se
lini
seama de capacitatea
limitat[ de folosirea resurselor naturale, deoarece o densitate exagerati a instala]iilor
turistice intr-o zonl sau staliune turisticd poate provoca dezechilibrul caliti,tilor specifice
teritoriului, sau chiar zdrwrcina echilibrul ecologic al unei regiuni. F[rd indoialS c[
salvgardarea resurselor naturale este condilionati de aplicarea unor nofine qtiinlifice de
exploatare a instalaliilor turistice, care asigurl crearea unui "spatiu de odihn6" agreabil.
26
Milka Kufrin, Importanla turismului pentru dezvoltarea economicd qi sociald a lugoslaviei'
Comunicare la seminarul inierregional al O.N.U. privind amenajarea teritoriului in vederea dezvolt6rii
turismului, Dubrovnik, 1 970.
5i
O tendinl[ negativ6 in Comeniul amenajirii zonelor turistice o constituie urbanizarea
turisticd. De aceea localizarca turisticd dobindegte aceleagi caracteristici de dezvoltare
ca
,,oragele
dormitoare" ale marilor centre economice. Nenumlrate exemple ne aratd cd
centrele turistice au capacitIli de cazare de la 5 - 10000 de locuri, pAn[ la 20000 de
locuri. Aceast[ dezvoltare depSqegte adeseori limitele firegti ale
,,spafiului
de odihna",
care trebuie sE satisfaci motivalia fundamentald a turistului modern de a evada din
zonele aglomerate. Deoarece este evidentd
,,corelafia
existentl intre turism gi timp liber
gi, in acelagi timp, complementantatea existent[ intre diferitele motivafii qi utilizarea
teritoriului"2T.
Punerea in valoare gi restaurarea locurilor qi monumentelor istorice este la fel de
importantI ca qi conservarea resurselor naturale.
Daci acestea nu sunt protejate, deteriordrile provocate de climi, de fluxurile continue
de turigti gi de
,,vAndtorii
de amintiri turistice" aduc prejudicii tezaurului artistic qi
bunurilor culturale ale unei
1[ri.
Posibilitatea de a evita alterarca coordonatelor specifice teritoriului nu este
lesnicioas6. Deseori organizatoii acestei activit6ti
{in
seama, mai ales, de caracteristicile
cererii, orientati spre anumite atraclii principale : soarele, marea, muntele gi vizite in
anumite orage cu obiective culturale gi istorice gi au in vedere, in mai mic[ m[sur[,
determin6rile teritoriale ale zonei turistice.
Dezvoltarea turistici a unei
15ri
presupune nu numai amenajlri in afara zonelor
urbane in anumite regiuni, ci gi in anumite centre urbane, care constituie zone cheie
pentru turism. Pentru cd amenaj[rile trebuie sI fie inglobate in
,,complexul
de funcfii
urbane complementare", care poate crea un sistem integrat de activit[fi furistice, cu o
func{ionalitate complex[. Numai aceastapoate asigura satisfacerea cerintelor multiple ale
turigtilor, care doresc s5 cunoascd o irie mai larg6 de obiective.
Concomitent cu intensificarea circulaliei turistice, este necesar sI fie demoltate
industriile qi serviciile legate de turism. Industria gi comerlul cu obiectel e de artizanat qi
de amintiri dobAndesc o importanfl prioritard, deoarece cerin{ele turigtilor strlini sunt
frecvente pentru procurarea acestor produse.
$i
industria bunurilor de consum are
menirea s5 livreze o gam6 larg[ de produse solicitate de vizitatorii extemi gi interni.
21
^.
-'
Urovannl Fresco, op. cit.
Daci desfacerea obiectelor necesare activitdli turistice este asigrrat[ de prod-uc{ia
indigenl gi nu se apeleazd la importuri, desigur ci eficienla economic[ care se poate
obline clin aceast6 activitate va fi mai ridicatl.
in economia modemi, industria impreun[ cu o agriculturd mecan izatd reprezintd,
factori importanfi de dezvoltare a regiunilor
ldrii.
tn unele cazun deosebite, in funcfle de pozilia gi resursele unei regiuni, factori de
dezvoltare pot s[ fie gi alte activit6li, ca de pildl turismul. Experienfa dobindita pan[
acum in planificarea dezvoltlrii unor regiuni turistice demonstreazd cd qi turismul poate
deveni factor de dezvoltare intr-o regiune mai slab dezvoltat6. insl rezolvarea acestei
probleme constd in g[sirea celor mai rafionale c[i in scopul dezvoltlrii echilibrate a
regiunii, pornind de la dezvoltarea sectorului turistic, in acest fel, turismul poate s6
devin[ un factor de creqtere a celorlalte activitS,ti (industrie, agricultura, come4 etc.) intr-
o anumitl regiune. De aceea ordinea prioritllilor in dezvoltarea unei regiuni are o
importanf6 deosebit[. in prima fazl, infrastructura transporturilor gi a aprovizion[rii
(c6ile ferate gi instalaliile lor, goselele nalionale gi regionale, liniile de inalt6 tensiune
etc') apare ca elementul hotdrAtor al unei dezvolt6ri ulterioare a zonei. Apoi, refeaua
urbal5 de orage apare, de asemene\ ca o componentl principali a dezvoltdrii, deoarece
formarea unei
,,arm6turi
urbane"' este una din sarcinile debazd,ale planificarii
teritoriale.
$i
dac[ se realizeaz[ un urbanism de prestigiu, cu opere durabile, acesta devine un
centru de akaclie turistici.
Este evident[ legltura dintre dezvoltarea turismului intr-o regiune gi cea a centrelor
urbane, care trebuie sE asigure funcliile culturale, akactive gi de hanzilie pe care le
necesit[ circulafia turisticd intr-o zon6 anumit6. Experien]a dobdndita ?n planificarea
dezvoltirii turistice a unor regiuni ne duce la concluzia cd strategia care se bazeazd pe
amplasdri izolate nu poate contribui la dezvoltarea generali a unei regiuni.
Formarea, specializarea qi perfecflonarea
cadrelor in turism rcprezint;- poate
problema
esenfial[ pentru asigurarea unor servicii de calitate, dup[ ce problemele de
,,coordonare spa!ial[", de construire a suprastructurii qi a infrastructurii au fost rezolvate
in mod qtiin,tific, pentru cd turismul implic[ activitSfl multiple, de la hotelirie, alimentatie
public6, otgarizarca comercial[, construirea gi intre]inerea unor obiective turistice, la
promovarea, prospectarea piefei;,,c0nsulting",,,design,,
gi management.
Turismul, fiind o industrie de servicii, solicit[ dezvoltarca unor aptitudini qi
cunoqtinle complexe, care sunt aplicate in contactul permanent cu categorii de clienli
av6nd necesitl{i gi motivalii diferite.
Parte integrant[ dintr-un program de formare este educalia publicului, care trebuie si
fie informat de importanfa turismului gi pregltit pentru contactul cu vizitatorii. Turiqtii
care sosesc din alte regiuni ale
!6rii,
sau din str[indtate, se agteapti s5 fie primili cu
ospitalitate de populalia local6. O atitudine prietenoasd reprezintd un mijloc eficient de
promovare, pe cind o atitudine ostil[ aduce prejudicii dezvoltdrii turismului.
Preocuparea principald a promotorilor in proiectarea amenajirii zonelor va fi
utilizarea intensiv[ a resurselor turistice, pentru a fumiza turiqtilor un evantai cit mai
cuprinzltor de atraclii. Elementele recreative au adeseori un rol preponderent in materie
in acest context se va evalua qi valorifica potenlialul obiectivelor istorice, al
activitefilor culturale qi al stafiunilor de tratament.
Pe de alti parte,,,coordonarea spa,tiall" a regiunilor va crea turigtilor posibilitatea de
a practica formele cele mai variate de turism. Turismul balnear, cel cultural, congresele
profesionale, reuniunile intemafionale g.a.m.d. reprezint[ forme ce pot fi cu succes
promovate de organizatorii din aceastl ramur[.
Amploarea dezvoltlrii turismului a determinat pe promotorii acestei activit[fi s[ puni
un accent deosebit pe latura
,,spalial-design"
(proiectarea esteticl a ansamblului
arhitectural), deci pe integrarea elementelor care formeazd mediul construit (cl[diri,
dotlri etc.) in cadrul estetic oferit de mediul natural ales28.
Legltura dintre
,,spiritul
de finefe" al lui B. Pascal gi ra{ionamentul bazat pe datele
observate se poate manifesta in conceplia amenajdrii turistice. CIci asigurarea cercet5rii
impune un efort de reflecfle gi de atenfie fali de comportamentul, aspirafiile grupurilor
sociale. Acest efort se indepdrteazi de gtiinfele exacte, pentru a se intilni cu filozofia gi
crealia intr-o sintezd original[. Astilzi, in conceperea unui spa]iu ra,tional de odihn[ qi
recreare ne lipsegte inc[ o antropologie in care s[ fie definite nevoile gi aspirafiile
oamenilor de azi in funcfie de viitorul care se prefrgareazi, in func]ie de valorile de care
28
in legdtura cu aceste problerne, vezi Mihai Berinde, Marketingul qi estetica turisticd, in
,,Conducerea
modemd in turism", Editura pentru turism, 1975.
54
surri aiagafi, de ideile gi de simbolurile care le orienteazi g6nd,-rile in civilizalia de azi qi
cele care vor
juca
acelagi rol in civilizafia demiine2e.
Pentru a evrta folosirea pa\ial6 a unor obiective turistice qi a atenua caracterul
sezonier al turismului, programarea activitdlilor turistice s-ar impune s[ fie integratE in
dezvoltarea global[ a
l6rii
gi a regiunilor.
ln acest fel, se poate edifica obazd, materiald cu o infrastructurd qi suprastructurl
vartatd, avAnd interferen{e eu alte ramuri gi sectoare ale economiei nalionale.
O variantl rafionall de dezvoltare a turismului in,tirile in curs de dezvoltare, care au
resurse bugetare limitate, va fi aceea a dezvoltirii concentrate a turismului, adic[ a
dezvoltdrii acestei ramuri in anumite regiuni cheie. Avantajele acestei solulii constau in
faptul c6, in acest mod, se pot realiza nuclee turistice bine inzestrate gi se eviti o
dispersare a fondurilor de investilii intr-o multitudine de obiective. Agadar baza
material[ care se va construi in regiunile prioritare va oferi turigtilor o gami completd de
instalafii. Astfel, se va m[ri volumul cheltuielilor frcute de turigti qi se va prelungi
sezonul turistic, deoarece suprastructura turisticd (hoteluri, moteluri, bungalow-uri,
teleferice, cazinouri, instalafii recreative, terenuri sportive, parcuri, obiective culturale
etc.) va fi diversi qi va satisface categorii diferite de turigti.
Aqa, de pild[, conceplia teritorial6 a dezvoltbii turismului in zona Adriaticii de Sud
transpune, in fapt, ideile mai sus-amintite, dup[ cum urmeaz[30:
1. S-a reahzat o integrare a diferitelor elemente ale teritoriului in contextul
amplu al regiunilor
!6rii.
Definind o ofertl de calitate deosebitd, cu tr[sdturi specifice gi
aspecte complementare de relief, s-a asigurat interpenetralia funcfional[ intre mare-
insule-coast[-interiorul regiunii qi al
1arii.
Agadar, s-a urmirit dezvoltarea unor cercuri de migcare dinamice in
jurul
unui
gir de contraste ale reliefului, de la largul mdrii la masivele muntoase inverzite. Firegte,
prioritard a fost preocuparea pentru inf6ptuirea unei oferte cu aspect mozaicat, care s[
spargl monotonia unor vacanfe standardizate.
'e
P.H. Chombart de Lauwe,
$tiinye
umane, planificare
Si
urbanism, in
,,sociologia francezd
contemporan5", Editura. politici, I 971 .
""
Franjo Gasperovic gi colab., Consideralii asupra principiilor de bazd pentru planificarea dezvoltdrii
regiunilor turistice. Comunicare la seminarul interregional al O.N.U. privind amenajarea teritoriului in
vedereidezvolt[rii turismuiui, Dubrovnik, 1970.
2. Diversitatea sen'iciilor si asig'.rrarea unei game complernentare de prestalii au
fost in atenfia organizatorilor. De aceea Adriatica a fost conceput[ ca un acvarium cu
dou[ laturi, incadrat de atrac,tiile turistice ale coastei iugoslave, in
,,conexiune inversd,,
cu cele ale coastei italienegti.
Pentru ca aceast[ paleti de servicii complementare sI devind accesibil6
turigtilor, s-au amenajat cu prec6dere liniile de ferry-boot, cele maritime, cele aeriene gi
transporturile cu helicopterul in Italia.
3. infEptuirea unei oferte turistice, cu un caracter accentuat de specificitate, de
o remarcabild originalitate, care sd includl atdt caracteristicile teritoriului, cAt gi cele ale
civiliza{iei gi ale culturii zonei, a fost o preocupare de prim ordin.
4. S-a urmlrit aplicarca principiului concentr[rii constructiilor turistice, in
opozilie cu cel al construcliilor risp6ndite in teritoriu. CIci numai in acest fel turiqtii se
pot bucura de peisajul atractiv al ambianfei rnediteraneene gi de frumusefile naturii
autohtone, evit6ndu-se pericolul de devastare a peisajului. Totodatd s-a evitat fenomenul
de aglomerire turistici, construindu-se nuclee de concentralie turistic[ de la 2000 - 4000
pAn6 la 10.000 de paturi. in amplasarea constructiilor s-au analizat caracteristicile de
relief ale teritoriului Adriaticii, cu golfuri qi cu intrinduri.
5. Pentru ca spafiul de odihn[ gi recreare organizat?nzonaAdriaticii
s6 pun[
in eviden![ monumentele gi vestigiile istorice, precum qi valorile culturale ale regiunii, s-
au stabilit corelatii teritoriale gi funclionale adecvate intre centrele urbane gi cele rurale.
Teritoriul, cu elementele sale (peisajul, marea, pidurea etc), a fost integrat ca
,,materie
prim6" debazd' in ansamblul turistic al zonei, fiind considerat ca cel mai important factor
al dezvoltlrii.
6. S-a acordat o atenlie deosebit[ construirii unei relele de gosele gi asigur[rii
unor mijloace de transport, in funclie de caracteristicile circulaliei turistice (folosirea
autoturismelor, transporturilor maritime, aeriene etc), in corelafle cu cerinlele celorlalte
ramuri ale economiei nalionale.
7. in otganizarea centrelor turistice s-a urmdrit inzestrarea acestora cu
constructii qi unitlfi care sd permitl practicarea
unor forme complementare gi diverse de
turism, ca : turismul de iarn6, furismul de pescuit, de vAndtoare, penku festivaluri gi
congrese q.a.m.d. in mod prioritar s-a urmirit dezvoltarea turismului nautic prin
-
procurarea utilajuiui necesar gi asigurarea unui evantai larg de se.rvicii (blrci, vaporaqe,
ambarcalii pentru excursii, iahting, piscine, centre de recreare nautic6).
De asemenea, pentru a se evita aglomeralia in zonele solicitate de turigtii str6ini, s-au
construit penku populalia localE rnari complexe pe plaje, cu centre de recreare pentru
weekend, cu o suprastructurl foarte divers[: restaurante, unitdli de comert, hoteluri,
parcuri, loturi de agrement, parcdri g.a.m.d.
in literatura de specialitate, amenajarea unei zone turistice a fost inglobat6 intr-o
strategie general[ de sistematizare a teritoriului. Zona turistic[ poate fi conceput[ ca
avAnd influente foarte mari asupra dezvolt[rii celorlalte sectoare economice qi sociale.
Concepfia potrivit cdreia regiunea era consideratd ca o comunitate echilibrata, cu
sectoare diferite de activitate economicd", era expresia unei scheme depagite a geografiei
pozitiviste
din secolul trecut. Astdzi, acestei teorii, care elimind necesitatea unei
coordon[ri superregionale, transformind regiunea intr-o
,,entitate
autarhic6", i se opune o
conceplie mult mai complex[. Regiunea este conceput[ ca
,,un
ansamblu in care anumite
activitlti prevaleazl, in aga fel, incAt este necesar s[ se gdseascl o completare in
interschimbul complementar cu alte regiuni3
1
".
Agadar, regiunea turistic6 este un ansamblu teritorial in care activitatea turistica are o
insemn[tate prioritari, avind leg[turi de
,,interschimburi" cu regiunil e caracteizate prin
alte activit[fi economice. De aceea regiunea turistic[ va fi caract eizatd printr-o reliefare
particular[ a dezvolt[rii sectorului turistic
Ai
prin influenfa acestuia asupra celorlalte
sectoare, sociale qi economice.
in organizarea geo-adminishativ[
existentd in
lErile
dezvoltate industrial aceasta
concepfie poate nu-qi glsegte o configuralie corespunzdtoarc. in schimb, inh-o
!ar6
in
curs de dezvoltare existl un cimp larg de apliciri a acestei conceplii moderne referitoare
la amenaj area turistic6.
in dezbaterea problemelor
legate de amenajarea unei zone turistice s-a ridicat
problema raportului care trebuie sd existe intre turismul na{ional gi interna(ional in
organizarca teritoriului gi s-a considerat cI una din ideile fundamentale
care trebuie sd
c61[uzeasci procesul de sistematizare a teritoriului in turism este depSgirea dualismului
31
Glovalni Fresco, Raport asupra planificdrii
si
dezvoltdrii regionale a turismului. Comunicare la
seminarul interregional al O.N.U. privind amenajarea teritoriului in vederea dezvoltarii turismului,
Dubrovnik, 1970.
existent, aparent, intre turismui naiionai qi cel irrternafional. Turismul, e..,aluat numai din
perspectivd economicd qi, mai ales, avindu-se in vedere aportul de devize, nu permite
conturarea unei strategii solide a dezvolt[rii economice, strategie in care dezvoltarea
turismului intern este fundamentall. Dezvoltarea turismului intern resimte mai pulin
repercusiunile politicii interna{ionale, momentele de conjunctur6 economic[ extem6,
motiv pentru care dezvoltarea acestuia r[mine baza turistic[ a unei
![ri.
in acest context,
profesorul dr. M. Sessa, in studiul s6u
,,Turismul
in raporturile internationale",
examineaz[ situa]ia din 11
!6ri
europene gi ajunge la concluzia c[, cu trei exceptii,
procentul de turism nalional este mai ridicat decit cel al turismului intemafional. De
pild6, se susfine cI in Republica Federald Germania turismul intern atinge 91
o/o
din
totalul incasirilor provenite din turism. Bineinfeles, analiza ficuti se refer[ la
![rile
dezvoltate din punct de vedere industrial, cu nivel de trai ridicat. in anumite
!5ri
in curs
de dezvoltare, gi in special pentru aceste
f[ri,
dualismul intre turismul intern gi cel
international dobAndeqte o importanll deosebitl. intr-adev6r, in aceste
!6ri
turismul este
considerat ca o industrie de export qi dezvoltarea zonelor nu se face intotdeauna intr-un
context general, adicl intr-o concepfie g1oba16 de strategie a dezvoltlrii gi amenaj[rii
zonei turistice.
Amenajarea teritoriului ridic[ o alt6 probleml dificill: dezvoltarea turismului nalional
gi a celui internafional in anumite zone reclami, in aceeaqi m[sur6, o folosire a
teritoriului care s[ corespund[ caracteristicilor lui tradifionale.
tn acest context, un expert in turism32 scrie : ..in ceea ce priveqte folosirea teritoriului
de cltre turismul nalional kebuie s[
linem
cont, inainte de orice, de probiemele
fundamentale ale mediului natural, de conservarea ecologicl a teritoriului, de sin[tatea qi
igiena publicl
;
importan{a acestor factori nu este chiar determinant[ pentru turismul
intemafional care, deqi interesat de mediul natural, poate fi tot atit de bine satisfEcut de
un produs artificial, nerlspunzind caracteristicilor tradilionale ale teritoriului, ci unui
anumit tip de imagine promisl gi unui fel de organizarc a vacan{elor care nu are nici o
leg6turd, in majoritatea cazurilor, cu ceea ce localnicul zonei sau teritoriului cere pentru
folosul qi nevoile sale". Potrivit concepliei autorului citat, alternativa care se alege in
32
Giovanni Fresco, Raport asupra planificdrii
Si
dezvoltdrii regionale a turismului. Comtmicare la
seminarul interregional al O.N.U. privind amenajarea teritoriului in vederea dezvoltdrii turismului,
Dubrovnik, 1970.
proiectarea zonelor reprezintl, pe drept cuvint,
,punctul
crucial al planific[rii fizice".
Agadar, se promoveazd, {te conceplia rafional[ a unei dezvolt[ri globale a turismului
intern qi internafional, in care se
line
seama de caracteristicile tradi,tionale aie turismului,
fie ideea unor programe diferenliate de dezvoltare pe profil de turism intern qi pe cel de
turism internafional.
In condiliile unei piele concurenfiale, cAnd oferta turistic6 are aproape un caracter
internalional, zona turisticl trebuie si rlspundi, cu o gam[ larg[ de servicii, unei cereri
eterogene qi diversifrcate din punct de vedere al motivaliilor turistice, al diferitelor
grupuri de virst[, ai alegerii destinaliei turistice qi al diverselor categorii de venituri.
Rlspunsul pe care o
!ar[
sau o regitrne il poate da acestei cereri elastice de servicii
turistice este ceea ce se numeste imaginea turisticd.
Din experienla mondiali rezultl cdrealtzarea unei amenaj[ri turistice intr-o zond sau
staliune se infrptuiegte pe bazd deprogram, care confine urmitoarele elemente:
- raliunile debazd care au generat iniliativa unei amenaj[ri turistice gi motivele
fundamentale pentru elaborarea unui plan de amenajare; delimitarea zonei turistice qi
caracteristicile sale generale, precizindu-se mai ales problemele ce trmeazd s[ se rezolve
prin amenajare; organizarca funclional[ a regiunii in raport cu direcliile planului global
de dezvoitare nafional[; organizarea funclional[ a teritoriului in afara regiunii incauzd'.
- datele debazb asupra populaliei regiunii, evolulia demograficl, nivelul de trai,
precum qi datele fundamentale asupra shucturii locuinlelor gi asupra gradului de
urbanizare;
- activitElile economice cele mai importante pe teritoriul zonei (industrie,
agricultur[, comer! etc.) gi potenlialul zonei in cadrul economiei na]ionale a
!6rii;
- date asupra diferitelor sectoare ale infrastructurii (gosele, cii ferate, porturi,
aerodromuri)
;
date privind starea actuali a relelei de unitl1i comerciale, de aqezlminte
de cultur6 qi de distracfii, cluburi sportive, unitili de s[nitate publicd
;
- eqalonarea activitllilorpe etapele lor succesive.
Complexitatea problemelor care trebuie rezolvate pentru amenajarea unor zone
turistice impune participarea unor echipe de specialigti cu profiluri foarte diferite
(arhitecli, urbaniqti, economigti, geografi, psihologi, sociologi, specialiqti in marketing
turistic).
In literatura de specialitate s-a reliefat qi o anumit[ ord.ine de prioritali a problemelor
care trebuie avute in vedere la intocmirea planului director al unei sta{iuni turistice, qi
anume:
- caracteristicile esenfiale care pot asigura unei zone atractivitate pentru turigti
;
- orage gi sate cu profil turistic gi caracteristicile lor; dimensiunea, forma, starea
cl[dirilor, releaua rutier[ exterioar[, alimentarea cu ap6, re]eaua telefonic6 etc.
;
- nivelul de implementare turisticl pe care zona il poate suporta, frtd a suferi o
modificare importanti;
- punctul pinl la care se pot face transformlri gi modificdi, fard a se deteriora
fizionomia gi puterea de atracfie a patrimoniului
turistic;
- posibilitllile pe care le au satele existente de a fi integrate in spafiul turistic;
- inconvenientele actuale care abat pe turigti gi aduc o proast6 reputatie
zonei.
Este limpede cd implantarea turismului se rcalizeazd,in moduri diferite, in funcfie de
specificul zonei sau regiunii. De pild6, atunci cAnd se aclioneazd, asupra unor ora$e
istorice este necesar si se
!in6
seama de o serie de considerafii. Astfel, oraqele istorice
(Suceava,
Sighigoara etc.) reprezintd aqezdminte de mare valoare turistica, care vor
necesita din partea experfilor lucriri mai ample gi mai profunde, ceea ce implicd timp
mai mult gi fonduri blneqti mai mari. in procesul
de amenajare turistic6, o restructurare
considerabild,
sau o nou[ dimensionare a refelei istorice nu se va efecfua inainte d"e a se
definitiva un plan detaliat pentru conservarea gi valorificarea
monumentelor istorice.
Apoi se vor inventaria gi studia toate elementele spaliului urban care au o valoare istorica
gi nu hebuie modificate, deoarece dau clidirilor, strlzilor qi spaliilor verzi o fizionomie
originald qi o imbinare fericiti de tonalitEli, pe care planul de amenajare turistic6 este
necesar sd le respecte ?n toate amdnuntele sale. Inserarea noilor cladiri in cadrul
urbanistic generat, trebuie s6 se facd, respectindu-se,
cu multi grua,
stilul qi
caracteristicile arhitecturii clIdirilor vechi gi mdrimea lor, c[utindu-se o nou[ utilizare
penku
aceste edificii. Este indicat ca noile activit[fl gi cartiere s[ fie amplasate in
anumite locuri penku a nu stinjeni climatul oragului. Activitifile care ar alteraprofilul
turistic al oraqului, cum sunt cele industriale, este necesar si fie deplasate in locuri mai
indepdrtate'
O preocupare importantl a edililor este cea referitoare la elaborarea unui
60
program continuu de restaurare a monumerrtelor, de adaptare a clddiilor la frzionomia
generall a oragului.
CAPITOLUL VII
ANALTZA
$r
DTAGNOZA REALTTATIOn
,,TERITORIULUP
Amenajarea unei zone turistice necesitd efectuarea de cercetdri care sE includl
,,analiza
teritoriului" gi prospectarea pielei turistice. Numai dupl efectuarea unor
asemenea studii sepot stabili capacitateaturistici azonei date qi formele deturism care i
se pokivesc mai bine. Dup[ ce s-a elaborat programul inifial de amenajare, care cuprinde
elementele generale de dezvoltare, teritoriul respectiv este supus la o analizl concret[,
detaliat[, care se face, in principal, asupra urm[toarelor domenii :
a) Cadrul natural
Geomorfologie - terenul qi particularitSlile sale, plajele, pangliea de-a lungul
{Ermului.
Geologie - materii prime, sol qi subsol.
Climatolo gie - vdnt.uri, temperatur6, precipitalii, intensitate solar[.
Biologie - covor vegetal, faun4, reimp6durire, protecfia naturii.
Hidrologie - curenli qi planuri de ap1, ape subterane.
Igiend - poluarea aerului qi a apei, diferifi factori negativi, situalia igienic[, situalia
epidemiologicd.
b) Valori culturale
Vestigii arheologice - locuri, s[pdturi.
Monumente istorice - locuri foarte importante gi exploatarea lor turisticd.
Monumente din epoca contemporand - investilii mari gi locuri noi.
Atraclii culturale - folclor, festivaluri, alte activitdli culturale.
Valori artistice - peisaj gi mediu, construcfli importante, dominante.
c) Condilii sociale qi economice
Demografie - skuctura vdrstei, profesii, evolulie demografici, migratii.
Locuinla - structura locuinlei, evolu(ia aglomerlrii, calitatea locuinfei, servicii gi
echipamente.
Nivelul de trai - venit gi costul viefii, inv6!6m6nt, s[n[tate public[, asisten![ sociali.
Materii prime - extractie, prospectlri.
Industrie - ramuri de produclie, influenla asupra mediului.
Agriculturd - specializare, intensitatea producfiei, amelior[ri, aprovizionarea oraqelor.
Artizanat - gam6 sortimentald,, calitate.
d) I nfr astructurd te hnicd
Transporturi - drumuri, cai ferate, transporturi maritime gi aeriene, infrastructura
hansporturilor.
Economia apelor - alimentare cu apl potabil[, asanare, baraje qi exploatarea 1or.
Energie - surse gi distribulie.
e) Echipament turistic
ASezdminte de gdzduit - categorii, capacitdli, exploatare.
Re staurante - categorii, capacitili, specialitIfi, exploatare.
Echipament recreativ
Si
sportiv - teatre, cinema, stadioane de competi{ie, piste de
slalom, kambuline, golf, tenis, echitatie, patinoare, funiculare, plaje publice etc.
Echipament turistic comercial - magazine de alimentafie, articole de sport, de
imbrlcdminte, de
!ig[ri,
frizerii, chiogcuri de ziarc,librlrii, ateliere de fotografiat.
Echipament de primire - agenlii de voiaj, birouri de cazare,locuri de parcare etc.
Echipament terapeutic - bii, bufete cu ape minerale, echipament medical.
,,inzestrarea turisticd" a unei staliuni inglobeazi, in concepfia anumitor autori33,
dou[ categorii principale de elemente:
funclionale
(regedin{a, restaurantele,
,,serviciile
publice", infrastructura gi transporturile) qi recreative (spafile deschise, monumentele,
muzeele, galeriile de artE q.a.m.d.).
in cadrul elementelor funcfionale, cel mai important este regedin! a, care poate avea
diferite continuturi: moteluri, hoteluri, bungalow-uri, colonii d,e vacan!6, centre pentru
tineret, camere particulare etc. Opliunea intre aceste diferite forme se face in functie de
33
Claude Sauer, Princiyilt9
/aytficdrii
spaliale ale inzestrdrii turistice. Comunicare prezerfiatd la
seminarul interregional al O.N.U. de la Dubrovnik, 1970.
caracteristieile cererii turistice, de ofertele existente, de politica de preluri care poate fi
practrcatd qi bineinfeles, de nivelul prest[rilor de servicii.
Caracteristicile cifrice folosite mai frecvent in scopul dimensionirii qi amplas[rii
unit[1ilor de reqedin![ sunt: amplasarea in raport cu resursele naturale (vederea),
mirimea (m2 de pat), pozilia in raport cu serviciile externe (centrale sau marginale),
nivelul prestaliilor de servicii interne (resursele de munc[, durata timpului de serviciu
etc). 0 gam6 de variate servicii se ofer[ in cadrul regedin]ei (schimbul valutar,
informaliile, telecomunicafiile, spilatul qi cilcatul rufelor etc).
Regedinla reprezint[, pe plan teritorial peni ni turist, punctul fix in funcfie de care el
se orienteazd.
Restaurantele qi pensiunile reprezinti instalalli carc, impreun[ cu regedinfa, oferi
turiqtilor serviciile de bazd. Aceste unit[1i sunt amplasate fie in spa]iul reqedin]ei, fie in
apropiere de acesta, degi in practic[ se manifestd o mare libertate de amplasare qi de
formf, in construcfia acestor obiective.
Printre elementele funcfionale distingem' qi activitSlile desfrgurate de comerlul
bunurilor de consum, de unitdlile sanitare, de pogt[ etc. Aceste, activitdli, denumite
,,servicii
publice" in literatura de specialitate, sunt dimensionate la nivel local, in funcfie
de amploarea centrelor turistice,
finAnd
seama de evolulia cererii in timp. Este necesar ca
ele sd constituie
,,centre"
u$or accesibile gi s5-qi desf6qoare activitatea chiar in
perioadele de sezon.
Mijloacele de transport constituie axa centrald a intregului sistem turistic intr-o
stafiune, iar acestea o pun
,,in
miqcare".
Elementele de infrastructur6 ca, de pild[, refelele de electricitate, cele de canalizarc
etc. se amplaseazdin funclie deizvoare qi de releaua rutierd.
,,lnzestrarea
turisticE" a unei zone necesitd gi elemente recreative, cate completeazd,,
intr-un mod fericit, oferta turisticl, in acest context,
,,spafiile
deschise" (plajele, locurile
de plimbare, parcurile, padinile) reprezint[ elementul natural, in funclie de care se
organizeazd toate instalaliile turistice.
Amenajlrile sportive dintr-o staliune sunt forme de folosire activl a elementuiui
natural. Ele contribuie, in mare m6sur6, la sporirea gradului de atractivitate a unei zone.
I
Valoriie culiui-ale reprezin*.6, de asemenea, un factcr de deosebit interes turistie,
individualizind produsul turi sti c oferit vizitatorilor.
Elementele principale de cultur6, care constituie obiective de atraclie turisticl, sunt:
monumentele, muzeele, galeriile de artd,, artizanabtl, folclorul qi vestigiile arheologice.
Orgarizarea unor spectacole reprezentative care s[ prezinte folclorul, m;Ulzica
popular[, istoria gi obiceiurile poporului nostru este o cerinf[ de prim ordin pentru
atr ager ea turiqtilor skiini.
Totodatd excursiile, manifestirile sportive gi vizitarea unor obiective cu fort[ de
atr ac\ie turisticd completeaz d gama unor s ervicii ori ginale.
Pentru ca aceste manifest6ri s[ aibl loc, este necesard construirea unor
cinematografe, teatre, s[li de concerte, baruri, terenuri de sport, care intotdeauna vor fi
central amplasate.
Planificarea dezvoltirii turistice in cadrul teritoriului unei
fdi,
sau o parte a acestuia,
impune luarea in considerafie a anumitor elemente care determini oportunitatea
acesteia3a. Elementele sunt urm[toarel e:
a) frumusefea naturali gi a peisajului;
b) configurafia geografic6 : munfi, c0mpii, lacuri, litoral, rAuri, cascade, regiuni
rurale, ora$e etc.;
c) condilii meteorologice: importanla climatului, cald sau rece, umed ori uscat;
nivelul qi frecvenla ploilor; direclia principald a v0ntului; luminozitatea soarelui;
frecvenfa furtunilor, a taifunurilor etc.; puritatea aerului
;
d) patrimoniul
cultural gi istoric: art[, arheologie, locuri istorice, biserici, folclor
etc.
;
e) accesibilitate: a$ezarea geografic[, diferite infrastructuri, diferite mijloace de
transport gi telecomunicalii
;
f) valoarea terapeuticd a ambianlei naturale: izvoare termale qi minerale, b[i
de n6mol, sta{iuni la inalti altitudine etc.
;
g) condilii demografice: regiuni populate qi nepopulate, existenla miinii de
lucru, structura de virst6, evolufia demograficd, migra{ii etc.;
3a
Prof. dr. Salah Ekiin Wahab, Elements of Macro-Planning in Tourism Developmmt,
,,Revue
de
tourisme" nr.2/1973.
h) existenia iuanei qi a resurselor de ap6 potabild
;
i) condifii social-economice: nivelul de trai din regiune sau sectot, obiceiurile
sociale gi influenla asupra tipului de dezvoltare necesari, pre,turi, costul muncii, legi qi
regulamente care pot influenla ambianla turistic[, surse existente de finanfare, diferite
ajutoare de stat;
j)
condifii de igien[: condilii de igiend general[, poluarea apei, instala]ii
sanitare;
k) condilii politice: stabilitatea politicd ca preludiu al dezvoltlrii turistice.
Vom insista numai asupra cfltorva idei legate de
,,analiza
teritoriului", pentru a
sublinia importanla unui asemenea studiu in amenajarea unei zone turistice. De mare
insemnltate este ca obiectivele turistice, dispunerea clidirilor gi a strlzilor sE se adapteze
la necesit[1ile climaterice gi la exigenlele estetice. in regiunile mediteraneene gi tropicale
soarele este atAt <ie prelios pentru turism, incit arhiteclii cautd s6-l punl in valoare sub
toate formele posibile, motiv pentru care expunerea clIdirilor capdtl o importanld
capitala. Plantarea unei centuri de arbori poate, de asemenea, contribui la ameliorarea
climatului, deoarece permite sd se fac[ umbri esplanadelor gi parcajelor, cre6ndu-se un
adlpost pentru turigti.
$i
configuralia urband a unor localit[1i genereazd interese turistice
care pot fi valorificate de cei ce organizeazd, turismul. Astfel, localit[1ile de coast6,
situate pe malul unei mdri, sunt infrumusefate datorit[ kansportului maritim, care iqi
insereaz6 echipamentul in panorama urban[.
Planificarea dezvolt6rii turismului va fi creativi: va fi sensibild
,,la
valorile formale
ale spaliului gi peisajului, frc6nd in aga fel incit configuralia mediului fizic sd contribuie
la dezvoltarea formelor de via![ armonioasd gi deci la eleva{ie civicl gi cultural[".
Firegte, planificarea turismului presupune o legiturd intre diferitele niveluri (na!ional[,
regional[, locall), in vederea coordonlrii structurilor care compun ansamblul teritoriului.
Planificarea regional[, spre deosebire de cea locall, va fixa la un nivel teritorial mai
vast gi mai complet, printr-o operafiune de integrare, elementele fundamentale aie
dezvoltdrii.
Definirea imaginii turistice se va cristaliza la un nivel regional, care sd poatd
evidenlia mai bine vocalia resurselor turistice intr-un context teritorial amplu qi variat.
Cu toate acestea, crearea spaliilor qi modaiit[filor specifice de via!6 turisticl revine
factorilor de decizie iocai6, care pot converti activitatea de coordonare spafiall intr-un
proces de crealie dinamicd. in acest sens,
,,planificarea
local[ orientatl qi inserat6 in
cadrul regional trebuie sd duc[, favoriz0nd trecerea de la raportul cauzi - efect la raportul
creativ materie-form[, la crearea unui
,,limbaj
turistic articulat,,35.
Planificarea ftzicd, a turismului constituie o parte integrantl a planului general de
dezvoltare a turismului care, la rdndul s6u, este parte integranth a planului national de
dezvoltare social-economic636. in consecintf,, planul de dezvoltare frzicd, a turismului
trebuie si aib6 anumite obiective specifice, care sd se refere la utilizarea efectivl a
teritoriului qi a diferitelor resurse disponibile, si produc[ o dezvoltare sistematic6 a
turismului pe profile gi forme de turism.
Semnificativ[ ni se pare ideea lui Claude Sauer, care considerd cd
,,planificarea
turismului este o gtiinfi prea nou6 qi prea evolutivl pentru a putea fi inchisd intr-o
doctrind rigid[, exprimati sub forml de relete universale,,37.
intrucdt planificarea fizicd a turismului este strins legat[ d"e dezvoltarea regional[ din
cadrul destinaliei turistice, rcalizar.ea acesteia se poate manifesta in mai multe direcfii:
- geograficd, ce include studii geografice, hidrografice, ecologice, morfologice qi
de mediu (environnement)
;
- economicd, orientat[ spre optimizarea folosirii resurselor gi eficienld
economic[;
- politicd, o asemenea planificare fizicd, garuntati trebuie sI se afle intr-o strAnsa
interdependen![ cu politica agricolE, industriald, urbanl qi social[ a
!6rii
sau a regiunii.
Planul fizic al turismului nu trebuie s[ se limiteze la liniile mari (largi) ale
planific[rii
regionale in termeni de folosire turisticl a teritoriului, ci trebuie sI fie
clasificat in planuri sectoriale, proiecte gi schile. Aceste tipuri variate de planuri vor fi
foarte diferite, in funclie de tipul de centru turistic care exista sau care trebuie creat,
adic[ de nucleul recreafional, cultural, sportiv etc.
a) stabilirea ritmului gi proporfiei
de dezvoltare a turismului pe profite (litoral,
35
^.
--
Urovanm Freseo, op. citatd
'o
Planificarea
fizicd
a turismului inseamn[ valorificarea teritoriului in mod planie, in scopul de a-l utiliza
in intregime din punct de vedere turistic.
'' Claude Sauet, Principiile planificdrii spayiale qi ale tnzestrdrii turistice. Comunicare la seminarul
interregional al O.N.U. privind amenajarea teritoriului in vederea dezvoltlrii turismului, Dubrovnik,
1970.
munte, stafiuni balneoclimaterice gi de katament) qi pe forme de turism (orgatizat,
neorganizat, de mas6 sau relativ etc.)
,'
b) sincronizarea dezvoltlrii turismului cu celelalte sectoare ale economiei
nalionale in cadrul unui orizont larg de prognozi
;
c) dezvoltarea ramurii furismului gi, in special, dezvoltarea la nivel regional, sE
se bazeze pe un plan fundamentat, care s5 fie rezuitatul unor cercetlri qtiinlifice
riguroase;
d) factorii de decizie s[ manifeste o mare flexibilitate in dezvoltarea acestei
activite,ti, pentru a se adapta cu rapiditate la cerinlele in permanent[ schimbare ale
clientelei turistice
;
e) selectarea unor zone prioritare de dezvoltare in funclie de cerinlele pielelor
externe gi cele ale pielei inteme, precum qi de necesit[file generale de dezvoltare ale
economici na{ionale, deoarece existl in mod inevitabil anumite restriclii bugetare in
realtzarea unor programe;
f) necesitatea unei op,tiuni intre tipul de dezvoltare concentrat[ sau dispersatl a
centrelor turistice, intrucit in
t[rile
in curs de dezvoltare aceastd problemd este acutl,
constatdndu-se o lipsd a.infrastructurilor.
Stabilirea
felurilor
planului general de dezvoltare presupun e definirea cursului de
acliuni care trebuie intreprinse. Munca operalionali preg[titoare, care este necesar[ in
acestcaz, se desfEgoar6in etape :
a) inventarierea tuturor resurselor turistice din
lard ;
b) desemnarea regiuniior care kebuie dezvoltate din punct de vedere turistic,
determinAnd totodatE de ce anume este nevoie in cadrul studiilor regionale
;
stabilirea
priorit[1ilor;
c) zonarca regiunilor alese penku turism gi luarea unor m[suri de
Zonarca presupune, de asemenea, stabilirea tipului de legituri intre localit[1i
efi cienfei proiectelor.
Urmitoarele componente facparte integranti din plan :
a) dezvoltarea clilor de acces gi a ailor lucriri de infrastructurl
nevoie);
protecfie.
gi studiul
(dac6 este
b) dezvoltarea qi extinderea instalaliilor turistice care sd corespund[
regiuniior alese qi volumului gi tipului de cerere turisticd potenfiald stabiliti prin studii gi
previziuni
;
c) dezvoltarea activitdfllor adiacente qi ajutltoare
;
d) apdrarea gi conservarea resurselor istorice, culturale qi naturale
;
e) organizarea structurilor turistice existente, fie cele centrale, fie cele
periferice, in vederea realizdrii celei mai bune coordoniri a eforturilor
;
0
dezvoltarea cererii turistice internationale qi inteme prin activitlfl de
promovare qi prin tehnici de marketing;
g) perfeclionarea continua a personalului turistic la toate nivelurile.
Planificarea trebuie s[ aibd un factor comun (la orice nivel : nafional, regional, local),
care sI indeplineasci o func{ie tripl[ :
a) utilizarea superioarl a resurselor naturale, culturale gi umane;
b) folosirea cdtmai rationald a fondurilor de investilii;
c) productivitate crescut[ potrivit unei rate a rentabilitl,tii.
Factorii care trebuie luafi in considerare in cazul clasific[rii planif,rclrii frzice in
cadrul sistemului de resurse turistice sunt:
a) cadrul natural, care include topografia solului, peisajul, peisajul marin;
ecologia (animale sSlbatice, fauna marin6, flora) qi climatologia;
b) valorile culturale, care includ dovezi istorice gi arheologice (muzee, piramide
etc), manifestiri culturale (folclor, festivaluri, concerte, opere, valori artistice), concursuri
sportive, realizdri gtiinlifice gi tehnologice moderne, modul de via!6, monumente
bisericeqti etc.
;
c) structura social6, ca grupuri etnice, prietenia pe care o manifesti populafla;
d) climatul economic favorabil consumului de servicii turistice qi a produselor
(cost sc6zut al vielii, schimb monetar favorabil, cdi de acces etc).
Pentru definitivarea unei strategii de amenajare turisticd de o insemnitate deosebit6
este stabilirea obiectivelor. Aceste obiective, dup[ prof. dr. A. Sessa38, ar fi urm[toarele :
- previziunea cererii externe qi interne in funcfie de intinderea sectorului turistic
(staliune, zon6, regiune, (ar6);
- previziunearealizd,"ii ofertei turistice in raport cu cererea intemd qi extem[;
"
Dr. Alberto Sessa, Turismo e terzo mondo, Editrice Sarda Fossatar o, Cagliai, 1972.
AA.
- estimarea coeficientilor de utilizarc a capacitililor din industria hotelieri;
- sumele necesare dezvoltlrii infrashucturii turistice gi modalitlfile de finanfare
a investiliilor;
- necesarul de resurse umane pentru industria turistic[;
- efectele asupra balanlei de pl[!i externe, in raport cu evolulia prevdzutd a
cererii externe de servicii turistice nafionale qi a cererii nafionale de servicii externe;
- previziunea
expansiunii cererii strline ca rezultat al acliunilor promo,tionale;
- politici elastic6, eficienf[ a prefurilor turistice;
- prelungirea previzibil[
a sezonului turistic - cu posibilitlli
de contractare a
perioadei exploatate, in funclie de factorii climaterici, de distanfele
![rilor
emil[toare de
turigti gi de atracliile oferite;
- localizatea polilor de dezvoltare turistici in raport cu planul general de
amenajare a teritoriului gi cu ritmurile de dezvoltare a diferitelor sectoare ale economiei
nafionale qi ale regiunii;
- conturarea misurilor de salvgardare gi punere in valoare a pakimoniului
natural qi cultural al
16rii, lin0ndu-se
seama de concentra(ia rczultatil din implantarea
turistic6;
Determinarea acestor obiective este esenliald penku
amenajarca turistic[, dar
considerim ci este necesar s6 fie completat6 cu elaborarea unor programe
de preg[tire gi
perfeclionare
a cadrelor, cu informarea populafiei asupra avantajelor pe care le aduce
acest sector gi cu pregitirea pentru contactul cu vizitatorii; imbunitllirea
condiliilor de
cdlatorie prin simplifrcarea formalit[]ilor de intrare gi ieqire gi a celorlalte formalit6li
solicitate turigtilor; stimularea dezvoltdrii unor compartimente
ajutatoare turismului
(artizanatu|
coop eralia ctc).
De asemenea, in dezvoltarca turistic5 trebuie s[
finem
seama de o viziune prospectiv6
necesari progresului
industriei turistice, evitindu-se astfel erorile care pot conduce la
campanii publicitare
in strlindtate, premature
in raport cu posibilit[1ile
ofertei turistice.
Procesul de planificare
turisticd necesit5 anumite etape descrise in fig. I Acestea
sunt :
stringerea de informafii qi date;
analiza dalelor obfinute qi elaborarea unor formule care si permit6 stabilirea
a)
b)
obiectivelor planului
;
c) stabilirea qi definirea obiectivelor in relalie cu resursele existente
9i
in
cadrul limitelor cunoscute;
d) identificarea c[ilor, strategiilor alternative de dezvoltare, pentru a ajunge la
obiectivelepropuse, consider6nd un evantai de opfuni;
e) evaluarea diferitelor variante, in func,tie de anumite criterii economice
9i
sociale qi solufa unei alternative, care este consid eratd afi solulia optim6;
f) formularea planului qi imp[4irea lui in etape succesive-programe;
g) indeplinirea planului;
h) controlul, pentru a evita orice deviere de la cursul stabilit gi pentru ir face
fa!6 oriclror dificulti{i care pot apdreain etapa indeplinirii planului.
t:
l' +-
I
lelurile
fixate
(generale)
Stabilirea sarcinilor de plan
Specificarea
alternafivelor
posibile
Alternative
dincolo de resursele
existente
Evaluarea diferiteior
variabile gi a
rezultatelor probabile
ale fiecirei
alternafive, apoi
Posibilitelile
de amenajare
turisticd sunt multiple datoritd expansiunii
turismului, care
se manifestr printr-o
cre$tere a resurselor,
cit
$i
prin diversitatea qi schimbarea
cerinfelor
qi motivafiilor
turigtilor, pentru c[ este imposibil
si se abordeze problematica
complexi a
planific[rii
turistice pornind
de la un singur model de dezvoltare.
ins6 solufiile in acest
domeniu
sunt diferite, in functie de situafiile specifice ale dezvolt[rii
turismului in zonele
9i {lrile
lumii' Este evident cd fiecare tip de localizareturistica
are anumite caracteristici.
Ingeniozitatea joac6',
de asemenea, un rol esenfial in amenajarea unui spa{iu de odihn6
gi recreare inedit, care se poate manifesta, de pildd,
fie prin creareaunui
sat de vacanld,
fie al unui centru turistic.
Neindoielnic,
organizarea
satului de vacanta are anumite
kisrturi, legate de relafiile dintre om gi mediul natural, de distribu{ia
spafial6 a
fenomenelor
umane gi de un anumit mod de viafi. Desigur, in cadrul satului de vacanfi
mediul natural se va impune omului. Mai mult, se poate susline c6, din punct de vedere
turistic, satul trrieqte intr-o anumit6 autarhie economicd,
demografici,
social6 gi
t"
-
culturaiA. Se creeaz[ o atmosferd de intimita+"e, ceea ce, de fapt, limiteazd alegerea in
relaliile sociale. in societatea siteascl fiecare accept6, mai mult sau mai pufin, cadrul de
comportament qi scara de valori predominante. Organizatorii acestei activitali trebuie s[
!in[
seama de aceste caracteristici, pentru ca s[ se proiecteze o infrastructur6 turisticI gi
suprastructurile proprii acestui mod de vial[3e.
Implementarea turismului in centrele qi marile ora$e va depinde de caracterul
comunitl1ii, de funclionarea serviciilor, de operele sale de art[ gi de climatul s6u cultural,
precum qi de interesul pe care-l prezint[ intreaga regiune. Marile ora$e, ca de pild6
Londra qi Parisul, sunt poli puternici de ahaclie turisticl, dar totugi turismul r[mine
oarecum marginal in raport cu activitatea intregului orag. Dezvoltarea acestor centre se
inscrie intr-o logic[ proprie. Oraqul se descompune in unitl1i cronologice succesive :
nucleul ini1ial, zone de creqtere corespunzind principalelor faze de expansiuneao.
Evident, skucturiie urbane din
!6rile
induskializate nu sunt transferabile in
lEriie
slab
dezvoltate, dar aceste
f[ri
nu se pot sustrage unei mutafii a funcliilor qi a populaliilor
urbane. C[ci intensitatea afluxului de noi citadini a dat naqtere unor procese de dezvoltare
urban[, care au creat divers itatea,,aspectelor urbanizate".
in planificarea teritoriall se pot evidenlia unele principii fundamentale:
- necesitatea definirii unei conceplii de planifrcare, care s[ se inscrie intr-un orizont
determinat de prognozd, dar in acelaqi timp s6 fie adaptatE la condiliile dinamice ale
cererii qi ofertei turistice, la tendinlele conjuncturii internaflonale;
- formularea obiectivelor finale ale planului de amenajare, prin elaborarea unor
strategii alternative de dezvoltare, in funcfie de anumite criterii de evaluare a
variantelor;
- urmdrirea rcalizdiri etapelor intermediare, ludndu-se in consideralie insl
modificlrile etapelor urm[toare, cu eventualele corective in prevederea obiectivelor
viitoare;
activizarea tuturor factorilor principali de dezvoltare a zonei (industrie,
3e
Placide Rambaud, Societste rurald
Ei
urbanizare, in,,sociologiafrancezdcontemporan[", Editura
politic[,1971.
oo
Pierre George, Bazele geografice ale sociologiei urbane, in
,,sociologia
francezd contemporani",
Editura politicE, I 971.
agricultura, come4 eic), chiar atunci cind in prima etapd de dez.roltare turismul poate
fi iniliatorul principal al dezvolt[rii;
- integrarea fenomenelor ink-un sistem ordonat din punct de vedere al liniilor de
dezvoltare, care au o importanlI deosebiti in cadrul strategiei dezvoltlrii regiunii
gi a
larii
in ansamblul ei.
tn amenajarea unor zone sau stafiuni turistice este necesar sd se aib6 in vedere
transpunerea in practicd a urmltoarelor principii strategice :
a) Principiul integrdrii armonioase a condiliilor naturale cu suprafetele construite, cu
structura serviciilor qi cu infrastructura. Dezvoltarea unei zone turistice se amplaseaz[
intr-un cadru natural qi istoric, care se exprim[ sub forma unei retele de resurse : litoral
sau munte, coline, peisaje cu o flor[ aparte, monumente istorice, vestigii arheologice.
Aqadar, din punctul de vedere al amenaj[rii turistice, integrarea inglobeazd elementele
naturale, istorice, gama de servicii, infrastructura gi suprastructura turistic6 intr-o sintezf,
creatoare. De aceea formele modeme de dotare turisticd create de promotorii turismului
se incadreaz[ in secvenlele naturale, punind in relief clementele din trecutal. Deseori
principiul integralii este neglijat de factorii de decizie, in amenajarea unei zone, pentru ci
se conskuiesc, de pildl, baraje la nivelul plajelor, turnuri care intrerup liniile promotorii
sau structuri liniare care nu
fin
seama de legdturile care exist[ intre
,,re{elele"
unei zone
turistice.
Totodati, integrarea vizeazd, leg6tura care condili oneazd, zona turisticI de interiorul
unei
16ri
(sau regiuni), deoarece acesta prezintd, valori apte si diversifice gi s[
personalizeze zona. CIci ce ar reprezenta sta{iunile de pe litoral frrd zona dobrogean[, cu
linia vestigiilor sale arheologice, centratS pe redescoperitele polis-uri Histria, Tomis gi
Callatis gi a aqez[rilor sale contemporane: Constan]a, Agigea, N6vodari
;
sau care ar fi
viitorul Coastei de Sud a Izrnirului, dacd hinterlandul apropiat nu ar confine Efeza gi
virful Dilek, unul din cele mai frumoase parcuri naturale din bazinul mediteranean?
Construcfiile turistice se vor realiza in modalit[1ile pe care le impun caracteristicile gi
condiliile zonei sau sta{iunii turistice. Arhitectura zonei turistice este necesar s6 fie
al
in literatura de specialitate prin releaua de forme se intelege reqedin(ele (hoteluri, moteluri ele.)
care se amplaseazi in teritoriu gi gama de servicii oferite turiqtilor. in timp ce spapiile deschise gi
monumentele de cultur[ igi identif,rci re]elele cu cele naturale qi istorice, infrastructurile (in special cele
rutiere) sunt amenajate in funcSe de cadrul natural.
arrfiofiizat[ cu formele naturale gi cu vestigiile trecutului, punind in valoare patrimoniul
cultural al regiunii. Desigur, dacl se urmdreqte amenajarca unei zone turistice in care s5
fie valorificate monumentele sale istorice, va trebui sE fie creati o ofertf, turistica
adecvat[, care s[ satisfac[ clientela. Pentru acest motiv este necesar s[ se inflptuiasc[ o
suprastructurf, cu moteluri gi restaurante in stilul epocii, o gamd largd de servicii turistice,
qosele gi drumuri care s[ permit6 accesul la aceste aqezdi.
b) Principiul
Jlexibilitdtii
sau al structurilor evolutive este principiul potrivit c[ruia
strucfura unei zone turistice este necesar s6 reprezinte un sistem multifuncfional gi
transformabil, care si permit[ dezvolt6ri continue gi adaptiri in func,tie de cerin{ele
clientelei turistice. FirI s[ serealizeze concentralia unei structuri evolutive in amenajarea
unei statiuni, se ajunge la o rigiditate care, in timp, poate indepdrta fluxurile turistice.
c) Principiul activitdlii principale
Si
al receptiei secundare pune accentul pe
elementul recreativ, dinamic, al unei stafiuni, ca ufinare a apariliei unui tip de turist activ.
Pdnd nu de mult era implm6nteniti conceplia potrivit c[reia in organizarea activit[lii unei
stajiuni structura capacit[1ilor de primire (casa gi mas[) era considerati fundamentalE fap
de serviciile complementare. Potrivit concepfiilor moderne, un obiectiv principal al
conducerii unei stafiuni este diversificarea serviciilor turistice, pentru a permite turistului
s[-gi foloseascl c6t mai pllcut timpul. ln organizarea unei amenajiri turistice se va
urm[ri ierarhizarea genurilor de servicii turistice, potrivit cu specificul gi dimensiunea
zonei, acordAndu-se importanld serviciilor care sunt accesibile turiqtilor gi corespund
preferinlelor acestora.
Firegte, acest principiu are implica,tii multiple. Astfel, intiietatea acordatd activitefllor
complementare are ca efect o diversitate maxim[ a serviciilor, penku ca turistul sI aib6
nenumdrate alternative de opfiune. Organizarea activit}ilii complementare impiicd
inevitabil o anumitl rigiditate, care trebuie insi atenuatl prin asigurarea unui inalt grad
de spontaneitate a serviciilor. Un program de activitdli incontinuu repetate gi cu caracter
de rutini, fbr[ elemente de noutate, surpriz[ gi fantezie, compromite, desigur, atraclia
unei sta{iuni.
S-a susfinut cE in organizarca acestor activitdfi complementare,
,,la
cheltuieli egale,
calitatea are precddere fa!1 de cantitate", ceea ce presupune o ofert[ de semnificalie
deosebitI, cu un evantai larg de servicii, susfinut de un personal calificat si motivat.
d) Frincipiui releielor interdependente. irrtr-o regiune turisticE, inh'e populafia
permanenti qi cea turistic[ exist[ uneori diferenle social-economice, deqi se afirmI din ce
in ce mai putemic o tendinfl de integrare a fluxurilor turistice cu popula,tia sta]iunilor. tn
general zona turistic[ face parte dintr-un ansamblu regional mai larg, din structura urbanl
permanentd a regiunii gi este intr-un proces continuu de dezvoltare gi de integrare cu
ansamblul realit5lilor economico-sociale.
Amenajarea turistici bazatd numai pe studiul datelor economice, previziunilor
demografice qi problemelor tehnice nu poate rdspunde cerin{elor actuale, deoarece
dinamismul qi dezvoltarea unei zone turistice depinde de armonizarea strucfurilor sociale
intr-o structur[ de ansamblu. Nevoile, aspirafiile gi comportamentele difer[, in func]ie de
categoriile qi grupurile sociale existente intr-un spa{iu turistic. Cunoaqterea acestor stiri
de congtiinlI gi reaclii comportamentale ne ajuti s[ infelegem sistemul de relalii sociale
din cadrul unei regiuni turistice. Pentru acest motiv, schemei simpliste
,,nevoi-funcfii-
ansamblu de functii", sociologiia2 ii opun o serie de alte scheme mai complexe, care pot
fi studiate comparativ pentru diferitele categorii de turiqti:
,.situafli-comportamente,
comportamente-nevoi-aspirafii-funcfii-structuri
sociale, legate de formele de culturl gi de
curentele de gdndire". Agadar, pentru a realiza o localizare turisticl rafional[ este
necesar6 contribufia sociologilor. Acegtia vor completa analiza macrosociologic6 asupra
evoluliei condi,tiilor de viatd - studiul evolufiei ansamblului structurilor sociale, in relafie
cu evolutia cadrului material, a conjuncturii economice gi a compozifei demografice - cu
cercetirile de psihologie sociali asupra comportamentelor, nevoilor qi aspirafiilor.
e) Principiul
funclionalitdlii
optime a intregului sistem de retele. in literatura de
specialitate, structurarea unei zone turistice se poate rcalizaprin delimitarea urmItoarelor
refele: reteaua de resurse naturale qi istorice, de care sunt legate noile forme ale
suprastructurii qi infrastructurii turistice, re,teaua de activitl]i sau skuctura de recep{ie.
Skucfurarea zonei turistice va asigura o bund functionare a ofertei. Aceasta se
realizeazd dac[ componentele
,,refelei
furistice" ale unei zone sau stafiuni sunt ugor
accesibile vizitatorului.
o'
P. H. Chornbart de Lainve,
$tiinle
umane, planificare
si
urbanism, in
,,Sociologia francezd,
contemporani", Editura politic5, 1971.
Desigur ci accesibiiitatea turistului la
,,re+eana
turisticl" a unei zone sau a unei
staliuni este legat[ de ierarhizarea elementelor ofertei. S-a sus]inut c[ in prima etap6, de
pildl, ierarhizarea const[ din separarea traficului auto de cel pedesku in zonele de mare
concentratie a circula{iei turistice (,,promenade",
centre de trafic de zi, denoapte, accesul
la plaje etc). Apoi se face ierarhizarea intre diferitele feluri de trafic: de ttanzit,interzonal
gi de acces la punctele de circulafie intens[. O rcpartizare judicioas[
a zonelor de parcare
impune pulsul traficului individual pe gosele. in continuare, actiunea de ierurhizare
anvizajeazd" refeaua de activitlli oferite turistului gi, in ultim[ instanta, gama serviciilor.
Aceasti acfiune are ca scop o dinamizare a re{elelor menfionate gi asigurarea unui
echilibru intre elemente. Testarea funclionalit[fii optime a amenajdii turistice se
efecfiteazd cu ajutorul unei simulIri a
,,intregului sistem de retele,,, care ne dE
posibilitatea
de a misura anumiti coeficienti referitori la frecventarea diferitelor sectoare
ale releiei.
Realizarea unui climat de animafie asigur6, de asemenea, func{ionalitatea
unei
stafiuni. Acesta d[ m[sura pulsajiei gi dinamismului
unei stafiuni.
in momentul de fa!5 se pune un accent deosebit pe calitatea vacanfelor gi pe misiunea
socialS a activitdtii turistice. Pentru a realiza aceastd orientare, activit[1ile de agrement
asigurl principalele
funcfii ale unei vacante: destindere qi odihnd, divertisment gi
distracfie, dezvoltarca personalitilii
umane. Ele fac vacanla pl6cut6 gi interesantl : o
ambian!6 attdgdtoarc, facilitdlti de contact, de expresie, de crealie gi d,e amplificare a
fiinfei umane' Desigur cd, organizarea activitdlilor de agrement este conceputd in funcfie
de ahacliile specifice, resursele unei regiuni sau statiuni gi ludndu-se in considerafie
caracteristicile
9i
nevoile vizitatorilor (vizitatori
str6ini, nalionali, tineri, amatori de
camping etc).
Activitalile de agrement au figurat p6n6 nu demult intre preocupirile
secundare ale
promotorilor
in turism. ins[ aceasti concep]ie referitoare la activitalile de agrement este
deplgit[. in momentul de fafd, activitSlile de agrement sunt concepute ca parte integrantl
a oric[rui proiect de amenajare a unei noi staliuni. Stafiunea este conceputl ca un sistem
integrat, in interiorul clruia sunt repartizate rulional zonele de locuit, spa]iile verzi,
locurile de plimbare,
construcfiile destinate divertismentelor,
restaurantele,
cenkele
comerciale.
r
Daci pentru Chauteaubriand
,,geometria
speculativd aveajoc-,.irile sale, inutilitilile
sale", pentru organizatorii turismului activitlfile de agrement reprezint[
,jocurile"
acestei activitdfi. Cici turismul promoveazd forme, pe care sociologia le integreaz6
intr-o clasificare ajocurilor cultivate de vizitatori: sport, schi nautic q.a.m.d. ln acest
sens, Roger Caillois scrie, cu finefe de spirit, c[
,,ceea
ce se numeqte
joc
apare acum ca
un ansamblu de reskiclii voluntare qi care stabilesc o ordine stabil[, uneori o legislafie
tacit[..."
$i
in continuare,
,,cuvintul
joc"
evoc6, in fine, ideea de latitudine, de ugurin!6
de miqcare, o libertate inutil6, dar nu excesiv["43.
f) Principiut rentabilitdlii directe
Ei
indirecte (efectul multiplicator al turismului). in
literatura de specialitate s-a suslinut deseori c[ eficienla unei activitIli turistice poate fi
apreciati mai ales in funcfie de efectul multiplicator pe care-l genercazd, dezvoltarea unui
sector turistic asupra altor ramuri ale economiei ca, de pild6, comerful, agricultura,
construcliil e, artizartatui, transporturile. Dup[ plrerea unor exper]iaa, rentabilitatea direct[
trebuie introdus[ ca principiu de evaluare a amenaj[rii unei zone turistice noi. AceastS
viziune implic[ o continul ajustare a ofertei in funcfie de cercetarea turisticl, o strategie
dinamicl care va promova serviciile turistice solicitate de clientel[. F[rd indoia16, in
amenajarea unei zone turistice trebuie s[ se
lin6
seama atdt de rentabilitatea direct[, cit qi
de efectul multiplicator pe care il are turismul asupra altor ramuri.
Potrivit pdrerii noastre, aceste consideralii nu
lin
seama de eficien{a socialI a
dezvolt[rii turismului. Extinderea
,,civilizafiei
de odihn6"
4s
pentru p[turile largi ale
populafiei, prin reducerea timpului de lucru s[pt[mAnal, ridicarea nivelului de viafa,
formarea unor cadre pentru contactele cu str6inii, schimbul de valori spirituale intre turiqti
gi populafia 1ocal6, procesul de cunoagtere gi apropiere intre popoare, reprezintd doar
unele din elementele de eficientd social[ specificd dezvoltlrii activitdfllor turistice.
De asemenea, semnificative ni se par gi cercet6rile frcute in tara noastria6 in leg[turi
cu clarificarea problemelor de eficienfI economic[ in amenajarea teritoriale
$i
a
o'
Roger Caillois, Les jeux el les hommes, Gallimard, 1958.
aa
Glande Saner, Principiile planificdrii spaliale ale iraestrdii turistiee.
seminarul interregional al O.N.U. de la Dubrovnik, 1970.
Graeme Schankland, Principii
fundamentale
ale planificdrii localitdlilor
Comunicare prezertatd 7a
turistice. Comunicare
prezentatd la seminarul interregional al O.N.U. ele la Dubrovnik, 1970.
a'
Dr. Alberto Sessa, La politique touristique de l'Etat,,,R.evue de tourisme" nr. l/1972.
a6
in legdturl cu aceste probleme, vezi Ioan Ciobotaru, Probleme de eficienld economicd. Sistematizare qi
urbanism, Editura tehnicd, 1974.
localitSlilor. Degi preocupdriie menlionate se referi Ia proiectele urbane, tohigi
consider[m c[ metodologia elaboratd qi sistemul de indicatori propugi pot fi adapta]i la
determinarea eficienfei economice a unei amenajlri turistice.
Dup[ ce se efectueaz[ studiile privind evaluarea potenfialului turistic gi se constatd cd
oferta turisticl este promiffitoare, se procedeazd la o analiz6, a cererii turistice, al il pe
plan intern, c6t qi pe plan extern. Numai dupd ce aceastd analizd confirm6 existenfa unor
segmente de pia{[ turistic[ interesate pentru oferta turisticd a stafiunii, regiunii sau
![rii
ofertante, se poale hotdr? amploarea care meritd s-o aib[ sectorul turistic in zona
respectiv6.
Studiile referitoare la piafa turisticd sunt de o importanlI deosebit[ pentru
dezvoltarea turismului, deoarece permit estimarea volumului qi a potenlialului pie{elor
turistice, precum qi a tendinfelor fluxurilor turistice. Aceste studii oferi elemente pentru
fundamentarea programelor de investifii qi de orientare a acfiunilor de promovare
turistic[.
Admi[6nd principiul cd intreprinderea turistic[ trebuie s[-gi orienteze eforturile in
funcfie de nevoile gi gusturile turigtilor, este necesar sd se descopere motiva]iile profunde
care explic6 obiceiurile gi comportamentul de cump[rare.
Tehnicile clasice de segmentare a piefei, care au folosit variabile socio-economice
(v6rst6, sex, categorie de venituri etc), este indicai s[ fie imbinate cu variabile socio-
psihologice, pentru a descifra mai exact omogenitatea unei categorii de cump[r[tori, cu
necesitEfile qi motivafiile ei. Agadar, ?n cercetarea pielei turistice este necesar s[ se
utllizeze variabilele socio-economice, cercetlrile psihologice gi sociologice, pentru a se
elabora o strategie turisticd corespunzdtoare. Spre a evita atdt colectarea unor fapte
izolate, care nu constituie un sistem de cunoagtere pentru conducerea unei unit[fi
turistice, cit gi subordonarea opticii conducitorilor fa{6 de exigenfele pe termen scurt ale
activitA,tii, este necesar sI se abordeze, studiile de marketing ?ntr-o viziune, generalS pe
termen lung.
Noul concept qi activitatea de marketing turistic impiic[ orientarea activitllii
intreprinderii pornind de la cunoagterea piefei gi a cerin{elor turiqtilor.
Pentru a cerceta piala turisticl potenfiali se poi :utlliza metodele cele mai diverse: de
la cele mai gtiinlifice p0n[ la cele mai pragmatice, in funcfle de natura gi importanfa
problemelor qi de disponibilitIlile de date ale statisticilor. Cercetarea pielei potenliale se
poate efectua cu ajutorul unor metode cantitative (analiza corelafiei qi regresiei, analiza
discriminantului liniar multiplu, extrapol[ri, modele previzionale, aplicarea lanfurilor lui
Marhom etc),cdt qi a celor calitative (chestionarul in profunzime, cel concentrat, testele
de proiec.tie etc).
Cercetarea de marketing turistic are rolul de a coordona eforturile in cadrul
compartimentelor intreprinderii, deoarece studiile contribuie la optimizarea
,,produselor
turistice", la elaborarea previziunilor de cercetare gi de vAnzare pe termen lung. Aceste
previziuni sunt deosebit de utile serviciilor comerciale, sectoarelor de cercetare qi de
dezvoltare pentru rcalizarca unei game corespunzltoare de servicii turistice, precum gi in
vederea determin6rii nevoiior de investilii qi de personal gi fundament[rii bugetelor
de cheltuieli.
in amenajarea unei zone turistice cercetirile de marketing ne vor furniza elemente
prefioase, care trebuie sa fundamenteze investiliile ce se realizeazd,, genul de presta{ii
solicitate, gama de servicii turistice solicitate de diversele segmente ale piefei turistibe.
lnsd problema amenaj[rii unei zone turistice este foarte complex[, datorite
necesit[1ii de a lua in consideratie elemente variate, gi multiple gi de a vehicula concepte,
metode qi tehnici din domenii diferite (urbanism, arhitecturd, marketing turistic,
economia gi organizarea turismului, ecologie, qtiinfele naturii, sociologie gi psihologie).
Exper,tii in acest domeniu consider[ necesarl efectuarea unor cercetdri iterative spafiale,
pentru a se stabili concordanta gi sincronizarea refelelor; cercet[ri iterative in timp,
pentru a se determina dezvoltarea, in etape, a sectorului turistic; cercet[ri iterative spafial
temporale, ca o sintezl a celor precedente; cercetiri iterative intre nivelele de planificare
(local, regional, nafional). Dup[ definitivarea proiect[rii la nivelul regiunii se pot stabili
ffeifaze succesive de cercetdri multilaterale :
Faza I: recunoaqterea obiectivelor qi problemelor ce trebuie solu{ionate qi definirea
unei viziuni de sintez[ a dezvolt6rii, care va conduce la conturarea unor scheme de
opfiune; elaborarea unui program de denoltare qi testarea acestuia dup[ metoda
criteriilor multiple (echilibrul refelei naturale gi artificiale, funcfionalitatea, rentabilitatea
etc). Pentru conduc[torii unei zone turistice, rezultalele obiinute se concretizeazd in
elaborarea unui program general, in organizarea generald a spafiului, in organizarca
dezvolt[rii pe etape, in fixarea cadrului unei strategii locale gi a principiilor inteme de
otganizarc.
Faza II: efectuarea anchetelor specifice privind motivafiile turigtilor gi analiza
resurselor in funclie de motivafii, determinarea opflunii finale a planului de amenajare
din punct de vedere al funclion[rii gi al rentabilitdfii qi ?ntocmirea structurilor
organizatorice.
Faza III: transformarea rezultatelor obfinute in instrumente operationale, ceea ce
necesit[ intocmirea unor har,ti le folosire a solului, a programului de investilii, a
bugetului - cu precizarea surselor de finantare - gi, in ultimd instan{a, stabilirea liniilor
de ac{iune.
Deci, pe baza
,,analizei
teritoriului", a cercetirilor de marketing turistic si a unei
analize de cost-beneficiu a investifiilor, se avans eazd, o concepfe generali de dezvoltare
a turismului. in cadrul acestei concepfii se reliefeazd, capacitdlile optime, reparti[ia
teritorialA a arnenajdilor turistice, bilanful economic al mlsurilor propuse, direcliile de
dezvoltare a celorlalte sectoare economice gi sunt cuprinse mdririle pelrtru asigurarea
infrastructurii, penku dezvoltarea traditiilor economice si sociale qi pentru conservarea
mediului ambiant.
Amenajarea judicioas[
a unei zone in func]ie de cerinlele piefei externe gi interne
trebuie sI reliefeze potenlialul de art[ gi cultur[ al acesteia, sd ofere cadrul de inf6ptuire a
unor produse turistice originale, cu o gamd largi de servicii turistice, sd, favoizeze
organizatea unor activit6fi specifice de agrement destinate unor categorii largi de turigti.
a
Unghiui de vedere al fiecirui specialist va fi confruntat cu cel al specialiqtilor
din alte
domenii. Conservarea
patrimoniului cultural
9i
natural devine o activitate originall cu
ample semnificalii umane,
prin aplicarea metodelor de gtndire destinate s6 imbogaleasca
,,qtiinfele
mediului inconjurdtor".
Creativitatea
va favoiza dezvoltarea aspectelor
calitative ale amenajarii
turistice, c6ci promotorii turismului trebuie s6 devinl aplrltorii
privilegiali ai acestui ,,mediu
inconjurltor
de compensafie"'
CAPITOLUL
X
Metodologia
amenai flrii turistice
Tehnici, metode
qi modele structural
- cantitative
in studiul
activitlfii
de turism
in vasta literatura consacrat[ studiului
qtiintifrc al activit[fii de turism - qi, in
particular, studiului turismului internalional
- tehnicile, metodele
qi modelele structural-
cantitative
(ori, mai precis, matematice
9i
informatice) ocup[ un spaliu destul de restrins'
intr-adevlr, fala de num[ru] mare de aspecte pe care il prezint[ turismul, numai pulinesl
au fost teoretrzatepin[
la stadiul formalizirilor matematice sau modelelor informatice -
qi este greu de spus dac[ acestea ating problemele esenliale ale organizarii
qi conducerii
turismului; iar numlrul relativ mic al modelelor ce se aplici efectiv in practica turistici -
chiar in
ldri
cu turism dezvoltat
qi cu un inalt nivel al qtiinlei despre turism - pare s6
justifice neincrederea cu care mul,ti specialiqti
privesc inc[ eforturile de analizd
qi
modelare a unor activitd,ti atdt de complexe'
Vom preci za de la inceput cI nu imp6rt[qim aceast[ neincredere, chiar recunoscAnd
dificultalile reale ale model6rii turismului. Lnaliza detaliatd a dificult61i1or
modellrii
fenomenelor turistice constituie un posibil subiect de studiu sociologic, care dep[geqte cu
sr
intr-adev[r, in literatura de specialitate se vorbegte despre o teorie alocalizdii stafiunilor turistice, de
modelarea matematic[ a evaludrii produsului turistic, de ela-borarea strategiei amenajlrii stafiunilor turistice
sau de analiza macro-economica
a alocaliilor in probleme turistice. Vom prezenta pe_larg aceste probleme
in capitolele c6rlii, preciz6nd c[ ele suni incl atpa*e de a epuiza complexitatea
problematicii ridicate de
conducerea integrati a sistemului activitdfii de turism'
mult cadrui lucririi de faf[. De aceea nu ne propunem in cele ce urmeaz6 decAt o scurt[
prezentare, util6 penku dezvoltirile noastre ulterioare.
tn primul rind, trebuie remarcatl marea complexitate obiectiv[ a fenomenelor
turisti ce, care antreneazd numeroqi factori cu caracter subiectiv, opfional, dificil de
estimat, cuantificat gi mSsurat. intr-o probleml particular6, cum este cea a localizlrii
turistice, intervin, de exemplu, urmitorii factori :
1) distanfele qi costurile de transport;
v
2) veniturile turiqtilor;
?
3) mlrimea populaliei din pielele generatoare de turigti;
4) numdrul de vizitatori;
5) prefurile (costurile);
G) mijloacele de transport (diversitate, acces multiplu);
7) compozifia de v6rst6;
8) eficienla promovlrii si a activit[1ilor de marketing (bugete, indemindri etc.);
9) influenla concurenfei;
10) interesul conduc[toriior de grup;
1 1) calitatea serviciilor;
12) stabilitatea politic[;
1 3) condi,tiile social-economice;
14) ospitalitatea localnicilor;
15) varietatea atracfiilor turistice qi a circuitelor gi adaptabilitatea la cererea in
permanent[ transformare
;
16) imaginea nafional[;
17) motivIrile turistice qi schimb[rile in moda turistici'
Modelele elaborate pinl acum au utilizat factorii L - 7, care sunt relativ uqor
m6surabili qi cuantificabili; in schimb, factorii 8 - 17 par sd ridice dificultdli serioase
tratamentului cantitativ gi chiar structural.
Ce consecinfe au complexitatea fenomenelor turistice gi multitudinea de factori greu
estimabili pentru modelarea turistic[ ?
Sd menlion6m pentru inceput nevoia de aproximalii foarte dure pentru orice studiu cu
caracter opera{ional. O primi cale const[ in ignorarea unor factori: modelele nu cuprind,
<ie piiti6, .,nici o aluzie" la iactori ca interesul turistic, imaginea nafionali etc. O a doua
cale const[ in aproximarea, adesea prea duri, a unor factori, de exemplu, prin valorile lor
medii. Se infelege de la sine cl toate aceste omisiuni qi aproxima,tii au influenle mari
asupra gradului de concordanf[ dintre model gi realitatea turistic[. Se construiesc modele
frumoase, de un grad ridicat de complexitate, dar care
,,nu
se potrivesc" cu viala!
$i
nu
este de mirare cl, in condiliile in care multe modele rdmAn exercilii formale, flrd legdtur[
cu realitatea, scade gi interesul practicienilor pentru aceste probleme.
O a doua consecin!5 este legatd de diferenla foarte mare intre caracterul multor
modele construite in studiul turismului qi obiectivul activitdtji practice in domeniul
turismului. Tradilia a asociat totdeauna caracterul gtiinfific de analiza datelor; intr-o
definilie aproximativ5, qtiinla insdqi este, cum scria odati J. Fourastid, interpretarea
corectI a unor date corecte. Dar datele sunt totdeauna generate de trecut qi de prezent:
statisticile rcprezintd fenomene trecute, putem evalua aposteriori corelalii gi influenle de
factori g.a.m.d. Rezulti cd marea majoritate a modelelor (gi in particular, desigur, cele
structural-cantitative) au un caracter cu predileclie retrospectiv, legat de date qi
comportamente trecute. Or, obiectivele activitSlii practice cuprind, in primul rtnd,
acliunea. Pentru practicieni, de pild[, studiul fluctuafiilor trecute ale fluxurilor turistice
nu are at6t interes in sine, ci devine util in m6sura in care, din studiul acestor fluctuafii,
pot f,r obfinute recomandlri gi prescriplii pentru deciziile in activitatea turistic[ viitoare.
tn locul explica,tiilor - oricit de savante -, ?n primul plan trec necesitS.tile mult mai
complexe ale ac,tiunii. Poate de aceea modelarea social[ incearcd si g[seascl
,,corespondente"
in studiul fenomenelor naturii - fapt mdrturisit qi de numele dat unor
modeliri ale activitilii turistices2. intr-adevdr, omul, cu capacitatea sa de opfiune si
decizie, a devenit relativ tdrziu un cimp al model6rii structural-cantitative, gi o istorie a
acestor preocuplri nu poate ignora, de pild65 apailia teoriei
jocurilor,
utilitifii qi
deciziilors3, ca o prima
52
Se vorbegte, de exemplu, despre .,Modelul de gravitafie Crompton, despre modele de simulare
,,analogice", bazate pe,,analogia apriori intre sistemele fizice (electromecanice) gi sistemele turistice gi /sau
recreative" (Cf. M. Renoux, Les moddles de simulation appliquds au tourisme et aux loisirs de plein air et
leur intdgrations dans un optime ddcisionnel, Rapport methodo-logique no. 3, vol. 1. Gouvemement du
Qu6bec,
Ministdre de Tourisme, de la Chasse et de la P6che, Service de 1a Recherche, 1973).
s3
Menfion[m prima monografie in acest domeniu: John von Neuman gi O. Morgen stem, iheory of Games
and Economic Behaviour, 1945.
afirmare a
,,noii
tendinle" in modelare: nu de reducere a fenomenelor sociale la fenomene
mecanice sau fizice, ci de studiu al problemelor specifice, sociale si umane, cu metode
matematice. Ultimele doul decenii au marcat ins[ mari progrese in dezvoltarea unei
,,matematici
umane", iar informatica a pitruns puternic in anahza fenomenelor sociale qi
umane; gi mlrturie a acestor progrese stau capitolele de matematici ce s-au ad[ugat unor
discipline ca managementul, marketingul, gtiinfele politice sau studiul relaliilor
intemafionale, ca qi dezvoltarea cercetlrilor operafionale sau a studiilor prognostice. Au
pltruns, oare, toate aceste unelte in arsenalul de lucru al specialigtilor in domeniul
turismului? Sunt ele folosite, la nivelul posibilitS,tilor pe care le ofer6, in modelarea
turistic[? Analiza literaturii de specialitate nu pare sI pledeze in favoarea acestei ipoteze.
Specialistul in modeiare va rImAne chiar surprins de repertoriul restrins de tehnici
atllizate in modelele publicate. Evident, acest fapt poate fi gi efectul unor factori care nu
sunt propriu-zis de domeniul gtiiniei - cum ar fi proteclia modelelor proprii fa![ de
concurenf[, preocuparea de a oferi concurenfei o imagine denaturatl a nivelului cercetlrii
proprii q.a.m.d., cdci ar fi, totuqi, dificil de crezut cd o firm6 de turism, posesoare a unor
modele integrate, verificate de practicl, le-ar publica integral, punAnduJe astfel la
indemAna concurenlei lsa Credem ins[ c[ nu gteqim cAnd afirmdm cd existl inci multe
posibilitlli ale tehnicilor de modelare neutilizate in studiul turismului. Pe ling[
insuficienfa principial6 a tehnicilor - oare cdnd vor fi fost considerate suficiente pentru
activitatea practic[ ? - va trebui s[ inregistrdm gi dificulta{ile folosirii acestor tehnici.
Ajungem astfel la o a doua clasd de dificult51i, pe ling6 cele cu caracter obiectiv,
analizate mai sus gi legate de complexitatea fenomenului turistic, de ritmurile modific[rii
acestui fenomen, ca gi de (relativi) insuficienfS a tehnicilor capabile s[ modeleze aceste
fenomene55: este vorba de dificultllile subiective ce provin clin circulalia redus[ a
tehnicilor gi modelelor structural-cantitative in rindul specialigtilor gi practicienilor clin
domeniul turismului. Nu este un secret c6 limbajul matematicii gi informaticii r[mdne,
pentru mul1i, un limbaj ermetic, dificil, qi c[ apropierea de acest limbaj comport6 eforturi,
adesea greu de ignorat, de timp gi energie. Identific[m aici dificultdli atdt in activitatea de
sa
in economia de piafd, capitalist5, acest aspect concurengial este fundamental at6t in turismul intern, cdt qi
in turismul intema{ional (extern); pentru economiile socialiste, el rimAne caracteristic la nivelul turismului
intemaflonal.
55
Dealtfel progresul continuu al acestor tehnici este evident, mai ales in ultimii ani.
r
I
eiaborare a noi mo<ieie aie iurismului - penku cE mulli specialiqti prefer6 sd foloseasc6
mai departe tehnicile clasice, verificate de practicl, in locul unor tehnici ce reclam[
cunogtinle gi deprinderi noi - cit qi dificultili la nivelul aplicaliilor tehnicilor qi modelelor
existente. Clci specialist ii se apropie greu de modele ale clror
,$aze"
matematice le sunt
necunoscute sau prea pulin familiare!
Ce rezultate au aceste dificultdfi? Schematiz6nd la maximum, vom glsi, de o parte,
specialiqti ce cunosc bine fenomenul turistic qi practicieni ce se ocup[ cu bune rentltate
de organizarea gi conducerea activitAtii de turism, dar care nu
,,participd"
la eforturile de
modelare structural-cantitalive a turismului gi privesc chiar cu oarecare neincredere
aceste preocuplri, iar de alti, pari o, specialigti in modelare care aproximeazS adesea
neriguros fenomenul turistic, din lipsa cunogtintelor gi a experienfei practice. C6ci un
fenomen trebuie s6 fie binecunoscut de creatorul modelului s[u, pentru ca modelul s[
surprindi esenfa gi si poat[ fi folosit; gi nu este sigur cd totdeauna cei mai buni
cunosc[tori ai tehnicilor de modelare sunt qi cei mai buni cunoscitori ai fenomenelor pe
care le modeleaz6".
Dar prezint[ oare modelarea turisticl avantaje care sa
justifice
eforturile pentru
depEgirea acestor dificultifi? R[spunsul ne pare a fi categoric afirmativ. in condiliile
complexitilii crescdnde a fenomenelor, a ritmurilor mereu accelerate ale schimbirii,
uneltele tradilionale ale analizei gi deciziei - intemeiate pe evalu6ri pur calitative, intui,tie,
experienfd practicd - se cer suslinute de mijloace perfecfionate, care sd permitd un grad
superior de rigoare.
$i,
in acest cadru, modelarea matematicd qi informaticd
joac[
mai
fecund pentru studii de modelare cu adevdrat utile, prin posibiliti,tile de colaborare a
diferitelor competente pe care le are prin defini1ie. Ceea ce reclam6 insi un astfel de grup
este un limbaj comun intre specialiqti de diverse forma{ii gi orient5ri: cdci, spre a putea
modela, trebuie un antrenament general gi o cunoagtere de ansamblu a tehnicilor de
modelare gi de cltre nespecialigti in modelare !
in aceast[ perspectiv[ am conskuit capitolele urmdtoare privind studiul skuctural-
cantitativ al activit[1ii turistice.
$i
suntem acum in m6sur[ sI
justificlm
opliunea pe care
intemeiem dezvoltlrile noastre referitoare la tehnicile de modelare cu aplicatii in analiza
qi proiectarea sistemului turismului.
\
intr-a<ievdr, am avut de aies inire mai rrlulte variante posibile. Prima ar fi cuprins
prezentarea modelelor gata elaborate ale unor aspecte ale activit[Iii turistice. Cititorul ar
fi fost pus in fala unei serii de modele propuse de divergi autori, referitoare, de pildl, la
localizarea staliunilor turistice, la deciziile privind alocdrile turistice, sau la evaluarea
produsului turistic. Care ar fi fost efectul opera{ional al unei astfel de monografii? tn
primul rind, un model prezentat
,de-a
gata" poate fi numai contemplat, criticat ori direct
aplicat; este pulin probabil ca, in lipsa unei descrieri a insugi procesului de modelare, un
astfel de model sI ofere prilejul unui antrenament in reprezentarea structural-cantitativd a
realit[1ii. Oare ar putea fi direct utllizate in practicd aceste modele? Rlspunsurile nu sunt
uqor de dat; dar atunci cAnd piala turisticd depinde de factori atAt de mul1i, cu un caracter
atit de particular - chiar local -, ne exprim[m indoiala c5 aceleagi modele elaborate pentru
turistul vest-german ar putea fi aplicate, fEr6 modificiri, pentru turistul bulgar, de pild[,
9i
reciproc! Rezulti deci c6, deqi ar fi poate interesantl din punct de vedere al informaliei, o
,,list6"
de modele elaborate ar putea avea un cimp de aplicabilitate limitat pentru cititorul
romAn interesat in problematica turismului. O a doua variant[ a lucr[rii ar fi fost legatl de
prezentarea abstractl numai a tehnicilor generale de modelare structural-cantitativ[
;
este
de la sine infeles cd., |artr leglturl cu domeniul turismului, qi eficienla unui astfel de
,,manual"
- cum de altfel sunt multe in literatura gtiinlific[ romineascl - ar fi fost destul
de restrins[.
Am ales, prin urmare, o variantd carc imbind prezentarea rezultatelor - a modelelor -
cu cea a instrumentelor de oblinere a acestor rczultate - tehnicile de modelare.
Elementul esenfial care permite aceastd abordare este incadrarea activitllilor de
turism inh-o viziun e de sistem'6. irk-ud"rr6r, intr-o priml formulare, un sistem (general)
este o coleclie de elemente in interdependentd, ce se cer studiate in ansamblul
interconexiunilor interne qi in legdtur[ cu ambiantul, intr-o perspectivl global6. Este
evident ci totalitatea actlitdlilor de turism se incadreazd in aceast[ scheml generali:
avem de-a face cu elemente diferite, de naturi diferite (cum sunt, de pild[, piefele
generatoare de turiqti, veniturile, refelele de transport, calitatea produsului turistic oferit,
serviciile ele), in interrela{ie reciproc6 qi depinz6nd, la r6ndul lor, de factori ambientali,
56
Pentru tratarea problemelor de marketing in perspectiva sistemelor generale, vezi M. C. Dumitrescu,
Introducere generald in teoria sistemelor cu aplicaYii in domeniul deciziilor de marketing, A.S.E., 1974.
exteriori <iomeniului strict turistic (ca siabilitatea politicE, conjunchira economici
generalI g.a.). Un models7 al sistemului turismului este o reprezentare a acestui sistem
dintr-un anumit punct de vedere. De pildI, fix6nd drept reper punctul de vedere al
folosirii teritoriului, se poate vorbi de modele ale localizdrii (statiunilor turistice
;
din
punct de vedere economic, apat modele macroeconomice ale turismului; din punct de
vedere al deciziei, apar modele de decizii privind alocarea resurselor
$.a.m.d.
Rezulti cl
tehnicile gi metodele de analizd gi proiectare a sistemului turismului - sau ale activitelii
turistice - trebuie, in principal, clutate printre tehnicile qi metodele gtiinfelor sistemice.
Vom porni deci de la descrierea tehnicilor de modelare structural-cantitativ[; cu prilejul
acestor descrieri vom regdsi, drept ilustrafii, unele modele gata elaborate ale activitSlilor
turistice, pe care le-am considerat mai importante. Cititorul este invitat, desigur, s[
aprofundeze intii aceste modele gi s[ le urm[reasc6 eventual aplicabilitatea in condiflile
intereselor sale (teoretice sau practice)
;
dar, cu egal6 indrept[fire, cititorul este stimulat
sI vadd in modelele ptezentate nu
,,retete"
de urmat, ci exerci{ii cu caracter formativ,
care aratd cum poate fi modelat un fenomen. Cu alte cuvinte, daca modelul nu se
potriveqte cu realitatea, aceasta nu are drept rezultat abandonarea ideii de modelare, ci
este semnul necesititii unui nou model, ce trebuie inventat: utilizAnd aceleaqi tehnici care
au fost deja utilizate in modelele existente sau, poate, introducAnd altele noi.
Termenul de metodd, pe care l-am aqezat in titlul acestui capitol, are deci inlelesul
urmitor: nu simplI tehnici de lucru abstracti, ci grup de tehnici aplicate intr-o probleml
concretd; ca rezultat al aplic[rii metodelor, vom regf,si principalele modele elaborate ale
activit[lii de turism, propuse in literatura de specialitate. Dar o serie de tehnici gi metode
vor fi prezentate nu pentru cE au fost aplicate in modele, ci spre a fi in viitor aplicate in
modelarea turisticd. C6ci elaborarea modelelor operafonale ale turismului in Rominia
r[mAne inc[ o teml de cercetare, care reclam[ eforturi qi colaborare interdisciplinari.
in acest mod socotim cE ne apropiem cel mai mult de dezideratul major al eficienfei
pe care l-am impus lucrdrii noastre. Ceea ce urmdrim nu este numai informarea
cititorului, ci gi formarea sa ca participant la un viitor grup de cercetare interdisciplinar[
"
Cf. M. Botez, Cu privire la o reprezentare sistemicd a sistemelor generale; multimodelarea deschisd
(Toward a Systemic Representation of General Systems: Open Multimodelling), Comunicare la cel de-al
III-lea Congres Mondial de Cibernetic6 gi Sisteme, Bucuregti, 1975.
qd