Electrocardiograma (EKG,ECG) este un test ce masoara impulsurile electrice ale inimii.

Inima
este o pompa musculara formata din patru camere. Cele doua camere de sus sunt denumite atrii,
iar cele de jos, ventricule. Un sistem natural electric, face ca muschiul inimii sa se contracte si sa
pompeze sangele catre plamani si restul corpului.
Activitatea electrica a inimii poate fi detectata de la nivelul pielii prin niste mici discuri metalice,
denumite electrozi. In timpul electrocardiogramei electrozii sunt atasati de piele la nivelul
toracelui, bratelor si picioarelor. Acestia sunt conectati la un aparat ce transforma impulsurile
electrice intr-o reprezentare grafica, pe care o inregistreaza pe hartie. Aceasta reprezentare
grafica, ce apare sub forma unei linii, este analizata de aparat si mai apoi de catre medic.

O electrocardiograma poate sa arate:
-dovezi ale maririi de volum a inimii
-semne ale unui flux sanguin insuficient la nivelul inimii
-semne ale unor leziuni noi sau vechi ale inimii (infarcte)
-probleme ale ritmului cardiac (aritmii)
-modificari ale activitatii electrice, determinate de un dezechilibru electrolitic
-semne de inflamatie a sacului ce inconjoara inima (pericardite).
O electrocardiograma nu prevede aparitia unui infarct miocardic.

O electrocardiograma este indicata pentru:
-evaluarea unei dureri de piept inexplicabile, in special cand se suspicioneaza un posibil infarct;
alte cauze posibile ale durerii de piept ce pot fi diagnosticate printr-o electrocardiograma sunt
aritmiile, hipertrofia unei camere (peretii camerei sunt ingrosati), inflamatia sacului ce
inconjoara inima (pericardita), scaderea fluxului sanguin catre inima (ischemia)
-monitorizarea activitatii electrice ale inimii
-diagnosticarea hipertrofiei ventriculare
-monitorizarea eficientei si a efectelor secundare ale unor medicamente ce pot afecta activitatea
electrica a inimii
-verificarea functionarii unor dispozitive mecanice (peace-makere sau defibrilatoare) implantate
in inima cu scopul de a mentine regulat ritmul acesteia.
O electrocardiograma poate fi folosita pentru a evalua simptomele unei afectiuni cardiace
(precum o durere inexplicabila de piept, dispneea, ameteli, palpitatii sau o stare de slabiciune)
sau functia cardiaca, atunci cand exista factori de risc pentru boli cardiace (precum diabetul
zaharat, hipercolesterolemia, fumatul, hipertensiunea arteriala, sau istoric familial de afectiuni
cardiace la varste tinere).

Pregatirea pentru electrocardiograma
Medicul care efectueaza electrocardiograma trebuie informat asupra medicatiei pe care pacientul
o are prescrisa. Unele medicamente pot influenta rezultatele electrocardiogramei.
Mod de efectuare

Electrocardiograma este efectuata de obicei de catre un cadru medical, iar rezultatul este
interpretat de catre un medic, precum un internist, un medic de familie, cardiolog sau
chirurg.Pacientul primeste de obicei EKG-ul ca dovada a examinarii sale de catre un medic.
Electrocardiograful este portabil, astfel incat EKG-ul poate fi efectuat, practic, oriunde. In cazul
spitalizarii, pacientul poate fi monitorizat cardiac continuu printr-un electrocardiograf; acest
proces este denumit telemetrie.Inainte de efectuarea EKG-ului, pacientul trebuie sa-si
indeparteze toate bijuteriile si hainele de pe jumatatea superioara a corpului, de la nivelul
mainilor si a picioarelor.
In timpul electrocardiogramei pacientul va sta intins pe o masa sau pe un pat. Zonele de la
nivelul pieptului, mainilor si a picioarelor unde vor fi plasati electrozii, sunt curatate si eventual
rase, pentru a furniza o suprafata curata si neteda. Intre piele si electrozi poate fi plasat un gel
special sau niste mici tampoane imbibate cu alcool sanitar, pentru a inbunatati conducerea
impulsurilor electrice. Pot fi folositi si electrozi de unica folosinta ce nu necesita gel sau alcool.
In cazul aparatelor mai vechi, electrozii trebuie repozitionati in timpul testarii. Dupa terminarea
investigatiei electrozii si gelul sunt indepartati. Pe durata efectuarii testului, pacientul nu trebuie
sa se miste sau sa vorbeasca, deoarece activitatea musculara poate influenta rezultatul. Pentru
rezultate optime, pacientul trebuie sa stea intins, nemiscat si sa respire normal; uneori medicul
poate ruga pacientul sa-si tina respiratia pentru cateva secunde. O electrocardiograma dureaza in
medie 5 pana la 10 minute. In unele cazuri, aceasta perioada se poate prelungi, de exemplu,
atunci cand se masoara ritmul cardiac.

De retinut!
Electrocardiograma este o investigatie nedureroasa. Electrozii si gelul pot fi reci atunci cand sunt
aplicati. Pacientul poate simti o senzatie de caldura sau intepatura, atunci cand zona in care vor fi
atasati electrozii este curatata si rasa. Pielea si parul pot fi trase atunci cand electrozii sunt
indepartati, ceea ce poate crea un mic disconfort.
Riscuri
Nu exista riscuri asociate cu efectuarea unei electrocardiograme. Acesta este un test foarte
sigur. In cele mai multe din cazuri, nu exista motive pentru care un pacient sa nu poata
efectua o electrocardiograma.
Electrozii detecteaza numai impulsurile produse de inima. Prin corp nu trece nici un
curent electric provenit de la aparat, deci nu exista riscul de electrocutare.
Rezultate
Electrocardiograma este o reprezentare grafica cu un tipar caracteristic a impulsurilor
electrice generate de inima.
Partile componente ale EKG-ului sunt denumite unda P, complexul QRS, segmentul ST si unda
T:
-unda P reprezinta inregistrarea activitatii electrice a camerelor superioare (atriile)
-complexul QRS reprezinta inregistrarea activitatii electrice a camerelor inferioare (ventriculi)
-segmentul ST apare ca o linie dreapta intre complexul QRS si unda T; un segment ST supra sau
subdenivelat corespunde unui muschi cardiac lezat sau care nu primeste suficient sange
-unda T corespunde perioadei in care ventriculii se relaxeaza din punct de vedere electric si se
pregatesc pentru o noua contractie.

Electrocardiograma
Normal
Frecventa cardiaca (in mod normal este intre 60 si 100 batai pe minut) si
ritmul sunt regulate. Activitatea atriilor este normala.
Unda P, complexul QRS si unda T sunt normale.
Segmentul ST nu este supra sau subdenivelat.
Un EKG normal nu exclude posibilitatea existentei unei afectiuni cardiace.
Din acest motiv electrocardiograma trebuie interpretata in contextul
simptomatologiei, istoricului medical, examenului clinic si, daca este
necesar, a altor investigatii.
Anormal
Cand apar modificari EKG inseamna existenta unei afectiuni cardiace. In
unele cazuri EKG-ul deceleaza anomalii numai in timpul efortului fizic sau
atunci cand apar simptomele. In aceste cazuri este necesara o forma
speciala a electrocardiogramei denumita EKG de efort.
Ritmul cardiac. Exista mai multe feluri de aritmii cardiace. O frecventa
cardiaca sub 60 de batai pe minut este denumita bradicardie. O frecventa
cardiaca peste 100 de batai pe minut este denumita tahicardie. Tahicardiile
includ un ritm rapid, neregulat cu origine in ventriculi (fibrilatie
ventriculara), sau un ritm rapid regulat cu pornire in atrii (flutter atrial). Tot
in categoria aritmiilor intra si anomaliile de conducere a impulsurilor
electrice.

Boala coronariana si infarctul miocardic. Daca arterele coronare ce
furnizeaza sangele muschiului cardiac sunt blocate, acesta primeste mai
putin oxigen decat are nevoie, determinand aparitia ischemiei sau chiar a
necrozei (moartea muschiului cardiac). Aceasta leziune apare pe
electrocardiograma. Semnele precoce de ischemie cardiaca (scaderea
fluxului sanguin coronarian) sunt reprezentate de subdenivelarea
segmentului ST. Semnele precoce de infarct miocardic sunt reprezentate de
supradenivelarea segmentului ST. In timp, dupa infarct, unda Q a
complexului QRS apare mai adanca pe EKG.

Hipertrofia cardiaca (ingrosarea peretilor camerelor). Unele modificari
ale EKG-ului sugereaza ingrosarea muschiului inimii la nivelul uneia sau a
mai multor camere. Afectiunile ce pot determina aparitia hipertrofiei
sunt hipertensiunea arteriala, boala coronariana, cardiomiopatia si bolile
valvulare.

Inflamarea inimii. Un segment ST supradenivelat apare si in cazul
inflamarii muschiului inimii (miocardita) sau a sacului ce inconjoara inima
(pericardita).

Modificari chimice (dezechilibre electrolitice). Activitatea normala a
inimii depinde de nivelurile sanguine normale, ale unor substante chimice
(denumite electroliti), cum sunt calciul si potasiul. Niveluri crescute sau
scazute ale acestor electroliti, determina aparitia anumitor aritmii, precum
modificari ale undei P, ale complexului QRS sau a undei T.

Medicamentele. Anumite medicamente administrate pentru afectiuni
cardiace sau de alta natura pot determina modificari ale EKG-ului.
Factori care pot modifica EKG
Factorii ce pot interfera cu acuratetea testarii si rezultatul acesteia sunt:
-defecte ale electrocardiografului sau interferente electrice datorate impamantarii
necorespunzatoare saudatorate altor aparate electrice aflate in vecinatate
-atasarea necorespunzatoare a electrozilor la piele
-daca pacientul vorbeste in timpul testarii
-efort fizic important inaintea efectuarii testarii
-anxietate sau aparitia dispneei
-plasarea gresita a electrozilor.
Un segment ST supradenivelat sau o unda T negativa, ce dispar la efort, pot sa apara la rasa
neagra.
De retinut!
Daca se efectueaza o electrocardiograma in timpul unui infarct miocardic, aceasta poate sa apara
initial normala sau nemodificata fata de alte EKG-uri anterioare; de aceea, electrocardiograma
trebuie repetata (denumite EKG-uri seriate) la cateva ore sau zile; aceasta trebuie coroborata cu
analize sanguine specifice pentru leziunile muschiului cardiac.

Exista cateva tipuri specifice de electrocardiograme precum telemetria, monitorizarea
ambulatorie a EKG-ului (Holter) si electrocardiograma de efort:
-telemetria si monitorizarea Holter sunt folosite pentru urmarirea continua a EKG-ului in timpul
spitalizarii sau la domiciliu
-telemetria este folosita in timpul spitalizarii; ea necesita atasarea a cel putin doi electrozi
conectati la un aparat de dimensiuni mici, ce poate fi plasat in buzunar; acest aparat emite un
semnal ce va fi captat si afisat de un sistem central de monitorizare; anomaliile de ritm cardiac
sunt inregistrate si pot declansa o alarma la aparitia lor
-monitorizarea Holter inregistreaza continuu activitatea inimii timp de 24 pana la 48 de ore, in
timp ce pacientul isi desfasoara activitatile zilnice
-electrocardiograma de efort este folosita pentru decelarea modificarilor ce apar in timpul
efortului.

Inainte de a efectua o electrocardiograma de efort se face una in repaus, deoarece anumite
anomalii ce apar in timpul efortului sunt mai greu de interpretat. De asemenea, EKG-ul de repaus
poate decela un flux sanguin coronarian scazut, facand astfel periculoasa efectuarea unei
electrocardiograme de efort.
O parte dintre medici recomanda efectuarea unei electrocardiograme martor tuturor pacientilor
peste 35 de ani, pentru a putea compara modificarile ulterioare. Aceasta elctrocardiograma
martor este utila in special persoanelor cu factori de risc pentru afectiuni cardiace.Uneori apar
modificari EKG numai in timpul efortului sau a simptomelor. Pentru a detecta aceste modificari
se efectueaza o electrocardiograma de efort sau Holter. Electrocardiograma Holter este o
monitorizare continua a activitatii cardiace printr-un mic electrocardiograf portabil.
Electrocardiograma de efort se realizeaza in timpul exercitiilor fizice.Este posibil ca dupa
efectuarea unei electrocardiograme sa fie necesare si alte investigatii pentru a pune un diagnostic
cert.