O moarte care nu dovedete nimic

Filip Fofiu Adina

Eroul lui Holban, studentul Sandu, si povesteste la persoana nti variatiile iubirii
pentru o colega a sa, Irina, cautnd sa defineasca, ntr-un dublu plan, doua temperamente
si doua inteligente opuse. Sandu e un orgolios si un timid, un intelectual care si cauta un
fel de auditor restrns n sufletul unei femei si un febril neurastenic, traind cu iluzia
dominatiunii n iubire, n care se considera mai mult spectator dect serios angaat. E un
suflet mai ales livresc, leganat n confuzia ca viata e un teren de e!perienta pentru eul lui
si ca iubirea se poate discuta si combate asemenea unei carti. "n romantism nemarturisit
l mpinge la un sistem ntreg de perfectare a iubitei# fac lecturi mpreuna, i stabileste un
program de studii, i inoculeaza propriile gusturi, cautnd sa-i formeze o personalitate,
care nu este altceva dect dublul personalitatii lui. Acaparator absolut, se vede necontenit
contrazis de realitate. In timp ce imaginatia lui activeaza cu iluzia izbnzii, se vede treptat
dezmintit# e firesc, din aceasta cauza, sa-si creeze o noua superioritate, aceea a
udecatorului dezamagit, fata de superioritatea initiala, n baza careia credea sa-si poata
impune individualitatea unei alte fiinte. Este, o certa contradictie n structura morala a
acestui ndragostit# o nevroza specifica l mineaza, fara ca el sa-si dea seama# prin aceasta
trasatura interioara, autoanaliza duce la crearea unui tip si da o valoare de document
sufletesc romanului. Sandu afirma ca si petrece vremea cu Irina din obisnuinta si
plictiseala# se considera un sacrificat, care face concesii vietii erotice. Eroarea lui,
inconstienta mai mult, este de a nu crede n dragoste. $otusi, dintr-o livresca %ipertrofie,
se doreste un donuan, se dezgusta de pierderea unor posibile aventuri cu alte femei,
m%nit ca-si risipeste vremea cu o fata mediocra.
Egoismul si egocentrismul nu sant, desigur, o dispozitie naturala n iubire.
Abandonarea n combustia clasicului &egosme a deu!& este semnul pasiunii autentice.
'eticentele morale, analiza fiecarei vorbe si atitudini, regretul o data angaat n ocul
erotic, impresia de nenorocire perpetua si de plictiseala insuportabila creeaza un fel de
falsa disponibilitate interioara, de care este devastata dragostea lui Sandu. (eputinta de a
iubi i se pare astfel o realitate naiva, stapnirea de sine o certitudine si indifernta la
durerea altuia un semn al& superioritatii.
Aceasta forma neurastenica a iubirii l duce pe Sandu, n etapele esentiale ale
confesiunii, la dubiu integral. Se ndoieste de propriile lui stari sufletesti si de ale Irinei.
Se vrea iubit si nu este sigur de pasiunea femeii. ) considera usurateca si fiindca i s-a dat
i se pare ca savrseste un act mecanic ori de cte ori o poseda. *upa fiecare scena de acest
fel el se considera eliberat# descarcarea nervoasa l calmeaza, obsesia se risipeste si iata
ca si poate ngadui vesnica lui ipoteza linistitoare+ Irina e dominata de el, fara ca sa se
simta angaat ntr-o pasiune reciproca. ,urnalul lui Sandu s-ar fi putut ntinde, pe aceste
alternante, pe mii de pagini, fara o solutie concludenta.
-arbatul care se socoteste att de lucid n analiza careia se supune cu o amara
voluptate n-are totusi intuitia dragostei# mai ust, a femeii. .lecat la .aris, punnd ntre
slabiciunea lui si mobilul de incitatie distanta, nu-si cstiga linistea. .asiunea este o ardere
launtrica, n timp# e de auns sa se simta singur, ca nc%ipuirea si curiozitatea sa-i sfarme
presupusa indiferenta.
Irina i pusese odata categorica ntrebare+ &/e ai de gnd sa faci cu mine 0& Sandu,
tip de vointa fragila, afectat de neputinta de a conc%ide, da un raspuns logic, dupa
structura lui+ i da libertatea si c%iar o sfatuieste sa se marite. In raport cu ncercarile
Irinei de a se casatori, intervine Sandu cu vec%ile rationamente+ ironizeaza pe candidatii
eventuali, subliniindu-si indirect superioritatea. Intr-o problema n care femeia si pune
sufletul si simturile, barbatul activeaza cu ratiunea. .lanurile sunt contradictorii si drama
se petrece pe doua paralele fara punct de tangenta. E de auns nsa ca Irina sa se
descatuseze de cercul vicios al irezolvarii, casatorindu-se, evident din clasica razbunare a
femeii care se simte parasita, ca Sandu sa reactioneze, sa se simta nenorocit si subpretuit,
sa se umileasca si sa se plnga, sa caute a sc%imba cursul unei vieti pe care n-a acceptat-o
dect ca pe un provizorat indefinit. /oncesiile ncep din partea lui cu aceeasi precipitare
cu care pna acum si aglomera rezistentele. Abia n fata faptelor si da seama ca a iubit-o
pe Irina# crede n pasiune dupa ce a respins-o # Sandu se descopera ndragostit cnd e prea
trziu. Irina e dispusa sa renunte la casatorie# asigurat n parte, reintra n vec%iul lui eu+ iar
o dispretuieste si o considera fara personalitate, iar se crede disponibil si pleaca din nou
n Franta. ) scrisoare a unei prietene comune i anunta ca Irina a murit ntr-un accident,
n munti. *ar n sufletul lui orgolios si nesigur, interpreteaza sacrificiul femeii ca o ertfa
logica+ &A fost convinsa ca-mi este de prisos si disparuse&+ supozitiile nu dorm nsa nici
n fata evidentii. Scepticismul barbatului %ipertrofiat si mrngie rationamentul cu o
posibilitate, daca nu controlabila, anulatoare a durerii ca un calmant la-ndemna foarte
comod+ &.oate a lunecat&. .e aceste cuvinte se nc%eie subtila analiza a iubirii din &)
moarte care nu dovedeste nimic&.
*aca romanul de analiza are predilectie pentru materialul autobiografic, te%nica
lui variaza cu o suplete conforma cu timpul. -enamin /onstant a scris &Adolp%e& ntr-o
naratiune lineara si cu o liniste clasica# tot astfel si Fromentin pe al sau &*omini1ue&. In
&2a porte etroite&, 3ide s-a folosit de aceeasi metoda, pe care a sc%imbat-o nsa n
&24ecole des femmes& cu procedeul mai artificial a doua urnale intime u!tapuse. ,ac1ues
/%ardonne, n &Eva&, a adoptat te%nica simpla a urnalului unic, n care si nseamna
etapele mai puternice ale unei evolutii morale ntr-un ciclu de sentinte si observatii
interioare.
5etoda lui Holban am putea-o numi evocativa# ea se abate de la modelele
cunoscute# starile sufletesti se asociaza n legatura cu incidente reale renviate de
memoria afectiva. Evolutia personaelor e urmarita mai mult n timp dect n spatiu.
Analiza se-ntretaie cu evocarea, refle!ia cu fulguranta plastica a faptelor mici, dar
semnificative. 'omanul sau e alcatuit ca un subtil mozaic, n care fragmente miniaturale,
stilizate cu gratie si poetizate cu descriptii, ntregesc o psi%ologie. *esigur ca aceasta
te%nica e luata din procedeele disociative ale analismului proustian, pe care Holban l-a
aplicat cu migala unui pictor care ar reduce scara de fresca la miniatura. Analiza sa lucida
nu ignora gratia interioara si stilistica. &) moarte care nu dovedeste nimic& este adevarata
afirmare de prozator al lui Anton Holban.