Antiohia, XII Cal. lulius. Messala c?tre Gratus.

Midas al meu s? nu te supere aceast? porecl?. ?tii c? acesta e numai un semn de iubire ?i
recuno?tin?? ?i m?rturisirea c? tu ai fost binecuvntat dintre to?i oamenii cu cele mai bogate bunuri; ?tii
iar??i c? urechile tale nu sunt altfel dect cum le-ai mo?tenit de la mama ta.
Midas al meu! Am s?-?i comunic ceva surprinz?tor, o mprejurare, care de?i pn? acuma nu se sprijin?
dect pe presupuneri, totu?i, f?r? ndoial? va justifica aten?ia ta numaidect.
Permite-mi, mai nti, s?-?i remprosp?tez memoria. Adu-?i aminte de familia unui prin? iudeu, anume
Ben Hur, care, de str?veche obr?ie ?i nem?surat de bogat, tr?ia n Ierusalim. Dac? memoria ?i-a sl?bit
cumva, ai ns?, de nu m? n?el, la capul t?u o cicatrice, care-?i va ajuta s?-?i reaminte?ti acea ntmplare.
Acum, ca s?-?i de?tept interesarea, ?i atrag aten?ia asupra urm?toarelor: ca pedeaps? pentru atentatul
la via?a ta pentru dulcea lini?te a con?tiin?ei, s? fereasc? to?i zeii ca s? ias? cumva la iveal? c? a fost
atunci numai un accident familia a fost ar