De la proiect politic la realizarea romaniei mari

Instaurate in 1711 in Moldova si in 1716 in Tara Romaneasca,

domniile fanariote au reprezentat o forma de manifestare a crizei
Imperiului Otoman, interesat in accentuarea controlului sau asupra
teritoriilor deja detinute direct sau dependente. In conditiile impunerii
acestui regim in Principate, dominatia asupra Tarilor Romane s-a
accentuat, controlul fiind mult mai strict. In ambele Principate, regimul
fanariot a durat pana in anul 1821, cand , dupa revolutia condusa de
Tudor Vladimirescu, se revine la domniile pamantene.
Cei mai multi istorici au caracterizat regimul fanariot ca fiind
perioada neagra din istoria romanilor, perioada de maxima dominatie
politica si economica otomana. Totusi, unii din domnitorii fanarioti printre
care C. Mavrocordat, Al. Ipsilanti sau Ioan Caragea au initial, sub influenta
iluminismului, o serie de reforme care au vizat sistemul fiscal,
administratia, invatamantul, situatia taranimii, inaugurand astfel un proces
de modernizare al statului. Boierii romani au reactionat fata de noul statut
politico-juridic al Principatelor prin redactarea unor memorii adresate
puterilor crestine. Ei revendicau revenirea la domniile pamantene,
recunoasterea privilegiilor boieresti, limitarea dominatiei otomane.
In anul 1802, Dimitrie Sturza elabora proiectul Plan de obladuire
aristo-democraticeascace reprezenta un proiect republican de nuanta
aristocratica. Conform acestuia, forma de guvernamant propusa era
republica, in care conducerea sa fie exercitata de mai multe institutii prin
punerea in practica a principiului separarii puterilor in stat.
Dup 1848, ideea de unire a cuprins ntreg poporul romn. Marile
puteri, ntrunite n Congresul de pace de la Paris - n anul 1856, ca urmare a
Rzboiului Crimeii (1853-1856), au luat n discuie problema unirii
principatelor i statutul juridic al acestora. n ar, programul politic
unionist a fost adoptat n rezoluiile Adunrilor ad-hoc 1857.Dorinele
romnilor (autonomia principatelor, unirea ntr-un singur stat sub numele
de Romnia, prin strin, neutralitatea statului, adunare reprezentativ) au
fost supuse ateniei reprezentanilor celor apte mari puteri garante,
ntrunii n Conferina dela Paris din 1858. Aceasta conferin s-a soldat cu
o Convenie prin care Marile puteri se implicau att n unirea principatelor
ct i n modernizarea noului stat. Convenia de laParis (1858) meninea
suzeranitatea Porii i garania colectiv a Marilor Puteri, iar Principatele
Unite ale Moldovei i Valahiei urmau s aib fiecare cte un domnitor,
unguvern i o adunare legislativ proprie. Dubla alegere a lui Alexandru
Ioan Cuza la 5, respectiv 24 ian 1859, deschidea una dintre perioadele cele
mai intense n reforme i nnoiri din istoria modern a romnilor. Astfel
statul s-a consolidat prin reforma agrar, reforma electoral, reforma
nvmntului, Codul Civil, Codul Penal, Legi deorganizare a armatei i a
administraiei.
Primul Rzboi Mondial, desfasurat in secolul 20 intre anii 1914-1918,
a avut pentru Romnia caracterul unui rzboi de ntregire a neamului. Dei
a necesitat mari sacrificii, dezideratul naional s-a mplinit prin actele de la
27 martie 1918 (cnd Sfatul rii de la Chiinu a decis unirea Basarabiei cu
Romnia), de la 28 noiembrie 1918 (cnd Congresul General al Bucovinei a
hotrt unirea acestei provincii cu Romnia) i de la 1 decembrie 1918 cnd
n cadrul Marii Adunri Naionale de la Alba Iulia romnii din Ardeal au
adoptat Rezoluia de unire a Transilvaniei cu Romnia.
n secolul al XIX-lea i prima jumtate din al XX-lea spaiul romnesc
a cunoscut o perioada de accelerat modernizare, realizarea statului
naional romn si ieirea lui de subsuzeranitate otoman, ieirea de sub
stpnire strin a Dobrogei, Basarabiei, Bucovinei,Transilvaniei i
Banatului, constituirea Statului Naional Unitar. Modernizarea
societiiromneti a fost un proces ireversibil, evideniat prin reforme de
natur politic,economic i social. n perioada interbelic Romnia a
ajuns, astfel, un exemplu privind sistemul politic democratic, echilibrul
promovat n relaiile internaionale i dezvoltarea economic accentuat.