Bogdan Petriceicu Hasdeu (l838-l907), spirit enciclopedic, se inscrie in descendenta

marilor personalitati culturale ale romanilor, fiind preocupat de istoria patriei
asemenea lui Miron Costin, Dimitrie Cantemir si Ion Heliade Radulescu. Monografia
dedicata lui loan-Voda eel Cumplit (l865) sau lucrarea stiintifica "Istoria critica a
romanilor" (l873) urmeaza directiile trasate de "Dacia literara", ilustrand totodata
interesul deosebit al scriitorului pentru adevarul istoric, pentru evocarea unor
evenimente si personalitati reprezentative pentru neamul romanesc.
    Prin piesa "Razvan si Vidra" (l867), Hasdeu poate fi considerat creatorul dramei
istorice romanesti, deoarece incercarile literare anterioare ale lui Bolliac, Asachi sau
Bolintineanu nu au o valoare artistica deosebita.In Prefata editiei a doua a dramei
"Razvan si Vidra",
Bogdan Petriceicu Hasdeu marturiseste intentia de a infatisa "istoria epocii in genere
si istoria lui Razvan In parte" si prezinta succint trasaturile personajelor sale:
"caracterul infocat, generos, eroic si impresionabil al lui Razvan; caracterul ambitios,
imperativ si orgolios al Vidrei; caracterul avar si las al lui Sbierea; doua caractere de
taran romanesc, personificate in mos Tanase si in Razasul...".
Tema dramei o constituie evocarea realitatilor social-istorice ale Moldovei intr-o
scurta perioada a involburatului si insangeratului secol al XVl-lea, ilustrand idealurile,
pasiunile si ambitiile unor personaje romantice angajate cu patos in conflictele
sociale, psihologice si morale ale epocii.
    Piesa "Razvan si Vidra" este subintitulata de Hasdeu "Poema dramatica in cinci
canturi" si are un motto sugestiv pentru subiectul dramei: "Marirea desarta si iubirea
de arginti, acestea sunt neste neputinte iuti ale sufletului...", preluat din "Cazania"
Mitropolitului Teofil (1644).
Razvan, personajul principal al dramei, este un erou romantic, atestat istoric, un
personaj exceptional care evolueaza in imprejurari exceptionale si care traieste emotii
exceptional, de la bucuria maririi la amaraciunea si desertaciunea caderii. Personajul
este real si il intruchipeaza pe Stefan Razvan, care a fost domnitorul Moldovei timp
de patru luni, in anul 1595. In vremea aceea, pe teritoriul provinciilor romanesti,
tiganii erau robi, aflati tn dependenta totala fata de stapan, care dispunea de viata lor
si caruia ii apartineau pe deplin (in oranduirea sclavagista - n.n.).
    Personajul Razvan este un tigan rob eliberat -"Sunt tigan iertat, jupane: tiganul lui
Dumnezeu"-, care urea treapta cu treapta scara ierarhiei sociale, de la capitan de
haiduci in codrii Orheiului, la locotenent, capitan si polcovnic in oastea leseasca, pana
la hatman si domn al Moldovei, care are calitati deosebite de luptator neinfricat,
evidentiate la inceput prin atitudinea de razvratit social, apoi prin eroismul dovedit in
armata leseasca si moldoveneasca.
    Portretul moral, este realizat prin evidentierea trasaturilor romantice reiesite in mod
indirect din faptele, mentalitatea si atitudinea protagonistului, precum si din relatiile
lui cu celelalte personaje.   
    La inceput, personajul este conturat in maniera populara, ca un erou legendar,
aparator al celor asupriti, obiditi si amarati, razvratindu-se impotriva stapanirii si a
boierilor hapsani, scriind pamflete politice pe care le afiseaza in piete: "Frunza verde
de negara,/ De cand domneste in tara/ Petru-voda schiop si slut,/ De ras tara s-a
facut!...// Frunza verde de negara,/ Decat un domn de ocara,/ lar boieri misei si hoti,/
Mai bine la dracu toti!". Monologul rostit de Razvan privitor la saracia in care se
zbateau taranii compune un sugestiv tablou social si politic al Moldovei din secolul al
XVI-lea, evidentiind in mod indirect gandirea profunda si inteligenta personajului:
"Saracul taran ce-si pierde vitisoarele sau plugul,/ Robul osandit ce fuge blestemand
biciul si jugul." Razvan este definit, indirect, din perspectiva conditiei sale de tigan
aflate in antiteza cu generozitatea, capacitatea intelectuala si stiinta de carte, insusiri
surprinzatoare pentru orice roman. Stigmatul de tigan il urmareste permanent si-i
diminueaza gesturile marinimoase: "Ramai sanatos, baiete!... Ce pacat ca esti
tigan!..." (Tanase).
    Prin caracterizare indirecta, comportamentul si faptele lui Razvan dezvaluie insusiri
alese si reliefeaza, prin autocaracterizare, constiinta propriei valori:  stiutor de carte
intr-o vreme in care si hatmanul de la curtea domneasca abia silabisea -"Dintre mii de
tiganime, stiut-am sa-nvat scrisoare,/ Sarbeasca si romaneasca, incat ajunsei de mic/
In casa mitropoliei cel mai istet gramatic..."-; *cinstit, sincer si corect cu cei din jur, ii
marturiseste cersetorului Tanase faptul ca mama a fost romanca si numai tatal tigan,
apoi ia apararea dascalului care citise pamfletul si recunoaste ca el este autorul poeziei
-"El nu-i vinovat sarmanul; cantecul facut-am eu;/ L-am scris, l-am lipit si pace!"-,
chiar daca risca sa fie spanzurat pentru asta.
    Alte trasaturi esentiale pentru conturarea spirituala a personajului romantic reies,
indirect, din mentalitatea, atitudinea si comportamentul protagonistului. Ideile
inaltatoare despre adevar, dreptate si libertate exprimate intr-un limbaj elevat scot in
evidenta conceptiile progresiste, cu totul surprinzatoare si, prin aceasta, romantice, ale
protagonistului. El traieste, in primul rand, "drama individului apasat deprejudecata
publico" (G.Calinescu), de aceea starnesc uimire calitatile morale de except si-i
impresioneaza puternic pe cei din jur, inca din expozitiune: "Sunt vorbe de sus, baiete,
iar nu de-un om pamantean!/ O, Doamne, sa iasa tocmai dintr-o gura de tigan!".
Afirmarea demnitatii umane si respingerea discriminarii rasiale sunt idei superioare
care fac sa se distinga in caracterul lui Razvan virtuti spirituale inedite atat pentru
obscurantismul vremii cat si pentru conditia de tigan rob: "Nu cata ca-ti pare searbad
si parlit obrazul meu!.../ Ca nici noaptea nu-i balana, dar pamantul odihneste;".
    Ca orice om inteligent, cu vederi inaintate, Razvan pretuieste libertatea ca pe o
componenta esentiala a fiintei umane, de aceea prefera moartea in locul statutului de
rob: "Nu me-ti robi voi pe mine! Nu me-ti robi! Mai degraba/ Veti pune-n lanturi
furtuna, cu tunete si cu ploi,/ Decat s-ajung eu vrodata rob la unul dintre voi!.../
Jupane! Eu cer osanda. Spanzuratoarea m-asteapta./ [...] Intins la spanzuratoare/ Omul
om sa fie slobod; decat rob, mai bine moare/ s-apoi moartea-i inviere pentru cel
dispretuit!".
    Razvan este dominat de noblete sufleteasca, fapt ce reiese, indirect, din replica in
antiteza dintre miselia lui Basota si generozitatea eroului? "Dumneata mereu ne
spanzuri s-astfel traiesti boiereste;/ [...] Eu n-as spanzura niciunul, ca sa pot ierta o
mie". Gestul iertarii releva spiritui ales, plin de distinctie al lui Razvan, reiesit indirect
din atitudinea tiganului fata de boierul Sbierea, pe care, desi il uraste cu toata puterea,
in loc sa-l omoare, il iarta, redandu-i libertatea in ambele ocazii ivite pentru
razbunare: "Razbunarea cea mai cruda este cand dusmanul tau/ E silit a recunoaste ca
esti bun si dansu-i rau". 'Afirmatia stameste admiratia oracular a a Vidrei: "Rob, tigan,
haiduc, de-oriunde soartea sa te fi adus,/ Un suflet c-al dumitale isi va face loc in
sus!".
    Elementele romantice se impletesc cu cele clasice, in construirea personajului
Hasdeu reusind o structural unitara, echilibrata, armonizand admiratia si respectul de
exceptie pe care le starneste Razvan in ochii celorlalte personaje imbinate cu o
permanenta compasiune provocate de prejudecata inflexibila a oamenilor. Aceasta
idee devine un laitmotiv conflictual, dramaturgul pledand astfel in favoarea demnitatii
umane.             Astfel, vataful Basota isi exprima pretuirea pentru Razvan: "Sa-ti spui
verde dumitale/ C-as avea si eu nevoie de-un tigan asa de rar./ Cam cutezator, cam
tantos, dar destept si carturar"; Boierul Ganea este entuziasmat cand il cunoaste pe
Razvan: "Dumneata? Sa fie oare? Sabia cea de vapaie,/ De care tremura tara?", insa
cand vede ca Vidra il admira pe Razvan: "Dumneata sa stai la vorba... ce-njosire!...c-
un talhar!"; Hatmanul lesesc ii respecta vitejia si curajul in lupta, spunandu-i "ostasul
cel mai viteaz", caruia "tara mea-ti datoreaza izbande stralucitoare", dar cand afla ca
Razvan este tigan ramane uimit: "O, Doamne! Tu tigan?... / Nu-mi place gluma!...".
    Razvan este un autentic patriot, iubeste Moldova cu toata fiinta lui, iar dorul de tara
il cuprinde mistuitor, atunci cand sta o vreme departe de ea: "Nu, hatmane!
Niciodata!.. .Fie painea cat de rea./ Tot mai dulce mi se pare, cand o stiu din tara
mea!" ii raspunde atunci cand leahul ii propune sa lupte impotriva Moldovei. Razvan
este revoltat de aceasta idee si, inexorabil, respinge cu fermitate oferta lesilor: "ca
bratul meu sa izbeasca/ Un piept de roman? S-aprinza o coliba romaneasca?...[...]/ Dar
nu ma bat cu  romanii.. .nu; asta-i peste putinta!..."
    Sensibil, sentimental si om de onoare, Razvan este delicat si iubitor fata de ideea de
femeie, trasaturi reiesite, indirect, din conceptia eroului: -"Femeie! De cand pe dansa
o facuse Dumnezeu,/ El nu mai face nimica, fermecat de lucrul sau,/ Si privind cu
multumire la lumea cea zambitoare". Razvan isi exprima declarativ iubirea si
admiratia pentru Vidra: "O, tu, femeie mareata! Tu un inger! Tu o zana!/ Tu, ivire
minunata ce-mi rasai ca o luminal", iar respectul si veneratia pe care le simte in
legatura cu ideea de mama le exprima emotionant intr-un adevarat elogiu matern:
"Sarmana maica, ce poarta copilu-n sangele sau,/ Ca sa-l dea suflarea vietii, duce
chinul cel mai greu,/ Cu cantecul ei ne-nvata, cu laptele-i ne nutreste;/ Cand plangem
noi, ea, draguta, c-un zambet ne linisteste/ Si plange cu bucurie vazandu-ne ca
zambim;/ Maica, cea dintai fiinta pe care noi o iubim,/ Cea dintai ce ne iubeste...".
    Pentru calitatile sale de exceptie care contureaza, indirect, un om generos, pasional,
eroic, progresist, devotat, curajos, viguros, aparator al celor obiditi, Razvan a fost ales
capitan de haiduci in codrii Orheiului,  luptand  pentru valori morale superioare ca
dreptatea, adevarul, ajutorarea celor umili, pe care-i ocroteste, devenind astfel spirit
justiciar. Razvan este un viteaz luptator in armata leseasca, inaintat la gradul de
capitan, apoi polcovnic, ascensiune deter'minata de curajul, cinstea si loialitatea de
luptator.
    Nu numai destinul, dar si firea lui Razvan se schimba clupa ce se indragosteste de
Vidra, care-i inoculeaza cu fermitate patima maririi, fapt receptat si de celelalte
personaje ale dramei, care-l caracterizeaza direct: "Dracul ne trimise-n cale pe nepoata
lui Motoc!/ Sarmanul Razvan, acuma nu-i om, ci-i un naparstoc,/ Pe care Vidra mi-1
misca si-l intoarce fara preget,/ Si la dreapta, si la stanga, nu cu mana, ci c-un
deget!...". Ea este cea care sadeste in Razvan "setea de-a merge-nainte", dandu-i ca
exemplu pe Sbierea, care esteimpatimit de bani si indura orice pentru a-i avea: "O!
daca si tu, Razvane, ai simti asa de tare/ Mandra patima de-a creste tot mai mare si
mai mare,/ Precum Sbierea mii de galbeni din nimic a secerat,/ Tu dintr-o capitanie ai
ajunge imparat!...".
    Ajuns hatman in Tara Moldovei, Razvan mediteaza asupra rolului pe care Basota l-
a avut in inaltarea lui pe scara sociala ("Acest om, fara s-o stie, m-a radicat pan-aici"),
pentru ca daca nu "m-arunca-n robie", nu s-ar fi facut hot de codru si n-ar fi intalnit-o
pe Vidra, care i-a inpins "cu-ncetul la finta cea mai inalta!...". Bucuroasa si incantata,
Vidra-i spune lui Razvan ca mai are "un singur pas" de facut in ascensiunea sa si
anume "s-apuci cu fala scaunul lui Stefan eel Mare". Razvan pune la cale detronarea
lui Aron-voda prin manipularea poporului: "S-apoi sa facem ca norodul sa se scoale,/
S-adunandu-se cu gloata, mic si mare pe maidan, sa zbiere dobitoceste: «Traiasca
voda Razvan»".
Pe nesimtite, dorinta de marire ii cuprinde fiinta si, de la idealurile pure de dreptate si
libertate de la inceputul dramei, Razvan devine robul unor teluri egoiste, de autoritate
si orgoliu nemasurat de marire: "O, nepoata lui Motoc!/ Sufletul meu fara tine n-ar fi
cunoscut deloc/ Asta simtire ciudata ce-l indeamna sa doreasca/ Jos la picioarele sale
toata lumea sa priveasca!... [...] Voiesc a fi mare".
    Odata ajuns pe tronul Moldovei, se straduieste cu obstinatie sa-si depaseasca
propria conditie umana, aceea de tigan. El devine acum incrancenat in dorinta-
nestapanita de putere: "Eu voiesc/ Negresit una din doua: sau moarte, ori sa
domnesc!".
Razvan devine domnitorul Moldovei, insa Vidra nu are limita, in orgoliul ei de
preamarire si-i ureaza la instalarea pe tron "domnie fericita", imboldindu-l sa ajunga
imparat prin unirea tarilor romane: "Tu sa legi intr-o cununa toate tarile romane,/
Incat de la Marea Neagra pan'la falnicul Carpat,/ Sa nu domnesti ca un voda, ci ca
Razvan-imparat!". Basota il tradeaza pe noul domnitor, deschide portile cetatii
atacatorilor lesi, iar Razvan se arunca vitejeste in lupta, alaturi de capitanii sai,
izbutind sa-i invinga pe dusmani, insa este grav ranit.
    Adus pe brate de Vulpoi si Razasul, Razvan rosteste cu glas slab: "Am biruit si
mor!...", dandu-si seama abia acum cat de pretioasa este viata si cat de periculoasa
este nestapanita lacomie: "Ce-mi foloseste domnia? [...] Nebuni, ce din lacomie [...]
pentr-un ceas de mandrie,/ Necrutand nimica-n lume, nestiind nimica sfant,/ Uitam ca
viata-i opunte dintre leagdn si mormdnt!...". Razvan-voda moare avand pe buze
cuvintele prin care isi constientizeaza, dramatic, originea: "Tigan!... Tigan!... Apa!...
Apa!...".
Personajul este fals catalogat drept un caracter slab si influentabil, intrucat in el
zaceau germenii setei de marire, dezvoltati de Vidra: "in el se afla din capul locului
germenele raului fatal". (Nicolae Manolescu)
    Moartea lui este o fatalitate, determinata de o tradare intamplatoare, Razvan fiind
"un paria imbracat in hainele efemere ale puterii, in lupta cu un factor monstruos, de
nedefinit, si cu atat mai tragica cu cat admiratia tuturor se amesteca cu o compasiune
jignitoare. Destinul implacabil din tragedia greaca a fost inlocuit aici cu reaua nastere
apasand asupra geniului." (George Calinescu).
    Drama istorica "Razvan si Vidra" este, in viziunea lui George Calinescu "o opera
admirabila, cu conflict original", iar personajul masculin nu este chiar atat de slab si
impins catre marire numai de femeia ambitioasa, ci este "dimpotriva, un om de vointa
si de putere si, daca ezita, face aceasta din cauza unei masurari juste a conditiilor".