Carele cu oale Alecu Donici

1
Carele cu oale Carele cu oale Carele cu oale Carele cu oale
O tabr de care mergea la trg cu oale
A unui negutor.
El nsui cu-ngrijire le conducea n cale,
Spernd de Moi s-adune folos nsemntor;
Dar trebuia s treac o renumit vale,
La care cruii-ndat ce-au sosit,

Aa s-au sftuit:
Ca s pogoare valea, pe rnd, ncet, cu minte;
Iar carul dup urm s fac nainte,

Cci boii ce-l purtau,
Deprini fiind i maturi, mai vrednici s-artau;

i n adevr, carul mergea ncet, ca gndul
Cel ncercat de grije i frmntat de ani.

Dar o pereche de juncani
A cror venea rndul,
Pe boii bine nvai
i criticau de moarte:
- Uitai-v, boi ludai!
Carele cu oale Alecu Donici

2

Vedei - ziceau - neghiobii, un car nu tiu s poarte,
Ia uite la Boolan!
Se trie ca broasca... Ia vezi alde Prian
n jug cum tot se las;
Ar vrea din el s ias.
O, Doamne! i ce boi!
Cu ce renume mare!
Mai bine ar cra gunoi,

Sau ar edea la brag, pe somn i pe mncare...
Ia s ne vad i pe noi!..
Cu-aa ocri, juncanii pornesc cu carul lor;
Dar greutatea i apas;
Ei s opreasc vor,
i-n dreapta se cam las;

Apoi, de la o culme, la stnga-n loc crmesc,
O culc drept pe fug, ct le lua piciorul,
Rstoarn oalele... i n rp se opresc...

nct negutorul,
Cu minile crucie, la hrburi se uita
i foarte greu ofta.

Carele cu oale Alecu Donici

3
Eu nu tiu cum s-a ntmplat,
iu mult cu viitorul,
Cci de trecut m-am sturat
i nu-i pstrez amorul;

Dar vreau s-art la unii noi,
Cum ei n timpuri grele
La alii vd numai noroi
i numai fapte rele;
Iar cnd s-apuc singuri ei
De trebi, ca oameni grei,
Rstoarn carul drept de rp
i tot nc mai ip.