TERAPIA SIGMATISMULUI

I A PARASIGMATISMULUI

I. Aspecte teoretice


1. Specificul sigmatismului i al parasigmatismului
Tulburrile de articulaie sau de pronunie sunt cel mai des ntnite
tulburri de limbaj, n special la precolari i la colarii mici. Prin existena
acestor tulburri, se creeaz dificulti n emiterea cuvintelor, propoziiilor i n
nelegerea celor enunate. Adeseori, ele se transpun i n limbajul scris-citit,
ceea ce ngreuneaz formarea deprinderilor grafo-lexice.
Dintre aceste tulburri, semnificative sunt dislaliile, rinolaliile i
disartriile.
Dislalia se remarc prin frecvena cea mai mare n raport cu toate
handicapurile de limbaj. Ea poate exista att la subieci normali din punct de
vedere psihic, ct i la cei cu deficiene de intelect i senzoriale, cnd are o
inciden mai mare. n dislalie, sigmatismul i parasigmatismul ocup locul
central. n general, sunetele siflante i uiertoare apar mai trziu n vorbirea
copilului, iar emisia lor presupune micri fine ale aparatului fonoarticulator i o
anumit dezvoltare a auzului fonematic. De aceea, aceste tulburri de vorbire
sunt foarte frecvente la copiii de vrst precolar, dar le ntnim adeseori i
dup aceast perioad.
Sunetele siflante, uiertoare i africate s, , z, j, , ce, ci, ge, gi sunt
nlocuite adeseori ntre ele, dar i cu alte sunete, n special cu t sau d. n cadrul
sigmatismului, frecvena cea mai mare o prezint omisiunile i deformrile
grupei respective.
Etiologie. Una din cauzele posibile ale apariiei sigmatismelor i
parasigmatismelor este deficiena auzului fonematic, care influeneaz