Am timp!

Timp sa zambesc ironicului si mincinosului!

Timp sa sper ca am gasit echilibrul mult dorit intr-o societate plagiata!
Timp sa visez la viata mea ce a devenit o plasmuire a ceea ce am sperat ca voi intalni!
Timp pentru a-mi crea timpul necesar reusitei separarii trecutului de prezent doar prin
acceptarea iminentului viitor!
Respir ,rad,plang,urasc,iubesc ,iert doar cu gandul ca intr-o zi voi putea reusi a-mi purta pasii
spre calea dictata de mine,nu incastrata,cenzurata de dobitoacele societatii actuale,ele ne fiind
decat rezultatul nepasarii fata de propriile vieti,vise,idealuri,reliefate candva de dorinta de a fi
liber !
Timp pentru a vedea nevazutul cu ochii sufletului!Timp pentru a auzi surdul glas al pasiunii
izvorand glaciar din meandrele sufletului meu!
Timp sa iubesc uratul si placutul din mine!Timp sa accept exteriorul ca fiind parte inchegata
din mine,cele doua lumi contopindu-se in zbuciumul ce ma macina,rezultatul fiind un razboi
cu propria-mi persoana!
Timp sa dau glas viitorului,care pune stapanire pe toata fiinta mea,simplificand complexul din
mine,intr-un vag ,translucid tablou!
Timp sa separ binele si rau,unificandu-le doar prin contrastarea cicatricelor !
Timp sa multumes pentru timpul dat sa descopar crampeie din lume,oameni,viata...din mine!
Timp sa sarut mainile si obrajii batuti de vant si ani ai fiintei ce o numesc mama!
Timp sa imi salut prieteniile vechi si noi si sa le multumesc ca m-au facut sa devin cine sunt
azi!
Timp sa redescopar cunoscutul si sa imbratisez necunoscutul,reciprocitatea fiind un element
cheie ce sustine relatia!
Timp sa traiesc!
Motive sa nu traiesc,daca as vrea,as gasi...sunt nenumarate..palesc in fata intangibilului
necunoscut care ma mentine pe linia de plutire,imi mentine ritmul batailor inimii!
Timp sa regret regretele care ma pot usor destabiliza ,variatiile fiind improbabil insignifiante
in final!
Timp sa am curajul de a infrunta inca un pas,inca o privire,atingere,inca un sarut,
ura,dezamagirea ,tradarea si moartea, vin in completarea tabloului evitabilul devenint
inevitabilul!
Timp sa ma auto depasesc,reflexia-mi pala sa recreeze linia sidefie a contrastului dintre cine
am fost cine sunt si cine sper sa fiu !
Timp sa plang dupa ce am avut si am pierdut!Timp sa fiu recunoscator pentru tot ce am avut
si am !
Timp sa ma salvez ,pentru ca numai eu pot fi salvatorul meu!
DE LA CE SA MA SALVEZ?....NU STIU.....contemplam la nimicul ce ne acapara toata
atentia fiintei juvenile ce suntem,fiind tradati de propriile eschivari menite sa distruga orice
urma de mit,vis sau dorinta de umanitate!Apreciez dorinta unora de indobitocire a
populatiei,ei fiind ei insusi dobitoacele societatii actuale!Fug spre un alt mal al cunoasterii,fug
spre un alt vis,orizont..satul sa inghit ignoranta si ipocrizia licaririlor cenusii ce reprezinta
interesul cetateanului!A fi cetatean al acestei tari nu inseamna nimc altceva decat taxele si
impozitele pe care le platesti...,cetateanul roman reprezinta idealul oricarui stat..usor de
manipulat,..sarac,disperat dupa painea de zi cu zi,populatie majoritar imbatranita, ,popor care
se lamenteaza in propria-si mediocritate de prea multi ani!
Timp sa ma daruiesc ,ratiunea pierzandu-si orice sens in ecuatie!
Timp sa respir,sa privesc,sa aud,sa vorbesc prin tine, prin corpul si inima ta devenit un sistem
ce ma mentine in viata!
Timp sa renunt la anestezice si sa intru in operatiile vietii cu capul sus,avand garantia ca tu ma
vei tine de mana!
Timp sa pierd ce am castigat si sa recapat ce am pierdut ,sa ma recapat pe mine, ca si
identitate ,ratacit in dualitatile ambigue cotidiene, ce ma acapara facandu-ma sa imi pierd
orice urma de Umanitate!

Cine moare?
Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
"responsabile". Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine
abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne
intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida. Totul depinde de cum o traim... Daca va fi sa te
infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli,
inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va
fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura
o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti
foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit,
doreste-ti in fiecare zi...


Prezicere
Degeaba afisezi un zambet fortat si tampit
Cand toata lumea stie ca nu esti fericit,
I ar tu incerci cu disperare sa'i convingi
Ca fericirea n'are a face cu prezenta mea,
Ca nu mai simti nimic,
Ca am fost o alta "ea".
Toti spun ca te'ai schimbat,
Ca nu mai esti tu,
Dar tu ai orbit se pare.
Poate orgoliul nu te lasa
Sa'ti afisezi durerea pe fata,
Dar eu stiu ca acolo in suflet
Ceva apasa tare.
Cand amintirile incep sa doara
Si tu incepi sa realizezi,
Gandurile ce te aduc la mine
sa le alungi incerci,
Lacrimile nu te ajuta
Si parca vor sa te ineci.
Sentimente vrei sa anulezi..sa alungi,
Dar se intorc la tine
Si te arunca'n agonii adanci.
Motivele ce pareau atat de limpezi
Nu mai au temei;
I ncepi sa te'ndoiesti..
Se poate sa gresesti?
Mii de ganduri te framanta
Si te'ntrebi daca scuzele mai au vreun rost,
Cauti motive greselii tale;
Mai poate fi ce'a fost?
Cuvintele tale acum nu mai inseamna nimic.
I mi ceri sa iertam tot
Si sa o luam de la inceput,
Te'am iertat pentru ce'ai fost si ce'am iubit,
Te'am iertat,
dar nu stiu daca am sa pot sa uit.