Sunteți pe pagina 1din 38

1

Geofizica aplicata partea I



Lista de simboluri:

F vector
m - scalar

1. Notiuni introductive privind propagarea undelor seismice

1.1 Tensiuni si deformari in corpuri elastice
In functie de comportamentul corpurilor supuse actiunii unor forte exterioare,
acestea se impart in corpuri plastice si elastice.
Corpurile plastice sunt corpurile care dupa incetarea actiunii fortelor exterioare isi
pastreaza forma capatata.
Corpurile elastice sunt corpurile care, sub actiunea fortelor exterioare, sufera
deformari proportionale cu tensiunile care iau nastere in corp, tensiuni care tind sa il
aduca la forma sa initiala dupa incetarea actiunii fortelor exterioare.
Tensiunea, prin definitie, este forta care actioneaza pe unitatea de suprafata. Ea se
calculeaza prin raportul dintre forta si aria suprafetei pe care actioneaza aceasta, prin
urmare are semnificatie de presiune; unitatea de masura este N/m
2
sau Pascali. Cind forta
actioneaza perpendicular pe o suprafata, ia nastere o tensiune normala, iar cind forta
actioneaza tangential pe aceasta suprafata, iau nastere tensiuni de forfecare.
Sa presupunem un cub de latura unitara (vezi Figura 1.1). Tensiunea orientata
perpendicular pe fata ABCD este tensiunea normala,
xx
. Componentele tangentiale ale
tensiunii sunt tensiunile de forfecare
yx
si
zx
. Indicii x, y si z arata componentele
tensiunilor dupa axele de coordonate Ox, Oy si Oz. Notatia
yx
indica tensiunea paralela
cu axa Oy si care actioneaza pe o suprafata perpendiculara pe axa Ox, iar
zx
indica
tensiunea paralela cu axa Oz si care actioneaza pe o suprafata perpendiculara pe axa Ox.
Cubul este in echilibru static daca tensiunile care actioneaza pe fetele opuse doua cite
doua sunt egale si de sens opus (vezi Figura 1.2).
2

Figura 1.1 Tensiunea normala si tensiunile de forfecare ce actioneaza pe fata ABCD a unui cub cu latura
unitara


Figura 1.2 Cub in echilibru static cu reprezentarea componentelor tensiunii ce actioneaza pe fata ABCD si
pe cea opusa ei


Deformarea este modificarea relativa a formei si dimensiunii unui corp asupra
caruia actioneaza forte exterioare.
Sa consideram un dreptunghi, cu lungimea dx si latimea dy, reprezentat in planul
Oxy (vezi Figura 1.3). Coordonatele initiale ale colturilor dreptunghiului sunt A(x, y),
B(x+dx, y), C(x+dx, y+dy) si D(x, y+dy). In prezenta unor tensiuni aplicate acestuia,
punctul A(x, y) este deplasat in punctul A
1
(x+u, y+v). Daca presupunem ca marimile u si
v sunt aceleasi si pentru celelalte trei colturi ale dreptunghiului, avem urmatoarele
coordonate: B
1
(x+dx+u, y+v), C
1
(x+dx+u, y+dy+v) si D
1
(x+u, y+dy+v). Se constata ca,
3
sub actiunea acesteor tensiuni, forma dreptunghiului nu s-a modificat, ceea ce inseamna
ca deformarea este zero, = 0 (vezi Figura 1.3).



Figura 1.3 Exemplu de tensiune aplicata unui obiect fara obtinerea unor deformari ale acestuia

In cazul in care valorile lui u si v cu care se deplaseaza fiecare colt al
dreptunghiului sunt diferite, se constata ca forma si dimensiunea dreptunghiului se
modifica, ceea ce inseamna ca este diferita de zero (vezi Figura 1.4). In acest caz,
coordonatele colturilor dreptunghiului vor fi:

A
1
(x+u, y+v),
2
B x+dx+u , y+v
u v
dx dx
x x
c c
| |
+ +
|
c c
\ .
,
2
x+dx+u , y+dy+v
u u v v
C dx dy dx dy
x y x y
| | c c c c
+ + + +
|
c c c c
\ .
si
2
x+u , y+dy+v
u v
D dy dy
y y
| | c c
+ +
|
c c
\ .
.

Deformarile in lungul axelor Ox si Oy sunt numite deformari normale,
xx yy
si
u v
x y
c c
c c
= =
c c
. Unghiul drept cu varful in punctul A se micsoreaza cu +
u v
y x
c c
c c
.
Aceasta suma defineste deformarea de forfecare
yx xy
u v
y x
c c
c c
= = +
c c
.

4


Figura 1.4 Exemplu de tensiune aplicata cu deformarea obiectului

In cazul unui corp tri-dimensional, luand in considerare punctul A(x, y, z) si
marimile cu care este deplasat acesta (u, v, w) sub actiunea unor tensiuni, marimi ce au
valori diferite pentru fiecare punct al corpului, avem:
- deformarile normale:

xx yy zz
, si
u v w
x y z
c c c
c c c
= = =
c c c
; (1.1)
- deformari de forfecare:

yx xy
zy yz
zx xz
,
,
.
u y
y x
v w
z y
u w
z x
c c
c c
c c
c c
= = +
c c
c c
= = +
c c
c c
= = +
c c
(1.2)

Componentele deformarii au proprietatea de simetrie
ij
=
ji
.

1.2 Legea lui Hooke
In natura, corpurile reale (masele de roci) se comporta elastic atata timp cat
actiunea fortelor exterioare este de scurta durata, intensitatea fortelor este mica iar
deformarile produse sunt suficient de mici. Intre deformarile produse intr-un corp si
5
tensiunile care iau nastere in acesta ca urmare a actiunii unor forte exterioare exista o
relatie de proportionalitate. Aceasta relatie este descrisa de legea lui Hooke. Cea mai
simpla expresie matematica a legii lui Hooke este obtinuta atunci cand fortele actioneaza
asupra unui corp izotrop.
Corpul izotrop este corpul in care proprietatile fizice nu variaza cu directia. In
cazul in care aceste proprietati variaza cu directia, corpurile se numesc anizotrope. La
randul lor, corpurile izotrope pot fi omogene (cand proprietatile fizice nu depind de
punct) sau eterogene (atunci cand proprietatile fizice sunt functii continue de punct).
Corpurile anizotrope pot fi omogene (proprietatile fizice nu sunt functii de punct) si
eterogene (cand proprietatile fizice sunt functii continue de punct). In situatia in care apar
discontinuitati in variatia proprietatilor fizice ce caracterizeaza un corp, spunem ca acesta
este anizotrop stratificat. Prin proprietati fizice ale unui corp intelegem, de exemplu,
densitatea si proprietatile elastice (modulii elastici).
Sa consideram o bara de metal de lungime L si diametru . Daca se aplica asupra
barei o tensiune normala,
n
, dilatarea liniara (dilatarea unitatii de lungime), dL, suferita
de bara este proportionala cu tensiunea aplicata (vezi Figura 1.5):

,
n
dL
L E
o
= (1.3)

unde E este modulul de elasticitate longitudinal (modulul lui Young). Raportul poate fi
rescris astfel:

n
dL
E
L
o = . (1.4)


Figura 1.5 Deformarea liniara a unei bare liniare de lungime L sub actiunea unei tensiuni normale
n


6
Daca se ia in calcul pe langa dilatarea liniara si deformarea diametrului barei,
atunci marimile L si vor suferi deformarile
dL
L
si
do
o
. Raportul dintre aceste doua
tipuri de deformari defineste raportul lui Poisson ():

,
transv
axial
d
dL
L
o
c
o
u
c
= = (1.5)
unde
transv
este deformarea pe directie transversala tensiunii,
axial
este deformarea pe
directia tensiunii. Deformarea pe directie transversala tensiunii,
transv
, are valori negative
cand corpul este supus intinderii pe directia tensiunii, si pozitive atunci cand corpul este
supus comprimarii pe directia tensiunii. Deformarea pe directia tensiunii,
axial
, are valori
negative cand corpul este supus comprimari pe directia tensiunii, si valori pozitive cand
corpul este supus intinderii pe directia tensiunii.
Pentru marea majoritate a corpurilor, raportul lui Poisson are valori intre 0 si 0.5.
valori negative ale acestui raport le au anumite tipuri de roci poroase si cu densitati foarte
mici si unele tipuri de polimeri.
Experimental s-a constatat ca pentru majoritatea corpurilor solide, valoarea
raportului lui Poisson este aproape egala cu 0.25.
In Tabelul 1.1 sunt prezentate valorile coeficientului lui Poisson si ale modulului
lui Young pentru anumite tipuri de roci.

Tip de roca
Raportul lui Poisson ()
Modulul lui Young (E)
*10
11
uCGS
Argila 0.30 0.45
Nisip 0.20 0.45
Calcar 0.22 0.35 2,.5 6.0
Gresie 0.20 0.35 1.5 3.0
Marna 0.3 0.4 1.5 4.5
Granit 0.25 0.30 3.0 5.0
Cuartit 0.22 0.27 5.0 8.0

Tabel 1.1 Raportul lui Poisson si modulul lui Young pentru anumite roci sedimentare (dupa Enescu si
Orban, 1979)

7
Modulul lui Young si raportul lui Poisson nu sunt singurele exemple de moduli
elastici folositi pentru descrierea si analiza deformarilor corpurilor elastice.
Astfel, modulul de forfecare (G) descrie tendinta unui corp de a-si modifica forma
cu pastrarea volumului in timpul actiunii unei forte exterioare; modulul de forfecare, G,
este, de fapt, al doilea parametru Lam, .
Modulul de incompresibilitate (K) descrie tendinta unui corp de a-si modifica
volumul in timpul actiunii unei forte exterioare.
Primul parametru Lam, , este un alt exemplu de modul elastic. El nu are o
semnificatie fizica si poate fi calculat folosind relatia:

= ( - 2)/(tr()I), (1.6)

unde tr() este functia trace care aplicata unei matrici are drept rezultat suma elementelor
de pe diagonala principala a matricii, I este matricea identitate.
Modulul undei longitudinale, P, este notat cu M.
Intre modulii elastici se pot stabili relatii de conversie (vezi Tabelele 1.2 si 1.3).

Tabelul 1.2 Relatii intre modulii elastici

Modul
elastic
,G E, G K, K, G , G,
K =
2
3
G
+
( ) 3 3
EG
G E




1
3
u

u
+
+
2 (1 )
3(1 2 )
G u
u
+


E =
3 2G
G
G

+
+


9
3
K
K
K


9
3
KG
K G +

(1 )(1 2 ) u u
u
+

2 (1 ) G u +

=
2
3
E G
G
G E



2
3
G
K

2
1 2
Gu
u

G =
3
2
K


1 2
2
u



=
2( ) G

+
1
2
E
G

3K



3 2
2(3 )
K G
K G

+


M =
2G + 4
3
G E
G
G E


3 2 K
4
3
G
K +
1 u


2 2
1 2
G
u
u




8

Tabelul 1.3 Relatii intre modulii elastici

Modul
elastic
E, K, K, E M, G
K =
3(1 2 )
E
u


4
3
G
M
E =
3 (1 2 ) K u

3 4 M G
G
M G


=
(1 )(1 2 )
Eu
u u +

3
1
Ku
u +

3 (3 )
9
K K E
K E


M - 2G
G =
2(1 )
E
u +

(1 2 )
3
2(1 )
K
u
u

+

3
9
KE
K E


=
3
6
K E
K


2
2 2
M G
M G


M =
1
(1 )(1 2 )
E
u
u u

+

1
3
1
K
u
u

+

3
3
9
K E
K
K E
+





1.3 Principiile si legile propagarii undelor elastice
In legile si principiile propagarii undelor seismice se face referire la anumite
elemente din alcatuirea unei unde seismice. Prin urmare, inainte de a le folosi, acestea
trebuie enuntate.
Elementele unei unde seismice sunt domeniul undei, frontul si spatele undei,
viteza de propagare, directia de propagare, raza seismica si viteza aparenta de propagare
(Enescu si Orban, 1979).
Domeniul undei este un domeniul din subsol in care, la un anumit moment de timp t,
exista deformari.
Frontul de unda este suprafata care separa, in orice moment de timp t, domeniul undei de
domeniul prin care unda nu s-a propagat inca.
Spatele undei este suprafata care separa, la orice moment de timp t, domeniul undei de
domeniul prin care unda s-a propagat deja.
Viteza de propagare a unei unde este viteza cu care aceasta se propaga pe directia
perpendiculara pe frontul de unda.
Directia de propagare a undei este directia perpendiculara pe frontul de unda.
Raza seismica este normala pe frontul de unda.
9
Viteza aparenta este viteza cu care frontul de unda se deplaseaza de-a lungul oricarei alte
directii in afara de aceea normala pe frontul de unda.
Unda sferica este unda al carei front de unda este o suprafata sferica; apare in
mediile omogene si izotrope.
Unda plana este unda seismica al carei front de unda poate fi considerat o
suprafata plana; astfel de unde se formeaza la distante foarte mari de sursa seismica.

1.3.1 Principiul lui Huygens
Orice punct de pe frontul de unda se comporta ca o noua sursa de unde. Acest
prinicpiu este important in intelegerea modului in care se propaga undele si este, adesea,
folosit pentru trasarea pozitiilor succesive ale fronturilor de unda.
Sa consideram cunoscuta pozitia frontului de unda la momentul t. Pentru a afla
noua pozitie a lui dupa un interval de timp t, se traseaza arce de cerc cu centrele in
anumite puncte de pe frontul de unda si cu raza Vt iar infasuratoarea acestor arce de
cerc ne indica pozitia frontului de unda la momentul t + t (vezi Figura 1.7).



Figura 1.7 Reprezentarea fronturilor de unda conform principiului lui Huygens

1.3.2 Principiul lui Fermat
Propagarea undei seismice se face pe drumul corespunzator timpului minim de
propagare. Acest principiu a fost enuntat de catre matematicianul francez Fermat.

1.3.3 Principiul suprapunerii
10
Daca asupra unei particule se manifesta efectul unor deformari provenite din
diferite cauze, deformarea totala este data de rezultatul insumarii algebrice a deformarilor
individuale. In aceasta insumare nu conteaza succesiunea suprapunerii deformarilor
individuale.

1.3.4 Principiul reciprocitatii
Daca se schimba locul punctului de receptie cu cel al sursei, drumul, timpul de
propagare si forma oscilatiilor raman neschimbate. In conditii reale de teren s-a constatat,
experimental, ca forma oscilatiilor poate sa varieze datorita conditiilor seismo-geologice
diferite de la un loc la altul.

1.3.5 Legea reflexiei

Principiul lui Huygens este folosit in studiul fenomenelor de reflexie si refractie. Pentru a
demonstra legea reflexiei pornim de la analiza frontului unei unde plane ce incide pe o
suprafata orizontala, considerata limita de separatie dintre doua medii caracterizate de
valori diferite ale vitezei de propagare a undelor. Viteza de propagare in mediul de
deasupra limitei este egala cu V
1
, iar viteza in mediul de sub limita este V
2
, cu conditia ca
V
2
> V
1
.
Pe frontul de unda se considera doua puncte A si B (vezi Figura 1.6). In
momentul incidentei undei pe limita, punctul A ajunge in punctul A, punct care se afla
pe limita, iar punctul B ajunge in punctul B, punct care nu se afla pe limita. In acest
moment de timp, segmentele AB si AB sunt egale, la fel si segmentele AA si BB.
Dupa un interval de timp t, punctul B ajunge pe limita de separatie in punctul R.
Distanta dintre punctele B si R este egala cu V
1
t.
In momentul in care frontul de unda atinge limita de separatie in punctul A, acest
punct devine o noua sursa de unde, conform principiului lui Huygens. Astfel, o parte din
energie se propaga in mediul de deasupra limitei, adica se reflecta, iar o parte din energie
se propaga in mediul de sub limita, adica se refracta sau transmite. Distantele parcurse de
fronturile de unda in cele doua medii in intervalul de timp t sunt egale cu V
1
t, pentru
energia reflectata, si cu V
2
t, pentru energia refractata.
11
Pentru a afla unghiurile sub care se reflecta si refracta energia se traseaza doua
arce de cerc cu centrele in punctul A si raze V
1
t si V
2
t. Tangenta la arcul de cerc de
raza V
1
t determina pozitia punctului B
1
, iar cea la arcul de cerc de raza V
2
t
determina pozitia punctului A
1
. Segmentele AB
1
si RB sunt egale (triunghiurile
dreptunghice B
1
AR si BAR sunt egale).
Se construieste punctul B
o
la intersectia dintre normala la limita in punctul A si
prelungirea segmentului RB. Din constructia geometrica reiese ca unghiurile AAB
o
si
AB
o
R sunt egale (alterne interne). Cum unghiul AAB
o
este unghiul de incidenta, i, si
unghiul AB
o
R este egal cu i.


Figura 1.6 Legea reflexiei

Tringhiurile dreptunghice AB
o
R si BAR au unghiul B
o
RA comun, ceea ce
inseamna ca unghiul BAR este egal cu i. Stiind ca triunghiurile B
1
AR si BAR sunt
egale, unghiul ARB
1
este egal cu i. Construim punctul B
2
prin prelungirea segmentului
RB
1
pana la intersectia cu normala la limita. Astfel, tringhiurile dreptunghice ARB
2
si
B
1
B
2
A au unghiul AB
2
B
1
comun si, prin urmare, unghiul B
2
AB
1
este egal cu unghiul
12
de incidenta i. Deoarece, unghiul B
2
AB
1
este unghiul sub care se reflecta energia, rezulta
ca unghiul de incidenta este egal cu unghiul de reflexie.
Aceasta egalitate defineste legea reflexiei, lege care permite cunoasterea
unghiului sub care se reflecta o unda.



Figura 1.7 Reflexia si refractia unei unde

1.3.6 legea refractiei
Unghiul sub care se refracta energia este dat de unghiul dintre normala la limita dintre
doua medii si unda refractata; in exemplul nostru, unda refractata este reprezentata grafic
de segmentul AA
1
.
Din analiza triunghiului dreptunghic B
1
AR obtinem:


1
cos(BA'R) cos(90 ) sin i i = =
dar


1 1
1
A'B Vdt
cos(B A'R) =
A'R A'R
= .

Prin urmare:


1
Vdt
sin
A'R
i =
sau
13


1
sin dt
V A'R
i
= .

Din triunghiul dreptunghic A
1
AR obtinem:


1
cos(A A'R) cos(90 ) sin r r = = ,

dar

1 2
1
A'A V dt
cos(A A'R) =
A'R A'R
= .

Prin urmare:


2
V dt
sin
A'R
r =
sau


2
sin dt
V A'R
r
= .
Ceea ce inseamna ca:

(1)
1 2
sin sin
V V
i r
=
Ecuatia (1) defineste legea lui Snell sau legea refractiei, care ne arata ca raportul
dintre sinusul unghiului de incidenta, i, si viteza de propagare din mediul acoperitor
limitei pe care incide o unda seismica, V
1
, este egal cu raportul dintre sinusul unghiului
de refractie, r, si viteza mediului de sub limita, V
2
.
Este important de retinut ca unda incidenta, reflectata, refractata si normala la
limita ce separa cele doua medii caracterizate de proprietati fizice (densitate, viteza)
diferite sunt coplanare (vezi Figura 1.7).
14
Combinand legea reflexiei cu cea a refractiei putem scrie ca:


1 2
sin sin
,
V V
i r
p = = (2)

unde p este parametrul razei.
Pentru o valoare critica a unghiului de incidenta, i
cr
, intreaga energie transmisa in
mediul de sub limita dintre cele doua strate se propaga in lungul acestei limite cu viteza
stratului de sub limita, adica cu viteza V
2
. In aceasta situatie, unghiul de refractie este
egal cu 90
o
, iar legea lui Snell se rescrie astfel:

1 2
1 2
1
2
sin sin90
,
V V
sin 1
,
V V
V
sin .
V
cr
cr
cr
i
i
i
=
=
=


Unda refractata este inlocuita de aparitia a doua tipuri de unde, unda alunecatoare
si unda frontala. Unda alunecatoare este un tip de unda care se propaga in lungul limitei
dintre cele doua strate cu viteza V
2
. In urma propagarii undei alunecatoare, fiecare punct
de pe limita seismica devine, conform principiului lui Huygens, o sursa secundara de
unde seismice care se propaga in mediul acoperitor limitei. Astfel, iau nastere asa-
numitele unde frontale (vezi Figura 1.8).



15

Figura 1.8 Propagarea undei seismice in cazul incidentei critice


1.4 Tipuri de unde seismice
Undele seismice sunt unde de energie care se propaga in subsolul globului terestru
ca urmare a activitatii unor surse naturale si artificiale de energie. Drept exemple de surse
naturale de energie avem cutremurele de pamant, activitatea unui zacamant hidrotermal,
miscarea lavei in subsol etc). Sursele artificiale de energie sunt cele folosite de om (surse
explozive dinamita, surse vibratoare Vibroseis, caderea greutatilor, ciocanul etc).

1.4.1 Undele de volum
Undele de volum sunt undele care se propaga in interiorul Pamantului. In functie
de sensul de deplasare a particulelor solului fata de directia de propagare a undei avem
unde longitudinale (P) si transversale (S).
Unda P este unda a carei propagare se face prin deplasarea particulelor mediului prin
dilatari si comprimari succesive in lungul directiei de propagare (vezi Figura 1.9). undele
P se propaga prin orice fel de mediu (solid, lichid si gazos). Viteza in aer este de 330 m/s,
iar in apa este de 1450 m/s. In cazul in care undele P apar datorita producerii unor
cutremure, acestea sunt considerate mai putin destructive comparativ cu undele S si cele
de suprafata.

16

Figura 1.9 Propagarea undei P

Unda S este unda a carei propagare se face prin deplasarea particulelor mediului pe
directie transversala fata de directia de propagare (vezi Figura 1.10). Undele S sunt
cunoscute sub numele de unde secunde, deoarece ele ajung la receptor dupa undele P,
considerate unde prime, avand o viteza mai mica decat cea a undelor P.
Spre deosebire de undele P, undele S nu se propaga prin medii fluide si gazoase,
deoarece in aceste medii modulul de forfecare este egal cu 0. Pornind de la aceasta
observatie, seismologii au ajuns la concluzia ca nucleul extern al globului terestru este
lichid.


Figura 1.10 Propagarea undei S

Valorile vitezelor de propagare ale undelor P si S depind de valorile constantelor elastice.
Cum aceste aceste constante sunt intotdeauna pozitive, viteza undei P va fi intotdeauna
mai mare decat viteza undei S.

17
1.4.2 Undele de suprafata
Undele de suprafata sunt undele care se propaga in apropierea suprafetei solului.
Viteza de propagare a acestora este mult mai mica decat aceea a undelor de volum. Din
cauza valorilor scazute de frecventa si a perioadei si amplitudinii mari, aceste unde sunt
considerate cele mai periculoase, efectele lor destructive fiind mai mari comparativ cu
cele ale undelor de volum.
In functie de modul in care se deplaseaza particulele mediului in timpul propagarii
undelor de suprafata distingem unda Rayleigh si unda Love.

Unda Rayleigh este o unda de suprafata a carei propagare se face prin miscarea
particulelor in plan vertical, in lungul si perpendicular pe directia de propagare a undei
seismice (vezi Figura 1.11). Aceasta unda ia nastere prin suprapunerea oscilatiilor
neomogene longitudinale si trasversale Existenta acestor unde a fost descoperita de catre
Lord Rayleigh (1885). Undele Rayleigh sunt unde dispersive, ceea ce inseamna ca viteza
lor de propagare depinde de frecventa. Amplitudinea deplasarii particulelor scade cu
adancimea. Se considera ca in medii elastice omogene, viteza lor de propagare este cu
90% mai mica decat cea a undelor S.


Figura 1.11 Propagarea undei Rayleigh

Unda Love este o unda de suprafata care se propaga prin miscarea particulelor in
plan orizontal si perpendicular pe directia de propagare a undei seismice (vezi Figura
1.12). Ca si undele Rayleigh, undele Love sunt un tip de unde dispersive iar amplitudinea
18
miscarii particulelor scade cu cresterea adancimii. Viteza lor de propagare este putin
mare decat cea a undelor Rayleigh. Unda Love a fost numita dupa A.E.H. Love (1911).


Figura 1.12 Propagarea undei Love



1.5 parametrii undelor seismice

O unda seismica este caracterizata de urmatorii parametrii: frecventa, perioada si viteza
aparenta. Informatii privind lungimea de unda se pot obtine produsul dintre valorile de
viteza si frecventa (sau perioada).

= VT = V / f

1.5.1 frecventa, perioada si lungimea de unda
Acesti parametrii se determina din analiza traselor seismice reprezentate in domeniul
timp. Este cunoscut faptul ca intre frecventa si perioada exista un raport de invers
proportionalitate:

f = 1 / T,
unde, f este frecventa (Hz) iar T este perioada (secunde).
Lungimea de unda si perioada se masoara direct pe reprezentarile in timp ale
inregistrarilor seismice (seismograme).

19

Determinarea lungimii de unda si a perioadei pe o fereastra din trasa seismica



1.5.2 spectrul de frecventa. Transformata Fourier 1D si 2D
Analiza parametrilor undelor seismice se poate face si reprezentand undele seismice in
domeniul frecventa prin analiza spectrelor de frecventa transformarea unei inregistrari
seismice din domeniul timp in cel de frecventa se face folosind transformata Fourier
directa. In functie de de tipul de date analizat avem spectre de frecventa 1D (cand
analizam o trasa seismica) si 2D (cand analizam cel putin 2 trase seismice).
- spectre de frecventa 1D:
Transformata Fourier 1D este folosita pentru a transforma un semnal reprezentat in
domeniul timp, g(t), intr-unul reprezentat in domeniul frecventa, G(f):


2
( ) ( )
i ft
G f g t e dt
t
+

=
}
.
20

Trasa seismica reprezentata in domeniul timp

Spectrul de amplitudine (stanga) si de faza (dreapta) al trasei seismice reprezentate in
domeniul timp

Spectrele de amplitudine si de faza se intinde pe intervalul de frecventa 0 f
N
, unde f
N

este frecventa Nyquist ( = 1 / 2dt, dt fiind intervalul de esantionare in timp).

- spectre de frecventa 2D:
transformarea unei inregistrari seismice 2D din domeniul timp (t,x) in domeniul frecventa
(f,k) se face folosind transformata Fourier 2D:
21

2 ( )
( , ) ( , )
i kx ft
S k f s x t e dtdx
t
+ +


=
} }



Inregistrare seismica reprezentata in domeniul timp


Spectrul de amplirtudine fk (stanga) si de faza (dreapta) al inregistarrii seismice
reprezentat in domeniul timp (sus)

In prelucrarea inregistrarilor seismice, spectrul de amplitudine fk este folosit in etapele de
filtrare si migrare. Din analiza lui vedem chiar din primele etape ale prelucrarii care este
raportul semnal-zgomot al inregistrarilor seismice si daca parametrii de achizitie au fost
22
corect definiti (prezenta sau nu a aliasing=ului spatial). Spectrul de faza 2D este foarte
putin inteles din punct de vedere al aplicabilitatii lui in prelucrarea datelor seismice si de
aceea nu este calculat.

1.5.3 Viteza de propagare a undelor seismice

Viteza de propagare este cel mai important parametru ce caracterizeaza o unda seismica.
Cunoasterea acestui parametru este importanta in prelucrarea datelor seismice de relfexie
si refractie, in conversiile timp-adancime si in interpretarea din punct de vedere geologic
a sectiunilor seismice de timp (care reprezinta rezultatul standard al prelucrarii datelor
seismice).

1.5.3.1 relatii de definire a vitezelor de propagare
Valoarea vitezei de propagare este direct dependenta de proprietatile elastice ale mediului
geologic si de omogenitatea acestuia, dependenta exprimata de relatiile:


(1 )
;
(1 )(1 2 )
2 (1 )
P
S
E
V
E
V
o
o o
o

=
+
=
+

unde V
P
este viteza undei P iar V
S
este viteza undei S.
Caracterizarea formatiunilor geologice se poate face si cu ajutoprul marimii k, marime
data de raportul dintre Vp si Vs:


2(1 )
1 2
P
S
V
k
V
o
o

= =


Valoarea coeficientului k este ~ 1.73 in cazul rocilor consolidate, si > 4-5 in cazul
depozitelor friabile, uscate, situate in apropierea suprafetei solului.
Valorile vitezelor de propagare variaza in limite foarte largi chiar si pentru acelasi tip de
roca.

23
1.5.3.2 Factorii care influenteaza valoarea vitezei de propagare

Valoarea vitezei de propagare a undelor seismice este influentata de o serie de factori:
- Compozitia petrografica;
- Adancimea;
- Porozitatea rocilor si gradul de saturatie in apa;
- Varsta rocii;
- Istoria tectonica.

Compozitia petrografica a rocilor influenteaza foarte mult valoarea vitezei de propagare a
undelor seismice. In Tabelul 1 sunt indicate valorile vitezei de propagare a undelor pentru
principalele tipuri de roci.

Tabel nr 1 valorile vitezei de propagare a undelor seismice in principalele tipuri de roci
(dupa Constantinescu, 1965)

Tip de roca Viteza Vp (m/s)
Roci sedimentare:
- Terigene
- Carbonatate
- De precipitatie chimica

200 4000
2600 6200
3500 6400
Roci metamorfice 3800 - 7000
Roci eruptive:
- Acide
- Bazice

4000 5700
4500 6000

Tabel nr 2 viteze de propagare pentru anumite roci (dupa Constantinescu, 1965)
Tip de roca Viteza Vp (m/s)
Aer (20
o
C) 343
Apa (in functie de temperatura si gradul de
salinitate)
1400 1600
24
Gheata 3100 - 4200
Sol 200 700
Loess 375 400
Nisip uscat, pietris 300 800
Nisip umed (in functie de gradul de
umiditate)
500 1800
Argila nisipoasa 350 900
Argila 1100 2500
Marna 2000 3500
Gresie friabila 1500 2500
Gresie 1800 4000
Sisturi argiloase 2700 4700
Creta 1800 3800
Calcar 2600 6200
Dolomit 5000 6200
Sare gema, anhidrit 4100 6400
Gips 3500 4500
Granit 4200 5700
Bazalt 4400 6000
Sisturi cristaline 3800 7000
Cuartit 5000 6000
Gneis 5000 7000
Serpentine, amfibolite 7000
Huila 1600 1900
Petrol 1300 1400

Analizele au aratat ca in cazul rocilor eruptive, viteza undelor creste cu scaderea
continutului de siliciu; rocile intruzive au viteze mai mari decat cele efuzive. Cele mai
mici valori ale vitezei de propagare sunt intilanite in cazul rocilor sedimentare.

25
Adancimea influenteaza si ea valorile vitezelor de propagare a undelor seismice. In
general, exista o tendinta de crestere a vitezei de propagare odata cu cresterea adancimii.
Aceasta crestere are loc datorita cresterii presiunii litostatice, care are drept consecinta
scaderea porozitatii si cresterea modulului lui Young.
Gradientul vitezei, V / z, poate fi uniform si neuniform. Gradientul uniform indica o
crestere continua si constanta a vitezei cu adancimea. In mediul geologic, exista situatii in
care se inregistreaza un gradient de viteza ne-uniform, adica avem o variatie importanta
de viteza in partea superioara a sectiunii (aprox 100 s
-1
), apoi o variatie mai redusa la
adancimi de sute de metri (1 2 s
-1
) si valori destul de reduse la adancimi mai mari de
1000 m (0.5 0.8 s
-1
). In afara de variatia uniforma si ne-uniforma a vitezei cu
adancimea mai exista si intervale / strate geologice in care viteza este mai mica decat in
acoperis si culcus.

Porozitatea rocilor si gradul de saturatie in apa sunt alti doi factori care influenteaza
valoarea vitezei de propagare a undelor seismice. Masuratorile de laborator si de teren au
aratat ca viteza este invers proportionala cu porozitatea rocii si direct proportionala cu
gradul de saturatie cu apa. In cazul rocilor puternic consolidate, cresterea continutului de
apa produce o scadere a vitezei, deoarece viteza de propagare a undelor in apa este mult
mai mica decat in roca respectiva.

Varsta rocii
Experimental s-a dedus o lege de dependenta a vitezei in functie de adancime si varsta
rocii:

V
P
= k(hT)
1/6
,

unde, h este adancimea rocii, T este varsta absoluta iar k este un coeficient care depinde
de compozitia litologica a rocii si de unitatile de masura folosite.
Cresterea vitezei de propagare cu varsta rocii este un rezultat al actiunii indelungate a
solutiilor care au circulat prin porii rocii si care au crescut gradul de cimentare al acesteia.
In Tabelul nr 3 sunt date cateva exemple de varste cu valorile de viteza determinate.
26

Tabelul nr 3 Valori de viteza pentru cateva exemple de varste (dupa Constantinescu,
1965)
Varsta Adancimea 500 900 m Adancimea 900 1200 m
Devonian 4.08 km/s 4.11 km/s
Permian 3.04 km/s --
Cretacic 2.84 km/s 3.26 km/s
Eocen 2.74 km/s 3.08 km/s
Oligocen 2.20 km/s 2.48 km/s

Istoria tectonica
Analizele au aratat ca rocile care au suferit un proces de dinamometamorfism mai intens
sunt caracterizate de viteza mai ridicate (de ex. rocile din regiunile intens cutate). Rocile
din zonele de falie sunt caracterizate de viteze mai mici de propagare.

1.5.3.3 distributia vitezei undelor seismice in mediul geologic

Distributia vitezelor de propagare in mediul geologic variaza de la relativ simpla
la complexa. Astfel, putem spune ca avem o distributie relativ simpla in zonele de
platforma si complexa in zonele intens cutate.
Vitezele de propagare a undelor seismice au doua directii principale de variatie si
anume pe verticala si pe orizontala.
Variatia pe verticala este datorata in principal cresterii presiunii cu adancimea si a
variatiei litologiei.
Variatia pe orizontala este data de variatiile laterale de facies, prezenta
structurilor faliate si cutate, diapirelor de sare etc.
In functie de valorile de viteza s-a facut o structurare a mediului geologic
considerata foarte importanta in etapa de prelucrare a datelor seismice de relfexie si
anume:
- zona de viteza mica: este zona cu grosime variabila masurata de la suprafata
solului, 0 100 m, in care viteza de propagare a undelor seismice are valori 100
27
600 m/s, dupa unii autori intervalul se intinde pina la 1000 m/s. Aceasta zona
corespunde cu zona alterata in care rocile sunt fisurate si neconsolidate.
Masuratorile de teren au aratat ca baza zonei de viteza mica urmareste, in general,
acoperisul orizontului acvifer. In plus, in aceasta zona exista variatii importante
de viteza atit pe directie orizontala cit si verticala. Variatia grosimii ZVM-ului are
o influenta foarte mare asupra timpilor de propagare a undelor seismice, in
s;pecial a celor reflectate. Intirzierile de timp datortate propagarii acestor unde
prin ZVM trebuie inlaturate in timpul prelucrarii inregistrarilor seismice; metoda
folosita pentru realizarea acestei inlaturari este corectia statica. Un alt efect
nedorit dat de prezenta ZVM-ului este absorbtia si, deci, atenuarea undelor
seismice (de ex, frecventele mari sunt absorbite in ZVM).
- Zona de viteza intermediara: este dezvoltata imediat sub zona de viteza mica,
zona in care viteza undelor seismice este de pina la 1100 m/s.
- Roca vie: reprezinta rocile nealterate, nefisurate, in general, si caracterizate de
viteze de propagare ridicate.

Modele de distributie a vitezei de propagare:
a) Mediul bistratificat: cu viteze constnate in fiecare strat; daca se analizeaza o
anumita limita, pentru stratele acoperitoare limitei analizate se calculeaza o viteza
medie folosind formula:

Vm = h
i
/ (h
i
/ V
i
)

b) Mediu multistratificat: este compus din strate cu viteze constante
c) Mediu continuu: este alcatuit din strate slab sau foarte slab diferentiate din punct
de vedere litologic; viteza este functie continua cu adancimea
d) Mediu continuu stratificat: viteza variaza continuu cu adancimea in fiecare strat

1.5.3.4 anizotropia vitezei de propagare
Analizele de laborator au aratat ca viteza de propagare in acelasi tip de roca variaza
diferit perpendicular pe stratificatie si paralel pe aceasta. Astfel, s-a definit marimea :
28

= V
||
/ V


unde, V
||
este viteza de propagare in lungul stratificatiei si V

este viteza de propagare


perpendicular pe stratificatie.
Masuratorile de teren si de laborator au aratat ca viteza de propagare este mai mare pe
directia stratificatiei mediului decat perpedicular pe aceasta. Aceasta diferenta este mai
mare in cazul unei succesiuni geologice de strate subtiri si in cazul rocilor metamorfice
(de ex. micasisturi). Diferenta dintre cele doua tipuri de viteze este considerata
nesemnificativa in cazul stratelor sedimentare groase si in rocile eruptive.

1.6 atenuarea undelor seismice
Energia undelor seismice scade in timpul propagarii acestora. Aceasta scadere se
datoreaza unor procese ca:
- divergenta sferica,
- reflexie si refractie,
- absorbtie
- interferenta.

Divergenta sferica:
Este fenomenul de scadere a densitatii de energie a undelor seismice odata cu cresterea
suprafetei frontului de unda. Sa presupunem ca avem o sursa de oscilatii intr-un punct
dintr-un mediu omogen si izotrop. Intr-un astfel de mediu, frontul de unda este sferic. Pe
masura ce se departeaza de sursa, suprafata frontului de unda creste iar densitatea de
energie pe unitatea de suprafata a frontului de unda scade. Daca notam cu Eo energia data
de sursa iar energia intr-un punct M, plasat la distnata r de sursa seismica, cu Er, avem
urmatoarea relatie intre aceste marimi:

E
r
= E
o
/ (4r
2
)

Stiind ca energia seismica este proportionale cu patratul amplitudinii unei unde, avem:
29

A
r
= A
o
/ (2r
0.5
)
unde, A
r
este amplitudinea undei la distanta r, A
o
este amplitudinea undei generate de
sursa.
Pe baza acestor relatii putem spune ca atenuarea energiei se face invers proportional cu
patratul distantei r, iar atennuarea amplitudinii se face invers proportional cu distanta r.

Reflexia si refractia
O unda incidenta pe o limita ce separa doua strate, caracterizate de densitati si viteze de
propagare diferite, sufera fenomenul de reflexie si refractie. Fenomenul de reflexie consta
in propagarea unei parti din energia incidenta in stratul de deasupra limitei, iar fenomenul
de refractie consta in propagarea unei parti din energia incidenta in stratul de sub limita.
Cantitatea de energie reflectata si refractata este controlata de coeficientii de reflexie, R,
si transmisie (refractie), T.
Presupunind ca nu avem pierderi de energie prin alte procese, avem:

R + T = 1,

cu:

R = (
2
V
2

1
V
1
)/(
2
V
2

1
V
1
)
T = 1 - R
unde, este densitatea, V este viteza de propagare a undei seismice.

Daca notam amplitudinea undei incidente cu Ai, amplitdinea undei reflectate cu Ar si
amplitudinea undei refractate cu At, avem:

Ar = AiR
At = AiT.

30
In general, R si T sunt mai mici decat 1, ceea ce inseamna ca Ar si At sunt mai mici decat
Ai.
Ai
Ar
At
V1,d1
V2,d2

Figura reflexia si refractia

In cazul incidentei critice, intreaga energie transmisa in stratul de sub limita se porpaga in
lungul limitei, sub forma unor unde alunecatoare, si cu viteza din stratul de sub limita. In
timpul acestei propagari, fiecare punct de pe limita devine, conform principiului lui
Huygens, o sursa de oscilatii si genereaza unde frontale care se propaga spre suprafata.


Figura ... Propagarea undelor la incidenta critica


In functie de valorile coeficientilor de reflexie si transmisei putem separa doua tipuri de
limite:
- Limite reflectatoare: limitele pe care se realizeaza un contrast de impedanta acustica
(produsul dintre densitate si viteza);
31
- limite refractatoare: limitele pe care se realizeaza numai contrast de viteza;
Cu cat contrastul de impedanta acustica este mai mare cu atat limita geologica are
proprietati reflectatoare mai bune, ea putind fi identificata pe sectiunile seismice de
relfexie. Pe baza acestui contrast au fost identificat citeva orizonturi caracteristice in
sedimentarul din tara noastra. Astfel, tufurile din bazinul Transilvaniei sunt considerate
orioznturi caracteristice. Alte exemple: calcarele si dolomitele din zonele de platforma,
evaporitele.

Absorbtia
Fenomenul de absorbtie afecteaza intensitatea undelor seismice, in sensul de scadere a
acesteia in timpul propagarii undelor seismice. Empiric, s-a determinat o lege de variatie
a amplitudinii undei in functie de distanta:

a
r
= a
o
e
-(f)r

unde, a
r
este amplitudinea la distnata r, a
o
este amplitudinea pentru r = 0, este
coeficientul de absorbtie, f este frecventa.
Pentru medii geologice reale, coeficientul de absorbtie variaza intre 0.001 si 0.1. se
considera ca absorbtia este maxima in rocile de la suprafata, mai exact in zona de viteza
mica.
Deoarece coeficientul de absorbtie este functie de frecventa, componentele diferite ale
spectrului undei seismice vor fi atenuate diferit in timpul propagarii undelor seismice,
cind frecventa predominanta variaza.

I nterferenta undelor seismice
Forma de unda se modifica datorita interferentei intre sosirile seismice. In functie de
efectul acestui proces asupra amplitudinii formei de unda avem:
- interferenta destructiva, atunci cind amplitudinea formei de unda si forma
oscilatiei se modifica semnificativ.
- Interferenta constructiva, atunci cind amplitudinea formei de unda este pastrata
sau chiar imbunatatita.
32
Interferenta destructiva apare in sectiuni geologice ce contin strate foarte subtiri.


Figura .,... trase seismice implicate in interferenta (stanga) si raspunsul interferentei
constructive (dreapta, in jurul valorii 100) si destructive (dreapta, intre 400 - 600)



1.7 dependenta dintre timpul de propagare al undei seismice si distanta sursa
receptor

In etapa de achizitie a datelor seismice de reflexie si de refractie, sursele seismice si
receptorii se plaseaza pe suprafata solului dupa aliniamente diferite. Raportandu-ne la o
limita reflectatoare/refractatoare plasata la o anumita adancime, valoarea timpului de
propagare a undei seismice creste odata cu distanta dintre sursa si receptor. Relatia care
exprima dependenta dintre timpul de propagare al undei seismice si pozitia receptorilor
reprezinta ecuatia hodografului undei seismice. Reprezentarea grafica a acestei
dependente se numeste hodograf.
Clasificarea hodografilor:
a) modul de dispunere a receptorilor:
- hodograful de suprafata a undei: receptorii sunt plasati pe o suprafata;
- hodograf liniar: receptorii sunt plasati dupa o anumita directie pe suprafata
solului;
b) pozitia sursei fata de intinderea de receptori:
33
- hodograf liniar longitudinal: sursa este plasata pe aceeasi directie cu
receptorii;
- hodograf liniar ne-longitudinal: sursa este plasata lateral fata de intinderea de
geofoni;
c) in functie de tipul de unda analizat:
- hodograful undei directe;
- hodograful undei simplu reflectate;
- hodograful undei multiplu reflectate;
- hodograful undei refractate;
- hodograful undei difractate;

Cunoasterea formei sub care apare hodograful diferitelor tipuri de unde seismice
(directe, reflectate etc) este foarte folositoare in etapa de analiza si prelucrare a
inregistrarilor seismice de reflexie si refractie. Astfel, in functie de tipul studiului seismic
efectuat, de reflexie sau refractie, identificarea semnalului seismic si analiza raportului
semnal-zgomot se poate face dupa o simpla vizualizare a inregistrarilor seismice.

1.7.1 unda directa

Prin unda directa se intelege unda care se propaga direct de la sursa la receptor
fara sa intalneasca o suprafata de discontinuitate (Enescu si Orban, 1979).

- Sursa O se afla in planul in care sunt plasati receptorii, z = 0, si pe directie
cu acestia, y = 0, (Enescu si Orban, 1979):

In aceasta situatie, ecuatia (2) devine:


2
1
V V
x
t x

= =

34
iar hodograful undei directe este un hodograf liniar longitudinal reprezentat de doua
drepte.

- Sursa O se afla in planul in care sunt plasati receptorii, z = 0, si lateral fata
de directia pe care sunt plasati acestia, y = b, (Enescu si Orban, 1979):
Ecuatia (6) se scrie astfel:

2 2
1
V
t x b = +

ea definind un hodograf nelongitudinal de forma unei hiperbole.


1.7.2 Hodograful undei simplu reflectate

Unda simplu reflectata este unda care, dupa ce intalneste o limita de strat, se propaga
direct la geofon. Hodograful undei simplu reflectate isi modifica pozitia fata de axa de
simetrie in functie de forma si inclinarea limitei de strat.

1.7.2.1 Limita plana orizontala

Pentru a obtine ecuatia hodografului undei simplu reflectate de la o limita plana si
orizontala ne folosim de reprezentarea grafica din Figura 1
Sa consideram pe suprafata de observatie, S.O., doua puncte S si G; punctul S
reprezinta pozitia sursei seismice, iar punctul G reprezinta pozitia unui geofon. Unda
incidenta, materializata prin segmentul SR, intalneste limita de strat, L.S., si da nastere
undei simplu reflectate, reprezentata de segmentul RG. Timpul necesar propagarii undei
seismice pe drumul S R G, in stratul caracterizat de viteza V
1
, este poate fi calculat
astfel:

35
-----
-----
*
2 2
1 1
SR S R 1
4
V V V
RG RG
t x h

+ +
= = = + (ecuatia hodografului undei simplu
reflectate)

Egalitatea segmentelor SR si S*R reiese din analiza triunghiurilor dreptunghice S
1
SR si
S
1
S*R (SS
1
si S
1
S* egale iar S
1
R este latura comuna in cele doua triunghiuri
dreptunghice).

Figura Unda simplu reflectata de la o limita plana si orizontala; S.O. suprafata de observatie, L.S.
limita de strat, S sursa seismica, S* - sursa imagine, G geofon, R punct de reflexie



1.7.2.2 Limita plana inclinata (sens ascendent)
Ecuatia hodografului undei simplu reflectate de la o limita inclinata este:

-----
-----
* *
1 1 1
SR S R
V V V
RG RG S G
t

+ +
= = =

Segmentul S
*
G se calculeaza aplicand teorema lui Pitagora generalizata in triunghiul
SS
*
G, unde unghiul SS
*
S
o
este egal cu unhiul de inclinare al limitei, .
36

* 2 2
4 4 sin S G x h hx = + .

Prin urmare, ecuatia hodografului undei reflectate de la o limita inclinata pentru sens
ascendent este:

2 2
1
1
4 4 sin
V
t x h hx = + .




Figura Unda simplu reflectata de la o limita plana si inclinata, sens ascendent; S.O. suprafata de
observatie, L.S. limita de strat, S sursa seismica, S* sursa imagine, G geofon, R punct de reflexie,
unghiul de inclinare al limitei de strat



1.7.2.3 Limita plana inclinata (sens descendent)
Ecuatia hodografului undei simplu reflectate de la o limita inclinata este:

37
-----
-----
* *
1 1 1
SR S R
V V V
RG RG S G
t

+ +
= = =

Segmentul S
*
G se calculeaza aplicand teorema lui Pitagora generalizata in triunghiul
SS
*
G, unde unghiul SS
*
S
o
este egal cu unhiul de inclinare al limitei, .

* 2 2
4 4 sin S G x h hx = + + .

Prin urmare, ecuatia hodografului undei reflectate de la o limita inclinata pentru sens
descendent este:

2 2
1
1
4 4 sin
V
t x h hx = + + .



Figura Unda simplu reflectata de la o limita plana si inclinata, sens descendent; S.O. suprafata de
observatie, L.S. limita de strat, S sursa seismica, S* sursa imagine, G geofon, R punct de reflexie,
unghiul de inclinare al limitei de strat



38
1.7.3 Hodograful undei multiplu reflectate (limita orizontala)



Figura Unda multiplu reflectata de la o limita plana si orizontala; S.O. suprafata de observatie, S.O.* -
suprafata de observatie imagine, L.S. limita de strat, L.S.* - limita de strat imagine, S sursa seismica, S*
sursa imagine, G geofon, R punct de reflexie