TESTAMENT

Nu-i voi lsa drept bunuri, dup moarte,

Dect un nume adunat pe o carte,
n seara rzvrtit care vine
De la strbunii mei pn la tine,
Prin rapi i gropi adnci
Suite de btrnii mei pe brnci
i care, tnr, s le urci te-ateapt
Cartea mea-i, fiule, o treapt.

Aeaz-o cu credina cpti.
Ea e hriovul vostru cel dinti.
Al robilor cu sricile, pline
De osemintele vrsate-n mine.

Ca s schimbm, acum, intia oar
Sapa-n condei i brazda-n calimar
Btrnii au adunat, printre plavani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite
i leagane urmailor stpni.
i, frmntate mii de sptmni
Le-am prefacut n versuri i-n icoane,
Fcui din zdrene muguri i coroane.
Veninul strns l-am preschimbat n miere,
Lsnd ntreaga dulcea lui putere
Am luat ocara, i torcnd uure
Am pus-o cnd s-mbie, cnd s-njure.
Am luat cenua morilor din vatr
i am fcut-o Dumnezeu de piatr,
Hotar nalt, cu dou lumi pe poale,
Pznd n piscul datoriei tale.

Durerea noastra surd i amar
O grmdii pe-o singur vioar,
Pe care ascultnd-o a jucat
Stpnul, ca un ap njunghiat.
Din bube, mucegaiuri i noroi
Iscat-am frumusei i preuri noi.
Biciul rbdat se-ntoarce n cuvinte
Si izbveste-ncet pedesitor
Odrasla vie-a crimei tuturor.
E-ndreptirea ramurei obscure
Ieit la lumin din padure
i dnd n vrf, ca un ciorchin de negi
Rodul durerii de vecii ntregi.

ntins lene pe canapea,
Domnia sufer n cartea mea.
Slov de foc i slov faurit
mparechiate-n carte se mrit,
Ca fierul cald mbriat n clete.
Robul a scris-o, Domnul o citete,
Fr-a cunoate ca-n adncul ei
Zace mania bunilor me.




Aeaz-o cu credina cpti.
Ea e hriovul vostru cel dinti.
Al robilor cu sricile, pline
De osemintele vrsate-n mine.
Poetul vorbeste despre carte ca o experienta transmisa de strabunii sai, care au
trecut prin multe probe, triunfand in final cu ajutorul acesteia. Pentru el, cartea
reprezinta o calauza in viata si poate fi asemuita divinitatii Aseaz-o cu credinta
capatai. Tudor Arghezi reprizinta in aceasta poezie trecerea de la o generatie,
generatia strabunilor, la alta. El considera ca o carte poate dezrobi o persoana,
aceasta reprezentand un mijloc de invatare si de constientizare.
In concluzie, toata poezia reprezinta un testament lasat urmasilor lui Arghezi
pentru a arata ca o carte nu reprezinta doar o bucata de hartie, ci o intreaga
capodopera literara, in care sensurile figurate ale cuvintelor ofera informatii
pretioase, dar intr-un mod subiectiv, perceptandu-se mai greu, dar care merita sa
fie citite si stiute. Tudor Arghezi ne invata sa nu ne uitam patria si stramosii,
lucruri sfinte pentru el chiar si in perioada interbelica, atunci cand el era in
detentie in inchisoarea de la Vacaresti.