GARANTAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

6
GARANTAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE
CONSTRUCŢII

Expresia de „garanţie” evocă ideea foarte generală de protecţie,

apărare, asigurare manifestată din totdeauna de oameni, ceea ce
explică, de altfel, vechimea acestei instituţii juridice.

Dacă garanţia îşi are originea înaintea codului Hamurabi, ea a fost

fixată de dreptul roman, căpătând o reglementare care, fără
modificări esenţiale, a fost preluată de legislaţiile moderne.

Garanţia arhitecţilor şi antreprenorilor era cunoscută de dreptul

roman, fiind indicată într-un text al lui Ulpian.

O constituţie a lui Gratian, Valentinian şi Teodosie, din

anul 385 e.n., stabileşte durata garanţiei arhitecţilor şi
antreprenorilor la cincisprezece ani.

Apariţia unor vicii ascunse la o construcţie după recepţionarea

acesteia şi preluarea de către beneficiar declanşează o procedură
judiciară greoaie şi de durată. Astfel beneficiarul constatând apariţia
defecţiunilor cheamă în judecată pe executant (antreprenor şi
proiectant) cu solicitarea de a remedia deficientele sau de a plăti
contravaloarea lucrărilor de reparaţii, solicitând în acelaşi timp
efectuarea unei expertize tehnice care sa stabilească: existenţa unor
vicii ascunse, cauzele apariţiei şi răspunderea antreprenorului şi/sau
a proiectantului. Aproape sigur nemulţumiţi de rezultatul expertizei
unul dintre aceştia (antreprenor sau proiectant) vor solicita refacerea
expertizei sau efectuarea unei contraexpertize ş.a.m.d. durata unui
astfel de litigiu fiind cuprinsă între 1 şi 3 ani timp în care beneficiarul
va aştepta până când hotărârea judecătorească va rămâne definitivă,

61
Capitolul 6

aceasta după epuizarea tuturor căilor de atac. În aceasta perioadă

exploatarea construcţiei poate fi restrânsă sau chiar abandonată iar
defecţiunile în cele mai multe cazuri se amplifică şi ca urmare, pe
lângă obligarea antreprenorului de remediere a defecţiunilor,
beneficiarul trebuie să deschidă şi o altă acţiune pentru recuperarea
lipsei de folosinţă a construcţiei.

6.1 Prevederi legale actuale privind răspunderea pentru viciile

ascunse ale lucrărilor de construcţii
Prevederile legislaţiei actuale din Romania în această problemă sunt:

1. Conform art.29 din Legea 10/95 privind calitatea în construcţii

“proiectantul, specialistul verificator de proiecte atestat,
fabricanţii şi furnizorii de materiale şi produse pentru
construcţii, executantul, responsabilul tehnic cu execuţia
atestat, dirigintele de specialitate, expertul tehnic atestat
răspund potrivit obligaţiilor ce le revin pentru viciile ascunse
ale construcţiei, ivite într-un interval de 10 ani de la recepţia
lucrării”

2. Conform art.1483 Cod Civil “dacă în curs de 10 ani număraţi

din ziua în care s-a isprăvit clădirea unui edificiu sau facerea
unui alt lucru însemnator, unul ori altul se dărâmă în tot ori în
parte sau ameninţă învederat dărâmarea, din cauza unui viciu
de construcţie sau a pământului, întreprinzătorul şi arhitectul
rămân răspunzători de daune”.

3. Conform pct.12.11 din Ordinului 1014 din 6.06.2001 a MLPAT

privind aprobarea structurii , conţinutului şi modului de utilizare a
Documentaţiei standard pentru elaborarea şi prezentarea ofertei
pentru achiziţia publică de lucrări – Secţiunea V, Contract de
execuţie de lucrări - “executantul răspunde potrivit obligaţiilor

62
 GARANTAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

care îi revin, pentru viciile ascunse ale construcţiei, ivite într-

un interval de …… / (se precizează numărul de ani) / de la
recepţia lucrării …”

OBSERVAŢIE: În concluzie, din prevederile legislative prezentate

mai sus, rezultă că:
a. Executantul (antreprenor, proiectant etc.) răspunde pentru viciile
ascunse.
b. Cu toate că prin Ordinul 1014/2001 legiuitorul lasă la latitudinea
părţilor contractante stabilirea perioadei de răspundere pentru
viciile ascunse, totuşi în cazul unui litigiu perioada legală (10 ani)
va fi cea luată în considerare.

6.2 Executantul răspunde sau garantează pentru calitatea

lucrărilor?
Deosebirea dintre obligaţia de garanţie şi răspundere este aceea cu
privire la “sarcina probei” şi anume, în cazul răspunderii, beneficiarul
trebuie să dovedească viciile ascunse, în timp ce obligaţia de
garanţie dispensează beneficiarul de “sarcina probei” cu privire la
culpa executantului.

În timp ce răspunderea este bazată pe ideea de culpă, obligaţia de

garanţie oferă beneficiarului o protecţie juridică absoluta pe baza
angajamentului luat (contractul). Altfel spus, obligaţia de garanţie se
întemeiază pe contract care are la bază voinţa părţilor iar
răspunderea se întemeiază pe lege şi se naşte din neexecutarea
contractului.

Mai clar, dacă în prevederile legale s-ar înlocui răspunderea pentru

vicii ascunse cu garanţia pentru vicii ascunse situaţia prezentată în
introducere nu ar exista iar antreprenorul, imediat după notificarea
beneficiarului cu privire la apariţia viciilor ascunse, ar fi obligat să
treacă la remedierea urgenta a acestora sau la plata contravalorii

63
Capitolul 6

lucrărilor de remediere pentru a nu fi culpabilizat eventual şi pentru

perioada de lipsă de folosinţă.

6.3 Practica internaţională

i. În legislaţia franceza “garancie decennale” conf. Art.1792 din Codul
Civil implică responsabilitatea executantului timp de 10 ani pentru vicii
ascunse, exact ca şi art.1726 din Codul Civil din Quebec.

ii. Legislaţia americană prevede pentru viciile ascunse “guarantee 10-

year period” conform art. 337.1 şi 337.15 din Codul de Procedură
Civilă al Californiei.

Se observă ca executantul este obligat sa garanteze calitatea

lucrărilor executate, iar termenul de garanţie pentru vicii ascunse este
de 10 ani.

6.4 Situaţia beneficiarului în raport cu răspunderea

executantului
Construcţiile, fără discuţie, intră în categoria bunurilor de folosinţă
îndelungată a căror calitate este protejată prin obligaţia de garanţie
stabilită în raport cu durata de utilizare conf. HG nr. 394/95.

În cazul construcţiilor durata normată de exploatare fiind cuprinsă

între 50 şi 100 de ani (de câteva ori mai mare decât durata de
utilizare a bunurilor de folosinţă îndelungată) este firesc ca şi garanţia
pentru vicii ascunse să se întindă pe o durată de 10 ani.

În situaţia actuală, beneficiarul unei construcţii este vădit defavorizat

prin termenul de garanţie, de exemplu, faţă de beneficiarul unui
autoturism care are un termen de garanţie de 3 ani.

64
 GARANTAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR DE CONSTRUCŢII

6.5 Avantajele garanţiei

Legislaţiile moderne prevăd o gamă deosebit de cuprinzătoare de
garanţii pornind de la “garantarea proprietăţii cetăţenilor” până la
“garantarea împrumuturilor internaţionale” de către stat. Astfel
obligaţia garanţiei decenale pentru vicii ascunse ale lucrărilor de
construcţii trebuie să constituie şi ea un principiu de bază al legislaţiei
pentru construcţii.

Introducerea şi aplicarea sistemului calităţii în construcţii nu poate

asigura un salt calitativ în acest domeniu atâta timp cât executanţii nu
garantează faţă de beneficiari acest lucru. Trebuie înţeles ca pentru
calitate se garantează, nu numai se răspunde.

Ce avantaje poate oferi garanţia decenala pentru beneficiar?

- În cazul apariţiei unor defecţiuni datorate viciilor ascunse
beneficiarul nu mai trebuie să dovedească o culpă în sarcina
executantului, simpla existenţă obiectivă a defecţiunii făcând să
se prezume aceasta culpă.
- Lipsa litigiului dintre beneficiar şi executant.
- Remedierea defecţiunilor întră în sarcina executantului şi se
poate face imediat după constatarea apariţiei şi notificarea
executantului.

Ce avantaje oferă garanţia decenală executantului?

- Mărirea termenului de garanţie înseamnă creşterea calităţii
lucrărilor şi implicit creşterea preţului.
- Eliminarea riscului de plată a lipsei de folosinţă a construcţiei pe
durata litigiului, datorită faptului că în cazul garanţiei executantul
poate trece imediat la remedierea defecţiunilor.

Introducerea în legislaţia noastră a obligaţiei de garanţie

decenală în locul răspunderii pentru viciile ascunse la lucrările

65
Capitolul 6

de construcţii constituie elementul esenţial care va atrage după

sine, în mod implicit, următoarele:
- aplicarea reală şi efectivă a sistemului calităţii în construcţii;
- încheierea de către beneficiar a unei asigurări pentru daune
datorate execuţiei;
- încheierea de către executant a unei asigurări de răspundere
civilă (pentru fiecare obiectiv în execuţie) şi facultativ de
răspundere profesională;
- recurgerea la serviciile societăţilor de consultanţă în construcţii
sau a “inginerilor legişti” atât de către beneficiar, cât şi de către
executant.

66