Zece feluri in care ne intelegem gresit copiii

Am fost invatati de societatea in care traim ca suntem buni, demn de lauda, demn
i de iubire si meritam doar daca ne purtam frumos, papam tot la masa, aratam imp
ecabil, zambim exemplar si ne ascundem cu maiestrie adevaratele sentimente, pana
ajungem sa nu mai avem habar ce simtim de fapt.
Un copil este considerat bun si cuminte daca tace cand i se spune sa taca, daca
mananca cand i se spune sa manance, si mai ales tot din farfuria pe care i-au um
plut-o parintii, daca doarme cand e trimis la culcare, daca da sarumana tuturor
babelor de la bloc si daca e fericit cand vine matusa de la Urlati si il ciupest
e zdravan de obraz, dupa care ii lasa un sarut plin de saliva pe fata, de drag,
nu de alta. Copilul e obraznic daca protesteaza, daca topaie, daca tipa, daca nu
sta locului la masa, daca plange, daca nu zice cuvintele magice, daca nu ii e f
oame, daca nu ii e somn, daca se trezeste prea devreme, daca doarme prea mult, d
aca nu vrea sa o pupe pe matusa de la Urlati bagata toata in aerul lui de respir
at, daca plange cand pleaca mami la servici, daca se murdareste, daca varsa lapt
ele, daca vorbeste mai stricat decat Gigel de la etajul 3, daca nu ia 10 pe lini
e la scoala, pe scurt, daca face altceva decat considera parintii si societatea
ca trebuie sa fie si sa dea un copil catre parinti si societate.
Sunt atatea de povestit despre asteptarile pe care le avem de la copiii nostri,
si cum asteptarile astea fac o povara grea pe umerii copiilor, care ar face oric
e sa ne multumeasca si sa ne simta iubirea. Orice, pana la a se nega pe ei insis
i, pana la a se pierde pe ei insisi, devenind conformi cu sablonul in care ii ob
ligam, de cele mai multe ori inconstient, sa se incadreze.
Si "sablonul" asta incepe cu niste greseli de parenting, pe care le facem toti,
fara sa ne dam seama, plecate din intelegerea gresita a copiilor nostri. Am gasi
t pe minunatul site www.naturalchild.org un articol intitulat Zece feluri in car
e ne intelegem gresit copiii, l-am tradus si l-am postat mai jos.
1. Le cerem copiilor sa faca lucruri pentru care inca nu sunt pregatiti.
Ii cerem unui bebelus sa faca liniste. Ii cerem unui copil de 2 ani sa stea locu
lui. Ii cerem unuia de 4 ani sa isi faca curat in camera. In fiecare din situati
ile astea, nu suntem realisti. Ne pregatim singuri pentru dezamagire si ne prega
tim copiii pentru ratari repetate in incercarea lor de a ne face pe plac. Cu toa
te astea, multi parinti le cer micilor lor copii sa faca lucruri care sunt greu
de facut chiar si pentru un copil mai mare. Pe scurt, le cerem copiilor nostri s
a inceteze sa se mai poarte conform varstei pe care o au.
2. Ne infuriem cand copilul nu reuseste sa ne indeplineasca noua nevoile.
Un copil poate face doar ceea ce poate face. Daca copilul nu poate face ceva din
ceea ce ii cerem, este nedrept si nerealist sa ne asteptam sau sa cerem mai mul
t, si furia nu face decat sa inrautateasca lucrurile. Un copil de 2 ani se poate
purta numai ca un copil de 2 ani, unul de 5 nu poate fi ca unul de 10 si unul d
e 10 nu se poate purta ca un adult. Nu ajuta la nimic sa ne asteptam la mai mult
si nici nu e conform cu realitatea. Exista limite la ceea ce copilul poate face
, si daca noi nu acceptam acele limite, tot ce rezulta e doar frustrare, de ambe
le parti.
3. Nu avem incredere in motivele copilului.?
Daca copilul nu face ce ii spunem, presupunem imediat ca este neascultator sau o
braznic, in loc sa privim mai atent situatia, din punctul de vedere ale copilulu
i, asa incat sa putem intelege cu adevarat ce se petrece. In realitate, un copil
neascultator sau obraznic poate fi de fapt bolnav, obosit, flamand, poate il doare
ceva, poate raspunde la o rana emotionala sau fizica sau poate se lupta cu o cau
za ascunsa, gen alergia la un tip de mancare. Cu toate astea, parem ca ignoram t
oate posibilitatile astea si alegem sa gandim cel mai rau posibil despre personal
itatea copilului nostru.
4. Nu le dam voie copiilor sa fie copii?.
Cumva uitam cum era cand am fost noi insine copii, si ne asteptam de la copil sa
se poarte ca un adult, in loc sa se poarte conform varstei sale. Un copil sanat
os ESTE neastamparat, zvapaiat, galagios, expresiv emotional si este capabil sa
se concentreze putin timp asupra unui singur lucru. Toate aceste probleme nu sunt
deloc probleme, ci sunt calitatile unui copil perfect normal. Mai degraba, socie
tatea in care traim si asteptarile societatii asupra unui comportament perfect s
unt anormale.
5. Intelegem pe dos. ?Ne asteptam, si pretindem, ca un copil sa raspunda el nevo
ilor noastre sa fie liniste, sa dormim fara intreruperi, sa ne fie ascultate dor
intele si asa mai departe. In loc sa acceptam faptul ca rolul de parinte inseamn
a ca NOI trebuie sa raspundem nevoilor copilului, ii cerem copilului se le indep
lineasca el pe ale noastre. Putem ajunge atat de focusati asupra propriilor noas
tre nevoi neimplinite si frustrari, incat uitam de copilu nostru, de faptul ca e
doar un copil si ca are propriile sale nevoi.
6. Acuzam si criticam atunci cand copilul face o greseala?.
Copiii au prea putina experienta in viata, si e inevitabil sa faca greseli. Gresel
ile sunt o parte naturala a invatarii, la orice varsta. In loc sa ne intelegem s
i sa ne ajutam copilul, noi il certam, de parca ar trebui sa inteleaga si sa fac
a totul perfect de la prima incercare. A gresi e omeneste. A gresi ca si copil e
omeneste si inevital. Cu toate astea, reactionam la fiecare greseala, incalcare
a unei reguli sau obraznicie cu surpriza si dezamagire. Copilul va face greseli s
i intelegem asta deci hai sa nu ne mai purtam ca si cum copilului ar trebui sa i
i iasa totul perfect de fiecare data, tot timpul.
7. Uitam cat de adanc critica si cearta ranesc un copil.
Multi parinti inteleg ca a pedepsi fizic un copil este un lucru rau si care rane
ste. Cu toate astea, multi uitam cat de dureroase sunt cuvintele manioase, insul
tele, invinuirile, certurile, acuzele pentru un copil care va intelege ca este n
umai si numai vina lui.
8. Uitam cat de vindecatoare este iubirea.
?Cadem in cercul vicios al certatului copilului pentru ca e obraznic, in loc sa
ne oprim si sa ii oferim iubire, incurajare, incredere in sine si siguranta, pri
n imbratisari si cuvinte blande si pline de iubire.
9. Uitam ca propriul nostru comportament este cea mai puternica lectie pe care i
-o putem arata copilului.
Cu adevarat, nu ceea ce zicem, ci ceea ce facem este ceea ce copilul pune la sufle
t. Un parinte care isi loveste copilul pentru ca copilul a lovit, spunandu-i in
acelasi timp ca a lovi e gresit, il invata de fapt ca a lovi e corect, cel putin
pentru cei care au puterea. Parintele care raspunde oricarei probleme cu soluti
i de pace este cel care isi invata copilul sa fie un adult pasnic. Asa numitele
probleme sunt cele mai bune oportunitati pentru a preda adevaratele valori, pent
ru ca cel mai bine copii I invata din situatii reale din viata de zi cu zi.
10. Vedem doar comportamentul, nu iubirea si bunele intentii din copil.?
Cand comportamentul copilului ne dezamageste, ar trebui, mai mult decat orice, s
a vedem in copil tot ce e mai bun. Ar trebui sa credem intotdeauna ca, copilul a
re cele mai bune intentii si ca se poarta cat de bine poate, avand in vedere toa
te circumstantele (evidente sau necunoscute noua), impreuna cu nivelul lui de ex
perienta in viata. Daca credem intotdeauna tot ce e mai bun despre copilul nostr
u, el va fi liber sa FACA tot ce e mai bine. Daca oferim doar iubire, iubirea es
te tot ceea ce vom primi.