Accentul din limba romna st n mod frecvent pe una dintre ultimele dou silabe ale cuvntului.

De obicei,
cuvintele terminate n consoan sunt accentuate pe ultima silab (felinr), iar cuvintele terminate n vocal
sunt accentuate pe silaba penultim (femie). Atunci cnd ultimul sunet al cuvntului este a (cu excep ia
cazurilor n care a este articol, ca n casa), accentul cade pe ultima silab (musac, tremur).
Cuvintele accentuate pe silaba antepenultim sunt mai pu in frecvente, iar cele accentuate pe cea de-a patra
silab ncepnd de la final sunt extrem de rarefrfeni , grgri , ggori , lpovi , lbeni , prpeli ,
rzmeri , lbovi , vveri .
!ufixele limbii romne sunt, n ma"oritatea cazurilor, accentuate# doar un numr mic de sufixe sunt
neaccentuate. Cteva sufixe pot i accentuate i neaccentuate -ete fomete ! scumpte), -
itec"nep te ! ni te), -i copil ! bvoli ) .
$n sufix n limba romna alctuit dintr-un numr mai mare de silabe este de cele mai multe ori accentuat, n
compara ie cu un sufix alctuit dintr-un numr mai mic de silabe. Astfe, sufixele formate din trei silabe sunt
totdeauna accentuate.
Atunci cnd exist forme duble de accentuare, limba literar prefer, n %eneral, forma n care accentul este
mai apropiat de finalul cuvntului. Astfel se va accentua bolnv, caractr, #umnica, #u mn, fenomn,
ianurie, loznc, regizr, sectr, ervt (nublnav, carcter, #minica, # man etc.)
$ot !e va accentua ns n limba romnaclgri , #ctori (nu clugr , #octor ).
&n morfolo%ia limbii romane, accentul are uneori rolul de a diferen ia formele %ramaticale cnt % c"nt. 'a
prezentul indicativ, con"u%area a (((-a difer de con"u%area a ((-a prin modul de accentuaremrgem %
tcm. De aceea trebuie evitat accentuarea %re it, care duce la confuzia dintre cele dou con"u%ri# deci se
va rosti bte i, #ce i, fce i, merg i, preve# i, tc i (nu bt i, #uc i, fc i etc.).
&n aceste cazuri trebuie considerat ca norm urmtoarea re%ul la persoanele ( i a ((-a plural ale
indicativului i con"unctivului prezent, precum i la persoana a ((-a plural a imperativului, la con"u%area a ((-
a accentul st pe sufixul con"u%rii (-e-), iar la con"u%area a (((-a pe tem.
)orfolo%ia numelui nu pune, n %eneral, probleme din punctul de vedere al accenturii, deoarece accentul
rmne, la ma"oritatea cuvintelor, invariabil n cursul flexiunii (farmace, farmacei, farmacilor).
&n scris, accentul cuvintelor nu se noteaz, de re%ul. *otarea accentului, sub forma accentului ascu it (+),
este permis n situa iile n care se simte nevoia de evitare a confuziei ntre cuvinte, forme sau variante
omo%rafe ca mo#le % m#ele, &ncie % &ncui, ntim % intm.