1

Drept Procesual Civil

Curs 3 (20.02.13)

REGIMUL PROBELOR IN PROCESUL CIVIL

1. Sediul materiei

Art.26 NCPC (1) Legea care guverneaza conditiile de admisibilitate si puterea doveditoare
a probelor preconstituite si a prezumtiilor legale este cea in vigoare la data producerii ori, dupa caz, a
savarsirii faptelor juridice care fac obiectul probatiunii. (2) Administrarea probelor se face potrivit
legii in vigoare la data administrarii lor.
Sediul materiei ar fi NCPC dar art.26 vizeaza o problema de drept inter-temporal care
clarifica conflictul dintre NCPC si legi ce vor surveni lui;
In ceea ce priveste conflictul dintre NCPC si CPC, el este lamurit de legea de punere in
aplicare - procesele incepute anterior sunt guvernate exclusiv de legea veche - prin
urmare, in ceea ce priveste procesele deja incepute, vom aplica CPC vechi.

Sediul materiei:
a) Codul Cuza - admisibilitatea + puterea doveditoare a probelor
b) CPC administrarea probelor
c) Noul cod civil
d) Legislatie speciala

2. Natura normelor care reglementeaza probele

De regula, probele sunt reglementate sub aspectul admisibilitatii si puterii doveditoare prin
norme dispozitive. Conventiile asupra probelor, prin care partile inteleg sa administreze o proba pe
care legea o considera inadmisibila sunt, in principiu, valabile.
Norme de ordine publica: la judecarea cererii de recuzare nu se poate utiliza interogatoriul,
prezumtii absolute (ex: prezumtia puterii de lucru judecat din VCC).
In ceea ce priveste regulile privind administrarea probelor derogarea prin conventia
partilor este exceptionala; exceptie: administrarea probelor de catre avocati (derogare prevazuta in
mod expres), numirea expertului.
Indiferent ce ar conveni partile, ramane totusi rolul activ al judecatorului (art.129 CPC),
acesta putand sa administreze probe din oficiu. Daca judecatorul nu va administra dovezi din oficiu
art.129 alin.5 CPC partile nu pot critica aceasta inactiune in caile de atac.

3. Subiectul, obiectul si sarcina probei

a) Subiectul = judecatorul, intrucat acesta trebuie lamurit cu privire la faptele sau actele ce
fac obiectul lor;
b) Obiectul = actele/faptele ce trebuie dovedite; ca regula, faptele pot fi pozitive/negative
dar cele negative nu se pot dovedi decat prin cele pozitive contrare iar faptele negative
nedeterminante nu sunt admise ca probe.
In general, legea nu poate fi obiect al probei intrucat se prezuma ca judecatorul cunoaste
legea, deci nu avem de ce o proba. Daca e vorba de o lege straina, aceasta poate face obiectul
probei.
In cazul uzantelor sau practicilor intre profesionisti - pot fi dovedite prin certificate ale
asociatiilor acestora, regulamente, etc.
Nu pot face obiectul probei faptele notorii, insa judecatorul nu ar putea sa-si intemeieze
hotararea pe fapte care sunt cunoscute lui dar nu sunt notorii.
2

Nu pot face obiectul probei faptele necontestate de parti; cu toate acestea, atunci cand
judecatorul are suspiciuni ca partile ar dori sa fraudeze un text de lege, va putea sa administreze
probe inclusiv cu privire la aceste fapte.
c) Sarcina probei ca regula, revine celui care reclama un fapt/act; de cele mai multe ori, R,
dar daca P invoca o exceptie, lui ii va reveni sarcina probei.
Exceptii existenta unei prezumtii legale; exemple:
- regimul bunurilor comune = derogare partiala, intrucat R e absolvit doar de dovada
caracterului comun;
- art.420 NCC contestarea recunoasterii de filiatie; cel care s-a declarat tata e cel care va
trebui sa faca dovada ca el este tatal copilului;
- in materia litigiilor de munca sarcina probei revine angajatorului.

4. Reguli comune in ceea ce priveste admisibilitatea, incuviintarea si administrarea probelor

Conditii de admisibilitate:
a) Proba sa fie legala;
b) Proba sa fie verosimila, credibila, sa tinda la dovedirea unor fapte demne de crezut;
c) Proba sa fie pertinenta adica sa aiba legatura cu pricina;
d) Proba sa fie concludenta adica sa contina aptitudinea de a dovedi faptele puse in discutie
Probele neconcludente dar pertinente totusi, pot fi incuviintate numai in cazul in care exista
o primejdie ca ele ar putea sa se piarda in viitor.

Propunerea probelor:
a) R - prin cererea de chemare in judecata (art.112 pct.5 CPC) + la prima zi de infatisare poate
propune noi dovezi (art.132 CPC) dar vizeaza exclusiv ipoteza in care el a indicat deja probe
dar, dupa intampinare, considera ca acestea sunt insuficiente;
b) P numai prin intampinare/la prima zi de infatisare, daca intampinarea nu este obligatorie +
art.118 CPC (In cazul in care paratul nu este reprezentat sau asistat de avocat, presedintele
ii va pune in vedere, la prima zi de infatisare, sa arate exceptiile, dovezile si toate mijloacele
sale de aparare despre care se va face vorbire in incheierea de sedinta).
Daca partile nu au invocat in aceste termene, ele sunt decazute din dreptul de a mai solicita
probe si, daca o parte este decazuta din acest drept, art.171 CPC prevede ca va putea totusi sa se
apere discutand in fapt si in drept temeinicia sustinerii si a dovezilor partii potrivnice.

Desi se fixeaza limite destul de exacte, art.138 CPC permite in mod cu totul exceptional sa se
solicite probe si peste termenele legale:
a) Cand nevoia dovezii ar reiesi din dezbateri si partea nu o putea prevedea;
b) Cand administrarea dovezii nu pricinuieste amanarea judecatii (ex: proba cu inscrisuri,
audierea unui martor prezent in sala);
c) Cand dovada nu a fost ceruta in conditiile legii, din cauza nestiintei sau lipsei de pregatire a
partii, care nu a fost asistata sau reprezentata de avocat.
Daca proba este ceruta in aceste conditii extraordinare, mai putin in cazul de la art.138 (1)
pct.3, partea adversa are dreptul la contraproba exclusiv pe acelasi aspect.
Ca regula, proba si contraproba vor fi solicitate in aceeasi sedinta; daca partea adversa nu
este prezenta amanare; in caz de impiedicare justificata la prima zi de infatisare ce a urmat
sedintei in care s-a admis proba.

Actul prin care se incuviinteaza proba incheiere, care mentioneaza atat probele
incuviintate pentru fiecare parte, precum si faptele ce urmeaza a fi dovedite. Incheierea se
motiveaza si, din punctul de vedere al naturii, aceasta este preparatorie (in ceea ce priveste
utilitatea, in schimb in ceea ce priveste legalitatea, are caracter interlocutoriu), in sensul ca instanta
3

va putea reveni asupra probelor, motivat, daca acestea au devenit inutile in functie de administrarea
probelor sau in functie de evolutia dosarului.

Locul administrarii instanta la care se judeca procesul (principiul nemijlocirii probelor);
totusi, sunt probe care prin natura lor presupun deplasarea instantei (prevazute in mod expres):
a) cercetarea la fata locului,
b) ipoteza comisiei rogatorii,
c) asigurarea de dovezi cand proba se administreaza inainte de inceperea procesului,
d) cazul instantei declarate necompetente probele raman castigate cauzei
e) perimarea daca o cerere se perima, o noua cerere poate fi introdusa si se pot utiliza
dovezile administrate in prima cauza


5. Asigurarea dovezilor (art.235 241 CPC)

Aceasta procedura permite ca anumite probe sa fie administrate chiar si inainte de
declansarea unui litigiu sau dupa declansarea unui litigiu dar inainte ca acesta sa ajunga in faza
administrarii probelor, atunci cand exista o primejdie ca ele sa dispara sau ca ele sa fie greu de
administrat in viitor.
Ipoteze: plecarea in strainatate a unui martor, boala grava, ipoteza bunurilor a caror conditie
e pe cale sa se schimbe odata cu trecerea timpului (constructorul paraseste santierul lasand lucrarile
intr-o anumita stare), etc.

a) Cerere de asigurare de dovezi pe cale principala inainte de declansarea unui proces
b) Cerere de asigurare de dovezi pe cale incidentala proces deja declansat
Distinctia e importanta in ceea ce priveste competenta: in cazul cererii principale,
competenta materiala apartine judecatoriei iar cea teritoriala judecatoriei din circumscriptia careia
sa afla proba; in cazul cererii incidentale competenta apartine instantei investite cu solutionarea
cererii principale.

Conditiile de admisibilitate:
a) Trebuie sa se dovedeasca primejdia de intarziere proba ar urma sa dispara in viitor sau
sa devina greu de administrat;
b) Trebuie sa se dovedeasca urgenta ca disparitia ar putea avea loc pana la
administrarea probelor in instanta; aceasta conditie poate fi suprimata daca partile
convin.

Procedura de judecata: ca regula, are loc cu citarea partilor, in camera de consiliu; in mod
exceptional, daca judecatorul apreciaza ca urgenta este una maxima iar primejdia de intarziere este
mai mare decat in mod obisnuit, atunci se poate judeca chiar si fara citarea partilor.
Intampinarea nu este obligatorie.
Instanta se va pronunta printr-o incheiere, executorie de indata, supusa cailor de atac diferit:
a) Cerere principala => recurs cu 5 zile de comunicare sau de la pronuntare
b) Cerere incidentala => odata cu fondul
Proba astfel administrata va fi judecata odata cu procesul de fond.

6. Constatarea unor situatii de fapt

Se face de catre executorul judecatoresc. Astfel, o persoana care sustine ca exista o maxima
urgenta in a se constata o stare de fapt ce ar putea sa se schimba sau sa inceteze in viitor, pana la
4

administrarea probatoriului, va putea solicita judecatoriei, in circumscriptia careia urmeaza sa se
faca constatarea, sa delege un executor judecatoresc, care sa constate respectiva situatie de fapt.
Instanta se va pronunta printr-o incheiere executorie, procedura fiind fara citarea partilor, in
camera de consiliu. In ceea ce priveste caile de atac, legea nu prevede nimic dar practica majoritara
este in sensul ca incheierea este inatacabila.
In caz de urgenta, deplasarea executorului se poate face chiar si in zilele libere legale sau de
sarbatoare.
Diferenta fata de asigurarea dovezilor: nu vorbim de o proba intrucat executorul nu va
aprecia asupra probei ci doar o va constata.

7. Proba cu inscrisuri (art.172-176 CPC)

a) Inscrisuri autentice inscrisuri notariale, inscrisurile autentice fiind facute de un
functionar care are dreptul, potrivit legii, sa redacteze acel inscris
Art.79 din Legea 36/1995 inscrisurile pentru care legea prevede forma autentica ad
validitatem sunt in mod obligatoriu redactate numai de notarii publici.

Avantaje (valabile atat atunci cand inscrisul este necesar ad validitatem, cat si ad
probationem):
- Data mentionata face dovada pana la inscrierea in fals atat pentru parti cat si pentru terte
persoane;
- Se bucura de o prezumtie de legalitate - cel caruia i se opune va trebui sa dovedeasca
contrariul;
- In ceea ce priveste constatarile personale facute de cel care a efectuat actul, inscrisul
autentic face dovada pana la inscrierea in fals (exprimarea consimtamantului in sensul de
exteriorizare, prezenta si identitatea partilor in fata agentului instrumentator) => ea nu se
aplica si in privinta existentei consimtamantului. In ceea ce priveste declaratiile pe care
partile le fac in act, inscrisul face dovada pana la proba contrara;
- Pentru actele autentificate de notarul public care constata creante certe, lichide si ajunse la
scadenta, acestea constituie titluri executorii => acele sume de bani sau alte creante vor
putea fi executate fara a mai fi necesar un proces

Intr-o modificare recenta s-a prevazut ca actele autentice notariale se intocmesc intr-un
singur exemplar care se pastreaza la notar iar partile primesc numai un duplicat, care are insa
aceeasi putere doveditoare ca si originalul.

a) Inscrisuri sub semnatura privata = orice inscris ce poarta semnatura partii/partilor

Conditii speciale (doar in materii aparte):
- Art.1179 VCC conditia multiplului exemplar
Se aplica inscrisurilor care constata contracte sinalagmatice si solicita ca, pe langa
semnatura, inscrisurile sa fie redactate in atatea exemplare cate parti sunt + sa mentioneze si
numarul total al exemplarelor.
In lipsa lor, inscrisul va fi nul ca mijloc probator dar nu se afecteaza operatiunea juridica care
va putea fi dovedita prin alte mijloace de proba + inscrisul va putea fi considerat inceput de dovada
scrisa.

In doctrina s-au conturat mai multe opinii - aceasta regula nu s-ar aplica atunci cand:
i) inscrisul este facut intr-un singur exemplar si dat in pastrarea unei terte persoane;
ii) atunci cand constata o obligatie care a fost retinuta intr-o hotarare judecatoreasca;
iii) cand vorbim de un raport intre profesionisti;
5

Nu s-ar putea opune neindeplinea obligatiei de catre partea care a executat, chiar si in parte,
obligatiile mentionate in respectivul inscris (mentiune prevazuta expres in lege).

- Art.1180 VCC bun si aprobat
Este aplicabila numai in cazul inscrisurilor care constata obligatii unilaterale; acestea trebuie
sa vizeze plata unei sume de bani sau bunuri nedeterminate. Prin urmare nu se aplica in cazul
obligatiilor de a face/a nu face sau de a da bunuri individual determinate.
Aceasta conditie este una alternativa; ea cere ca, pe langa semnatura, inscrisul sa fie
redactat in intregime de cel care se obliga, daca este un inscris olograf, sau, daca nu este olograf,
atunci inainte de semnatura sa se treaca de catre cel care se obliga, tot in mod olograf, mentiunea
bun si aprobat pentru suma de ... , inscris in cifre si in litere.
Aceasta conditie nu este solicitata nici in cazul in care ar fi dispuse chitante liberatorii.

Neindeplinirea conditiei duce la ineficacitatea inscrisului ca mijloc probator dar nu este
afectata operatiune juridica care va putea fi dovedita prin alte mijloace proba + inscrisul va putea fi
considerat inceput de dovada scrisa.

In ceea ce priveste puterea doveditoare a inscrisului sub semnatura privata, teoretic, el are
aceeasi putere intre parti dar nu se bucura de prezumtia de legalitate astfel incat, daca exista un
astfel de inscris si este impus partii care se pretinde ca l-a semnat, aceasta poate fie sa-l recunoasca
si atunci inscrisul va avea o putere identica ca cea a unui inscris autentic, fie sa nu-l recunoasca si
atunci acesta nu va mai putea fi utilizat decat daca, in urma unei verificari pe baza de expertiza, ar
rezulta ca semnatura apartine P. Daca P nu este cel care a semnat ar putea sustine ca nu cunoaste
scrisul/semnatura => se trece in etapa verificarii de scripte.

Fata de terti, data inscrisului sub semnatura privata nu produce efecte decat daca a obtinut
data certa; aceasta poate fi dobandita:
i) la notar, prin prezentarea inscrisului,
ii) prin trecerea intr-un registru anume stabilit de lege,
iii) prin moartea uneia dintre partile semnatare, la data mortii (NU si prin taierea
mainilor, textul fiind de stricta interpretare),
iv) prin mentionarea inscrisului chiar si numai prin simpla mentiune, nu prin
transcrierea lui, in registre publice
Si NCPC contine prevederi exprese cu privire la data certa.

Administrarea probei prin inscrisuri
Inscrisul se depune, de regula, odata cu cererea de chemare in judecata sau odata cu
intampinarea. Nu se depun in original ci in copie certificata (= fotocopie pe care partea sau
reprezentantul o semneaza + cu mentiunea conform cu originalul); insa, in tot cursul procesului,
partea trebuie sa aiba asupra ei originalul actului intrucat, in orice moment, instanta din oficiu sau la
cererea uneia dintre parti, poate obliga la infatisarea originalului. In realitate, se acorda un termen
pentru infatisarea originalului.
Daca inscrisurile sunt redactate intr-o limba straina, partea este obligata sa ataseze
traducerea, facuta de un traducator autorizat.
Daca inscrisurile sunt solicitate in conditiile speciale ale art.138 pct.2 si 4 CPC, ele vor trebui
depuse cel mai tarziu cu cel putin 5 zile inainte de termenul stabilit pentru judecata, sub sanctiunea
decaderii.

Proceduri incidentale
a) Verificarea de scripte pentru inscrisul sub semnatura privata
6

Este o procedura care apare atunci cand partea careia i se opune un inscris sub semnatura
privata sustine ca nu recunoaste sau ca nu cunoaste scrisul sau semnatura.
Instanta nu poate folosi inscrisul decat daca se procedeaza la verificarea de scripte.
Procedura va fi facuta de instanta de judecata: mai intai va obliga pe cel care se pretinde ca a scris
sau a semnat sa scrie in fata sa, din mai multe unghiuri/pozitii, astfel incat sa fie cat mai relevant. Pe
langa aceasta scriere se mai folosesc scripte de comparatie (= inscrisuri autentice care ar fi semnate
de catre parte, inscrisuri sub semantura privata pe care partea le recunoaste sau inscrisuri depuse de
partea adversa dar necontestate, respectiv partea din inscrisul tagaduit dar care nu este tagaduita si,
binenteles, scrierea facuta in fata instantei).
Daca partea refuza sa se prezinte pentru a semna se considera ca fiind o recunoastere a
inscrisului respectiv (lasata la latitudinea instantei).
Daca instanta nu poate ajunge la o concluzie, se dispune efectuarea unei expertize. In functie
de concluzii, instanta va decide pastrarea sau inlaturarea inscrisului din dosar.

b) Falsul
Se foloseste fie pentru inscrisul sub semnatura privata dar atunci cand partea nu numai ca
nu recunoaste semnatura ci practic ea considera ca a fost falsificata si indica autorul/complicele
falsului, fie in cazul inscrisurilor autentice, in legatura cu acele aspecte care fac dovada pana la
inscrierea in fals (data,locul, identitatea, prezenta sau exteriorizarea consimtamantului).
Procedura incepe printr-o declaratie de inscriere in fals a partii careia i se opune inscrisul.
Daca se defaima ca fals inscrisul, instanta va dispune citarea partilor personal si depunerea
inscrisului in original. La acest termen acordat de instanta, partile se pot prezenta numai personal
sau prin reprezentant cu procura speciala, numai daca dovedesc un motiv serios care justifica
absenta de la proces.

La acest termen acordat in vederea procedurii falsului, avem urmatoarele posibilitati:
a) Partea care a defaimat inscrisul ca fals sa nu se prezinte => procedura a fost delasata;
b) Partea se prezinta si sustine ca intelege sa renunte la procedura;
c) Parte vine si sustine ca vrea sa continue procedura => instanta primeste inscrisul, il
semneaza spre neschimbare si il depune la Casa de Valori a instantei care se afla in grija
grefierului. Se face proces verbal, semnat de catre instanta + parti, ele constatand starea
inscrisului.
Partea care a folosit inscrisul are astfel ultima posibilitate sa sustina ca renunta la utilizarea
acestuia in proces; daca face aceasta, atunci procedura se opreste iar inscrisul va fi inlaturat din
cauza. Daca sustine ca vrea sa il utilizeze in continuare, inscrisul se trimite la organele penale care il
vor analiza (chestiune prejudiciala).

Procesul civil continua in principiu, insa el poate fi suspendat numai daca cel care a defaimat
inscrierea in fals indica autorul sau complicele.
Suspendarea de drept intervine daca a fost pusa in miscare actiunea penala.
In doctrina se mai prevede ca, daca in urma procesului penal, partea nu a fost achitata sau
actiunea penala nu a mai fost pusa in miscare din cauza mortii, prescriptiei, se va putea cerceta falsul
pe cale incidentala, fie in aceeasi cauza, fie in cadrul unei revizuiri pe temeiul art.322 pct.4 CPC.