COMUNICAREA UMANA. COMUNICAREA INTERUMANA.

Notiune de comunicare.
Functii, principii si axiome ale comunicarii.
Modelul general sI nivelurile comunicarii umane.
caracteristicile unui process de comunicare.
Planurile comunicarii.
Comunicarea directa si indirecta.
Factorii care faciliteaza comunicarea.
Barierele in procesul comunicarii si evitarea lor.
Cultura comunicarii.

NOTIUNI GENERALE DESPRE
COMUNICARE
1.1. Notiunea de comunicare
Toate definitiile date comunicarii,
indiferent de scolile de gandire carora le
apartin sau de orientarile in care se inscriu,
au cel putin cateva elemente comune:
comunicarea este procesul de transmitere de
informatii, idei, pareri, opinii, fie de la un
individ la altul, fie de la un grup la altul ; nici
un fel de activitate, nu poate fi conceputa fara
procesul de comunicare.
Inca din antichitate ,comunicarea a fost
perceputa ca element fundamental al
existentei umane. Cuvantul "comunicare"
provine din limba latina; communis inseamna
"a pune de acord", "a fi in legatura cu" sau
"a fi in relatie", desi termenul circula in
vocabularul anticilor cu sensul de "a impartasi
ceva celorlalti"(A. de Peretti, J. A. Legrand, J.
Boniface, 2001 pag. 21).
Conumicarea exista ori de cate ori o
entitate sociala poate afecta o alta si
modifica reactiile acesteia prin transmiterea
unei informatii nu prin actiune directa.
Cuvantul comunicare are un sens foarte larg,
el cuprinde toate procedeele prin care un
spirit poate afecta un alt spirit. Evident,
acesta include nu numai limbajul scris sau
vorbit, ci si muzica, artele vizuale, teatrul,
baletul si, in fapt, toate comportamentele
umane.
Eduard O. Wilson (1975/2003) considera
comunicarea "o actiune din partea unui
organism care schimba modelul de
probabilitate a comportamentului intr-un alt
organism intr-o maniera
adaptativa".(S.Chelcea,2008,35)
Orcice act comunicational implica un
emitator, un receptot, un mesaj, un canal de
comunicare si un efect asociat comunicarii.
Comunicarea verbala se foloseste de
facilitatile limbajului, ca forma de relationare
specific umana iar comunicarea nonverbala se
foloseste de miscari faciale, posturale,
corporale ce sunt comune in lumea umana si
animala.
Jean -Jeacques Rousseau spunea in
lucrarea sa Discurs acupra originii si
fundamentelor inegalitatii dintre
oameni(1754/1958): "Primul limbaj la omului,
limbajul cel mai universal, cel mai energic si
singurul de care a avut nevoie mai inainte de
a fi trebuit sa convinga niste oameni adunati
la un loc este strigatul. Oamenii au inmultit
inlexiunile vocii, adaugand la acestea
gesturile, care, prin natura lor, sunt mai
expresive si al caror sens depinde mai putin
de o determinare anterioara. Ei exprima deci
obiectele vizibile si mobile prin gesturi, iar
cele care impresioneaza auzul le exprima prin
sunete imitative." (S.Chelcea, 2008, 31).
Limbajul uman isi are deci originea in
exprimarea sonora a emotiilor ca forma a
comunicarii nonverbale.
Ronald B. Adler si George Rodman
(1994/1996) au imaginat un tabel care ne
permite sa facem distinctiile dintre
"comunicarea vocala" si "comunicarea
nonvocala", pe de o parte, si "comunicarea
verbala" si "comunicarea nonverbala", pe de
alta parte. (S.Chelcea,2008, 35)

Comunicare
vocala
Comunicare
nonvocala
Comunicare
verbala Limbajul oral Limbajul scris
Comunicare
nonverbala
Tonul vocii,
pauzele in
rostirea
cuvintelor,
caracteristicile
vocale
Gesturile,
miscarile,
prezenta
fizica,expresiile
faciale
Imaginea individului nu este cea pe care
acesta doreste sa o ofere, ci ea va trebui tot
timpul consolidata astfel incat sa fie pozitiva
(P.Anghel,2003,25). Acest lucru depinde de
foarte multi factori cum ar fi : imbracamintea,
aspectul fizic, timbrul vocii, elemente care
adesea nu au nimic de-a face cu
personalitatea reala a persoanei respective.
Comunicarea detine ponderea cea mai
ridicata in cadrul activitatilor pe care le
desfasoara in mod curent un individ. In
fiecare zi suntem judecati de catre cei din
jurul nostru deupa modul cum comunicam
sau dupa modul in care dorim sa ne facem
intelesi.In procesul comunicarii, ne folosim de
limbaj, simbol si semn. Un cuvant poate avea
mai multe intelesuri , la fel cum un gest poate
aveam semnificatii multiple.
1.2. Particularitati ale comunicarii
Comunicarea reprezinta un proces
complex a carui analiza necesita luarea in
considerare a mai multor particularitati,
N.Stanton (1995, 36) distingea uratoarele
particularitati:
- comunicarea are rolul de a-i pune pe
oameni in legatura unii cu ceilalti, in
mediul in care evolueaza;
- in procesul de comunicare, prin
continutul mesajului se urmareste
transmiterea anumitor semnificatii si
realizarea anumitor scopuri;
- orice proces de comunicare are tripla
dimensiune: comunicarea exteriorizata
(actiunile verbale si nonverbale
observatiile de catre interlocutori),
metacomunicarea (ceea ce se intelege
dincolo de cuvinte) si intracomunicarea
(comunicarea realizata de fiecare individ
in forul sau interior, la nivelul sinelui);
- orice proces de comunicare se
desfasoara intr-un context si anume
intr-un anumit spatiu de afaceri, social,
cultural, fizic sau temporal ;
- procesul de comunicare are un
caracter dinamic deoarece comunicarea
o data ce a fost initiata, are o anumita
evolutie, se schimba si schimba si
persoanele implicate in proces;
- procesul de comunicare are un
caracter ireversibil, in sensul ca o data
transmis mesajul, el nu mai poate fi
oprit.
1.3. Canale de comunicare
Fiecare proces de comunicare are o
structura specifica reprezentata de un anumit
tip de relatie dezvoltata de trinomul emitator-
mesaj-receptor.Emitatorul transmite mesajul
intr-un anumit cod receptorului (in cazul
comunicarii verbale, codul este reprezentat de
limbajul oral iar in cazul comunicarii
nonverbale, codul este reprezentat de
limbajul corpului, mimica, gesturi,
postura).Dupa emiterea mesajului, receptorul
decodeaza mesajul trimis. Codul trebuie sa fie
comun celor doi parteneri implicati in procesul
de comunicare. Mesajul sa fie perceput in
ideea in care a fost transmis.
Uneori, cand mesajele trec prin mai multe
nivele structurale ale organizatiei au tendinta
de a se pierde. De exemplu, E.Scannell a
stabilit o tabela care arata in termeni
numerici cat din mesajul original se pastreaza
pe masura ce traverseaza
ierarhia organizationala :
100% Managementul de top;
66% Vice-presedintii;
56% Supervizori generali;
40% Directori de regie;
30% Supraveghetori;
20% Muncitori in productie.
Cel care face comunicare trebuie sa
anticipeze cum va interpreta mesajul
persoana sau persoanele care il primesc si sa-
l structureze astfel incat sa fie receptionat in
forma in care a fost transmis. Daca o buna
receptie tine de eliminarea acelor "zgomote"
care intervin pe traseul dintre emitent si
receptor si care tin de canalele de transmisie,
buna intelegere a acestuia tine de codarea de
catre emitent si, respectiv, decodarea de
catre receptor a mesajului (S. Prutianu,
1998).
In decursul timpului, numarul si varietatea
canalelor de comunicare este foarte mare.
Canalele traditionale incep sa-si piarda din
importanta, locul lor fiind luat de canale
moderne si eficiente. Realizarea unui sistem
eficient de comunicare presupune o analiza
foarte atenta din partea specialistilor a tuturor
criteriilor, avantajelor si dezavantajelor
fiecarei modalitati de comunicare precum si a
tuturor tipurilor de mesaje care pot fi trimise.
Urmare unor astfel de analize realizate in
cadrul mai multor companii s-au desprins
cateva conditii considerate esentiale in
realizarea unui sistem de comunicare
eficient :
1. informatia trebuie transmisa cu o
viteza care sa o mentina de actualitate;
2. informatia trebuie sa fie accesibila
3. trebuie avut in vedere costul
transmiterii informatiilor
4. informatia trebuie sa fie clara si sa fie
primita in bune conditii.
Plecand de la conditiile prezentate mai
sus, distingem o multitudine de modalitati de
transmitere a unui mesaj folosind un anumit
canal de transmitere.
Oral Scris
Nonverbal
Discursuri Scrisori
Atingeri
Radio Rapoarte
Mimica
Telefon Ziare
Zambetul
Intalniri de
grup Aviziere
Privirea
Televiziune Telexuri
Apropriere fizica
Filme Faxuri
Postura/pozitia
Videoconferinte Posta electronica
2.3. Principiile comunicarii
Unele din cele mai recente principii ale comunicarii au fost
formulate de
reprezentantii Scolii de la Palo Alto, care au tinut sa le
confere o aura de
rigurozitate numindu-le axiome ale comunicarii:
Comunicarea este inevitabila.
Comunicarea se dezvolta n planul continutului si cel al
relatiei.
Comunicarea este un proces continuu si nu poate fi
abordat n termeni de
cauza-efect sau stimulreactie.
Comunicarea are la baza vehicularea unei informatii de
tip digital si analogic.
Comunicarea este un proces ireversibil.
Comunicarea presupune raporturi de putere ntre
participanti.
Comunicarea implica necesitatea acomodarii si ajustarii
comportamentelor.

2.5. Nivelurile comunicarii umane
Comunicarea umana se poate desfasura pe cinci niveluri relativ
distincte:
1. Comunicarea intrapersonala este comunicarea n si catre sine.
Fiecare fiinta
umana se cunoaste si se judeca pe sine, si pune ntrebari si si
raspunde,
astfel ca aceasta comunicare cu propriul forum interior devine o
sursa de
echilibru psihic si emotional.
2. Comunicarea interpersonala este comunicarea ntre oameni.
Obiectivele
acestei comunicari snt extrem de multiple si complexe:
cunoasterea celor de
lnga noi, crearea si ntretinerea legaturilor umane, persuadarea
interlocutorului, recunoasterea valorii personale, satisfacearea
nevoilor
afective, de control si dominatie etc. Comunicarea interpresonala
directa
presupune initierea de contacte personale nemijlocite si
interactive ntre
oameni, pe cnd cea interpersonala indirecta are nevoie de
mijloace si tehnici
secundare de punere n contact uman (scrierea, nregistrarile
magnetice sau
transmisiile prin unde sau fibra optica).
3. Comunicarea de grup se deruleaza n colectivitati umane
restrnse, de
maximum 11 persoane - echipe, familii, cercuri de prieteni, colegii
de redactii
etc. La acest nivel se asigura schimburi de idei si emotii, se
mpartasesc
experiente si se cauta solutii de rezolvare a problemelor, se iau
decizii si se
aplaneaza conflicte.
4. Comunicarea publica si are radacinile n retorica antica.
Discursul public nu
viza doar transmiterea de informatii, ci mai ales schimbarea
opiniilor si
actiunilor publicului, influentarea sentimentelor acestora. Eficienta
unei astfel
de comunicari se afla deopotriva n minile oratorului si ale
publicului sau.
Marcus Fabius Quintilianus a fost primul profesor public de
retorica la Roma
si, totodata, dascalul fiilor si nepotilor mparatului Domitian. La
retragerea sa
din activitate a scris un compendiu n 12 volume, intitulat Institutio
oratoria
(Formarea vorbitorului n public), din care transpare clar idea ca
oratorul, pe
lnga calitatile unui om al legii, ale unui filosof si ale unui poet,
trebuia sa mai
posede si pe acelea ale unui bun actor. Cu alte cuvinte, n
antrenamentul
unui orator erau studiate nu numai inventia, compozitia si stilul,
dar si emisia
discursului, prezentarea statica (postura) si dinamica
(gesticulatia) a
vorbitorului. n zilele noastre, orice gen de cuvntare, expunere
sau
prezentare sustinuta de catre o persoana direct n prezenta unui
auditoriu,
mai mult sau mai putin numeros, dar nu mai mic de 3 persoane,
este o forma
de discurs public sau comunicare publica10 (e.g. conferinta,
pledoaria,
prelegerea, comunicarea stiintifica, luarea de cuvnt, prezentarea
unui raport
sau a unei dari de seama, expunerea n fata unei comisii de
examinare,
prezentarea unui spectacol etc.).
5. Comunicarea de masa se refera la producerea si difuzarea
mesajelor scrise,
vorbite, vizuale sau audiovizuale de catre un sistem mediatic
institutionalizat
catre un public variat si numeros11. Motivele care stau la baza
consumului de
mesaje mediatice vizeaza informarea, construirea identitatii
personale,
integrarea si interactiunea sociala si divertisment. Iata diagrama
propusa de
Van Cuilenburg12 pentru a ilustra varietatea derutanta a
motivelor care
necesita abordarea tipologica anuntata:
Motive Descriere
Informatie Intentia de a fi la curent cu ceea ce se petrece n
lume
Prestigiu social Intentia de a stapni subiectele de discutie
Recreare Evadarea din lumea obligatiilor zilnice
Ocupatie Intentia de a da un sens timpului liber
Ritual Consumul mediatic (lectura ziarului) ca ritual sau
ceremonial
Siguranta Absenta stirilor si informatiilor despre actualitate
ar provoca nesiguranta sau dezorientare
Emulatie Necesitatea de a trai evenimente palpitante
Contact social Largirea sferei personale de viata
Instrument Utilizarea cu scop precis a informatiei (stiri de bursa
sau anunturi.


0.1.Planurile comunicrii: coninut i relaie
Comunicarea decurge n dou planuri, planul coninutului i al relaiei. Uneori, fr s tim de
ce, un om ne poate fi simpatic, iar altul antipatic. Planul coninutului transmite informaii, n
timp ce planul relaiei transmite informaii despre informaii. Cuvintele (coninut) transport idei,
noiuni i concepte, n timp ce tonul vocii i limbajul corpului (relaie) transmit atitudini, emoii
i sentimente. Planul coninutului reprezint CE se comunic, n timp ce planul relaiei
concretizeaz CUM se comunic, definind astfel planul coninutului.
Aa cum am vzut din propria noastr experien de via, sensul comunicrii este puternic
influenat, chiar determinat de multe ori de planul relaiei. Dac ntre cele dou planuri ale
comunicrii exist concordan, atunci avem ncredere n ceea ce spune cellalt care ne poate fi
simpatic. n caz contrar, dac percepem o disonan ntre planul coninutului i cel al relaiei,
atunci nu avem ncredere n mesaj, cellalt ne poate deveni antipatic, putnd, uneori, declana
mecanismele de aprare ce ne caracterizeaz pe fiecare n parte. n astfel de situaii, nu ne mai
concentrm asupra mesajului, ci asupra modului n care ne putem apra interesele, nevoile, sau
de anumite pericole reale sau imaginare percepute de noi.
Dac percepem ca pozitive informaiile din planul relaiei, atunci lucrurile spuse de cellalt
ne pot prea interesante i chiar savante. Planul relaiei transmite semnale de dominan sau de
supunere, de prietenie sau de dumnie. Relaia poate fi pozitiv (simpatie, prietenie, acceptare,
admiraie, aprobare), neutr (indiferent), sau negativ (disconfort, dominan, dumnie,
dezaprobare, respingere, dispre).
S ne imaginm mai multe modaliti de a spune, de exemplu, Bun treab!. Aceleai
cuvinte pot fi percepute ca o laud, sau, dimpotriv, dispre sau bagatelizare. n funcie de
dispoziia pe care o avem, putem interpreta aceste cuvinte ca pe un repro, chiar dac intenia
celuilalt nu a fost aceasta. Dac relaia este pozitiv, atunci este foarte probabil ca percepia s
fie de apreciere, laud. Dac relaia este negativ, vom percepe aceleai cuvinte ca pe un repro,
o devalorizare, caz n care ne vom apra.
Atunci cnd relaia este negativ, planul relaiei devine mai important dect cel al
coninutului. Comunicarea este deturnat, iar ceea ce se ntmpl n continuare este un ir de
replici de atac sau aprare. Relaiile partenerilor devin pur emoionale, iraionale. Tonul agresiv,
ironic, ciclitor, arogant, sau plngcios, gesturile agresive, triviale, sau dispreuitoare devin
factori de alterare ai comunicrii.
Ce este de fcut atunci cnd planul relaiei este alterat? n acest caz, este practic inutil s
continum discuia la nivel raional. Dac cellalt a declanat mecanismele de aprare, semn c
este n stres negativ, singurul lucru pe care l putem face dac vrem s revenim la comunicarea
de interes comun i de satisfacere reciproc a unor nevoi, este de a-l ajuta pe cellalt s ias din
stres, de a modific relaia. Vom vedea cum putem face acest lucru cu ajutorul modelului
Process Communication Management n capitolul destinat gestionrii conflictelor.


Un prim criteriu n clasificarea formelor comunic rii este cel privind
modalitatea sautehnica de transmitere a mesajului. Se ntlnesc astfel
urm toarele dou categorii:
comunicarea direct , cnd mesajul este transmis utilizndu-se
mijloace primare: cuvnt, gest,mimic ;


comunicarea indirect , cnd se folosesc tehnici secundare: scriere,
tip ritur , semnaletransmise prin unde radio, cabluri, sisteme grafice
etc.La rndul ei, comunicarea indirect poate fi:


comunicare imprimat (c r i, reviste, afi e etc.);


comunicare nregistrat (pe film, disc, band magnetic , CD, CVD
etc.);


comunicare prin fir (telefon, telegraf, prin fibre optice etc.);


comunicare radiofonic (radio, TV, avnd ca suport undele radio).Un
alt criteriu de clasificare este dup modul de realizare a procesului de
comunicare, nfunc ie de rela ia existent ntre indivizii din cadrul
unei organiza ii. Se pot astfel identificaurm toarele tipuri de
comunicare:
y

comunicare ascendent (realizat de la nivelurile inferioare ale unei
organiza ii c tre celesuperioare);
y

comunicare descendent (atunci cnd fluxurile informa ionale se
realizeaz de la nivelurilesuperioare c tre cele inferioare);
y

comunicare orizontal (realizat ntre indivizi afla i pe pozi ii
ierarhice similare sau ntrecompartimentele unei organiza ii n cadrul
rela iilor de colaborare ce se stabilesc ntreacestea)


Cuvantul este sunet si culoare,
e mesagerul gandului uman
(Tudor Vianu)
2.1. Definitie
Nevoia de a comunica este o necesitate a fiintei umane de
a schimba infoirmatii cu semenii sai. Ea pune n miscare
un proces dinamic, verbal si nonverbal, permitnd
persoanelor sa se faca accesibile una alteia, sa reuseasca
sa puna n comun sentimentele, opiniile, experientele si
informatiile.
2.2. Independenta n satisfacerea nevoii de a comunica
Omul are nevoie de alte persoane pentru a raspunde
ansamblului necesitatilor sale vitale si pentru a-si
satisfacenevoile sale superioare.
Comunicarea se realizeaza n doua moduri :
a) modul nonverbal limbajul corpului (expresia ochilor, a
figurii, gesturile, postura, mersul) este o forma arhaica de
transmitere a trairilor noastre interioare.
b) modul verbal este, prin excelenta, vehicul al gandirii ;
limbajul verbal permite o exprimare mai clara, mai precisa
si mai nuantata a semnificatiilor de exteriorizat ; limbajul
scris este mai cizelat ; pentru a reda informatiile, nuantele
este nsotit de semne de punctuatie.
Omul este capabil de a comunica cu semenii sai din punct
de vedere fizic, dar este capabil sa primeasca si stimuli
intelectuali, afectivi si senzoriali, care i sunt transmisi din
anturajul sau.
Pentru a se realiza din punct de vedere al nevoii de
comunicare , individul trebuie sa aiba o imagine pozitiva
despre sine, o cunoastere a eului sau material, adaptiv si
social.
Independenta n satisfacerea nevoii de comunicare
presupune integritatea individului, a organelor de simt, o
dezvoltare intelectuala suficienta pentru a ntelege
semnificatia mesajelor schimbate.
2.3. Factorii care influenteaza satisfacerea nevoii de
comunicare
Factori biologici
Integritatea organelor de simt
Starea optima de functionare a vazului, a auzului, a
mirosului, a gustului, a pipaitului ;
Auzul, vazul permit comunicarea cu lumea exterioara;
gustul, pipaitul protejeaza individul fata de pericolele din
lumea nconjuratoare ;
Integritatea organelor fonatiei permite comunicarea
verbala;
Integritatea aparatului locomotor face posibila
comunicarea nonverbala (gesturi , miscari);
Raspunsul erogen: reactia susceptibila de a provoca o
excitatie sexuala ;
Factori psihologici
Inteligenta comunicarea este influentata de gradul de
inteligenta a individului, de puterea de ntelegere a
stimulilor primiti, de gndire, imaginatie, memorie
Perceptia : reflectarea personala a unui fenomen,
obiect, care se face cu ajutorul simturilor ; functia
perceptibila este educabila;
Emotiile sunt exprimate prin expresia fetei, prin debitul
verbal (bucurie-tristete ; rs-plns) ;
Factori sociologici
Anturajul este determinant n satisfacerea nevoii de
comunicare ; climatul armonios n anturaj, n familie
permite individului sa stabileasca legaturi afective ;
schimbul este trecerea unui mesaj de la o persoana la alta
;
Cultura si satutul social educatia, cultura joaca un rol
important de comunicare ;
Personalitatea comunicarea e influentata de stadiul de
dezvoltare a personalitatii umane ; personalitatea
determina individul sa fie ncrezator n capacitatile sale de
a se exprima, a se afirma, sa stabileasca legaturi
semnificative cu cei din jur.
Manifestari de independenta n cadrul nevoii de
comunicare
a) Manifestari de orddin biologic
Functionarea adecvata a organelor de simt
Acuitatea vizuala
Acuitatea auditiva
Finetea gustativa si a mirosului
Sensibilitatea tactila
Debit verbal
Usor
Ritm moderat
Limbaj clar, precis
Expresia nonverbala
Miscari
Posturi si gesturi ale minii
Expresia fetei
Privire semnificativa
Mecanisme senzoro-perceptuale adecvate
b) Manifestari de ordin psihologic
Exprimare usoara
a nevoilor, dorintelor, a ideilor, a emotiilor
exprimarea clara a gndurilor
Imagine pozitiva de sine
cunoasterea sinelui material, spiritual si social
Perceptia obiectiva a mesajului primit si capacitatea de
verificare a perceptiei sale
Exprimarea sentimentelor prin pipait
Utilizarea adecvata a mecanismelor de aparare
Atitudinea receptiva si de ncredere n altii
Capacitatea de a angaja si mentine o relatie stabila cu
semenii
c) Manifestari de ordin sociologic
Aparteneta la grupuri de diverse interese
Stabilirea de relatii armonioase n familie, la locul de
munca, n grupuri de prieteni
Interventiile asistentei pentru mentinerea independentei
nevoii de comunicare
v exploreaza mpreuna cu pacientul, mijloacele sale de
comunicare
v nvata pacientul :
o sa mentina integritatea simturilor (vazul, auzul, gustul,
mirosul);
o sa utilizeze mijloacele specifice de exprimare a
sentimentelor, a emotiilor;
o sa aiba o atitudine de receptivitate si de ncredere n alte
persoane ;
o sa mentina legaturi cu persoanele apropiate
2.4. Dependenta n satisfacerea nevoii de comunicare
Daca comunicarea nu este satisfacuta pot surveni
urmatoarele probleme :
1. Comunicarea ineficienta la nivel senzorial si motor
2. Comunicarea ineficienta la nivel intelectual
3. Comunicarea ineficienta la nivel afectiv
4. Confuzie
5. Singuratate
6. Atitudinea integritatii functiei si rolul sexual
7. Izolare sociala
8. Perturbarea comunicarii familiale
Surse de dificultate n cadrul nevoii de comunicare
a) Surse de ordin fizic
atingere cerebrala sau nervoasa ;
tulburari circulatorii cerebrale ; accident vascular
cerebral ;
degenerescenta ; traumatisme ; oboseala ;
deficit senzorial ; surmenaj ;
obstacole n functionarea simturilor si a limbajului
(pansamente, aparate) ;
durere, dezechilibru hidroelectronic ;
droguri, medicamente, alcolism ;
b) Surse de ordin psihic
tulburari de gndire ;
pierdere, separare, stare de criza ;
anxietate, stres ;
c) Surse de ordin sociologic
poluare ;
mediu inadecvat(locuinta, loc de munca, de recreare) ;
climat ;
conflicte, esec, statut social si economic defavorabil ;
d) Lipsa cunoasterii
insuficienta cunoastere de sine, a altora si mediul
ambiant.
B. PROBLEME DE DEPENDEN??
1. Comunicarea ineficace la nivel senzorial si motor
Este dificultatea individului de a capta, prin intermediul
simturilor sale, mesaje care vin din anturaj, din mediul
exterior sau din ambele.
Manifestari de dependenta
Tulburari senzoriale
cecitate : pierderea cederii ;
diminuarea vederii : scaderea acuitatii vizuale ;
surditate: pierderea functiei auditive;
hipoacuzie: diminuarea auzului
pierderea sau diminuarea gustului: pierderea
combinatiilor celor patru senzatii de baza dulce, amar,
acru, sarat (simtul de control al hranei)
anosmie: pierderea mirosului;
hipoestezie: scaderea sensibilitatii cutanate;
hiperestezie: cresterea sensibilitatii cutanate
Tulburari motorii
paralizia : disparitia totala a functiei motorii musculare;
pareza: scaderea functiei motorii musculare;
paralizii periferice: scaderea tonusului muscular,
miscarile pasive se pot efectua cu amplitudine mult mai
mare;
paralizii centrale : tonusul muscular este pastrat sau
chiar exagerat, miscarile pasive se pot executa cu
amplitudine redusa ;
Se disting :
monoplegia, paralizia unui singur membru ;
hemiplegia, paralizia corp lateral ;
paraplegia, paralizia membrelor inferioare ;
tetraplegia, paralizia celor patru membre
afazie : incapacitatea de a pronunta anumite cuvinte
sau de a le folosi, ori ambele ;
dizartria : dificultatea de a articula cuvintele, repetarea
sau omisiunea de silabe, ori prelungirea unor sunete ;
mutism : bolnavul nu raspunde, nu comunica cu
anturajul ;
dislalia : imposibilitatea de a pronunta anumite sunete
care compun cuvinte, vorbirea devine inteligibila ;
Reactii afective n insuficiente sau exces senzorial
neliniste: lipsa de liniste sufleteasca, framntari ;
inactivitate : lipsa activitatii fizice sau intelectuale, ori
ambele ;
anxietate : sentiment profund de disconfort sau de
tensiune, pe care individul l resimte n fata vietii ;
ncetinirea dezvoltarii gndirii : ritmul asociatiilor de idei
este mai lent ;
halucinatii : perceptii fara obiect ; n functie de
analizatori, sunt halucinatii auditive, vizuale, gustative,
olfactive, cutanate ;
izolare singuratate : starea individului de a fi singur,
retras.
2.5. Interventiile asistentei
Pacientul cu comunicare ineficienta la nivel senzorial si
motor
OBIECTIVE
INTERVEN?IILE ASISTENTEI, AUTONOME sI
DELEGATE
Pacientul sa fie echilibrat psihic
linisteste bolnavul cu privire la starea sa, explicndu-i
scopul si natura interventiilor ;
familiarizeaza bolnavul cu mediul sau ambiant;
asigura un medic de securitate, linistit ;
administreaza medicamentatia recomandata de medic ;
Pacientul sa foloseasca mijloace de comunicare adecvate
starii sale
cerceteaza posibilitatile de comunicare ale bolnavului ;
furnizeaza mijloacele de comunicare ;
nvata bolnavul sa utilizeze mijloacele de comunicare
conform posibilitatilor sale ;
Pacientul sa fie compensat senzorial
asigura ngrijiri relative la perturbarea senzoriala sau
motrice a bolnavului (cecitate, surditate, paralizie ); are
rolul de suplinire pentru satisfacerea nevoilor pe care
pacientul nu si le poate satisface autonom (a mnca si a
bea, a se misca si a avea o buna postura, a-si mentine
tegumentele curate si integre ; a evita pericolele ) ;
administreaza medicatia recomandata : unguente,
picaturi oculare, nazale, auriculare ;
efectueaza exercitii pasive si active pentru prevenirea
complicatiilor musculare, articulare ;
pregateste bolnavul pentru diverse examinari ale
simturilor si l ngrijeste dupa examinare.
2. Comunicarea ineficienta la nivel intelectual
Dificultatea individului de a ntelege stimulii primiti si de a-
si utiliza judecata, imaginatia, memoria, pentru a comunica
cu semenii.
Manifestari de dependenta
Dificultatea de a-si aminti evenimentele trecute
amnezie- tulburare de memorie, caracterizata prin :
amnezie de fixare, de retinere a faptelor noi ;
amnezie de evocare, lipsa capacitatii de reproducere
sau recunoastere a unor fapte anterioare ;
dificultatea de a ntelege, de a face o judecata ;
Vorbire incoerenta
comunicarea verbala fara legatura cu situatia data ;
Comportament neadecvat
manifestari neadecvate situatiei date ;
Confuzie, obnubilare
dezorientare n timp, n spatiu si referitoare la propria
persoana
- Interventiile asistentei
Pacient cu comunicare ineficienta la nivel intelectual
OBIECTIVE
INTERVEN?IILE ASISTENTEI, AUTONOME sI
DELEGATE
Pacientul sa fie orientat n timp, spatiu si la propria
persoana
ajuta bolnavul sa se orienteze n timp, spatiu si referitor
la propria persoana ;
sugereaza pacientului sa tina un jurnal ;
ajuta pacientul sa completeze jurnalul ;
l ajuta sa-si recunoasca capacitatile si preferintele ;
lasa bolnavul sa faca tot ceea ce poate cu propriile sale
mijloace.
3. Comunicarea ineficienta la nivel afectiv
Reprezinta dificultatea individului de a se afirma, a fi
deschis catre altii si catre nevoile lor, de a stabili legaturi
semnificative cu anturajul.
Fiinta umana carew nu poate comunica adecvat sufera
interior si si diminueaza stima de sine. n consecinta,
capacitatea de afirma este, de asemenea, redusa si
situatia sa se schimba, devine insecurizanta.
Individul nu mai poate stabili legaturi cu anturajul.
Manifestari de dependenta
Agresivitate
manifestare impulsiva de a se certa, bate, ataca pe cei
din jur ;
Alienare mentala
incapacitatea individului de a detine controlul asupra
propriilor acte ; nu poate sa-si aprecieze nici suferinta si
nici nu raspunde de actele sale ;
Devalorizare
perceptia negativa pe care individul o are fata de
valoarea personala si competenta sa;
Apatie
indiferenta fata de sine si ceea ce se petrece n mediul
sau ;
Egocentrism
preocuparea exagerata a individului fata de sine nsusi,
de sanatate, de mbracaminte, de ocupatie, motiv pentru
care se crede persecutat ;
Fobie
frica obsedanta, directionata spre ceva de care bolnavul
nu poate scapa :
agorafobie teama de spatiu deschis ;
claustrofobie teama de a sta nchis n camera ;
nazofobie teama de boala ;
Euforie
stare de foarte buna dispozitie, dar fara obiect ;
Delir
tulburare de gndire prin prezenta nemotivata,
neconforma cu realitatea, dublata de convingerea
pacientului n verosimilitatea ei ;
Idei de sinucidere, halucinatii
perceptii fara obiect, auditive, vizuale ;
Percepere inadecvata de sine
perceptia negativa a individului fata de aparenta sa
fizica ;
Dificultatea de a se afirma, de a-si exprima sentimentele,
ideile, opiniile, dificultatea de a stabili legaturi
semnificative cu semenii
cunoasterea sinelui material, spiritual si social ;
- Interventiile asistentei -
Pacientul cu comunicare ineficienta la nivel afectiv
OBIECTIVE
INTERVEN?IILE ASISTENTEI,
AUTONOME sI DELEGATE
EVALUARE
Pacientul sa se poata afirma, sa aiba perceptie pozitiva de
sine
pune n valoare capacitatile, talentele si realizarile
anterioare ale bolnavului ;
da posibilitatea pacientului sa-si exprime nevoile,
sentimentele, ideile si dorintele sale ;
da posibilitatea pacientului sa ia singur decizii ;
nvata bolnavul :
tehnici de afirmare de sine
tehnici de comunicare
tehnici de relaxare
ajuta bolnavul sa identifice posibilitatile sale de a
asculta, de a schimba idei cu altii, de a crea legaturi
semnificative ;
antreneaza bolnavul n diferite activitati, care sa-i dea
sentimentul de utilitate
Se vor nota zilnic schimbarile survenite n :
dispozitia bolnavului ;
n expresia verbala si nonverbala
n stabilirea legaturilor cu semenii
Evalueaza schimbarile survenite n comportamentul
bolnavului fata de alte persoane.
Pacientul sa fie ferit de pericole interne sau externe
supravegheaza n permanenta bolnavul ;
administreaza medicatia prescrisa ; antidepresive,
anxiolitice, tranchilizante ;
utilizeaza unele mijloace fizice de imobilizare :
chingi ;
camasi de protectie ;
Aspecte ale comunicarii cu pacientul
A comunica semnifica a pune sau a avea n comun
L. Sfez.
1. Caracteristicile comunicarii medicale
Comunicarea asistenta pacient este o comunicare
directa, fata n fata nemediata si neformalizata. ntre cei
doi subiecti ai transferului de informatie are loc un schimb
continuu de informatii care i conduce pe fiecare dintre cei
doi parteneri catre obiectivele precise ale ntrevederii :
aflarea raspunsurilor n legatura cu modificarea starii de
sanatate, remediile propuse pentru nlaturarea acestora,
modalitatile practice de actiune. n afara acestui fascicul
de informatii, sa-i zicem central, are loc si o alta trecere de
mesaje secundare, care permit raspunsul la o serie de
probleme periferice .
O buna comunicare este o conditie fara de care
desfasurarea actului medical de calitate este doar o
utopie. Descoiperirea adevaratei naturi a problemelor
pacientului, traducerea acestuia ntr-un diagnostic si
comunicarea acestui diagnostic pacientului depind n mare
masura de o buna comunicare ntre asistenta si pacient.
Satisfacerea pacientului, complianta la tratament si
rezuiltatele acestui tratament depind de asemenea de
calitatea acestei interactiuni ntre asistenta medicala si
pacient.
2. Factorii perturbatori ai comunicarii
O serie de factori pot perturba comunicarea ntre asistenta
medicala si pacient.
Acestia sunt grupati n trei categorii :
a. factori fizici: au o actiune de distorsionare a mesajului :
- deficientele verbale (blbismul, bolile faringiene) ;
- deficientele acustice (hipoacuzia, surditatea) ;
- amplasamentul (pozitia vorbitorului n raport cu
ascultatorul) ;
- iluminarea (slaba iluminare mpiedica receptarea
comunicarii nonverbale);
- temperatura (caldura excesiva sau frigul acuza o stare
neplacuta celor doi parteneri) ;
- ora de zi (n cea de a doaua parte a zilei comunicarea
devine mai dificila datorita acumularii oboselii) ;
- durata ntlnirii(ntlnirile pe fuga saui prea prelungite
sunt ineficiente)
b. factori interni : pot perturba comunicarea n urmatoarele
situatii :
- implicarea afectiva (att implicarea pozitiva ct si cea
negativa tulbura pozitia comunicarii, precum si felul n care
ea este perceputa de auditori) ;
- frica (teama comunicatorului ca prin ceea ce comunica ar
putea intra ntr-o situatie neplacuta sau cea a
ascultatorului ca ar putea auzi lucruri neconvenabile, vor
perturba mesajul) ;
- amenintarea statutului (daca cel ce comunica nu este
sigur de faptul ca ceea ce comunica nu i ameninta
imaginea personala, va evita sa transmita mesajul complet
sau va demonstra anumite parti din el) ;
- presupuneri subiective (daca vorbitorul crede ca
ascultatorul i este ostil sau indiferent si mesajul va fi
distorsionat) ;
- preocupari ascunse (daca unul dintre parteneri are o
preocupare diferita dect scopul pentru care se afla n
relatia de comunicare pecuniara erotica mesajul va fi
perturbat) ;
- fantasme (daca asistenta medicala sau pacientul au o
anumita imagine pozitiva sau negativa, despre propria
persoana, diferita de realitate, aceasta va influenta negativ
comunicarea).
c. factori semantici :
- vocabularul incomplet sau prea tehnicist vor face
imposibila comunicarea ;
- gramatica (greselile gramaticale vor deturna
comunicarea, scaznd relatia de ncredere si depreciind
imaginea celui care le face, mai ales atunci cnd acesta
este medicul ) ;
- sintaxa (constructiile verbale prea complicate sau dupa
modelele altor limbi, perturba relatia de comunicare) ;
- conotatiile emotionale ale unor cuvinte (anumite cuvinte,
cu semnificatie deosebita pentru unul dintre partenerii
comunicarii, vor perturba mesajul prin polarizarea atentiei
sau suprasemnificarea unor fragmente din mesaj).
FACTORI CARE PERTURB? COMUNICAREA
FIZICI
INTERNI
SEMANTICI
- deficiente verbale ;
- deficiente acustice ;
- amplasamentul ;
- iluminarea ;
- temperatura ;
- ora din zi ;
- durata ntlnirii
- implicarea pozitiva/negativa ;
- frica ;
- amenintarea statutului ;
- presupuneri subiective ;
- preocupari ascunse ;
- fantasme
- vocabular ;
- gramatica ;
- sintaxa ;
- conotatiile emotionale ale unor cuvinte.
3. Relatia dintre asistenta medicala pacient si modelul
biopsihosocial
Relatia dintre asistenta medicala si pacienti implica o
varietate de impresii contrarii, mergnd de la idealizarea
romantica pna la disperarea cinica.
Dupa modul n care fiecare pacient si joaca rolul, bazat
pe diferite expectatii se pot crea premisele, fie pentru o
relatie satisfacatoare si eficienta , fie pentru alta
suspicioasa cu frustrari si dezamagire.
Asistentele medicale lucreaza cu oameni bolnavi si nu cu
sindroame patologice, iar oamenii bolnavi aduc n relatia
asistenta pacient o influenta complexa ntre factorii
biologici, fortele psihologice si conditiile sociale.
Engel G. A fost cel mai important sustinator al modelului
bolii care pune accentul pe abordarea ntreaga, sistemica
a comportamentului uman si al bolii.
Modelul biopsihosocial este derivat din teoria generala a
sistemelor.
v Sistemul biologic pune accentul pe substratul
anatomic, structural si molecular al bolii si impactul sau
asupra functionarii biologice a pacientului;
v Sistemul psihologic pune accentul pe impactul
factorilor psihodinamici ai motivatiei si personalitatii privind
trairea bolii si reactia la ea.
v Sistemul social pune accentul pe influentele culturale
de mediu si familiale asupra exprimarii bolii si trairii ei.
Gangel G. A sustinut ca fiecare sistem poate afecta si
poate fi afectat de oricare dintre celelalte.
Modelul lui Eugen G. Afirma ca boala medicala este
rezultatul direct al factorilor psihologici si socio-culturali, si
ncurajeaza o ntelegere mai adecvata a bolii si
tratamentului.
Relatia asistenta pacient este o componenta critica a
modelului biopsihosocial. Orice asistenta medicala trebuie
nu doar sa aiba cunostinte practice despre starea
medicala a pacientului, dar si sa fie familiarizata asupra
psihologiei individuale a pacientului.
4. Comunicarea nonverbala asistenta medicala pacient
Informatiile nonverbale pe care le transmite pacientul sunt
de natura fizica, biologica, medicala, sociala, culturala. Din
punct de vedere medical, prin informatiile nonverbale pe
care le culege asistenta medicalaaduna date esentiale
pentru demersul sau n procesul de ngrijire. Faciesul,
aspectul pielii, atitudinile, miscarile, mersul, scrisul, pot da
informatii valoroase n multe afectiuni.
Pacientul la rndul sau examineaza si urmareste asistenta
medicala n tot ceea ce nseamna atitudinea ei.
Asistenta medicala nu trebuie sa uite niciodata ca prin
comportamentul sau comunica ceva pacientului. Pacientul
sesizeaza daca asistenta este atenta, interesata de
relatarea sa, i apreciaza atitudinea calma si rabdarea,
vocea adaptata situatiei.
Pacientul nu iarta niciodata atitudinea de dezinteres, de
imagine pe care o au uneori asistenetele.
Comunicarea nonverbala este procesul de transmiterea a
informatiei fara a folosi cuvinte. Cuprinde felul n care o
persoana si foloseste corpul, cum ar fi expresia fetei,
privirea, gesturi ale bratelor si ale minilor, pozitia si
diferite miscari ale picioarelor.
Comunicarea nonverbala include, de asemenea,
paralingvistica adica unele calitati cum ar fi tonul, ritmul,
frecventa si vibratia ; greseli de vorbire, pauze sau tacere.
De foarte multe ori, ntelegem sentimentele celorlalti
tocmai prin aceste aspecte ale comunicarii nonverbale.
O componenta importanta a comunicarii nonverbale
implica spatiul de miscare, adica pastrarea distantei : ct
de mult ne apropiem fizic, n timp ce vorbim cu prietenii
sau partenerii de afaceri, iubite sau pacienti.
Alte comportamente cum ar fi ngrijirea personala,
mbracamintea si mirosurile (exemplu : transpiratia, alcool,
tutunul) de asemenea ofera informatii despre pacient fara
a fi nevoie de cuvinte si va poate fi de ajutor n ntelegerea
mai buna a situatiei. Chiar daca comunicarea nonverbala
a pacientului este evidenta, acesta este foarte probabil sa
nu fie constient de ea.
Propria comunicare nonverbala necesita un nivel ridicat de
cunostiinta de sine si disciplina. Este deosebit de
important modul n care reactionezi la anumite urgente ce
pot aparea n spital n timpul consultatiei. Trebuie sa arati
ca atentia este concentrata asupra pacientului privindu-l n
ochi, pastrarea unei pozitii atente si o aparenta
neconstientizare a faptului ca n alta parte situatia este
destul de grava.
Gesturile
Cnd gesturile sau expresiile fetei par sa semnifice
altceva dect cuvintele, trebuie facut un efort pentru a
descoperi care dintre ele gesturile sau cuvintele
exprima mesajul corect.
Gesturile de neajutorare sau lipsa de speranta sunt tipic
compuse din doua faze. Ambele mini sunt ridicate la
nivelul fetei, cu coatele fixe, palmele orientate una catre
alta ; sunt miscate usor spre exterior, cu degetele
departate si aratatorul si degetele usor ndoite, ca si cum
ar fi gata sa apuce. Aceasta pozitie dureaza putin, minile
caznd apoi lipsite de vlaga n poala.
Gestul acesta nseamna ca pacientul se simte fara putere
n fata problemei sau a situatiei respective. Prima parte
poate nsemna cererea ajutorului ; n timp ce a doua parte
(hipotonia sau retragerea) accentueaza inutilitatea primirii
oricarui ajutor.
Evitarea raspunsului prin reglarea vocii se petrece chiar si
atunci cnd nu sunt prezente mucus si flegma. O
alternativa a acestui gest este frecarea nasului, ceea ce
mpiedica o usoara trecere cu partea dorsala a degetului
aratator.
Aceste gesturi nseamna ca pacientul nu este de acord
sau respinge afirmatiile facute.
Spre exemplu Cum merg treburile acasa?, pacientul
raspunde Bine, si regleaza vocea si si freaca usor
nasul. Probabil ca vrea sa spuna : De fapt, lucrurile nu
merg att de bine acasa.
Paralimbajul
Cnd se ascunde discursul unui pacient, pot fi auzite, pe
lnga cuvinte, pauzele, tonul si modelarea. n acelasi fel,
pacientul aude tonul si ritmul cuvintelor sale.
Unul din aspectele paralimbajului sunt pauzele. Pacientul
face o pauza nainte de a raspunde ntrebarii asistentei
sau nainte de a da urmatoarea replica.
ngrijirea pacientului cu otita
Otita este o infectie a urechii medii care netratata n faza
congestiva determina supuratia.
Otomastoida este complicatia otitei medii supurate care
netratate la timp apare la 2-3 saptamni de la debutul
otitei.
1. Culegerea datelor
a) Circumstantele de aparitie
apare n timpul unei rinofaringite, apare la orice vrsta,
dar mai frecvent apare la copii si sugari.
b) Manifestari de dependenta
n otita acuta supurata : apare durerea la nceput
moderata, treptat devine vie si insuportabila, iradiaza spre
maxilar.
v senzatia de tensiune n ureche ;
v febra ntre 39-40 0 C, frisoane, hipoacuzie.
- n otomastoida
v apare durere vie n regiunea mastodiana
v febra, dispnee, tahicardie
2. Probleme
durere, hipertermie, anxietate, insomnie, comunicare
ineficienta la nivel senzorial auditiv ;
risc de complicatii, alterarea respiratiei si circulatiei,
deshidratare, paralizia nivelului facial.
3. Obiective
pacientul sa afirme stare de bine ;
temperatura corpului sa se mentina n limitele normale ;
sa se obtina vindicarea fara complicatii
4. Interventiile asistentei medicale
asistenta medicala asigura repausul la pat n perioada
febrila amplasnd pacientul ntr-o camenra linistita cu
temperatura ntre 20-22 0 C ;
masoara ori de cte ori este nevoie, temperatura, pulsul,
dimineata si seara, le noteaza n foaia de temperatura ;
administreaza tratamentul prescris de medic :
v antibiotice : oxacilina I.M. 500 mg la 6 h asociat cu
gentamicina 1 f. 2 ml la 12 h I.M.
- administreaza tratamentul pentru combaterea febrei si a
durerilor cu :
v algocalmin ;
v papaverina ;
v scobutil
- face instilatii auriculare cu solutie calduta : rivanol ;
- aplica comprese caldute pe regiunea mastoidiana pe
care le schimba la 2-3 h ;
- asigura alimentatie hidrozaharata n perioada febrila
compusa din vitamine si lichide pe care o completeaza
ulterior cu alimente;
- asistenta medicala educa pacientul sa se prezinte la
control periodic.










1 Cultur i comunicare. Definirea noiunilor.

4

4

1
Cultur i comunicare.
Definirea noiunilor. 1 Cultur i comunicare. Definirea noiunilor.
5
5

1. Cultura i cerinele ei
1.1. Semnificaiile conceptului de cultur
A defini cultura nseamn a defini nsi condiia uman, n
unitatea i varietatea ei, n ncercrile nesfrite de a crea, de a
lsa posteritii valori inestimabile. Prin cultur, omul i
depete mediul de existen i d sens vieii sale. Nu exist o
definiie standard a culturii. De fapt, cultura, spune Abraham
Moles1, se preteaz la o definiie deschis, oricnd
susceptibil de corecturi i adugiri.
1 Moles, Abraham, Sociodinamica culturii, Bucureti, Editura
tiinific, 1974, p. 45.
Conceptul de cultur poate fi definit folosindu-ne de o
perspectiv interdisciplinar care ar putea descifra articulaia
diverselor sale aspecte i implicaiile socio-umane. Numai
printr-o privire de ansamblu n toate ramurile vieii sociale i n
toate disciplinele educaionale ne putem face o idee complet n
legtur cu ceea ce reprezint de fapt cultura. Cum acest lucru
este practic imposibil de realizat n doar cteva pagini, voi
ncerca s surprind doar cteva definiii, preri i idei legate de
conceptul de cultur, n scopul de a nelege rolul i implicaiile
ei societatea contemporan.
Cultura ne apare ca un ansamblu de limbaje, simboluri i
semnificaii care sunt integrate ntr-un amplu i complex proces
de comunicare. Cel care d tonus i culoare acestui ansamblu
este omul, interesat mereu de tot ceea ce-l nconjoar. 1 Cultur
i comunicare. Definirea noiunilor.

n acest sens, Edgar Morin afirm c omul este o fiin
cultural prin natur pentru c este o fiin natural prin
cultur2. Deci, cultura este un fel de a doua natur a omului, o
natur secundar, aprut prin mbogirea naturii primordiale
fr insa a vorbi de o ruptura radicala ntre cele dou realiti.
Ele se combin permanent n fiina uman.


2 Morin, Edgar, Le paradigme perdu: la nature humanine,
Paris, Seuil, 1973, p. 100.
Pentru om, cultura reprezint mediul specific de existen. Ea
delimiteaz un domeniu existenial, caracterizat prin sinteza
dintre obiectiv i subiectiv, dintre real i ideal. Cultura definete
sintetic modul uman de existen i este simbolul forei creatoare
a omului. Ea reprezint un adevrat sistem de valori. S-au cutat
tot felul de definiri i de explicaii care s stabileasc sfera n
care se mica cultura ca realitate sau concept. Pentru a surprinde
mai bine acest aspect putem face o apreciere legat de partea
material i cea spiritual a creaiei ntruct ele reprezint
laturile constitutive ale vieii umane.
Componenta material a culturii, care este exprimat de obicei
prin termenul de civilizaie, cuprinde mijloacele i valorile care
asigur reproducerea material a vieii sociale, adic procesele
existenei sociale.
Componenta spiritual a culturii cuprinde sistemele de valori n
care se cristalizeaz eforturile de cunoatere, atitudinile i
reaciile omului in contact cu ceea ce l nconjoar. De obicei,
acestea mbrac forma unor sisteme ca filosofia, arta, mitologia,
religia, morala, dreptul, etc.
Termenul de cultur a fost preluat de mai toate limbile moderne
din limba latin, unde cuvntul cultur avea att nelesul de
cultivare a pmntului, ct i pe cel de cultivare a spiritului. Se
avea n vedere att ideea de transformare a naturii exterioare
omului, ct i a facultilor naturale ale omului, pe care educaia
le poate transforma din potenialiti n realiti. Cuvntul trece
astfel n sfera larg a educaiei care urmrete formarea
spiritului i a sufletului, 1 Cultur i comunicare. Definirea
noiunilor.



instruirea i modelarea personalitii pe baza cunotinelor i a
experienei personale.
Conceptul de cultur a nceput s fie utilizat tot mai frecvent n
decursul secolului al XIX-lea, odat cu formarea noilor
discipline sociale. El a fost asociat cu cel de civilizaie, impus
nc din secolul al XVIII-lea, pentru a semnifica progresul
cunoaterii i al societii pe baza extinderii gndirii raionale i
a mijloacelor tehnice. Pe msur ce a dobndit o utilizare
frecvent n disciplinele sociale, termenul de cultur a cptat
semnificaii foarte largi. Cultura a fost considerat ca un factor
definitoriu al existenei umane, ca element indispensabil al
realitii sociale.
1.2. Definiii ale culturii
Cercetrile din secolul al XIX-lea au dus la cristalizarea unei
prime definiii care poart amprenta antropologului Eduard B.
Tylor. Acesta pornete de la studiul culturilor primitive pentru a
ajunge la o generalizare care nglobeaz n conceptul de cultur
toate manifestrile de via ale unui popor, de la mitologie,
limbaj, rituri, ceremonii, simboluri, cunotine, pn la instituii
i forme de organizare social.
Putem spune c definirea noiunii de cultur este de origine
englez, Edward Burnett Tylor (1832-1917), fiind cel dinti care
a vzut-o ca un ansamblu complex ce include cunoaterea,
credinele, arta, morala, dreptul, tradiiile i orice alte producii
i modaliti de via create de omul ce triete n societate3.
3 Tylor, E. B. Cultura primitiv apud, Pierre Bonte, Michel
Izard, Dicionar de etnologie i antropologie, Iai, Editura
Polirom, 1999, p. 682.
Astfel, termenul cultur a fost introdus n antropologie de
ctre Tylor, pionierul britanic al acestei discipline. 1 Cultur i
comunicare. Definirea noiunilor.
8
8

n aceeai lucrare, Primitive culture (1871), n capitolul I:
tiina despre cultur E. B. Tylor enun i alte forme ale
culturii: mbrcmintea, uneltele, armele, dreptul de proprietate
i cstoria, nvtura moral i religioas, pentru ca n
capitolul II: Dezvoltarea culturii s afirme c recensmntul
tuturor faptelor vieii obinuite ale unui popor reprezint acel
ntreg pe care l numim cultur4. Odat cu aceste idei, paralel
cu dezvoltarea studierii realitilor legate de cultura, se observ
o proliferare extraordinar a semnificaiilor termenului, chiar
dac au aprut nenumrate ambiguiti i confuzii.
4 Tylor, Cultura primitiv apud Frigioiu, Prof. univ. dr.
Nicolae Politologie i doctrine politice, Bucureti 2001, p. 104.
5 Bondrea, Aurelian, Sociologia culturii, Editura Fundaiei
Romnia de mine, Bucureti, 1993, p. 95.
6 Tnase, Al., Cultur i civilizaie, Editura Politic, Bucureti,
, 1977, p. 13.
7 Drimba, Ovidiu, Istoria culturii i civilizaiei, vol. 1, Editura
Vestala i Saeculum I.O., Bucureti 2001, p. 6.
Definiiile culturii s-au multiplicat la nceputul secolului XX,
cnd diverse discipline sociale au nceput s cerceteze mai
aplicat fenomenul cultural, pornind de la: spirit/materie,
subiectiv/obiectiv, valori/fapte, creaii spirituale/bunuri
materiale, tradiie/inovaie, particular/universal, etc.
n acest sens, Aurelian Bondrea definea cultura ca totalitate de
valori materiale i spirituale ale omenirii ajunse la un anumit
prag al dezvoltrii, produse ale cunoaterii i practicii umane
create, transmise i asimilate n procesele social-istorice5.
Potrivit lui Al. Tnase6, putem nelege cultura punnd-o n
corelaii cu cel puin patru sisteme de referin: natur, societate,
contiina individual/social i personalitatea uman.
Dup Ovidiu Drmba, cultura include n sfera ei atitudinile i
actele privitoare la spirit, la intelect; sferei culturii i aparin
datinile i obiceiurile, credinele i practicile religioase,
divertismentele, operele de tiin, filosofie, literatur, muzic,
arhitectur, pictur, etc7.
Cultura este ca o interpretare a lumii, o lectur si o apreciere a
existenei, un mod de a traduce experiena n limbaje simbolice.
1 Cultur i comunicare. Definirea noiunilor.
9
9

Importanta ei ca ntreg, indiferent de modalitile de abordare,
nu poate fi pusa la ndoial. n acest sens, Lucian Blaga afirma
c omul nu poate evada din sfera culturii ntruct i-ar afecta
calitatea de om: Exodul din cultur ar duce la abolirea
umanitii ca regn8. Existena uman este deci o existen
cultural, cu tot ceea ce implic aceast condiie.
8 Blaga, Lucian, Trilogia valorilor, n Opere, vol.10, Bucureti,
Editura Minerva, 1987, p.510.
9 Krishna, Daya, Cultura, n vol. Interdisciplinaritatea i
tiinele umane, Bucureti, Editura Politic, 1986, p.
317.
10 Sapir, Edward, Anthropologie, Paris, Editions de Minuit,
1967, p.329.
11 Tnase, Alexandru, Cultur i religie, Editura Politic,
1973, pp. 150-151.
Cultura poate fi perceput i ca un ansamblu de deprinderi
sufleteti ntruct presupune un proces de asimilare i trire
subiectiv a valorilor. Dar aceste deprinderi i stri ale
contiinei sociale i individuale se exprim n opere, n conduite
i practici sociale.
n raport cu personalitatea uman, cultura reprezint tot ceea ce
omul a dobndit n calitatea lui de membru al unui grup social.
Ea este un sistem de idei, de obiceiuri, habitudini, modele
comportamentale i reacii caracteristice pentru modul de via
al unei societi. Fiind un rezultat al dorinei de cunoatere
asupra lumii, un mecanism de adaptare n lupta pentru existen,
cultura este numele colectiv pe care l dm diverselor creaii ale
omului9.
Sapir consider c nucleul semantic al conceptului de cultur se
refer la un ansamblu de atitudini, de viziuni asupra lumii i de
trsturi specifice de civilizaie care confer unui popor anumit
locul su original n lume10.
La rndul su, Alexandru Tnase11, oprindu-se cu interes
asupra aceluiai subiect, a privit cultura ca un dialog al omului
cu lumea, dialog care implic: un progres interior al omului
pentru cunoatere de sine i pentru desvrirea spiritual,
precum i o cretere a puterii sale asupra lucrurilor. Din pcate,
lumea modern pune accent n special pe cel din urm aspect, ne
mai artndu-se 1 Cultur i comunicare. Definirea noiunilor.
10
10

interesat de vreo realizare interioar, spiritual. Acest minus se
imput n special dezvoltrii fr precedent a tehnicii, a
mijloacelor materiale.
Prin cultur se modeleaz personalitatea uman, ntruct cultura
transmite modele comportamentale, atitudini sociale, reacii
dobndite i nvate, ntreaga istorie al omului ca fiin social.
Cultura pstreaz experiena social i cognitiv, deine formele
n care se exprim contiina de sine a unei societi, elaboreaz
i ntreine mecanismele prin care se afirm creaia uman.
Cultura nu este ceva adiacent condiiilor materiale, nu este un
lux ci o latur indispensabil a existenei umane, un sistem de
creaii care rspund unor cerine existeniale concrete. Cultura
este un patrimoniu al valorilor, un univers axiologic n care
omul i dobndete demnitatea sa. In cultur omul se ntlnete
mereu cu sine nsui12.
12 Heisenberg, Werner, Pai peste grani, Bucureti, Editura
Politic , 1977, pp.118-119.
1.3. Civilizaie pentru aprofundarea noiunii de cultur
Pentru a percepe i a nelege mai bine teritoriul pe care cultura
l acoper, trebuie s aruncm o privire i asupra implicaiilor i
domeniului noiunii de civilizaie. Acest lucru se impune n
special datorit spectrului larg cuprins de cele dou domenii dar
i pentru ntreptrunderea sferelor pe care ele le domin.
Termenul de civilizaie a aprut prin derivarea lui din cuvintele
latine civis, civilis, care fceau referire la ceteanul care triete
ntr-o stat i care dispune de anumite caliti ce-l ajut s se
conformeze regulilor de conduit n relaiile sociale i publice.
Astfel, civilizarea nsemn educarea ceteanului pentru
comportarea lui adecvat (politee, bune maniere, obiceiuri) n
viaa civil, n spaiul civic, n spaiul public, unde trebuie s
respecte anumite convenii i reguli consacrate ale relaiilor
interumane i sociale. 1 Cultur i comunicare. Definirea
noiunilor.
11
11

Pe lng sensul antropologic - de stpnire a naturii prin
cunoatere, invenii tehnice, civilizaia a vizat prin chiar
nelesul ei primar reglementarea relaiilor sociale prin norme i
instituii, organizarea vieii comunitare potrivit unor exigene
diverse: calitatea mediului de via, ordine, curenie,
conversaie, comportament afabil.
Termenii de cultur i civilizaie au fost utilizai, cu sensuri
diferite n spaiul francez i n cel german13. n Frana,
civilizaia era considerat un termen cu o sfer mai ampl, ce
conine cultura ca o component a sa. n Germania, dimpotriv,
teoreticienii au acordat culturii o sfer mai larg i au vzut n
civilizaie doar componenta material, tehnic i economic a
culturii.
13 Georgiu Prof. univ. Dr Grigore, Cultur i comunicare,
Bucureti, pp. 63-64.
14 Ibidem, p. 47.
n spaiul intelectual francez termenul de civilisation este
utilizat pentru a desemna ceea ce ndeobte este desemnat prin
cultur, iar germanii au utilizat termenul de kultur pentru a
desemna civilizaia. Pentru francezi, civilizaia are o sfer mai
larg, ea cuprinde cultura ca o component spiritual, iar
componenta ei material formeaz civilizaia propriu-zis.
Pentru germani, cultura este termenul dominant, iar civilizaia
este o component a culturii, fiind o aplicaie sau o ntruchipare
material a valorilor culturale. Sensul special al termenului de
cultur este cel de construcie spiritual a personalitii, de
building. Din spaiul germanic, termenul de cultur, mai bogat
n nelesuri, se va extinde n mediile rsritene, inclusiv n
Romnia, unde se impune cu sensul de ansamblu al
deprinderilor sufleteti, al creaiilor spirituale ce caracterizeaz o
naiune. Aceast inversare terminologic a creat multe confuzii.
n secolul Luminilor14, n mediul francez se folosea mai ales
termenul de civilizaie pentru a desemna stpnirea raional
asupra naturii, progresul cunoaterii i al moravurilor. Civilizaia
era opus naturii, fiind considerat un mediu artificial de
existen, n timp ce cultura se referea la anumite valori ce se 1
Cultur i comunicare. Definirea noiunilor.
12
12

nrdcineaz n starea natural. Civilizaia este identificat cu
stadiul modern al cunoaterii i al organizrii societilor,
precum i cu un model de comportare a indivizilor, model ce
presupune respectarea unor coduri i convenii sociale.
n spaiul gndirii germanice, ns, noiunea de civilizaie a fost
devalorizat, fiind asociat cu formele exterioare ale vieii
(produse tehnice, instituii i reguli impuse etc.), cu
exterioritatea vieii, pe cnd cultura era asociat cu procesul de
formare spiritual, cu interioritatea, cu aprecierea subiectiv a
lucrurilor, cu realitile sufleteti i cu suma activitilor
spiritului15.
15 Bruckhardt, Jacob, Consideraii asupra istoriei universale
(1905), apud Valade, Bernard, Cultura, vol. Tratat de sociologie
(sub coordonarea lui Raymond Boudon), Bucureti, Editura
Humanitas, 1997, p. 524.
16 Drimba, Ovidiu, Istoria culturii i civilizaiei, vol.1,
Bucureti 2001, Editura Vestala i Saeculum I.O., p. 6.
17 Tnase, Alexandru, Cultura i civilizaia, Bucureti, Editura
Politic, 1977, p. 145.
n teoriile anglo-saxone, civilizaia este utilizat cu un sens
sinonim celui de cultur. Probabil din perspectiv evoluionist,
civilizaia definete doar acele culturi care au atins o treapt de
dezvoltare ridicat, n opoziie cu expresia de culturi primitive
care a fost bine formulat de Edward Burnett Tylor.
Ovidiu Drimba vorbete de civilizaie16 ca despre cea care se
ocup de totalitatea mijloacelor cu ajutorul crora omul se
adapteaz mediului, reuind s-l supun, s-l transforme, s-l
organizeze.
Date fiind urmele i urmrile pe care ideea de civilizaie le-a
lsat de-a lungul istoriei, ea este neleas ca fiind cultura n
aciune, adic ntruchiparea culturii n mediul de via, de
munc i comportare, n obiecte ale universului artificial, deci
micarea sa din panteonul valorilor spre forumul cetii,
ptrunderea n laboratorul vieii practice17.
n cele mai multe reprezentri, civilizaiile decupeaz mari
uniti ale istoriei universale, modurile de via ale unor popoare
i societi solidare prin religie, tradiii, instituii politice i
juridice, trsturi culturale, valori, idealuri, forme artistice,
tipare de aciune practic, tehnologii. Civilizaiile s-au nscut i
1 Cultur i comunicare. Definirea noiunilor.
13
13

s-au difereniat n fluxurile ramificate ale istoriei, interacionnd
n forme variate, fr a-i pierde specificitatea. Ele exprim
structuri de durat lung ale existenei umane, n varietatea lor
geografic i istoric, manifestndu-se prin moduri complexe de
organizare economic, instituional i politic a societilor.
La rndul su, Tudor Vianu afirm c civilizaia nu este, de
fapt, dect o cultur definit prin sfera ei, o cultur social
parial, din punctul de vedere al unei singure valori, i anume
din punctul de vedere al valorii tehnico-economice...Civilizaia
ar fi deci o cultur afectat exclusiv intelor tehnico-
economice... Civilizaia nu este o entitate care s-ar opune
culturii, este numai unul dintre aspectele ei18.
18 Vianu, Tudor, Opere, vol.8, Bucureti, Editura Minerva
1979, p. 158.
19 Toynbee, Arnold, Studiu asupra istoriei, Bucureti,
Humanitas, 1997, pp. 60-66.
El consider c distincia dintre cultur i civilizaie este
necesar, dar militeaz pentru sinteza lor n procesul dezvoltrii
sociale.
Oprindu-se asupra acelorai noiuni, Arnold Toynbee19 este
convins c n inima fiecrei civilizaii pulseaz un factor
spiritual, un suflet specific. Astfel, el respinge viziunea ce
reduce substana unei civilizaii la inveniile tehnice i la
aspectele materiale ale vieii.
Civilizaia nu se limiteaz numai la procesul realizrii tehnice i
practice a valorilor, la transmiterea lor n spaiul social i
asimilarea lor de ctre indivizi. Toate inveniile care au sporit
puterea omului asupra naturii i au ameliorat condiiile de via,
toate reprezint de fapt sinteze ntre cunotine, atitudini i
tehnici, deci ntre cultur i civilizaie. 1 Cultur i comunicare.
Definirea noiunilor.
14
14

2.Comunicarea i importana ei
A comunica nseamn a pune sau a avea n comun, fr a
distruge ceva n acest proces. Termenul comunicare20 ncepe a
fi utilizat din secolul XIV-lea i provine la origine din latinescul
communis care nseamn a pune n comun, a fi n relaie, a
mprti, a mpri. Din secolul al XVI-lea, termenului i se
asociaz i un neles nou: a transmite, odat cu dezvoltarea
potei, a drumurilor. Din secolul XIX, sensul a transmite trece
pe primul plan ca o consecin a dezvoltrii tehnicilor moderne
de comunicaii.
20 Drgan, Prof. univ. dr. Ioan, Sociologia comunicrii in
mas, Curs, coala Naional de studii politice i administrative,
p.5.
Comunicarea nseamn o aciune social, un act fundamental al
fiinei umane, ce implic ntregul comportament al omului, nu
doar limbajul; un act ce influeneaz comportamentul celorlali,
o interaciune vie ntre actorii care particip la definirea situaiei
existeniale n care se afl.
n acest neles, comunicarea este privit ca o component
definitorie, structural, a existenei umane i a culturii. Aadar,
comunicarea este actul cultural primar, ce presupune un schimb
interactiv de masaje ntre indivizi, grupuri, societi, culturi. Ea
face posibil continuitatea i coeziunea vieii sociale, fiind un tip
de aciune social. n lumea contemporan, circulaia informaiei
este decisiv i a devenit o necesitate vital pentru societi i
indivizi. Sistemul mediatic a fost asemnat cu sistemul nervos al
societii.
Comunicarea este principalul instrument de integrare a
individului n societate i de modelare a culturii sale. Nimeni nu
poate ns ignora c limbajul este faptul cultural prin
excelen21. Omul nu poate fi neles dect relaional.
Comunicarea e baza existenei n colectivitate, e piatra de
temelie fr de care nu 1 Cultur i comunicare. Definirea
noiunilor.
15
15

21 Levi-Strauss, Claude, Antropologia structural, Editura
Politic, Bucureti, 1978, pag. 433.
se poate vorbi de societate, de grupuri sociale bine organizate,
ce respect nite legi i sunt dominate de instituii.
Comunicarea este o condiia primar a existenei umane i a
vieii sociale, este emblema i manifestarea spiritului uman. Ea
este liantul, factorul de legtur, estura ce-i unete pe oameni
n grupuri, comuniti, etnii, societi, state, naiuni, culturi i
blocuri de civilizaie, pn la cel mai nalt nivel integrator, cel al
umanitii, cu ntreaga ei desfurarea n spaiu i timp, att de
divers i totui unitar n datele sale fundamentale.
Indiferent din ce perspectiv vrem s definim condiia uman,
nu putem ocoli un dat fundamental al fiinei umane: capacitatea
de a comunica printr-o gam extrem de variat de limbaje
naturale sau artificiale. Ca i cultura, comunicarea reprezint un
atribut specific, de ordin ontologic, pentru existena uman.
ntregul univers al culturii este un rezultat cumulativ al formelor
de expresie i de comunicare pe care omul le-a inventat i
experimentat n decursul istoriei
Comunicarea este deci un factor constitutiv al culturii, un factor
definitoriu i structural, fr de care nu putem nelege nici o
form de cultur. Ea nseamn un permanent schimb de
informaii, mesaje i semnificaii ntre indivizi i grupuri, ceea
ce d consisten i bogie fenomenului cultural. Ea este esena
vieii sociale a omului, ntruct viaa n comun, stocarea
informaiilor i transmiterea motenirii sociale ctre noile
generaii nu ar fi posibile fr existena multiplelor forme de
semnificare i de comunicare.
Cultura i comunicarea sunt o pereche conceptual n toate
tiinele care cerceteaz condiia uman. Ambele intervin n
raporturile dintre individ i societate, ambele au o funcie major
n integrarea social i n transmiterea experienei cognitive i
practice. Ele nu sunt identice, dar nici separate dac nelegem
c viaa n comun, deci viaa social, n datele sale elementare,
nu este posibil fr comunicarea cotidian. 1 Cultur i
comunicare. Definirea noiunilor.
16
16

n realitate, spune un specialist n domeniu, cultura i
comunicarea formeaz un cuplu ciudat. Nici una nu se explic
fr cealalt. Cele dou fenomene nu sunt perfect etane, nu se
conin i nici nu pot fi situate n planul reflexiilor paralele prin
coresponden analogic22.
22 Caune, Jean, Cultur i comunicare, Bucureti, Editura
Cartea romneasc, 2000, p. 17.
23 Paul, Watzlawick, J.Helmick Beavin, Don D. Jackson,
Une logique de la communication, Paris, Seuil, 1972, p.46.
Cultura i comunicarea interfereaz ns nu putem pune semnul
egalitii ntre ele.
A tri nseamn a comunica, a fi n relaie cu mediul. Omul
comunic prin ntreaga sa fiin i prin toate formele de
manifestare expresiv, nu numai prin cuvnt. Individul nu-i
poate tri viaa fr se manifeste n relaie cu alii, adic s-i
exprime prezena, gndurile, interesele i aspiraiile. Orice gest
are o semnificaie pentru ceilali, astfel c putem pune ndrzni
s punem semnul echivalenei ntre comunicare i
comportament.
Nu putem s nu comunicm, nu exist vreun comportament care
s nu aib nici o semnificaie. n universul uman, semnele i
comunicarea sunt omniprezente, pentru c nu putem s nu avem
un comportament, adic un fel de manifestare. Chiar tcerea sau
refuzul de a schia vreun gest ntr-o situaie anumit sunt
purttoare ale unui sens.
Dac admitem c ntr-o interaciune orice comportament are
valoarea unui mesaj, altfel spus, c este o comunicare, urmeaz
n mod firesc c nu putem s nu comunicm, fie c vrem, fie c
nu vrem. Activitate sau inactivitate, vorbire sau tcere, orice are
valoare de mesaj, Astfel, comportamentele noastre i
influeneaz pe alii, iar acetia, la rndul lor, nu pot s nu
reacioneze la aceste comunicrii i, prin nsui acest fapt, ei
comunic23.
Astfel, comunicarea este privit ca o structur ce cuprinde orice
form de relaie a omului cu lumea natural i social. De aceea
ea joac un rol 1 Cultur i comunicare. Definirea noiunilor.
17
17

fundamental n modelarea vieii i n consacrarea unor tipare
culturale dominante n cadrul societilor.
Noile mijloace de comunicare sunt instrumente culturale cu o
for deosebit n orientarea percepiilor i a atitudinilor, n
formarea imaginilor despre lume i n difuzarea unor modele de
comportament social.
Ceea ce este interesant de evideniat este faptul c fa de
modurile n care se desfura comunicarea social n antichitate
sau n urm cu dou-trei secole, schimbarea este gigantic.
Acesta prezen masiv a mijloacelor de comunicare a dat
natere unui nou tip de cultur24, ce a fost numit iniial cultur
de mas, datorit impactului social foarte larg, iar mai recent s-a
impus noiunea de cultura media.
24 Georgiu, Prof. univ. Dr Grigore, Cultur i comunicare,
Bucureti, pp. 13-14.
25 Ibidem, p. 144.
Cartea tiprit, apoi presa de mas, telefonul, filmul, radioul,
patefonul, televiziunea, publicitatea, casetele audio i video,
sateliii de comunicare, calculatoarele, internetul, telefoanele
mobile i toat gama noilor tehnologii ale informaiei au produs,
n cascad, un salt uria n domeniul comunicrii.
Comunic, deci exist25, aceasta ar fi noua formul prin care
gndirea actual ncearc s defineasc omul.
Comunicarea interpersonal ntemeiaz att individualitatea
oamenilor, ct i comunitatea lor social. Limbajele, sistemele
de semne, practicile semnificante i comunicaionale, formele de
cultur l menin pe individ n sfera gravitaional a comunitii
sociale.
A comunica nseamn faptul primar prin care oamenii, ca fiine
raionale, fac schimb de mesaje inteligibile i interacioneaz
complex n spaiul social. Procesul de comunicare este vital
pentru existena omului i pentru desfurarea tuturor
activitilor care produc i reproduc viaa societilor i de aceea
el se manifest ca fundament n crearea cadrului social.
Societatea sau ceea ce numim fapte sociale nu exist n afara
comunicrii. 1 Cultur i comunicare. Definirea noiunilor.
18
18

innd cont de toate aceste aspecte, putem nelege cu uurin
c se poate vorbi de o comunicare intercultural sau de o cultur
a comunicrii dac lum n considerare toate formele de
manifestare ale acesteia. Comunicarea intercultural nseamn
de fapt o uniune de comori la nivel spiritual din care nu poate fi
omis religia. Comunicarea intercultural nseamn nu numai
noi deschideri ctre alte orizonturi culturale, dar i o
achiziionare de noi informaii care permit cunoaterea i
respectarea celui de lng noi, acceptarea reciproc i mai ales o
mbuntire a propriei culturi. Exist i acea temere care poate
aprea: de a nu-i pierde identitatea cultural n ncercarea de a
comunica ct mai adnc, de a prelua sau de a da celorlali
propriile preri.
Acest lucru poate fi ns evitat atunci cnd punem respectul
pentru individ deasupra oricrui lucru. Chiar fr a exagera, pot
s afirm c preceptele biblice sunt cele care ar putea orndui un
astfel de respect i o atitudine de ascultare, de ajutor reciproc,
indiferent de subiecii pui n discuie. De aceea, un rol
important l are i cultura comunicrii adic formele i
manifestrile alese n orice dialog. Nu putem asculta numai de
teorii i de exemplele altora ci trebuie s ne facem noi nine o
paradigm existenial prin implicarea n dialog i susinerea
unei comunicri constructive.
E necesar s facem din via un dialog continuu, dac nu, ea e
doar existena unei lncezeli. Cuvntul, limbajul trebuie folosite
ca principii ale comunicrii prin care omul devine om pentru alt
om; ele sunt fora creatoare i liantul ntre mine i tine.
Nu poi cunoate un popor, nu te poi apropia de cultura lui dac
nu te strduieti s-i cunoti mai bine posibilitile i
oportunitile lui de comunicare. Tocmai datorit dorinei de
comunicare, de coabitare s-a nscut i necesitatea europenizrii.
Expresia cultur european s-a accentuat, vrnd-nevrnd,
odat cu nceperea procesului de integrare european, care, prin
amploarea pe care a 1 Cultur i comunicare. Definirea
noiunilor.
19
19

luat-o, se ndreapt spre cunoaterea celuilalt, spre nelegerea
lui i apropierea de el prin toate domeniile de activitate, fie
social, politic, economic sau religios.
Cultura european, n msura n care se va impune sub aceast
titulatur, poate deveni o carte sacr a culturii mondiale. n ea,
orice fil s-ar dovedi foarte important pentru c, n lipsa uneia,
ntregul ar fi nearmonizat i instabil. De aceea, e necesar ca
inovaia i tradiia, vechiul i noul, s intre n aceeai sintez n
drumul spre viitor.
Orice s-ar ntmpla, avem totui o certitudine: cultura, religia,
societatea, toate fundamentate pe comunicare i susinute
mpreun de om, constituie un cerc luminos care are centrul n
transcendent pentru c nu exist aspecte ale creaiei care s nu
aib legtur cu divinitatea. Totul depinde de noi cum tim s le
folosim si s le pstrm pentru posteritate.








1.3.1.Comunicarea orala
Este prima forma de comunicare umana si
probabil cea mai raspandita, Cu toate ca este
cea mai veche forma, comunicarea orala este
cea mai eficienta datorita contactului direct si
al raspunsului imediat. Problemele se pot
clarifica pe loc. In cazul comunicarii prin
telefon, sau cu ajutorul radioului sau
televiziunii, exista dezavantajul ca lipseste
contactul vizual. Un alt dezavantaj este ca
prin aceasta forma de comunicare discutiile
pot deveni plictisitoare si nu au ca rezultat
decat o pierdere de timp.
Comunicarea verbala (prin intermediul
limbajului) este considerata un aspect ce
diferentiaza specia umana in raport cu alte
specii.
1.3.2.Comunicarea scrisa
Romanii aveau un dicton : Verba volant,
scripta manent . Principalul avantaj al
acestei forme de comunicare este acela ca
poate fi arhivata, recitita, se pot face referiri
in anumite situatii, poate fi folosita in
aparare. Astazi insa, acest avantaj a fost
depasit, comunicarile orale fiind si ele
inregistrate si arhivate. In plus, mai exista
dezavantajul de a produce uneori munti de
hartie. Pe de alta parte, lipsa mesajelor
nonverbale duce la scaderea expresivitatii
mesajului. Si nu in ultimul rand, comunicarea
scrisa nu capata un raspuns imediat si nu poti
fi sigur daca receptorii au inteles
mesajul(Anghel Petre, 2003)
Comunicarea scrisa se recomanda atunci
cand nu exista posibilitatea comunicarii orale,
cand emitentul nu are aptitudinile necesare
unei comunicari orale sau cand cultura
recipientilor accepta mai bine o comunicare
scrisa decat una orala.
1.3.3. Comunicarea nonverbala
Prin comunicarea nonverbala se intelege
transmiterea de informatii si exercitarea
influentei prin intermediul elementelor
comportamentale si prin prezenta fizica a
individului sau a altor unitati sociale (grupuri
si comunitati uname), precum si perceptia si
utilizarea spatiului si timpului (S.Chelcea,
2008, 35)
Ansamblul elementelor nonverlale
(mimica, privire, gesturi, postura) intretine
comunicarea si da semnificasie mesajului
verbal. In relatia de comunicare, elementele
nonverbale sunt percepute simultan cu cele
verbale si decodificate impreuna. Specific
pentru comunicarea nonverbala este faptul ca
semnalele emise au un caracter involuntar,
insa din punctul de vedere al receptorului,
informatia primita nu este eliberata de
intentie, emitarorul purtand responsabilitatea
celor transmise.
Considerand elementele cheie ce intervin
in comunicare, aceasta poate fi considerata ca
un proces de initiere, transmitere, cu sau fara
transformare, receptionare a unui mesaj /
enunt la care participa unul sau mai multi
actori, in calitate de emitator - E si receptor -
R, ce pot deveni, prin schimbare de
roluri, co-emitator si co-receptor.
In cadrul comunicarii interumane, indivizii
nu constientizeaza, in majoritatea situatiilor,
complexitatea actului in sine a carui reusita
depinde de capacitatea de codificare a
emitatorului-E si de decodificare si descifrare
corecta a receptorului-R. Oamenii stabilesc
contacte intre ei, nu numai prin transmiterea
unui mesaj verbal corect, anticipand, ca au
'accesat' corespunzator canalul comunicarii
verbale, ci si prin faptul ca l-au 'pipait'
(tactil), 'vazut' (vizual), 'mirosit' (olfactiv),
'citit' (intuit), adica l-au 'simtit' pe semenul de
langa ei. In concluzie, indivizii interactioneaza
si prin alte canale decat cel sonor, care este
cel mai des utilizat. De multe ori, asa cum
demonstreaza si experimentele clasice
realizate de specialistii in comunicare,
utilizarea canalului vizual sau a celui tactil in
asociere cu cel verbal are un impact mai mare
la nivelul receptorului comparativ cu situatiile
in care s-ar utiliza numai canalul sonor. In
realitate se constata ca, intr-un proces de
comunicare se transmite un mix de mesaje pe
mai multe canale. Este cunoscut faptul ca, in
mod obisnuit, se retine mai mult dintr-un
mesaj (cu pana la 60%) daca este insotit de
imagine retiniana sincrona cu mesajul
(DPopescu, 2005).
Clasificarea comunicarii
nonverbale poate fi facuta dupa modalitatile
senzoriale implicate in receptarea
semnaleleor. Mark L. Knapp (1990) considera
ca domeniu conumicarii nonverbale "include
urmatoarele fapte : 1) cum privin
(caracteristicile fizice si imbracamintea)
2) cum
auzim (tonul vocii)
3) cum
mirosim
4) cum
ne miscam-individual sau in conjunctie cu altii
(gesturile, postura, privirea, expresiile faciale,
atingerile corporale, proximitatea)
5) cum
afecteaza mediul inconjurator interactiunile
umane ssi cum afecteaza acestea, la randul
lor, mediul inconjurator (dispunerea spatiala a
mobilei, temperatura, prezenta altor oameni,
zgomotele ). (S.Chelcea,2008,41)
Tonalitatea, frecventa si ritmul vorbirii
sunt, de cele mai multe ori, la fel de
importante ca si intelesul insusi al cuvintelor.
J.R. Darvitz ilustreaza aceste caracteristici
lingvistice ale emotiilor intr-un tabel:
Em
otia
Intensit
atea
Nive
lul
Timbru
l
Vitez
a
Intensit
atea
Ritmul

Suparar
ea
Tare Inalt

Zgomo
tos
Rapi
da
Neregul
ata
Nereg
ulat
Tristetea Redusa Jos Rasun
ator
Lent
a
In
cobotar
e
Nereg
ulat
Interventia mesajului paraverbal peste
continutul mesajului oral poate provoca
intensificarea, slabirea, distorsionarea sau
anularea semnificatiei cuvintelor. Folosit cu
abilitate, mesajul paraverbal devine un
instrument eficace de influentare si control al
partenerilor de negocieri. Mesajul paraverbal
poate determina obtinerea sau pierderea cu
usurinta a autoritatii si controlului in
negociere, poate produce aprobarea sau
refuzul problemelor aflate in discutie. Mesajul
paraverbal incurajeaza, intimideaza, mentine
presiunea sau cedeaza controlul.
In procesul comunicarii interumane trebuie
sa ne concentram, in egala masura, asupra
nivelurilor: logic (verbal), paraverbal si
nonverbal, in totalitatea lor, asa cum in
marketing, analiza, sinteza si decizia sunt
globale in cadrul mixului de marketing.
Limbajul nonverbal impreuna cu cel
paraverbal pot sprijini, contrazice sau chiar
atenua impactul mesajului verbal la nivelul
receptorului. Mesajului nonverbal ar trebui sa
i se acorde, constient sau inconstient, atentia
cea mai mare din partea receptorului
deoarece este cel mai aproape de realitatea
emitentului. Justificarea afirmatiei consta in
faptul ca mesajul nonverbal, indiferent de
situatie, are intotdeauna un impact
asupra subconstientului. O mare parte din
gesturi, mimica, apar involuntar, fara a fi
constientizate, de cele mai multe ori, oferind,
astfel, posibilitatea actorilor implicati in
comunicare de a decodifica si ceea ce se afla
dincolo de mesajul verbal si care nu se
doreste a fi transmis(A. Rogojanu, 2003,62)
Asa se explica cauza pentru care adesea
interlocutorul sustine ca spune adevarul, iar
noi 'simtim' ca minte.
Se spune ca exista 'un al saselea simt' care
receptioneaza informatia neexprimata verbal
de emitent. Aproape fiecare individ a trecut
macar o data in viata printr-o situatie in care
ceva interior, acel 'fler' cum este numit in
limbaj curent, l-a facut sa 'simta' ca, in
situatia data, contextul este favorabil sau nu.
Ne-am obisnuit sa consideram ca femeile au
acest "al saselea simt', capacitatea lor de a
intui fiind mult mai dezvoltata decat la
barbati.. Una din explicatiile specialistilor se
refera la faptul ca simturile se dezvolta foarte
mult in perioada de crestere a copiilor, in
primii ani de viata, atunci cand sunt nevoite
sa inteleaga sunetele, gesturile, mimica
acestora pentru a putea comunica. Abilitatea
de a fi empatic cu copiii, de a se 'plia' pe
sistemul lor de reprezentare, confera femeilor
maleabilitatea necesara adaptarii cu usurinta
la sistemele de reprezentare ale persoanelor
adulte si sa acceseze 'acel copil' care exista
ascuns in fiecare individ. Pana in prezent,
mijloacele tehnice nu permit analiza si
cuantificarea acestui "al saselea simt".
Preferinta pentru utilizarea limbajului
verbal are la baza usurinta comunicarii orale,
dar numai dupa ce acesta a fost bine insusit,
adica dupa ce individul evolueaza pe diferite
trepte educationale (absolvirea scolii generale
a liceului sau a facultatii). Un comportament
similar cu o evolutie ascendenta se observa,
de exemplu, la utilizatorii de calculatoare.
Daca la inceput, indivizii 'se sperie' sa atinga
o tasta sau au 'retineri' in a utiliza acest
instrument de lucru, necunoscatori fiind ai
limbajului cod-masina si al modului de lucru
cu calculatorul, se observa ca, ulterior, ei
devin dependenti de acest canal si instrument
facil de comunicare - vezi posta electronica
(e-mail sau reteaua Internet.)
Adesea, in situatiile in care trebuie
analizata o problema importanta se spune ca
este bine sa se apeleze la comunicarea fata
in fata si sa se evite comunicarea prin
telefon.
Explicatia este logica si simpla: telefonul
blocheaza comunicarea nonverbala si
deformeaza mesajul paraverbal astfel incat
comunicarea devine incompleta si uneori
nesigura.
Limbajul corpului influenteaza impactul
comunicarii prin expresia fetei, miscarea
corpului (gesturi), amplitudinea gesturilor,
forma si pozitia corpului, tranzitia dintre doua
pozitii ale corpului, aspectul general etc.
Impactul este maximizat si cu ajutorul
comunicarii tactile - cum ar fi textura unei
stofe, densitatea materialului, frecventa
culorii etc., - dar si a celei auditive - fosnetul
materialului textil care ne acopera trupul,
siguranta data de zgomotul produs de un toc
de pantof de dama sau barbatesc sau
zgomotul produs de inchiderea sau
deschiderea unui 'diplomat' etc.
Functii ale comunicarii nonverbale
Paul Ekman (1965) a identificat cinci funtii
ale comunicarii nonverbale:
a) repetarea (dublarea comunicarii
verbale-spunem "da" si dam din cap de sus in
jos si de jos in sus, spunem cuiva ca adresa
cautata este pe o strada la dreapta si in
acelasi timp aratam cu mana incotro sa se
indrepte
b)substituirea (inlocuirea mesajelor
verbale-o fata posomotata ne spune ca
persoana in cauza nu se simte bine
c) compltarea ( colaborarea la
transmiterea mesajelor verbale, ceea ce duce
la o mai buna decodificare a lor )
d) accentuarea/moderarea (punerea in
evidenta a mesajelor verbale, amplificarea
sau dimpotriva, diminuarea celor spuse: cand
scandam sloganuri, ridicam bratul si aratam
pumnul; cad admonetam un prieten, expresia
faciala poate arata ca nu ne-am suparat
foarte rau)
e) contrazicerea ( transmiterea de semnale
in opozotie cu mesajele verbale-spunem ca
ne bucuram ca ne-am intalnit cu operoana
cunoscuta, dar privim in alta parte cand ii
intindem mana, ne vaitam ca nu avem din ce
trai, dar ne afisam cu bijuterii sau haine
scumpe).(S.Chelcea, 2008, 43)
Comunicarea nonverbala cu
transmitere pe canalul vizual are in
vedere expresia fetei, postura, atitudinea etc.
Expresia fetei include mimica (incruntarea,
ridicarea sprancenelor, incretirea nasului,
tuguierea buzelor arcuirea buzelor in sus sau
in jos, la stanga sau la dreapta,
etc.), zambetul (prin diferitele sale aspecte -
larg, deschis, sincer, rictus sau ranjet etc.,
utilizate in functie de context, spatiu si timp)
si privirea (contactul energetic al ochilor sau
lipsa acestuia; intensitatea privirii, expresia si
directia ei, poate influenta decisiv partenerul
de discutie). (M. A. Nita, 1999-2000,54)
In functie de adevaratele trairi interne se
constata ca, adesea, zambim sau ne
incruntam involuntar, fixam privirea celuilalt,
rosim, micsoram sau dilatam pupilele.
Fata este o parte a corpului extrem de
expresiva a corpului .Analiza expreiei fetei
este indispensabila atat in comunicarea
verbala cat si in cea nonverbala. Ochii si
partea inferioara
a fetei sunt privite mai intens in timpul
comunicarii. De exemplu, se considera ca in
procesul de comunicare cu o persoana de sex
feminin, analiza privirii, a ochilor este mai
important decar ce se spune in cuvinte.
In cazul femeilor de pilda, machiajul are,
uneori, impact mult mai mare decat mesajul
verbal in sine. Aceste artificii pot determina
aparitia unor contradictii intre ceea ce suntem
si ceea ce vrem sa fim sau sa aratam prin
machiaj.
Mimica reprezinta acea expresie a fetei
noastre care comunica mesaje comune sau
diferite de la o cultura la alta. Decodificarile
experimentale ale diferitelor mesaje
transmise prin expresia fetei, in situatii date,
au dovedit faptul ca, desi se pot identifica
expresii considerate standard, ele difera de la
un individ la altul. Astfel, incretirea fruntii
poate semnifica mania, preocupare, frustrare
sau avertizarea cu privire la confidentialitatea
fata de un subiect anume; sprancenele
ridicate cu ochii deschisi - mirare, surpriza;
nas incretit - neplacere: narile marite - manie
sau, in alt context, excitare senzuala; buze
stranse - nesiguranta, ezitare, ascunderea
unor informatii,, pregatire pentru raspuns
agresiv sa manie greu retinuta etc. Prin
controlul constient al nonverbalului afisat, un
foarte bun comunicator poate deveni si un
foarte bun manipulator.
Zambetul este un gest complex care
necesita o interpretare data intr-un context
specific. De exemplu, judecatorii, care nu
sunt altceva decat escroci sentimentali, sunt
foarte buni manipulatori, deci comunicatori
remarcabili.
Zambetul si surasul sunt expresia undei
bune dispozitii dar si o modalitate de
transmitere a ei. Se pare ca ascesta stare de
bine pe care o traim atunci cand zambim ,
este transmisibila.
Surasul si zambetul pot fi vazute atat ca
expresia a unei emotii pozitive cat si ca
obligatie profesionala.De emeplu, profesorii
ca si vanzatorii zambesc la ivirea potentialilor
cumparatori. Zambind mereu, acestia capata
o fata prietenoasa , ceea ce ii ajuta in
activitatea lor. Zambetul poate transmite o
varietate de informatii despre emotiile
individului decodificate prin : satisfactie,
placere, incantare, bucurie, cinism sau chiar
mister; zambetul Giocondei, de pilda, nu a
putut fi descifrat inca, ramanand o enigma
atat pentru contemporanii lui Leonardo da
Vinci cat si pentru criticii deastazi.
Privirea reprezinta un proces complex cu
o puternica incarcatura emotionala. Fara
contactul la nivelul ochilor, oamneii nu simt
ca interactioneaza si nu comunica pe deplin.
Contactul vizual asigura o reciprocitate
desavarsita in relatiile interumane.
In cadrul relatiilor interpersonale, privirea
orefa un feedback important despre reactiile
interlocutorului.
Modul in care privim si suntem priviti are
legatura cu nevoile noastre de aprobare,
acceptare, incredere si prietenie, dar si cu
dorintele si asteptarile noastre, dorinta fiind o
manifestare specifica individului in scopul
satisfacerii unei nevoi.
Directia privirii este un mijloc prin care
oamneii pot transmite informatii sociale
relevante. In anumite contexte, prelungirea
contactului vizual poate insemna ostilitate si
furie, in alte contexte este un semn de
prietenie, de iubire, in general, de interres
fata de persoane celuilalt. In general, daca
privirea indreptata spre celalat se
prelungeste(de ordinul mai multor secunde,
chiar zeci de secunde) se instaleaza
disconfortul interlocutorului. De exemplu, in
situatii critice - revolta populara, lupte de
strada etc.- jurnalistii sunt instruiti sa evite
intersectarea propriei priviri cu aceea a
soldatului manios, a luptatorului razvratit sau
a grevistului care isi cere drepturile.
Contactul intermitent si scurt al privirilor
indica uneori lipsa de prietenie, nerabdarea
sau dorinta de comunicare. Privitul in sus
poate exprima o incercare de amintire a unui
lucru; in jos - poate semnifica lipsa de
onestitate, rusine, modestie, tristete sau
timiditate. Directionarea privirii in lateral
poate arata lipsa de interes iar evitarea
contactului viyual cu interlocutorul, poate
insemna falsitate, vinovatie, lipsa de
onestitate, minciuna.
Oamenii care nu sunt siguri pe ei vor ocoli
privirea interlocutorului in situatii in care se
simt amenintati, respectiv vor cauta privirea
in situatii favorabile; exista chiar expresia "a
te agata' cu privirea, ceea ce poate avea ca
inteles fie 'a cere ajutor' in situatii
defavorabile, fie 'a sustine' cu privirea,
interlocutorul devenind deja 'partener'.
Un alt tip de privire este ceea ce numim
curent 'a dezbraca din priviri'; este acea
privire agresiva din punct de vedere sexual,
care deranjeaza profund sau induce o stare
placuta; si intr-un caz si in celalalt se induce
o stare de tensiune interna asupra celui privit.
Privirea constituie un mod "netactil' de a
atinge pe cineva, de a comunica ceea ce nu
se poate spune prin cuvinte. In realitate este
vorba de o 'comunicare energetica' - lucrarea
de fata nu isi propune, insa, sa dezvolte
aceasta forma speciala de comunicare.
Pupilele dilatate, fara variatia in sens
descrescator a intensitatii luminoase din
mediu, indica emotii puternice. Pupilele se
maresc, in general, atunci cand se priveste
ceva placut fata de care exista o atitudine de
sinceritate. Pupilele se micsoreaza
ca manifestare a necesitatii, neplacerii,
maniei. Clipirea frecventa denota anxietate,
teama si chiar riscul pierderii controlului intr-o
negociere, daca nu are o justificare obiectiva
(patrunderea in ochi a unor impuritati care sa
jeneze)
Postura sau pozitia reprezinta statutul
social pe care il are, crede ca il are sau
doreste sa afiseze ca il are un individ. Postura
corpului poate fumiza informatii si despre
atitudine, emotii, grad de curtoazie, caldura
sufleteasca sau puterea de negociere, inclusiv
dispozitia catre o comunicare sincera
deschisa.
De exemplu, in cazul unui schimb de
mesaje intre doua persoane a caror postura
este asezat (pe scaun) cea care manifesta
tendinta de dominare tinde sa tina capul
inclinat, insusi corpul lasat usor pe spate, in
timp ce interlocutorul impresionat la nivelul
subconstientului, va adopta o atitudine
supusa cu capul usor inclinat in fata.
In general, aplecarea corpului in fata
semnifica interesul fata de interlocutor,
uneori, insa, neliniste si preocupare.
Comunicarea nonverbala cu
transmitere pe canal tactil se manifesta
prin frecventa, intensitatea si durata atingerii,
prin modul in care se da mana, se
imbratiseaza, se ia bratul sau se bate pe
umar etc.
Pielea este un organ viu capabil de a
recepta si transmite mesaje.Ea reprezinta un
element de indentitate rasiale, arata carei
culturi apartinem, ce status social avem,
stima de sine, starea de sanatate, varsta; de
aceea este un element demn de analizat intr-
o relatie de comunicare.
De exemplu, strangerea mainii, ca salut su
gest de despartire, este un tip de atingere
corporala cutanata puternic socializata.
Anumiti indivizi evita orice atingere.
Intensitatea si tipul atingerii depind, in mare
masura, de varsta, statut, tipul relatiei dintre
indivizi, cultura. Astfel, in cultura latina,
atingerea unor parti ale trupului in situatii
publice este considerata a fi ceva normal,
spre deosebire de cultura germana unde
astfel de gesturi sunt de neconceput- a se
vedea modul de aranjare la o 'coada' in
cultura latina comparativ cu cea germana.
Imbracamintea, are si ea la randul ei
valoare in procesul comunicarii interumane.
Imbracamintea si infattisarea sunt simboluri
vizibile care influenteaza interactiunile cu altii.
Hainele sunt un simbol alidentitatii
personale si sociale, ele marcheazasepararea
dintre clasele sociale. Mai mult, hainele, care
sunt in egala masura pentru a acoperi
goliciunea trupului si pentru exprimarea
sinelui, ofera indicii despre caracteristicile
psiho-morale ale perosnelor, dar si despre
grupurile sociale.
Imbracamintea, in special uniformele, sunt
un simbol al puterii sociale, pe care un individ
o are la un moment dat.
Deasemenea, vestimentatia unei
persoane, ne ajuta sa o localiyam geografic si
sastabilim carei culturi ii apartine. Pornind de
le imbracaminte ne putem da seama si de
gustul estetic al acesteia, de firea ei cat si
despre mentalitatile peroanei.
In ceea ce priveste statutul social, putem
spune: daca haina nu il face pe om, cel putin
ea il reprezinta foarte bine ca persoanacu o
anumitapozitie in ierarhia sociala." In Roma
antica portau toga doar oamneii liberi
(cetatenii), nu si strainii sau sclavii. Toga
purtata de tineri era tivita cu rosu.Imbracau
toga alba numai dupa ce implineau
saptesprezece ani, in cadrul unei ceremonii ce
avea loc in Forum." (S.Chelcea, 2008, 64)
J. Murray (1989) identifica in lumea
afacerilor trei tipuri de vestimentatie:
1) hainele specifice corporatiilor, purtate
mai ales de avocati, directori si bancheri
(design simplu, de culoare gri sau bleumarin
pentru costumele barbatesti, din stofa
flanelata, alb imaculat sau albastru deschis
pentru camasi, iar pentru femei, bluze, rochii
din bumbac ori panya de in)
2) haine menite sa comunice, utilizate cu
precadere de persoanele implicate in
marketing, educatie, industriile in expansiune
(costume si rochii practice, relaxante,
semitraditionale, din impletituri si tesaturi cu
ochiuri largi cu imprimeuri odihnitoare sau in
dungi)
3) haine inovatoare, intilnite mai ales la
artisti, la cei ce lucreaya in domeniul
publicitatii, la vanzatori cu amanuntul sau la
proprietarii de magazine de lux (largi, design
excentric, culori tipatoare) (S.Chelcea,2008,
65)
Olfactica:semnalele olfactive
Mirosul este un semnal, si inca unul dintre
primele utilizate in evolutia viatiipe pamant.
Insa in comunicarea interpersonala, indivizii
se servesc intr-o mai mica masura de
semnalele olfactive, comparativ cu cele
vizuale si auditive.
Mirosul, transmite in mediu mesaje de
care indivizii sunt constienti sau nu. Parfumul
puternic, chiar de calitate, atrage atentia intr-
un mod neadecvat si sugereaza fie prostul
gust, fie anumite intentii provocatoare.
Mirosurile, parfumurile au puterea de a
readuce in memorie (o persoana, un loc,etc.)
prin asociatie. Femeile tind sa folosesca un
parfum care sa le reprezinte, sa fie oarecum
in concordanta cu fiinta lor.
Obstacolele in comunicarea verbala
sunt (A. Rogojanu, 2005,74):
. ambiguitatea mesajului datorita
intelesurilor insuficient exprimate;
. polarizarea - tendinta de a privi
realitatea in ipostaze contrarii si a o
descrie prin cuvinte extreme (alb sau
negru, bun sau rau, urat sau frumos,
pozitiv sau negativ etc.)
. generalizarea - enunturile cu caracter
general induc o stare de confuzie si ca
urmare pot fi deseori generatoare de
conflict, mai ales atunci cand contin
cuvintele: nicaieri, niciodata, toti, nimeni;
. indiscretia evidenta si repetata (se face
referire la convingeri religioase,
comportamente sexuale, viata privata
etc.);
. logoreea - bombardament verbal fara a
tine cont de interesul receptorului;
. egocentrismul - acest comportament
induce frustrare si indeparteaza treptat
interlocutorii egoisti din comunicare;
. secretomania - are un efect negativ in
comunicare si relationare, deoarece
partenerii carora nu li se fac si confidente
se simt exclusi, jigniti, suspectati;
. jargonul - provoaca blocaje in
comunicare in situatiile in care auditoriul
nu-l intelege sau nu corespunde statusului
ori nivelului de pregatire.
AXIOMELE COMUNICRII
Departe de noi intenia de a face filozofia comunicrii sau
a rtci prin hiul teoriilor lamod n tiinele
comunicrii. O aventur relevant vom ntreprinde
totui printr-o fugarincursiune n teritoriul celei mai
cuteztoare maniere de gndi comunicarea.n spaiul
aproape magic al celebrului
Institute of Mental Research
, cunoscut sub numelede
coala de la Palo Alto
(localitate situat la 30 Km sud de San Francisco) au fost
date pestecap majoritatea teoriilor clasice asupra
comunicrii. Seminele noii comunicrii au
fostaruncate de Gregory Bateson, maestrul metaforei,
i Milton Erickson, maestrul hipnozei,prieteni legai
printr-o incredibil fidelitate i admiraie reciproc.
Sarcina noastr este aceeade a nva s gndim altfel. i
nu v ascund c eu nsumi nu tiu cum s facem pentru a
gndialtfel afirma Bateson n Natura gndirii.
1
Cuvntul
afaceri
este folosit n sens larg, acoperitor pentru ocupaiile
cotidiene.


n perspectiva sa asupra comunicrii, Bateson nlocuiete
metafora mainii nensufleitecu metafora
organismului viu. El respinge clasicul model
telegrafic nlocuindu-l cumodelul orchestral n
care individul poate doar s participe la comunicare,
fr a putea fiidentificat nici ca origine i nici destinaie
a acesteia.Potrivit viziunii orchestrale asupra
comunicrii, un brbat i o femeie care
polemizeazntr-o edin de consiliu de administraie nu
sunt doi interlocutori independeni, ci doar
parteintegrant a unei relaii n micare creia i se
subordoneaz i pe care o modeleaz. Posturalor,
gestica, mimica, modul cum sunt mbrcai,
atitudinea celor prezeni, decoraiunileinterioare,
dosarele pe care le au n fa, plasamentul la mas etc.
trebuie luate n considerarela fel ca vorbele rostite de
cei doi. Aceast constelaie de elemente care
definesc contextulcomunicrii se influeneaz unele pe
altele, fr a putea fi ierarhizate.Seminele sdite de
precursori la Palo Alto dau roade n noua logic a
comunicrii al creiingenios protagonist este filosoful
Paul Watzlawick, membru al aa-zisului
Colegiu Invizibil,
alturi de Janet Beavin i Don Jackson. Colegiul
Invizibil nu ofer o definiie n manierclasic a
comunicrii, ci construiesc un set de 7 legi sau principii
supreme pe care le numescaxiomele comunicrii. Le-
au numit astfel, cu intenia de a le conferi o not din
rigoareagndirii matematice.Axiomele recupereaz
sensul originar al termenului latinesc communicare
(a pune ncomun, a fi n relaie) fr a exclude
sensul de a transmite supralicitat de
modelulmatematic-cibernetic al comunicrii. Ele sunt
uimitor de revelatoare pentru viziuneacomunicrii ca
interaciune colectiv, condus de reguli nvate
incontient. Elucidnd uneledin misterele comunicrii
interumane, axiomele pot fi incredibil de utile pentru
nsuireaunora din secrete celor mai subtile tehnici de
influen n comunicarea n afaceri.
Axioma nti:
Nu putem s nu comunicm
n virtutea acestei axiome, ntr-o interaciune interuman,
orice comportament are valoarecomunicaional. Astfel,
comunicarea este inevitabil, iar non-comunicarea
imposibil
.Orice situaie care implic dou sau mai multe
persoane este una interpersonal, adic osituaie de
comunicare inevitabil. Comunic i tcerea, nu doar
vorbele. Comunic rspunsulla o epistol, dar i absena
lui. Comunic gesturile i mimica, absena lor sau
nlocuirea celor ateptate cu altele. Comunic paloarea
sau roul obrazului, ritmul respiraiei, btile inimii
itensiunea muchilor gtului. Aciunea ca i
pasivitatea ofer inevitabil un gen oarecare deindicii,
semne i semnale. Cineva comunic i cnd nu face gestul
de a rspunde salutului.Expediem mesaje cnd vorbim,
scriem, gesticulm, cntm, dansm, muncim,
lenevim, nejucm, indicm cu degetul sau zmbim, ne
ncruntm, ne mbrcm elegant sau rspndim unanumit
miros, adic tot timpul, indiferent de situaie.
Omul nu poate s nu comunice, indiferent dac vrea
sau nu. Cnd ascult, citete, privete, miroase, pipie,
gust, bjbie prinntuneric sau doarme, el recepioneaz
mesaje, chiar dac are sau nu intenia asta.Comunicarea
nu se rezum la limbajul verbal, vorbit sau scris, i nici la
intenionalitate.
Cea verbal i intenionat este doar vrful
icebergului. Dincolo de cuvinte i peste ele,intervin
vocea, tonul cu care sunt rostite. Apoi, cuvintelor i
tonului, se adaug limbajultrupului, postura,
fizionomia, mimica, gestica sau culoarea hainelor.
Totul n om comunicceva celor cu care interacioneaz.
Axioma a doua: C
omunicare se dezvolt pe dou planuri: coninutul i
relaia.
Planul coninutului ofer informaii, iar planul relaiei
ofer indicaii pentru interpretareainformaiilor (informaii
despre informaii).Pentru a explica aceast axiom,
Paul Watzlawick recurge la analogia cu
computerul.Pentru a ndeplini o sarcin, el are nevoie
de
date
(planul coninutului informaional), dar ide un
program,
care-i indic cum s le prelucreze (planul
relaiei).n comunicare
uman, limbajul coninutului este unul
de informare
, iar limbajul relaieieste unul
de comportament
.
Nici o comunicare interuman nu se rezum doar la
transmiterea de informaii,
ciinduce i un comportament.
Singur, i
nformaia nu este suficient pentru a generacomp
ortamentul.


Comunicarea umana: definitii, clasificare, principii
1. Definirea comunicarii
2. Caracteristici si tipologii ale
comunicarii
3. Principiile comunicarii
1. Definirea comunicarii
Comunicarea reprezinta obiectul de abordare a mai
multor discipline si modele teoretice distincte. Intr-o
selectie sintetica a catorva definitii asupra comunicarii,
pot fi retinute urmatoarele enunturi:
"In sensul cel mai general se vorbeste de comunicare de
fiecare data cand un sistem, respectiv o sursa
influenteaza un alt sistem, in speta un destinatar, prin
mijlocirea unor semnale alternative, care pot fi
transmise prin canalul care le leaga."(C.E.Osgood, A
vocabulary for Talking about Communication).
"Comunicarea reprezinta transferul de informatii prin
intermediul mesajelor" (Guiraud, Pierre, Langage et
theorie de la communication).
"Un proces de emitere a unui mesaj si de transmitere a
acestuia intr-o maniera codificata, cu ajutorul unui
canal catre un destinatar in vederea
receptarii" (Vlasceanu, Mihaela, Comunicarea, 1993).
"Actul de comunicare se constituie ca un proces de
transmitere a informatiilor, ideilor si sentimentelor,
atitudinilor, opiniilor de la un individ la altul, de la un
individ catre un grup social si de la acesta la
altul." (Haines, 1998)
"Nucleul semantic (primar al comunicarii) este
reprezentat de ideea de a reuni ceea ce este separat.
Prin a comunica si comunicare vom intelege (.)
punerea in relatie a spiritelor umane, sau altfel spus,
a creierelor umane." (Baylon, Mignot, 2000)
"A comunica nu inseamna numai a emite si a primi, ci a
participa la toate nivelurile, la o infinitate de
schimburi felurite care se incruciseaza si interfereaza
unele cu altele" (Escarpit,1980)
2. Caracteristici si tipologii ale
comunicarii
Din analiza definitiilor prezentate mai sus, putem
contura o serie de particularitati distincte ale procesului
de comunicare. Astfel, la un prim nivel de interpretare,
toate aceste formulari promoveaza, presupun sau
implica existenta a trei componente fundamentale:
emitator: Autorul sau generatorul unui continut
simbolic, destinat angajarii constiente intr-un proces de
transmitere prin interactiune catre unul sau mai multi
receptori, in vederea obtinerii unei reactii
comportamentale din partea acestuia / acestora.
mesaj: Ansamblu de simboluri configurate in
jurul unei idei, vehiculat printr-un proces de transferare
intre doua repere capabile sa utilizeze un sistem
compatibil de coduri.
receptor: Elementul final in desfasurarea
transferului informational, care prin descifrarea
mesajului realizeaza o "desavarsire" a procesului de
comunicare, adoptand o reactie comportamentala
adecvata continuturilor receptate.
Astfel, pot formula doua conditii sine-qua-non pentru
existenta oricarui proces de comunicare (Zamfir,
Vlasceanu, 1993):
compatibilitatea codurilor folosite de emitator si
receptor este invers proportionala cu alterarea
(distorsionarea) mesajului
existenta mesajului - acesta se afla la baza
procesului comunicational si reprezinta un ansamblu
de informatii structurate intr-o forma simbolica.
Principalele caracteristici ale comunicarii sunt
reflectate in urmatoarele dimensiuni:
socialitatea - reglarea comportamentului (pe baza
unei orientari genetice spre invatare)
reciprocitatea - alternanta reactiilor;
abstractia - capacitatea de a implica elemente
transcendente;
intentionalitatea - angajarea motivata;
Tipologii
Abordarile multidisciplinare ale comunicarii se
reflecta si in numarul mare de tipologii conturate in jurul
acestei notiuni. Dintre cele mai cunoscute se pot retine
urmatoarele:
1. in functie de numarul celor implicati: comunicare.
1.1. intrapersonala - derulata in forul interior al unui
individ. Acesta devine succesiv emitator si receptor
in formularea unei suite de idei (ganduri);
1.2. interpersonala
- se realizeaza printr-un schimb de mesaje intre doua
persoane;
- poate fi directa (face-to-face) sau indirecta
(mediata);
- se realizeaza prin vorbire, gesturi, scriere etc.;
- feed-back-ul functioneaza imediat si continuu.
1.3. de grup
- se deruleaza, in general, sub forma dezbaterii in
cadrul reuniunii unui grup;
- consta intr-o elaborare a unei suite de comunicatii
interpersonale, desfasurate intre indivizi si
grupuri sau intre grupuri;
- o forma aparte este reprezentata de comunicarea
din cadrul organizatiilor;
- poate fi derulata intr-o maniera directa sau
mediata (in prezent, Internetul ofera modalitati
alternative fiabile pentru derularea acestor
forme de comunicari).
1.4. de masa
- reprezinta producerea si difuzarea unor mesaje de
catre un sistem mediatic institutionalizat catre
un public eterogen si numeros.
- constituie o nota definitorie a societatii
contemporane datorita extensiunii si
complexitatii implicatiilor sale.
2. in functie de contextul interactiunii: comunicare.
2.1. directa - se deruleaza pe baza existentei
unui contact nemijlocit intre emitator si
receptor;
2.2. indirecta - presupune medierea
interactiunii dintre cele doua entitati
implicate;
- substituirea proximitatii spatiale se
poate realiza prin: scrisori, telefon, radio,
televiziune, Internet.
Comunicarea indirecta cuprinde patru categorii:

- comunicarea imprimata (presa, revista, cartea, afisul
etc.);
- comunicarea inregistrata (film, disc, banda magnetica
etc.);
- comunicarea prin fir (telefon, telegraf, comunicarea
prin cablu, fibre optice etc.);
- comunicarea radiofonica (radio, tv, avand ca suport
undele hertziene).
3. in functie de natura mesajului: comunicare.
3.1. verbala
- detine o importanta prioritara, fiind o varianta cu
aria extinsa de manifestare;
- se constituie in model de elaborare pentru
celelalte tipuri;
- presupune transmiterea unor stimuli
comunicativi cu ajutorul limbajului;
3.2. paraverbala
- se realizeaza prin transmiterea unei informatii
codificate prin elemente prozodice (accente,
punctuatie, rima, tonalitate, expresivitate etc.);
- include repere socio-demografice si psihologice
despre comunicator, precum si repere aferente
dimensiunii axiologice a continutului informational
transmis (importanta, relevanta si
comprehensiunea mesajului de catre emitator).
3.3. non-verbala
- contribuie la stabilirea dimensiunii relationale a
comunicarii;
- se realizeaza prin componente specifice (gesturi,
mimica, orientarea corpului etc.) si detine un loc
important in controlul interactiunii.
4. in functie de feed-back: comunicare.
4.1. sincronica - consta in schimburi succesive de
mesaje emise si receptionate in timp real
(comunicarea directa, prin telefon, prin Internet
etc.);
4.2. asincronica - se realizeaza prin transmiterea
unor mesaje complexe desfasurate cu o alternanta
mai lenta (scrisori, comunicare in masa, e-mail);-
5. in functie de rigurozitate: comunicare.
5.1. formala
- este conditionata de respectarea unor cadre
referentiale care determina o maniera aparte de
construire si transmitere a mesajelor;
- exprima specificitatea unor domenii distincte
de activitate umana (stiintific, juridic, economic
etc.)
5.2. informala - prezinta o dimensiune
adaptativa mult mai consistenta printr-o
raportare directa la contextul in care se
desfasoara; ea reflecta specificul cultural al unui
grup sau comunitati de apartenenta;
Aceasta suita de tipologii nu epuizeaza arealul
comunicarii. Ele reflecta doar cateva directii de abordare
prin accentuarea anumitor aspecte considerate mai
relevante. Intre diferitele clasificari exista o relatie de
complementaritate (o comunicare nu este
doar interpersonala sau doar directa ci, in acelasi timp si
sub acelasi raport, ea poate fi, de
exemplu, interpersonala, directa, verbala, sincronica si inf
ormala). Pastrand rigurozitatile logice ale clasificarii, in
functie de perspectiva stiintifica de abordare si de natura
demersului analitic sau investigativ, se pot configura si
alte tipologii particulare ale comunicarii.
Revenind la termenul generic de comunicare,
trebuie precizat ca orice proces de comunicare
presupune o serie de elemente structurale:
a. o relatie intre cel putin doi parteneri;
b. capacitatea de a emite semnale;
c. capacitatea de a recepta semnale (mesaje);
d. folosirea unor semnale, semne si simboluri pentru a
putea comunica un anumit "inteles"
(un mesaj);
e. un canal (mijloc, suport) al comunicarii - de la vocea
umana la undele hertziene folosite in
radio si teledifuziune;
f. existenta unui izomorfism al semnificatiilor pentru
receptarea corecta a mesajului

3. Principiile comunicarii
Comunicarea este inevitabila.
Comunicarea se dezvolta in planul
continutului si cel al relatiei.
Comunicarea este un proces continuu si
nu poate fi abordat in termeni de cauza-
efect sau stimul-reactie.
Comunicarea are la baza vehicularea unei
informatii de tip digital si analogic.
Comunicarea este un proces ireversibil.
Comunicarea presupune raporturi de
putere intre participanti.
Comunicarea implica necesitatea
acomodarii si ajustarii comportamentelor.